Skip to main content

Full text of "Scoli si biserici 01"

See other formats


Adina Berciu-Draghicescu 
Maria Petre 

§co!i si biserici romanesti 
din Peninsula Balcanica 

Documente (1 864-1 948) 



XcmiiAop vo[xpi: 

Ioava, AvysXa [i A8piav 



§co!i $i biserici romane^ti 
din Peninsula Balcanica 

- Documente (1864-1948) - 

Volumul I 

Adunarea §i selectionarea documentelor, 
introducerea, bibliografia §i indicii de: 

A din a Berciu-Draghicescu 

Maria Petre 

Prezentul volum a fost realizat in urma documentarii 
la Arhiva Ministerului Afacerilor Externe 
$i la Arhivele Na{ionaIe Istorice Centrale 



w 



editura universitatll din bucuresti 
~ 2004 ~ 



© Editura Universitatii din Bucuresti 

Sos. Panduri 90-92, Bucuresti- 050663; Tel/Fax: 410.23.84 

E-mail: editura@unibuc.ro 

Internet: www. editura.unibuc.ro 



Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei 

BERCIU-DRAGHICESCU, ADINA 

Scoli si biserici romane§ti din Peninsula Balcanica: documente 
(1864-1948) /Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre - Bucure§ti: 
Editura Universitatii din Bucure§ti, 2004 
Bibliogr. 
ISBN 973-575-859-8 

I. Petre, Maria 

37(=135.1)(497) 



Tehnoredactare computerizata: Constanta Titu 



Cuprins 



Abrevieri 6 

Prefata 7 

Introducere 9 

Nota asupra editiei 41 

Introduction 44 

Note regarding the edition 57 

Lista documentelor 59 

List of the Documents 77 

Documente 99 

Indice de localitati 629 

Indice de nume 634 

Bibliografie 647 



Abrevieri 



A.N.I.C. - Arhivele Nationale Istorice Centrale, Bucuresti 

A.M.A.E. - Arhiva Ministerului Afacerilor Externe 

PVB - Perenitatea vlahilor balcanici, Constanta 

RLSA - Rivista di literara shi studii armani. / Revista de Literatura si studii 

despre aromani, Constanta 



Cuvant inainte 

SCOALA §1 BISERICA LA ROMANII DIN BALCANI 

Prin cartea alcatuita cu mult profesionalism de catre prof. univ. dr. Adina Berciu- 
Draghicescu si prof. Maria Petre ne aflam in fata celei mai noi si a uneia dintre cele mai 
consistente si mai innoitoare contributii la istoria romanitatii din spatiul balcanic in 
secolele XIX-XX 

Incepand cu secolul II I.H., treptat in intregul spatiu sud-est european s-a format 
romanitatea orientals care, apoi, in conditiile complexe ale vremurilor medievale, a fost 
continuata de poporul roman, cu mai multe ramuri componente, ce s-a format si apoi a 
trait, generatii in sir, de la Nistru si Tisa pana in muntii Pindului si de la Marea Adriatica 
la Marea Neagra. 

Intre istoria romanilor din dreapta Dunarii si a celor din stanga fluviului au existat 
multe asemanari, mai ales in planul vietii materiale si al raporturilor interumane, dar si o 
serie de deosebiri, unele esentiale, mai cu seama in ceea ce priveste destinul lor politic. 

Masa romanilor balcanici a fost imprastiata intre populatii alogene si majoritare si, 
cu toate ca, proportional, erau mai numerosi in vremurile mai vechi, nu au reusit sa-si 
asigure o proprie existenta statala, ceea ce a avut pentru ei consecinte negative deosebite 
unele chiar dezastruoase. In timpuri mai vechi asupra lor s-au succedat stapaniri straine 
diferite de la cea bizantina la cea otomana, dupa care a urmat, in etape, incorporarea lor in 
diversele stat rationale create in zona in cursul secolului XIX si la inceputul secolului 
urmator. In perioada turcocratiei, in secolul XVIII incepea trecerea romanilor, respectiv a 
aromanilor, pe o treapta noua, a modernizarii si, mai ales a unei renasteri si formarii in 
randurile lor a unei constiinte nationale, fenomen similar si complementar celui petrecut 
de o parte si de alta a Carpatilor. Din pacate tot atunci a inceput a fi mai prezenta si o alta 
realitate, negativa, respectiv abandonarea, nu o data defmitiva, a locurilor de bastina si 
imprastierea lor in lume, ce a avut drept consecinta, intre altele, absenta continua si 
permanenta a unei elite intelectuale nationale ce ar fi putut conduce mai eficient, la fata 
locului lupta pentru afirmarea identitatii si drepturilor nationale, mai ales in contextul 
inlocuirii turcocratiei tolerante etnic si religios cu tinerele state nationale balcanice 
caracterizate sub diverse regimuri printr-o politica asimilationista, antiotomana. 

Spre jumatatea secolului XIX, in conditiile complexe ale „secolului 
nationalitatilor", a inceput o noua etapa in istoria romanilor balcanici care, intr-un anume 
fel constituie substanta unei lucrari datorate celor doua autoare ajunse la apogeul 
cercetarii tocmai in domeniul cunoasterii balcanice, realitate demonstrata si de 
numeroasele lor contributii anterioare pe aceeasi tematica. 

In ceea ce priveste situatia informatiei si accesului la surse precum si, legat de 
aceasta, a cercetarilor istorice legate de amanunt sau de caracter sintetic, pentru vremurile 
mai vechi, dinainte de afirmarea statelor nationale in zona, situatia este diferita fata de cea 
privind evolutiile istorice din ultimii aproximativ 150 de ani. 

Sursele bizantine, partial si cele otomane, au fost relativ accesibile si au permis 
istoricilor o serie de cercetari semnate de nume ilustre precum N. Iorga, Gh. Bratianu, G. 
Murnu, N. Beldiceanu, V. Papacostea, V. Papahagi etc. Pentru vremurile mai noi, in 
special cele din jurul anului 1 900 cand soarta romanismului sud-dunarean a devenit tot 
mai dramatica si apoi tot mai tragica, contributiile au fost alcatuite mai mult de lingvisti 



8 

(Take si Pericle Papahagi, Theodor Capidan etc precum si de participant! la evenimente 
care au apelat putin, ocazional, la documente scrise, respectiv la cercetarea arhivelor. 

Nu se poate ignora nici o anume realitate tinand de statele succesorale ale 
Imperiului Otoman. Cercurile conducatoare ale acestora, fara exceptie, au negat 
identitatea nationals romaneasca a unora dintre cetateni; au promovat, cu ritmuri diferite, 
o intensa actiune de desnationalizare cu toate mijloacele pe care statele moderne le-au 
avut la dispozitie si ca atare documente despre acesti romani in capitalele balcanice sunt 
putine, de regula falsificate, greu accesibile si practic pana acum neinvestigate sistematic. 

Asa cum se arata si in studiul introductiv incepand cu domnia lui Cuza Voda statul 
roman a promovat un sprijin material si politic sistematic pentru fratii rasfirati in intregul 
spatiu balcanic. S-au implicat atunci factori din cei mai diversi din tara si din afara ei 
precum fruntasi politici, membri Societatii de Cultura Macedo-romana (adevarat for 
national), conducatorii destinelor scolii si bisericii si, nu in ultimul rand diplomatii 
romani din aceasta parte a lumii europene. Nu poate fi ignorata nici actiunea fruntasilor 
aromani din locurile lor de bastina ce au avut de regula stranse legaturi cu confratii lor 
aflati in stanga Dunarii. 

Aceasta activitate, cu intensitate variabila dar avand permanenta pana la sfarsitul 
marii conflagratii mondiale, s-a materializat si in intocmirea unei mase impresionante de 
acte si documente de tot felul ce au fost depozitate treptat alcatuind astfel importante 
fonduri arhivistice ce au ramas, in cea mai mare parte, cu totul in afara investigarii, pana 
in ultima vreme. 

Cele doua cercetatoare au parcurs un impresionant numar de dosare cuprinzand stiri 
de tot felul despre existenta aromanilor si a altor frati de ai lor timp de mai multe decenii in 
intregul spatiu balcanic. Au selectat cu multa atentie 226 documente semnificative de cea 
mai mare importanta si relevanta. Acestea privesc in special aspecte legate de situatia 
scolara si bisericeasca dar cuprind si o serie de elemente, date, consideratii privind 
ansamblul vietii si situatiei lor, inclusiv eforturile facute in plan politic pentru supravietuire 
si afirmare. O atentie deosebita, iarasi innoitoare, a fost acordata prezentei romanesti in 
principalul centru al ortodoxiei, in „republica" ortodoxa de la Muntele Athos. 

O ampla introducere, de un exceptional caracter, prezinta, cronologic si pe tari, 
principalele date privind situatia (in fapt involutie) a scolilor si bisericilor romanesti 
inregistrandu-se in final ipostazele diverse ale esecului unei politici duse timp de decenii 
de factorii de la Bucuresti impreuna cu cei din zona. 

Publicarea documentelor s-a facut dupa cele mai riguroase reguli, autoarele culegerii 
fiind deosebit de calificate si in acest domeniu. Au adaugat, fapt tot mai rar, desi extrem de 
important indici: antroponimic si toponimic, precum si o utila si bine selectata bibliografie. 

Masiva lucrare, de cea 700 pagini, se constituie intr-o realizare de exceptie mai ales 
prin ineditul majoritatii paginilor sale. Documentele puse la indemana celor interesati vor 
permite, fara indoiala, redactarea unor contributii privind istoria ultimelor doua veacuri a 
grupurilor romanesti din sudul Dunarii si va pregati astfel intocmirea unei asteptate si 
necesare sinteze despre istoria lor moderna si contemporana. Culegerea de fata se inscrie 
astfel ca o notabila, necesara si originala realizare a istoriografiei actuale ce merita a fi 
cunoscuta cat mai repede acasa si in lume iar autoarelor li se cuvin in egala masura 
multumirile si felicitarile noastre pentru munca depusa si lucrarea deosebita pe care au 
realizat-o. 

Prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea 



In troducere 



Peninsula Balcanica reuneste popoare de obarsii diferite, de limbi si de religii 
diferite, alcatuind un mozaic etnico-lingvistic extraordinar. 

Aceasta convietuire, unica in felul ei, s-a facut pe un temei geografic care a 
favorizat circulatia oamenilor si informatiilor culturale de o parte si de alta a lanturilor 
muntoase care o strabat precum si de o parte si de alta a Dunarii. 

Spre nord ea este larg deschisa spre Europa Centrala; prin zona Dobrogei si Marea 
Neagra este deschisa spre Rusia meridionala; Marea Adriatica o leaga de Italia; insulele 
Marii Egee o leaga de Asia Mica 1 . Astfel deasupra Peninsulei Balcanice s-au intalnit 
civilizatii din trei zone: din Orient, din Occident si din Nord. S-au intalnit si s-au 
amestecat pe solul ei influentand mai departe civilizatia romaneasca din zona carpato- 
danubiano-pontica si din zona sud-est europeana. 

Relieful Peninsulei Balcanice este preponderent muntos, favorizand uneori izolarea 
grupurilor etnice. Se poate grupa in trei mari regiuni: prima este aceea a Alpilor Dinarici, 
a doua o constituie masivul Rodopi iar ultima este regiunea muntilor Albaniei, Greciei si 
Serbiei 2 . Muntii sunt acoperiti cu paduri, dar in multe locuri sunt lipsiti de vegetatie, ceea 
ce a facut ca asezarile omenesti sa ramana destul de izolate, dar nu au constituit un 
obstacol pentru circulatia populatiei romanesti si a ideilor... Regiunea este strabatuta in 
partea nordica de un sistem hidrografic foarte complex alcatuit din: Dunare si afluentii 
sai: Drava, Sava, Morava si Iskerul. La acestea se adauga cateva cursuri de apa putin 
importante: Vardarul, Stoma, Karita, Neretva, Drina si Shkumbi. 

Cu toata vitregia pamantului, aspru si putin ospitalier, in aceste locuri au putut sa 
traiasca alaturi de greci, sarbi, croati, sloveni, bulgari si populatii descendente din traci: 
albanezii si romanii balcanici. 

Locuitorii de origine romanica din sudul Dunarii cunoscuti sub diverse denumiri 
precum: aromani, macedoromani, vlahi transbalcanici, farseroti, romani epiroti, megleno- 
romani au constituit un element deosebit din punct de vedere etnic si social, dar mai ales 
cultural in civilizatia balcanica. 

In documente, eel mai des sunt numiti romani, asa cum acestia insisi se 
autointitulau considerandu-se o parte components a natiunii romane 3 . 



Victor Papacostea, Civilizatia romaneasca si civilizatia balcanica, Bucureijti, 1983, p. 17. 

Marin Popescu Spineni, Romanii din Balcani, Bucure§ti, 1941, p. 80. 

Cristea Sandu-Timoc, Tragedia romanilor de peste hotare (9-13 milioane). Timi§oara, 1994, p. 24. 
Referitor la numele sub care sunt cunoscuti romanii din Peninsula Balcanica, Mihai Eminescu considera 
ca: „Expresia de greco-romani este atat de improprie ca si afirmarea ca iedul este fiul zimbrului. Nu 
exista greco-roman precum nu exista greco-spaniol sau greco-englez. Romanii din triunghiul tracic sunt 
tot atat de romani si tot asa de putin greci ca cei din Maramures de exemplu. Ori e cineva grec, ori e 
roman; una din doua: amandoua deodata nu poate fi nimeni" - M. Eminescu, Romanii din afara 
granitelor tarii si unitatea spirituald nationald, Bucuresti, 1998, p. 104-105. 



1 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

Despre romanii balcanici ne-au lasat relatari interesante cronicarii bizantini si cei 
romani; au fost analizati si de reprezentantii Scolii Ardelene; generatia pasoptista si post 
pasoptista s-a ocupat si ea in mod special de romanii de la sud de Dunare 4 . 

Din a doua jumatate a secolului al XlX-lea istoria si existenta romanilor sud- 
dunareni a devenit fie subiect de cercetare, fie obiect de controverse intre etnografi, 
istorici, lingvisti. Tot din a doua jumatate a secolului al XlX-lea de soarta romanilor sud- 
dunareni se vor interesa istorici, geografi, etnologi si literati apuseni, care vor calatori in 
aceasta zona a Europei, lasandu-ne relatari deosebite, impresionante chiar. Viata lor, sub 
toate aspectele a stat in central istoriografiei occidentale, dar si a celei romanesti 5 . 

Dupa anul 1945 intrand in perioada comunista, peste soarta si istoria comunitatii 
romanesti din Peninsula Balcanica s-a asternut o tacere si un dezinteres total. Scolile, 
liceele si bisericile le-au fost desfiintate, iar limba interzisa 6 . 

Situatia romanilor de peste hotare este considerata ,,o mare tragedie a secolului XX 
si XXI". Astazi in afara granitelor traiesc circa 9-13 milioane de romani, din care o buna 
parte se afla situati geografic in jurul Romaniei. 



Romanii erau foarte numerosi in Evul Mediu, in epoca moderna si in primele 
decenii ale secolului XX, in Peninsula Balcanica ocupand teritorii de la Marea Adriatica 
la Marea Neagra 7 . Provinciile locuite de romani si denumite vlahii erau urmatoarele: 
Vlahia Mare; Vlahia de Sus (Epir); Vlahia Mica (Acarnia, Ohrida, Locrida). In Serbia si 
Bulgaria erau: Vlahia Alba, Vlahia Rodopi, Vlahia Tracica, Vlahia Sirmium, pe raul 
Sava: Vlahia Batrana sau Valahia Veche (Bosnia) 8 . 



Nicolae Iorga, Istoria romanilor din Peninsula Balcanica, Bucure§ti, 1913, p. 3; Romania. Documente 
strdine despre romani, ed. a 2-a, Bucure§ti, 1992, passim; Romanii de la Sud de Dunare. Documente. 
Bucure§ti, 1998, p. 111-112 §iurm. 

Relatarile calatorilor straini in Peninsula Balcanica au fost sintetizate de Valeriu Papahagi in lucrarea 
Romanii din Peninsula Balcanica dupa cdlatorii apuseni din secolul alXDC-lea (publicata la Ro§iorii de 
Vede in 1939). Autorul a reprodus, in ordine cronologica impresiile calatorilor apuseni care au scris 
despre romani, atat „cei care i-au apreciat §i laudat cat §i cei care au avut cuvinte de ocara" la adresa 
romanilor dunareni. 

Cristea Sandu-Timoc, op. cit., p. 9 §i p. 30. 

Ibidem, p. 5. 

Mihai Virgil Cordescu, Istoria scoalelor romane din Turcia, Sofia si Turtucaia din Bulgaria si al 
seminariilor de limba romdna din Lipsca, Viena, Berlin, Bucure§ti, 1906, p. 5-8. In Peninsula Balcanica 
prezenta romanilor la sfarsjtul secolului al XlX-lea §i in primele decenii ale secolului al XX-lea este 
semnalata in: 

1 . Macedonia, cu principalele centre: Bitolia (Monastir), Magarova, Tarnova, Nijopole, Gope§, 
Molovi§te, Cru§ova, Ohrida, Iancovat, Beala de Sus, Beala de Jos, Calive-Istoc, Vlaho-Clisura, 
Neveasta, Blata, Re§na, Belcamen, Pisodei, Negovani, Hrupi§tea, Gramo§tea, Moscopole, Pleasa, 
Calive-Jarcan, Lunca, Birislau, 0§ani, Cerna-Reca, Cupa, Huma, Veria, Kokinoplo, Ramna, Turai, 
Porina, Piscupie, Murmuli§tea §.a. In partea orientala a Turciei mentionam ora§ele Seres §i 
Giulmani, Melnic §i comunele Ramna, Poroiu, Raslog. 

2. In Epir: Samarina, Smicsi, Avela (Avdela), Perivoli, Turia, Furca, Armaria, Breaza, Palioseli, 
Baiasa (Vuvusa), Cerne§ti, Dobra §.a. 

3. Albania: in districtul Valona (Avlona): Bunavia, Bisani, Levani, Carvunari, Cerveni §.a.; districtul 
Musachia §i Durazzo: Origovizza, Carbunari, Gradi§tea, Soacule, Veleani, Cavaia, Gramara, Ciuca, 
Bedeni, Mardarei §.a. 

4. Mila, Ameru, Vetunosi, Cutufani, Paltinu, Doliani, Damasuli §.a. 



Introducere 1 1 

De asemenea in toti muntii si in mai toate localitatile din nordul Greciei 
continentale se aflau o multime de targuri si sate locuite de romani. Numeroase familii 
romanesti se mai aflau in primul deceniu al secoiuiui al XX-lea in Insulele Ionice: Corfu, 
Zante si in Insula Santa Maura. 

Mai mentionam ca grupul de romani care se afla asezat in jurul Pindului se intindea 
de la nord-vest de Berat, in Albania, spre sud in Epir si dincolo de Kardita, in Tesalia 
rasfrrandu-se spre est in Macedonia si catre sud-vest in regiunile Acarnaniei si 
Aspropotamului. Grupul de aromani din vilaietul Salonicului, Xeresului, Xantelui si 
Monastirului era format din alte grupuri venite din Muntii Gramos, Moscopole si Pind, iar 
prin tinuturile Meglenei prin Albania si prin Macedonia se aflau comune locuite numai de 
romani 9 . 

Referitor la acest aspect, in anul 1936 cu ocazia discursului de primire in Academia 
Romana Th. Capidan constata cu satisfactie: ,,Astazi, uitandu-se cineva pe harta 
etnografica a Peninsulei Balcanice ramane uimit de imprastierea lor (a romanilor - n.n.) 
extraordinara, mai ales in partile de miazazi, unde aceste populatiuni se infatiseaza sub o 
forma fragmentara fata de blocul unitar si indivizibil al romanismului din nordul Dunarii. 
Prima expresie ce se desprinde din acest aspect, aproape unic in istoria unui popor, este 
ca, oricat de rasfirate apar aceste populatiuni pe cuprinsul Peninsulei Balcanice, originea 
lor trebuie cautata nu numai in tinutul carpato-dunarean, dar si in Pind" 10 . 

In zonele si localitatile acestea se vor infiinta scoli si biserici prin eforturile 
comunitatilor locale, dar mai ales prin sprijinul acordat de statul roman, dupa cum se 
poate observa din documentele prezentului volum. 

Toponimia este si ea o dovada de necontestat a prezentei si pastrarii elementului 
romanesc in Peninsula Balcanica. Si astazi sunt multe regiuni din Grecia, Bulgaria, 
Serbia, unde toponimia mai are inca caracter romanesc. 

Numarul si raspandirea actuala a romanilor balcanici nu se poate stabili cu 
exactitate. Dupa cercetatorul Max Demeter Peyfuss ,,nu pare deloc gresit sa acceptam ca 
astazi, in sud-estul Europei exista 400.000 de aromani 11 . 



9 Ibidem, p. 9. 

Theodor Capidan, Romanitatea balcanica, discurs rostit la 26 mai 1936 in §edinta solemna a 
Academiei Romane, Bucure§ti, 1936, Extras, p. 53; La aceasta localizare mai adaugam §i pe aceea 
destul de recenta intalnita in lucrarea lui Max Demeter Peyfuss, Chestiunea aromaneasca: „In Grecia 
masa principals a aromanilor traie§te pe vaile Pindului. In unele localitati din Tesalia §i la poalele 
Olimpului, in zona muntelui Bermion §i in regiunea dintre Filorma (azi Phlorina), Kastoria (azi 
Kezriye) §i Kozana (azi Kozane). In Albania ii gasim in numar mare in regiunea Myzeqeja, ca §i in 
districtele Priemeti§ Kolice (azi Korcea), in Iugoslavia in mai multe sate dintre Ohrida (azi Ohrido) §i 
Monastir (azi Bitolia), apoi Kru§evo langa Perlepe, cateva sate in apropiere de Struga §i mai mici 
a§ezari pe Pljackavica, in Macedonia rasariteana. Cei mai multi aromani din Bulgaria s-au stramutat in 
1940 in Romania, totusj mai exista - in afara de cei din ora§e - a§ezari de aromani in Pirinska 
Makedonja §i in muntii Rodope. In sfar§it, in Romania multi aromani s-au stabilit in Dobrogea (in 
localitatile Cobadin, Ovidiu, Mihail Kogalniceanu §i mai la nord), altii in imprejurimile Bucure§tiului §i 
in Banat. In trecutul apropiat mai existau colonii aromane§ti in Turcia asiatica §i in Liban" - M. D. 
Peyfuss, Chestiunea aromaneasca. Evolutia ei de la originipdna lapacea de la Bucuresti (1913) sipozitia 
Austro-Ungariei, trad. deN. §erban Tana§oca, Bucure§ti, 1994, p. 13-14. 
Ibidem, p. 13. 



12 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

Romanii balcanici, populatie minoritara aflata in sanul populatiei majoritare 
grecesti, bulgaresti, sarbesti, albaneze au luptat pentru obtinerea unor deziderate cu 
caracter national. 

Lupta nationals a romanilor balcanici s-a dus pe trei planuri distincte: invatamant in 
limba nationals, organizare bisericeasca proprie pana la recunoasterea unui episcop 
roman, si in cele din urma reprezentare proportionals, pe baze etnice in diversele 
organisme locale. Actiunea de trezire a constiintei nationale a inceput la sfarsitul 
secolului al XVIII-lea, culminand in a doua jumatate a secolului urmator cu infiintarea de 
scoli si biserici in limba romana 12 , cu sprijinul statului roman. 

Aspiratiile nationale ale romanilor nu au vizat nici alipirea la Romania si nici 
crearea unui stat propriu in Balcani. Ei doreau drepturi cetatenesti egale cu ale celorlalte 
natiuni ale Imperiului Otoman si autonomie culturala. 

Invatamantul romdnesc in Peninsula Balcanica 

Infiintarea de scoli in a doua jumatate a secolului al XlX-lea la romanii sud- 
dunareni a fost pregatita de aparitia unor lucrari cu caracter istorico-lingvistic 13 . 

Ideea infiintarii unor scoli in limba romana pentru romanii din Balcani o observam 
la conducatorii revolutiei de la 1848: Nicolae Balcescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica, 
Ion Ionescu de la Brad s.a. care sesizand prezenta masiva a romanilor in sudul Dunarii 
s-au gandit imediat la aspectul educativ si religios. 

Prima interventie oficiala, pe langa guvernul otoman, privind infiintarea unei scoli 
romanesti pentru romanii supusi otomani a facut-o, intre anii 1860-1861, Costache Negri 
in calitatea sa de agent diplomatic al Romaniei la Constantinopol. El a insistat pe langa 
sultan ca sa se ia masuri ,, pentru scaparea de la moarte ca natiune a romanilor din 
Macedonia, Tesalia, Epir, Albania". 

In anul 1860 a luat fiinta la Bucuresti Comitetul Macedoroman, cu misiunea de a 
pregati terenul pentru infiintarea de scoli si biserici printre romanii din Imperiul Otoman: 
,, Comitetul Macedo-Roman din Bucuresti a luat insarcinarea a dirija introducerea limbii 
nationale in toate orasele si targurile romanesti". Samanta fusese aruncata cu curaj si 
roadele nu vor intarzia sa apara. 

In perioada domniei lui Alexandru loan Cuza (1859-1866) au aparut si primele 
succese in ,,batalia" pentru invatamant romanesc in Peninsula Balcanica. 

In anul 1863, Mihail Kogalniceanu, prim-ministru al Romaniei, hotara crearea unui 
fond din bugetul statului pentru ajutorarea bisericilor si scolilor romane din Peninsula 
Balcanica. 

In 29 aprilie 1864 Ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, Dimitrie Bolintineanu 
propunea ca din fondul de 10.000 de lei prevazut pentru sustinerea scolilor din Imperiul 



Theodor Burada, Cercetari despre §coalele din Turcia, Bucuresti, 1890, p. 53. 

Constantin Ucuta, originar din Moscopole §i protopop in Posen (Poznan) a fost autorul primului 
abecedar aromanesc, publicat la Viena in tipografia fratilor aromani Markides Paulian (Marcu Puiu) in a 
doua jumatate a secolului al XVIII-lea. In 1808 doctoral Gh. Constantin Roja originar din comuna 
Monastir a publicat lucrarea: Cercetari despre aromanii de dincolo de Dundre (in limba germana cu 
text paralel grecesc). In 1809 a editat alta: Mdestria ghiovdsirii (cetinrei) romanesti cu litere latinesti 
care sunt liter ele romanilor ceale vechi. In 1813 aparea la Viena prima gramatica a dialectului macedo- 
roman editata de profesoral Mihail G. Boiagi. 



Introducere 1 3 

Otoman sa se trimita cat mai repede acolo o suma de bani, intrucat acestea sunt 
„amenintate a se inchide din lipsa banilor necesari". 

In acelasi an, primul ministru Mihail Kogalniceanu, ministrul Cultelor si 
Instructiunii Publice, Dimitrie Bolintineanu si secretarul V. A. Urechia au hotarat ca 
Ministerul Instructiunii Publice sa prevada un buget de 14.000 lei pentru ajutorarea 
scolilor si romanilor din Balcani 14 . 

In anul urmator s-au acordat 20.000 lei din buget pentru intemeierea unui internat la 
Bucuresti, pentru copiii romanilor din Balcani. 

Dimitrie Atanasescu, proprietar al unui atelier de croitorie la Constantinopol, a aflat 
despre manifestul Comitetului Macedo-Roman din Bucuresti care-i indemna pe tinerii 
romani sa vina la Bucuresti pentru a se pregati sa devina dascali in Macedonia. A sosit in 
tara si, dupa absolvirea studiilor la Liceul ,,Matei Basarab" din Bucuresti, s-a reintors in 
Macedonia unde, la 2 iulie 1864, a deschis in comuna Tarnova prima scoala romaneasca 
de la sudul Dunarii 15 . 

In 1865 s-a infiintat la Bucuresti Institutul Macedo-roman pe langa Biserica Sfintii 
Apostoli, condus de arhimandritul Averchie care avea si el drept obiectiv infiintarea de 
scoli in Balcani si formarea de cadre didactice. 

Dupa 1878 dezvoltarea invatamantului s-a facut intr-un cadru mult mai favorabil 
creat de Tratatul de la Berlin din 1878 care confirma, printre altele, libertatea de 
constiinta a locuitorilor Imperiului Otoman. Dar autoritatile otomane refuzau sa ia 
hotarari mai indraznete cu privire la drepturile romanilor. 

In urma presiunilor romanilor, guvernul otoman va aproba, cu toata opozitia 
grecilor, libera practicare a invatamantului in limba romana. Marele vizir Savfet Pasa a 
emis in septembrie 1878 Ordinul viziral nr. 303 prin care cerea autoritatilor locale 
(valiului Salonicului si Ianinei, valiul, in epoca, era guvernatorul unui vilaiet) sa nu 
impiedice functionarea scolilor romane 16 . 

La elaborarea si emiterea acestui act o contribute esentiala a avut profesorul 
Apostol Margarit. Consecintele au fost deosebit de importante pentru invatamantul 
romanesc, numarul scolilor a crescut cu cateva zeci in numai cativa ani. 

Situatia scolilor romane din Turcia a fost incredintata de catre guvernul roman unui 
Inspector General al §colilor Romane din Balcani, functie ce va fi detinuta din 1878 si pana 
in 1902 de profesorul Apostol Margarit. Sediul Inspectoratului General se afla la Bitolia. 

Dupa aceea, ministrul Instructiunii Publice, Spiru Haret, a decis desfiintarea 
Inspectoratului si inlocuirea acestuia cu Administratia §colilor si Bisericilor Romane din 
Turcia, care isi avea sediul tot la Bitolia. Conducerea acestei Administratii a fost 
incredintata lui G.C. Ionescu. In 1906 Administratia a fost iarasi transformata in 
Inspectorat, condus de N. Tacit care era ajutat de cinci revizori scolari. 

Reactia grecilor la constituirea atator scoli (si biserici) ale romanilor nu a intarziat 
sa apara. Ei au denuntat permanent autoritatilor otomane pe institutorii romani drept un 



M. V. Cordescu, op. cit., p. 13. 



Sterie Diamandi, Oameni §i aspecte din istoria aromdnilor, Bucuresti, 1940, p. 200; M. V. Cordescu, 
op. cit., p. 13; Ionel Cionchin, „Prima §coala romaneasca din Macedonia (2 iulie 1864) infiintata de 
Dimitrie Atanasescu", in Clio, Timi§oara, an. II, nr. 9, 1993. 

Theodor Burada, op. cit., p. 53. 



14 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

pericol la adresa statului otoman; apoi au impiedicat prin orice mijloace - cum ar fi 
ruperea cartilor, scoaterea preotilor de la slujba religioasa - introducerea limbii romane in 
scoli si biserici 17 . 

Guvernul grec a avut o politica speciala vis-a-vis de autoritatile otomane 
modificandu-si-o in functie de succesele obtinute de bulgari, sarbi, albanezi. Politica lor 
s-a concretizat in actiuni care au mers de la sustinerea financiara a scolilor grecesti pana 
la organizarea de bande teroriste(antarti) 18 in Grecia, care treceau in Macedonia 19 , sau 
in Epir si in Tesalia si unde prin teroare, si uneori chiar prin crime, impuneau 
locuitorilor sa se declare greci. 

Dupa felul in care au raspuns prigonirilor la care au fost supusi, romanii din Balcani 
s-au impartit in doua categorii: 

a) romanii nationalisti, aceia care au indurat toate prigonirile: turcesti, bulgaresti, 
grecesti, sarbesti, pastrandu-si limba, religia, obiceiurile si constiinta nationals romaneasca. 
Ei si-au trimis copiii la scolile romanesti si au frecventat bisericile romanesti. In regiunile 
unde nu existau scoli, biserici sau preoti romani, romanii nationalisti preferau sa-si lase 
copiii nebotezati, decat sa accepte sa li se dea nume grecesti sau bulgaresti, sau sarbesti, de 
pe listele oficiale date de Patriarhia de Constantinopol 20 . 

b) ,,grecomanii" sau „renegatii" care se impotriveau curentului national, situandu- 
se de partea grecilor si s-ar parea ca adesea acestia urmareau succes economic, social si 
politic. Numarul acestora era mult mai mare decat eel al romanilor nationalisti. 

In anul 1879 a luat fiinta la Bucuresti Societatea de Cultura Macedoromana. Scopul 
ei era acela ca, in limitele legilor si obiceiurilor din Imperiul Otoman, sa contribuie la 
raspandirea prin scoli a limbii romane, sa ,,staruie pentru buna stare a bisericilor si 
comunitatilor romanesti de-a dreapta Dunarii si de peste Balcani, sa supravegheze mersul 
scolilor deja existente si sa infiinteze altele noi". De asemenea, scolile urmau sa fie dotate 
„cu carti, biblioteci, aparate" si sa se ,,indemne la editarea de carti pentru romanii din 
acele parti" 21 . Infiintarea acestei Societati a determinat din nou revolta Patriarhului 
Constantinopolului, Ioachim al Ill-lea care, in 8 decembrie 1879 adresa o Enciclica 
Patriarhala Mitropolitului Pelagovici indemnandu-i: ,,sa lucrati (...) de acord cu 



M. V. Cordescu, op.cit., p. 1 §i p. 5. 

antarti - bande de greci inarmati pu§i in slujba oficialitatilor ortodoxe grecesti si care persecutau si 
chiar omorau pe romanii care nu erau de partea grecilor. 

19 A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 224 (1867-1893), nepaginat - Raportul consulului roman din 
Salonic din 9 ianuarie 1890. 

A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 180, nepaginat - intr-un raport intocmit de Inspectoral §coalelor 
- Nicolae Tacit, care dateaza din 30 iulie 1905, se consemneaza ca frantasii comunitatii romane din 
Grebena au fost interogati de o banda de greci, cu privire la scopul cauzei romanesti. La intrebarea de ce 
este roman si de ce sustine cauza romanilor, Sterie Popa, fruntasul comunitatii romanesti din localitate a 
raspuns: „Sunt roman, nu vlah, deoarece intre noi ne zicem romani, ca vlahi ne ziceti voi si alti straini. 
Iubesc neamul romanesc din care fac parte, scoala romana si biserica si tot ceea ce este romanesc,... 
batranul meu tata a sadit in mine sentimente si constiinta adevarata nationala, pentru care ma 
condamnati astazi la moarte". 

Theodor Burada, op. cit., p. 18-19; Vasile Diamandi Aminceanul, Romanii din Peninsula Balcanica, 
Bucuresti, 1938, p. 122-123. 



Introducere 1 5 

autoritatile locale si sa vegheati asa incat Biserica sa fie la adapost de cele mai mici 
lucrari ale propagandei romane" 22 . 

Confruntarile cu ostilitatea grecilor au continuat. Grecii au mers pana acolo incat au 
sustinut ca nu exista romani in Macedonia, Epir, Tesalia, Grecia continental;!, Albania, ci 
numai ,,elinovalahi, adica greci care vorbesc romaneste". Intr-un document din martie 
1886 emis de consulul grec Panurias din Bitolia, si adresat lui Pikion, institutor si agent 
panelenist din Kastoria (Macedonia) se afirma ca: ,,Sub raport etnologic, elementul 
romanesc este aproape necunoscut in Europa. De aceea sa ne ferim de a pronunta sau de a 
aminti cuvantul romdn (subl. ns.). Astfel in toate numirile care arata originea sau 
existenta romanilor, de exemplu Vlaho-Clisura, Vlaho-Livada, trebuie scos cuvantul 
Vlaho si sa nu se scrie decat Clisura, Livada. Cuvantul romdn nu trebuie sa figureze 
nicaieri" 23 . Aceleasi idei au fost sustinute si in presa greceasca din Peninsula Balcanica si 
din Romania 24 . 

Totusi, pana in anul 1880 s-au deschis 24 de scoli romanesti, dintre care 7 pentru 
fete si un gimnaziu la Monastir; 5 pentru baieti la Moloviste, Megarova, Baiasa, Grebena, 
Samarina; clase secundare la Crusova si o scoala mixta la Constantinopol 25 . 

O noua statistics facuta pe anul 1893, indica existenta a 75 de scoli primare 
romanesti, dintre care 55 de baieti si 20 de fete, un liceu de baieti la Bitolia (1880), un 
gimnaziu si o scoala normala de fete la Bitolia (1888). Populatia scolara era de 3.500- 
4000 de elevi si eleve 26 . 

In anul 1900 existau in Imperiul Otoman (partea europeana) 113 scoli primare de 
fete (25), de baieti (54), mixte (34), 5 scoli secundare romanesti si peste 30 de biserici in 
care slujba se oficia in limba romana. Autoritatile otomane au intervenit pe langa 
Patriarhul de la Constantinopol sa permita preotilor si comunitatilor aromane sa oficieze 
in limba romana, insa nu au permis infiintarea unei mitropolii romanesti sau a unui 
episcopat asa cum aveau bulgarii si sarbii din imperiu 27 . 

Apoi, in anul 1902-1903 situatia scolara era urmatoarea: circumscriptia Albania - 
10 scoli; circumscriptia Bitolia - 27 scoli; circumscriptia Epir - 23 scoli. 

Statul roman a continuat, in toata aceasta perioada, subventionarea scolilor si 
bisericilor romane si imbunatatirea modului lor de administrare. De altfel de la sfarsitul 
secolului al XlX-lea, opinia publica romaneasca, numerosi oameni politici romani au fost 
preocupati de soarta romanilor balcanici, fiind socotita cu predilectie o ,,chestiune de 
stat" 28 . 

In anul 1903, cu ocazia dezbaterilor din Adunarea Deputatilor, loan I. C. Bratianu, 
in calitate de ministru de externe, declara: ,,Noi dorim sa intretinem relatiunile cele mai 
cordiale cu statele vecine, sa punem de acord interesele respective, intrucat vom sti, 



22 A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 91, nepaginat. 

Th. Burada, op. cit., p. 113-114. 

Ibidem, p. 142. 
25 A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 224 (1867-1893), passim. 

Ibidem. 

Maria Petre, „Aromanii §i relatiile culturale romano-otomane la inceputul secolului al XX-lea", in 
Revista Istoricd, t. VIII, nr. 11-12, 1997, p. 739-740; N. Ciachir, „Contributii la istoricul relatiilor 
romano-turce (1878-1914)", mADIRI, 1970, nr. 5, p. 17. 

Pericle Papahagi, Aromanii dinpunct de vedere istoric-cultural, Bucure§ti, 1912, passim. 



1 6 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

aparand pe ale noastre, sa respectam legitimele drepturi ale amicilor nostri. Voim sa 
ajutam dezvoltarea culturala a unui neam cu care ne gasim in legaturi de simtaminte si de 
origine, dorim ca intreaga populatie din Imperiul Otoman sa aiba conditiile civilizate de 
viata si relatii pasnice cu intregul Orient al Europei" 29 . Aceasta sustinere culturala avea 
temeiuri puternice in istoria relatiilor romano-balcanice. Romania a sustinut miscarea 
nationals a romanilor balcanici prin ajutoare de natura materials si pe cale diplomatic^. 

Dupa stingerea conflictului dintre inspectorul Apostol Margarit si o parte a 
personalului didactic, administratia scolilor si bisericilor a fost pusa sub conducerea 
Legatiei de la Constantinopol si a consulatelor de la Salonic, Monastir si lanina. Au fost 
numiti noi revizori scolari care controlau activitatea scolilor romane din imperiu si 
interveneau la autoritatile locale pentru obtinerea autorizatiilor de functionare. 

In anul scolar 1903-1904 au functionat in Imperiul Otoman 84 de scoli primare 
romane repartizate astfel in cele 4 circumscriptii: 1 in Albania, 26 in Bitolia, 25 in Epir si 
23 in Salonic, cu un numar total de 3.500 de elevi pregatiti de 1 10 institutori si institutoare. 
Situatia scolilor secundare romane era urmatoarea: liceul roman din Bitolia, condus de 
Adam Coe, avea 100 de elevi bursieri, pregatiti de 16 profesori, Scoala normala- 
profesionala de fete din Bitolia avea 40 de eleve bursiere si 9 profesoare, Scoala comerciala 
din Salonic avea 47 de elevi, dintre care 40 bursieri, pregatiti de 8 profesori si 2 maestri, iar 
Scoala comerciala din lanina avea 55 de elevi, dintre care 40 bursieri si 9 profesori. 

Bisericile in care se oficia in limba romana erau: Pleasa, Nicea, Sipca, Elbasan si 
Moscopole in circumscriptia Albania, deservite de 5 preoti; Crusova, Gopesi, 
Hrupistea, Ohrida, Vlaho-Clisura in circumscriptia Bitolia, deservite de 1 1 preoti; 
Abela-Grebena, Perivole-Grebena si Turia in circumscriptia Epir, deservite de 5 preoti; 
Doliani, Lumnita, Huma, Lunguta, Osani, Murihova, Livezi, Cupa si Fetita in 
circumscriptia Epir, deservite de 22 preoti. Pentru scolile primare si secundare romane, 
pentru preoti si bursierii romani din tara si de la Constantinopol, statul roman a alocat, 
in anul scolar 1903-1904, 335.000 de'lei 30 . 

Puternica rascoala din Macedonia din vara anului 1903 si noua organizare a 
provinciei condusa de Hilmi pasa, asistat de doi delegati, unul din partea Rusiei si unul 
din partea Austro-Ungariei, cu o jandarmerie reorganizata de un general italian si 
incadrata cu ofiteri straini, a dus la schimbarea atitudinii autoritatilor otomane si la 
oprirea partiala a abuzurilor 31 . 

In aceasta conjunctura Imperiul Otoman isi dezvolta relatiile politice cu Romania, 
iar sultanul ii promitea in 1905 ministrului roman la Constantinopol, Alexandru Lahovari, 
ca va recunoaste toate doleantele aromanilor, dar ii este greu sa semneze o iradea 
defmitiva. Alexandru Lahovari i-a sugerat ministrului de externe roman sa ceara 
interventia ambasadei germane 32 pentru a-1 convinge pe sultan. 



Dezbaterile Adunarii deputatilor, 1903-1904, §edinta din 9 decembrie 1903, p. 144. 

A.N. I.C., fond Minis terul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 349/1903, vol.1, f. 50-75. 

Constantin Velichi, Imperiul Otoman si statele balcanice intre 1878-1912, in „Studii §i articole de 
Istorie", XVI, 1970, p. 173. 
32 Nicolae Ciachir, op. cit., p. 19. 



Introducere 1 7 

In februarie 1905 se deschidea Consulatul roman de la Ianina, iar in martie acelasi 
an s-au petrecut crimele de la Negovan, carora le-au cazut victime preoti si membri ai 
comunitatii aromane. 

Profesorii N. Tacit si Andrei Balamace, revizori ai scolilor romane, aflati in 
inspectie in vilaietul Ianina, au fost arestati de valiul Osman Pasa la instigatia grecilor. 
Ministrul Alexandru Lahovari a adresat guvernului otoman un ultimatum si a cerut 
eliberarea profesorilor arestati si promulgarea grabnica a unei iradele in care sa se 
recunoasca formal nationalitatea aromana, bucurandu-se de toate drepturile celorlalte 
nationalitati din imperiu. 

Sultanul, constrans de amenintarea ministrului roman ca va parasi postul in termen 
de 10 zile, dadea la 9/22 mai 1905 Iradeaua imperials prin care se recunostea si se 
permitea libera folosire a limbii romane in scoli si biserici si se acorda si o tescherea 
Ministerului de Justitie si Culte 33 . 

Succesul obtinut prin acest act otoman, Iradeaua, desi partial, intrucat nu prevedea 
infiintarea unei mitropolii romane, a format baza legala a organizarii si intaririi 
comunitatii aromane, care, sprijinite material de statul si diplomatia romana, va dezvolta 
in continuare scolile si bisericile romane in Imperiu. 

Astfel se infiinta la Constantinopol o scoala primara romana cu 70 de elevi si eleve, 
condusa de I. D. Hondrosom si un internat universitar roman condus de N. Papahagi, care 
avea, in 1908, 20 de studenti bursieri. 

In anul scolar 1908-1909 functionau in Imperiul Otoman 99 de scoli primare 
romane repartizate astfel: 25 in circumscriptia Bitolia, 15 in circumscriptia Corita- 
Elbasan, 15 in circumscriptia Grebena-Elasona, 9 in circumscriptia Ianina, 17 in 
circumscriptia Salonic, 9 in circumscriptia Veria si 9 in circumscriptia Kosovo. De 
asemenea in 43 de localitati slujba religioasa se oficia in limba romana 34 . 

In ceea ce priveste salariile preotilor, datorita luptei dintre propaganda religioasa 
greaca si romana, enoriasii se obisnuisera sa nu mai plateasca nimic preotilor pentru 
slujbe, acestia intretinandu-se numai din subventia primita de la statul roman 35 . 

Evenimentele din Turcia au facut ca dupa 1910 sa fie adoptata o noua forma de 
conducere a scolilor prin intermediul Eforiilor scolare. 

Cu toate greutatile intampinate din partea autoritatilor otomane care amanau 
acordarea autorizatiilor de functionare pentru scolile romane, sub presiunea si influenta 
grecilor, cu toate prigonirile religioase, precum si din cauza divergentelor ce existau intre 



A.N. I.C., fond Kretzulescu, dosar 831, f. 62 - iradeaua recunostea natiunea romana din Turcia: 
„Majestatea Sa Imperials Sultanul (...) luand in seama rugile inaltate spre Tronul Imperial de supu§ii 
sai aromani, s-a indurat sa ordone ca, pe temeiul drepturilor civile de care ei se bucura ca si ceilalti 
supusi musulmani, comunitatile lor sa-si poata alege muhtari (primari n.ns) (...); membrii aromani sa 
fie primiti in consiliile administrative; autoritatile imperiale sa inlesneasca profesorilor numiti de aceste 
comunitati inspectarea scolilor si indeplinirea formalitatilor prevazute de legile Imperiului pentru 
deschiderea de noi asezaminte scolare". Invatamantul aromanesc avea din acest moment acelasi statut 
cu invatamantul celorlalte nationalitati. De asemenea, bisericii ortodoxe romanesti i se permitea sa se 
dezvolte liber. Iradeaua imperials atragea atentia ca aromanii nu mai puteau fi impiedicati sa oficieze 
slujba religioasa in limba lor. 

A.N. I.C. ,/oM<f Ministerul Cultelor §i Instructiunii Publice, dosar 2944/1908, f. 73-106. 

Ibidem, f. 34. 



1 8 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

membrii comunitatilor aromanesti, provocate indeosebi de grecomani, scolile si bisericile 
romanilor au continuat sa existe si sa functioneze si in primele doua decenii ale secolului 
al XX-lea. In total, in ajunul razboaielor balcanice (1912-1913) au functionat in Turcia 
europeana 92 de scoli primare, 6 secundare, cu un numar de 3850 de elevi. 

Tratatul de pace de la Bucuresti din 28 iulie/10 august 1913 a stabilit o noua 
realitate politica in Peninsula Balcanica. Cele trei state balcanice Bulgaria, Grecia si 
Serbia se obligau, printr-un schimb de scrisori realizat cu primul ministru al Romaniei 
Titu Maiorescu, sa acorde autonomie scolilor si bisericilor romanilor din tarile lor, care sa 
poata sa fie subventionate de statul roman sub supravegherea guvernelor tarilor respective 
si sa recunoasca pentru romani un episcopat distinct. 

Toate statele balcanice au admis dupa 1913 existenta scolilor macedo-romane, cu 
exceptia Serbiei care considera tratatul de la Bucuresti caduc pentru ea, respingand 
recunoasterea autonomiei scolilor si bisericilor din Macedonia sarbeasca unde s-au inchis 
toate scolile primare de baieti si fete, un liceu, o scoala normala, 10 biserici. 

In Grecia, in schimb, situatia a fost mai buna, mai ales sub guvernele democratice de 
dupa 1913. Acordul cultural bilateral incheiat cu statul grec relativ la autonomia scolilor 
primare si secundare romanesti si dreptul guvernului roman de a le subventiona s-a incheiat 
in iulie/august 1913 si era una din anexele tratatului de la Bucuresti din 1913. Acesta 
prevedea autonomia scolilor si bisericilor aromanilor si crearea unui episcopat roman, 
finantat de statul roman dar sub supravegherea guvernului elen. Manualele de religie erau 
intocmite de autoritatile ecleziastice romane, iar cele didactice si scolare dupa programele 
Ministerului Instructiunii Publice. 

In 1914 in Macedonia functionau 91 de scoli primare, cu 111 institutori, 76 de 
institutoare, 53 preoti, 1 liceu, 2 scoli comerciale si 1 scoala normala de fete 36 . 

Declansarea primului razboi mondial, la mai putin de un an de la semnarea 
tratatului de la Bucuresti, aducea importante modificari si in spatiul sud-est european. In 
toate statele balcanice, mii de romani au fost mobilizati si trimisi pe diverse fronturi, iar 
scolile si bisericile lor au fost din nou inchise. In august 1916 populatia barbateasca din 
Macedonia ocupata, ramasa in urma mobilizarii anterioare, a fost trimisa in lagare de 
concentrare sau la minele de carbuni de la Svistov, de unde multi romani nu s-au mai 
intors. 37 In urma operatiunilor militare care s-au desfasurat in Macedonia multe sate 
romanesti au fost pradate sau distruse. Turmele de oi au fost rechizitionate pentru nevoile 
armatei, au izbucnit epidemii, indeosebi de holera. Autoritatile bulgare au introdus limba 
bulgara in scoli si biserici si au trecut la distrugerea cartilor romanesti, inclusiv a celor de 
cult. Fenomenul de emigrare in Romania a atins cote maxime, mai ales dupa Conferinta 
de pace de la Bucuresti din 1913 cand toti romanii balcanici puteau deveni cetateni 
romani, indiferent de locul in care continuau sa traiasca. 

La Conferinta de pace de la Paris, alaturi de delegatii romani au fost trimisi si 
delegati ai Societatii de Cultura Macedoromane, ai Comitetului romanilor din Valea 
Timocului carora li s-au adaugat reprezentanti ai Comitetului pentru apararea drepturilor 
culturale si spirituale ale romanilor, constituit la Vidin in martie 1919. Aceste organizatii 



Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 30. 

Gheorghe, Zbuchea, O istorie a romanilor din Peninsula Balcanica. Secolul XVIII-XX, Bucuresti, 
1999, p.181. 



Introducere 1 9 

romanesti au alcatuit o serie de memorii pe care le-au inaintat forurilor Conferintei de 
pace, dar ele nu au avut urmari deosebite. Singurul rezultat pozitiv, art. 12 al tratatului de 
pace de la Sevres cu Turcia, prin care Grecia se obliga sa acorde autonomie locala 
comunitatilor romane din Pind in probleme scolare si religioase, a fost eludat prin 
prevederile tratatului de la Lausanne. Aplicarea prevederilor tratatului minoritatilor de 
catre statele din sud-estul Europei, care ar fi putut sa asigure conditii de manifestare 
romanilor sud-dunareni, s-a izbit insa de rezerve si chiar de reactii negative. 

In timpul dominatiei turcesti in Albania au existat 17 scoli romanesti si un 
gimnaziu la Berat dupa cum urmeaza: cate doua scoli primare in localitatile Corcea, 
Pleasa, Moscopole, Berat, Elbasan si cate o scoala primara in localitatile Lunca, Nicea, 
Biscuchi, Sipsca, Ferica, Grabova, Lusnia-Carbunari 38 . Intr-un referat din decembrie 
1922, Petre Marcu, seful Serviciului Scolilor si Bisericilor Romane din Peninsula 
Balcanica arata: „.. .Albania a fost teatru de lupta din anul 1912; devastata de greci si de 
sarbi, secatuita de armatele de ocupatie austriece, italiene, franceze, populatia este redusa 
azi la saracie. Toate localurile noastre de scoala din Berat, Elbasan, Ferica, Lusnia, 
Grabova, Lunca, rechizitionate de armatele de ocupatie, sunt lipsite de mobilierul scolar. 
Din 1914 si pana azi au functionat numai scolile din circumscriptia Corita si Pleasa si o 
scoala mixta la Sipsca." 39 

In memoriul din 8 iulie 1926 al Ministerului Afacerilor Straine din Romania, 
privind scolile si bisericile romanesti din Albania se sintetizau actiunile intreprinse de 
ministrul Romaniei la Tirana, profesorul Simion Mandrescu. Conventia care fusese 
pregatita cu Mufid Bey Libohova n-a mai putut fi semnata datorita caderii guvernului. 
Negocierile au fost reluate cu noul guvern si cu presedintele Ahmed Zogu, discutate in 
Consiliul de Ministri al Albaniei la 9 octombrie 1925, care a fost de acord cu 
perfectionarea activitatii scolilor romanesti de la Corcea, Pleasa si Sipsca. In noiembrie 
1925 Simion Mandrescu era instiintat de A. Vrioni ca: „Guvernul albanez, pentru a 
satisface cererea dreapta a Romaniei va face toate inlesnirile pentru deschiderea de scoli 
romanesti in comunele cu populatie romaneasca cu conditia ca deschiderea acestor scoli 
sa fie ceruta de comunitatile respective" 40 . 

La 1 februarie 1926, Ministerul de Externe al Albaniei dadea urmatoarele 
dispozitii: introducerea limbii romane in scolile primare cu numar suficient de elevi 
romani, admitea infiintarea clasei I de liceu la Corcea cu elevi de la scolile din Corcea, 
Pleasa si Sipsca si era de acord cu infiintarea fie a unei scoli profesionale de fete sau a 
unei scoli de meserii. De asemenea era autorizata Crucea Rosie Romana si nu statul 
roman ,sa infiinteze doua internate cu cate 50 de locuri, unul de baieti si unul de fete, cu 
conditia ca acestea sa fie intretinute integral de aceasta. 41 

Noul program al Ministerului Instructiunii Publice pentru romanii din Albania, 
prevedea pentru anul scolar 1926-1927 reinfiintarea scolilor romanesti care existau in 
anul 1912, deschiderea la Tirana a doua scoli primare, una de fete si una de baieti, a doua 
internate intretinute de Crucea Rosie Romana, a cate unei scoli mixte la Durazzo, 
Elbasan, Berat, Fieri, Premet, Nicea, Grabova, Lunca, Valona, Cavaia, Ferica, precum si 



38 A.N.I.C., fond Ministerul Instructiunii Publice, dosar 751/1925, f. 57. 

39 Ibidem, dosar 799/1923, f. 4. 

40 Ibidem, dosar 712/1926, f. 148-149. 
Ibidem, f. 152. 



20 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

reorganizarea liceului de la Corcea 42 . Infiintarea multora dintre acestea a ramas in faza de 
proiect. 

Noul ministru al Romaniei la Tirana, Trandafirescu, primea in anul 1926 asigurari 
din partea ministrului de externe A. Vrioni si presedintelui Senatului, Pandele Evanghele, 
ca in toamna anului 1926 liceul din Corcea va functiona si se vor infiinta scoli romanesti 
la Nicea, Grabova, Lunca si Elbasan, cu conditia ca profesorii sa fie supusi albanezi si sa 
fie platiti de statul albanez.. In raportul din 26 mai 1926, Trandafirescu arata ca a trimis in 
Romania 94 de elevi bursieri din Albania, din care se vor recruta viitoarele cadre 
didactice pentru scolile romanesti din aceasta tara. 43 

Toate aceste eforturi nu au avut nici un rezultat. In toamna anului 1927, statul 
albanez a etatizat toate scolile, inclusiv scolile romanesti din Corcea, Pleasa si §ipsca. 
Autoritatile albaneze au numit in locul lui Cupan Araia, ca director al scolii din Corcea, 
pe preotul Cotta Balamace. Intre acesta si Dumitru Teja, presedintele comunitatii romane 
din Corcea, a izbucnit un puternic conflict. Societatea de Cultura macedoromana cerea 
Ministerului Instructiunii Publice destituirea tuturor institutorilor care primisera sa 
lucreze in scolile etatizate. 44 

Mai multe memorii adresate de Cotta Balamace, Ministerului Instructiunii Publice 
din Romania si Patriarhului Romaniei lamureau situatia: „...am primit provizoriu a 
functiona la scoala cu scopul de a salva cea din urma scanteie, avand convingerea ca 
guvernul roman va interveni pe langa guvernul albanez. Odata inchise scolile asa 
ramaneau, dupa cum au ramas si celelalte din intreaga Albanie." 45 

In toamna anului 1930, in urma eforturilor diplomatice depuse de noul ministru al 
Romaniei la Tirana, Vasile Stoica, scolile din §ipsca si Corcea erau redate comunitatilor 
romanesti, era numit director N.H. Balamace, iar institutori Cotta Balamace si Elena 
Balamace. 46 In anul 1937 se mai obtinea deschiderea a inca 5 scoli romanesti la Disnita, 
Lunca, Grabova, Moscopole si Nicea. Institutorii erau platiti de statul albanez, dar 
primeau si din partea statului roman, in completare, o indemnizatie de 1200 lei lunar. 
Aceasta le-a fost achitata constant in perioada 1 septembrie 1937 - 1 septembrie 1939 
prin consulatul Romaniei de la Tirana. 47 In anul scolar 1939-1940 in cele 7 scoli 
romanesti din Albania au invatat 362 de elevi, sub indrumarea invatatorilor Christache 
Simancu, Urania Atanas (Corcea), Iovan Poppa (Moscopole), Petre Belba (Lunca), Adam 
Musi (§ipsca), Vasile Balamace (Nicea) si Nuci Condili (Disnita). La scoala din Grabova 
nu s-a predat in limba romana decat pana in decembrie 1939, deoarece invatatorul Procop 
Pescazini transferat, a fost inlocuit cu o invatatoare albaneza. 48 

In timpul celui de-al doilea razboi mondial situatia scolilor romanesti din Albania s-a 
inrautatit. Suplimentul cuvenit cadrelor didactice nu a mai fost platit la timp, iar o parte din 
scoli au fost distruse de bombardamente. Raportul preotului Cotta Balamace din 7 
noiembrie 1941 arata ca functionau numai scolile din Corcea, Moscopole si §ipsca reparate 



Ibidem. 
Ibidem, f. 156. 

44 



Ibidem, dosar 768/1922, f. 122-123. 
Ibidem, f. 127. 

46 
47 



Ibidem, dosar 756/1930, f. 4-5. 
Ibidem, dosar 1332/1940, f. 154. 



48 Ibidem, f. 158-159. 



Introducere 2 1 

cu banii comunitatilor romane, cele din Disnita, Nicea, Grabova si Lunca nu functionau, 
nefiind reparate. 49 In anul 1944 mai functiona numai scoala romana din Corcea cu 
mvatatorii Christache Simancu, Urania Athanas, Vasile Balamace si Vasile Cicani. 

Prin decretul lege nr. 2695 din 1 august 1938, statul roman a infiintat Institutul 
Roman din Albania cu sediul la Santi-Quaranta (Zogoj). Marele savant Nicolae Iorga a 
primit de la guvernul albanez un teren la Santi-Quaranta pe care 1-a cedat statului roman, cu 
obligatia de a se construi acolo un institut. Scopul acestuia era „...de a cunoaste cat mai 
bine trecutul stravechi si viata prezenta a Europei de sud-est in legatura cu originile de 
civilizatie si de rasa ale poporului nostra si de a realiza o stransa colaborare a cercetatorilor 
de la noi si a celor din Balcani, cu aceleasi preocupari. Instirutul este o chezasie a identitatii 
de obarsie si a raporturilor de prietenie ce unesc natiunea noastra cu cea albaneza." 50 Pe 
langa institut se crea o misiune arheologica, se puteau intreprinde cercetari de istorie, 
filologie, etnografie ce puteau fi publicate in buletinul institutului Illyrica. Conducerea a 
fost incredintata marelui istorie Nicolae lorga, eel care elaborase prima istorie a Albaniei si 
care 1-a desemnat ca director delegat pe prof. univ. Dumitru Berciu 51 . 

In 1943, profesorul Dumitru Berciu arata intr-un memoriu ca instirutul fusese 
transformat in spital de campanie si bombardat in mai multe randuri de aviatia italiana . 
Intregul inventar al institutului, in valoare de peste 1000000 lei disparuse. Profesorul 
Dumitru Berciu propunea transferarea sediului institutului la Tirana, unde se gasea un 
puternic centra romanesc si deschiderea unei scoli primare la Tirana „...reparandu-se o 
nedreptate din trecut cand guvernele albaneze nu au ingaduit functionarea unei scoli 
romanesti in capitala Albaniei". Profesorul mentiona de asemenea „...situatia trista a 
scolilor si bisericilor romanesti din Albania cu localuri in ruina, cu invatatori si preoti 
neplatiti la timp si persecutati de autoritatile locale." 52 

Intr-un memoriu din 5 martie 1943 care era o completare a acestuia, prof. D. Berciu 
solicita ca „directorul Institutului sa aiba controlul scolilor si bisericilor din Albania", se 
propunea de asemenea ca pe langa Institut sa se infiinteze un Liceu Romanesc la Tirana, 
pe langa scoala primara 53 . 

In Bulgaria romanii au trait grupati in mai multe zone: Vidin, Valea Timocului, 
Sofia si grupuri de pastori nomazi in muntii Rodopi, muntii Rilei si regiunea Giumaia, 
numaral lor ridicandu-se in 1923, la cifre intre 150000 si 80000. M Pe baza schimbului de 
scrisori efectuat intre Titu Maiorescu si D. Toncev odata cu incheierea tratatului de pace 
de la Bucuresti, s-au deschis doua scoli romanesti la Sofia si la Giumaia. Asa cum rezulta 



49 Ibidem, dosar 1735/1941, f. 29-31. 

50 Ibidem, dosar 1314/1939, f. 86-87. 



Rezultatele obtinute in cercetarea arheologica, contributiile sale §tiintifice au facut sa fie numit §ef al 
misiunii arheologice romane din Albania, apoi secretar §i apoi director delegat al Institutului roman. 
Institutul fusese ridicat prin stradaniile depuse de prof. Dumitru Berciu din Albania. Evenimentele 
politice Internationale, asasinarea marelui savant, N. Iorga evenimentele interne au facut ca la sfar§itul 
anului 1940, Institutul sa fie desfiintat de autoritatile romanesti. Prin activitatea depusa vreme de cateva 
luni bune, inaintand memorii dupa memorii, Institutul a fost reinfiintat sub directia prof. D. Berciu. 

In aprilie 1939 Albania a fost cucerita de Italia, Victor Emanuel III a devenit §i regele Albaniei. 
In Albania au fost introduse institutii fasciste. 

52 A.N.I.C, fond Ministerul Instructiunii Publice, dosar 2454/1943, f. 14. 

53 A.M.A.E., fond Problema 18, vol. Albania (1919-1943) - doc. din 5 martie 1943, f 1 1 1-1 15. 

54 A.N.I.C., fond Ministrul Instructiunii Publice dosar 799/1923, f. 9. 



22 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

din memoriul directorului scolii primare din Giumaia din anul 1924, scoala si biserica 
din aceasta localitate au fost distruse in timpul razboaielor balcanice, iar autoritatile 
bulgare au permis redeschiderea scolii abia in anul 1920. 55 In continuare directorul arata 
„...am avut fericirea sa constat ca acolo exista romani foarte bunL.Luand seama de 
aceasta, subsemnatul in unire cu fruntasii romanilor am hotarat sa recladim scoala si 
biserica deschizand o lista de subscriptie pentru romanii de acolo care desi in majoritate 
sunt oameni lipsiti de mijloace, cand a fost vorba insa de scoala si de biserica au subscris 
suma de 200000 leva." 56 

In anul 1924 la cererea comunitatii romane din Sofia, Ministerul Instructiunii 
Publice aproba infiintarea gimnaziului pe langa scoala primara romana din aceasta 
localitate. Prin ordinul nr. 173051 din anul 1934, gimnaziul roman a fost transformat in 
Institutul roman din Sofia. Statul roman a platit arhitectului N. Torbu suma de 2096000 
leva pentru construirea cladirii institutului. 57 Directorul institutului, profesorul 
P.Caraman, arata intr-un memoriu din anul 1935 ca un mare numar de elevi romani din 
Bulgaria au dorit sa se inscrie in clasa V-a de liceu, insa institutul nu a putut sa-i cuprinda 
pe toti. Directorul arata ca subventia primita din partea Ministerului Instructiunii Publice, 
de numai 5000 de lei pentru manuale era insuficienta, intrucat elevii liceului desi dotati, 
proveneau din familii sarace si incheia „...Daca statul roman nu le da burse, ei nu pot veni 
sa invete carte romaneasca, iar daca nu le da carti, ei nu si le vor putea cumpara." 58 
Ministrul Romaniei la Sofia, Vasile Stoica intervenea si el la Ministerul Instructiunii 
Publice, in anul 1934 si obtinea 30 de burse a 750 de lei lunar, pentru institut si 
intreprindea demersuri pentru dreptul de publicitate a liceului in Bulgaria. Liceul nu 
obtinuse acest drept nici in anul 1944 iar absolventii sai nu se puteau inscrie din aceasta 
cauza la Universitatea din Sofia. 

Pe langa Institutul Roman din Sofia mai functiona o gradinita de copii si scoala 
primara. Treptat, prin eforturile cadrelor didactice si cu sprijinul Ministerului Instructiunii 
Publice din Romania in liceu au fost infiintate laboratoare de stiinte naturale, fizica si 
chimie si o biblioteca cu 6000 de volume. 59 

Istoricul Constantin Velichi, profesor al Institutului, arata intr-un memoriu din anul 
1944 ca aceasta biblioteca era frecventata nu numai de romani ci si de alti studenti ai 
Universitatii din Sofia. Datorita bombardamentelor din timpul celui de-al doilea razboi 
mondial, Institutul a fost mutat temporar la Giumaia, unde si-a continuat cursurile. Statul 
roman il finanta in anul scolar 1944-1945 cu 2800000 lei. 60 

Scoala primara romana din Giumaia, depopulate dupa cedarea Cadrilaterului, (1940), 
prin emigrarea romanilor in tara, mai avea in anul scolar 1943-1944 11 elevi, iar in anul 
scolar 1944-1945, 4 elevi. Directorul acestei scoli, Radu Preda arata ca nu putuse sa tina 
nici cursurile de vara de la Cecalita si Argaci „... pentru ca aceste regiuni sunt bantuite de 
bande comuniste" . Desi obtinuse autorizatie de functionare pentru scoala de la autoritatile 



55 Ibidem, dosar 755/1924, f. 1. 
Ibidem. 

57 Ibidem, dosar 1221/1938, f. 206. 

58 Ibidem, dosar 788/1935, f. 214. 

59 Ibidem, dosar 4336/1945, f. 14. 

60 Ibidem, dosar 1528/1944, f. 9-10. 

61 Ibidem, dosar 1529/1944, f. 43. 



Introducere 23 

bulgare si pentru anul 1944-1945, Ministerul Educatiei Nationale din Romania, insarcina 
preotul de la biserica romana din Giumaia, sa se ocupe de educarea celor 4 elevi romani, 
intrucat nu putea plati un invatator pentru un numar atat de mic de elevi. 

Conform decretului guvernului bulgar nr. 127 din 30 mai 1945, cursurile scolilor 
romanesti din Bulgaria urmau sa fie desfiintate 62 . Romania va inchide scoala din Sofia in 
septembrie 1947, atunci cand guvernul bulgar acordase acesteia dreptul de publicitate. 
Profesorii scolii se ofereau sa primeasca salariile in leva si nu in franci elvetieni, insa 
statul roman nu va reveni asupra masurii luate, „considerandu-se de catre Guvernul 
R.P.R. ca nu este justa sustinerea acestor scoli intr-o tara prietena". 63 

In Grecia, romanii in numar de aproximativ 160.000 in 1941, locuiau in 3 grupuri 
compacte: Meglenia, Veria, Pind si in grupuri razlete in Tesalia si Olimp, Seres-Cavalla 
si Salonic. Vasile Stoica arata ca populatia romaneasca din Grecia era inegala in privinta 
constiintei nationale: cea din zonele Pind si Veria cu un puternic sentiment romanesc, cea 
din orase, influentata puternic de mediul grecesc, mai putin rezistenta asimilarii, iar 
populatia transhumanta „...n-are decat un sentiment de coeziune etnica, de incredere fata 
de cei de limba romaneasca si de banuiala fata de cei de alta limba." 64 

Scolile romanesti din Grecia au functionat in perioada interbelica pe baza 
consensului tacit dintre statul roman si eel elen: „...Ele n-au fost nici scoli de stat, nici 
scoli intretinute de populatia romana respectiva, ambele cazuri prevazute de regimul 
minoritar al tratatelor de pace, ci de statul roman prin ingaduinta tacita a statului elen. 
Fara concursul financiar al statului roman, scolile romanesti ar dispare, fiindca populatia 
nevoiasa nu ar putea intretine scolile" 65 . 

Pana in anul 1923, Ministerul Instructiunii Pub lice a controlat cele 26 de scoli 
primare si 4 scoli secundare romanesti din Grecia prin revizori scolari. In acest an s-a 
infiintat pe langa Administratia Scoalelor si Bisericilor din Grecia un Consiliu 
Administrativ Permanent. La 1 octombrie 1926, aceasta administratie a fost inlocuita de 
comitete (eforii) scolare locale, iar controlul a fost inlocuit cu eel al directorului celei mai 
inalte scoli din circumscriptia scolara respectiva. Legatiile si consulatele Romaniei 
coordonau activitatea acestor comitete si gestionau fondurile ordonantate lor. In ceea ce 
priveste localurile de scoli, majoritatea erau proprietatea statului roman sau a comunitatilor 
romanesti, altele erau inchiriate. In zona muntilor Pind, unde populatia romaneasca era 
transhumanta, scolile aveau cursuri de iarna si de vara, dupa cum se deplasau comunitatile 
cu turmele de oi. In astfel de cazuri, cursurile se desfasurau in conditii improprii, in colibe: 
Fetita, circumscriptia Salonic, Mavronovo, Mandalovo, Babiani, Drenovo in circumscriptia 
Meglenia. 66 Unele localuri de scoli romanesti au fost confiscate de greci precum cele din 
Livezi, Osani, Lunguta, Tarnareca si Liumnita. Pentru localurile de scoli din comunele 
Liumnita si Osani autoritatile grecesti au oferit 5000 de drahme, dar guvernul roman a 
refuzat si a raspuns: „... guvernul elen ni-i dator nu cu oferte de acest gen ci cu retrocedarea 
localurilor de scoli si biserici ce ne-au apartinut pana in anul 1912." 7 



62 Ibidem, dosar 4336/1945, f. 42. 

Romanii de la sud de Dunare - Documente, p. 356. 
64 A.N.I.C., fond Vasile Stoica, dosar 1/158, f. 5. 

Ibidem, fond Ministerul Instructiunii Publice, dosar 1444/1941, f. 5. 
66 A^em, dosar 741/1925, f. 34. ' 
67 Ibidem, f. 205-206. 



24 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

In anul scolar 1939-1940 au functionat in Grecia 29 de scoli primare cu 60 de 
invatatori si 950 de elevi si 4 scoli secundare cu 54 de profesori si 477 de elevi si anume: 
un liceu comercial de baieti si un gimnaziu profesional de fete la Salonic, un liceu de 
baieti la Grebena si un gimnaziu la lanina. Pe langa scolile secundare functiona care un 
internat intretinut de statul roman. Programa analitica era cea oficiala din Romania, la 
care se adauga limba greaca, istoria si geografia Greciei. Romania a platit penrru acest an 
scolar 3500000 lei penrru salariile invatatorilor, 4908000 lei penrru ale profesorilor, iar 
penrru inrretinerea internatelor si penrru chiriile localurilor de scoli 5387100 lei. 68 

Declansarea celui de-al doilea razboi mondial si ocuparea Greciei mai intai de trupe 
italiene si apoi germane, a influentat negativ asupra functionarii scolilor romanesti din 
aceasta tara. In anul scolar 1940-1941, acestea au fost inchise. Ele vor fi redeschise in 
toamna anului 1 94 1 in conditii extrem de grele. Inrr-un raport al insarcinatului cu afaceri 
al legatiei Romaniei la Atena, Radu Arion, din decembrie 1941, se arata ca localurile de 
scoli si internate din lanina si Grebena au fost evacuate de trupele italiene, iar o parte a 
mobilierului a fost distrus sau luat de trupele grecesti sau italiene. Cladirile au suferit 
stricaciuni. Totusi cursurile au putut incepe la aceste scoli la 24 septembrie 1941, iar la 
Liceul Comercial si la Gimnaziul de fete din Salonic, la 16 noiembrie 1941. Radu Arion 
solicita aprovizionarea cu alimente si combustibil a scolilor, a personalului didactic si 
bisericesc roman din Grecia, dar si a „...populatiei noastre aromane infometate. Adaug ca 
venirea din tara a alimentelor...ar face aici o impresie extraordinara asupra sufletului si 
cugetului tuturor aromanilor, invederand inca o data dorinta tarii noastre de a-i ajuta." 69 

Guvernul roman a elaborat in februarie 1942 cadrul legal de aprovizionare cu 
alimente a scolilor si personalului didactic roman din aceasta tara. Legea 111 din 
februarie 1942 stabilea ca cerealele si produsele alimentare destinate scolilor si 
comunitatilor romane din Grecia sa fie trimise prin Institutul National al Cooperatiei si 
distribute prin Societatea de Cultura macedoromana. 70 

Penrru stimularea personalului didactic si administrativ din Grecia a fost adoptata 
legea 642 din martie 1942, deschizandu-se un credit extraordinar de 3000000 lei, prin care 
acesta era rasplatit cu o indemnizatie egala cu 50% din salariul bugetar „... penrru 
indeplinirea datoriei si asigurarea intereselor culturale romanesti din Macedonia, in conditii 
foarte grele, pe intervalul de timp de la 1 octombrie 1941 pana la 31 martie 1942." 71 

Anul scolar 1943-1944 a inceput penrru scolile secundare romane din Grecia la 3 
octombrie 1943 la Liceul Comercial din Salonic, cu 123 de elevi; la 17 octombrie 1943, 
la Scoala profesionala de fete din Salonic, cu 84 de eleve; la 1 noiembrie 1943, la Liceul 
teoretic din Grebena, refugiat la Salonic, cu 149 de elevi si la 10 ianuarie 1944 la 
Gimnaziul din lanina. 72 In scolile primare romane din Grecia au urmat in acelasi an 
scolar, 1492 de elevi, dar soarta multora dinrre aceste scoli a fost tragica, asemeni 
populatiei romane din aceasta tara. Inrre 18-24 octombrie 1943 au fost bombardate si arse 
total 13 comune romanesti, iar in aprilie si mai 1944 alte sate romanesti. Inspectorul 



68 Ibidem, dosar 1444/1941, f.6. 

69 Ibidem, f. 214. 

70 Ibidem, dosar 1727/1942, f. 111. 
71 Ibidem, dosar 1718/1942, f. 123. 
12 Ibidem, dosar 1518/1944, f. 41-42. 



Introducere 25 

general David Blidariu raporta la 8 iunie 1944: „...e greu de precizat numarul victimelor 
din populatia civila romaneasca, provocat de ciocnirile dintre rebeli si armata de ocupatie, 
de razbunari locale, de actiunile revolutionarilor sau de represaliile armatelor". 73 

Cu toate acestea, la sfarsitul lunii mai 1944, cand au fost inchise cursurile scolilor 
secundare romane, 8 absolventi ai Liceului Comercial din Salonic si 10 absolventi ai 
Liceului din Grebena, refugiat la Salonic, au luat examenul de bacalaureat. Era ultima 
promotie care obtinea diplome pe care nu le puteau folosi insa pentru ca legislatia greaca 
nu le echivala. 74 

Din raportul profesorului Caius Jiga din iulie 1945, aflam ca in timpul 
bombardamentelor din august 1944 de la Salonic: „.. .toate scolile romane din acest oras si 
majoritatea locuintelor profesorilor care se aflau in apropierea instalatiilor militare, au fost 
distruse. Ce n-a fost distrus atunci, a fost devastat ulterior de antarti. Averea scolilor poate fi 
considerata ca pierduta... Se stie ca multi din profesorii localnici de la Salonic si Grebena au 
fost arestati de autoritatile grecesti, suferind chiar maltratari. Situatia lor este cu totul 
nesigura datorita tensiunii dintre cele doua partide. Venirea lor in tara ar fi o salvare." 75 

Statul roman, desi intr-o situatie deosebit de grea, nu i-a uitat nici acum pe acesti 
apostoli ai scolilor romane din Grecia si a trimis suma de 15472257 lei pentru salariile si 
pensiile restante pe perioada 1 septembrie 1944- 31 martie 1945 si 18505300 pentru 
perioada 1 aprilie-31 decembrie 1945. 76 

Dupa incheierea razboiului, in februarie 1946, „guvernul grec a dispus inchiderea 
scolilor romanesti, preluarea imediata a imobilelor, mobilierului si arhivelor, institutiilor 
scolare din Grecia si expulzarea in masa a profesorilor de supusenie romana" 77 . 
Autoritatile politienesti au inchis in lagar pe toti profesorii gasiti la Atena. Astfel, scolile 
romanesti si apoi bisericile romanesti intretinute cu atata efort de statul roman si 
comunitatile locale, timp de aproape un secol au fost lichidate. 

In 1948 toate bisericile romanesti au fost inchise de guvernul grec. O parte din 
personal a fost angajat de bisericile grecesti. Pana in anul 1949 personalul a fost platit de 
statul roman 78 . Preotii care aveau cetatenie romana au fost expulzati. 

In 1958 statul roman a initiat o actiune de ajutorare a calugarilor romani athoniti. 
Astfel, preotul Moisescu a facut o vizita in Grecia si a predat din partea Bisericii 
Ortodoxe Romane doua vagoane de alimente (grau si porumb), si obiecte bisericesti. 
Ulterior, o noua actiune a Bisericii Ortodoxe din Romania nu s-a mai putut realiza 
deoarece preotul Moisescu nu a mai primit viza de intrare in Grecia. 

In anul 1961 s-a mai incercat inca o noua actiune de ajutorare a calugarilor de la 
Muntele Athos dar fara rezultat. 

In Iugoslavia, conform recensamantului din anul 1921 ale carei date definitive au 
fost publicate in 1932, traiau 231000 de locuitori cu limba materna romana distribuiti 
astfel: in Banatul iugoslav 67896, in districtele Craina, Pojarevat, Timoc, Morava 
145000, iar in restul Iugoslaviei 18143. 79 Intr-un studiu asupra situatiei romanilor din 



Ibidem, f. 43. 
14 Ibidem, f. 46. 

75 Ibidem, dosar 4337/1945, f.14. 
16 Ibidem, f. 17, 44,81-87. 
77 A.M.A.E., fond Problema 220, Grecia, Documente Politice, (1945-1949), nepaginat. 

Ibidem. 
19 A.N.I.C., fond Pre§edintia Consiliului de Mini§tri, dosar 391/1941, f. 7. 



26 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

Iugoslavia din 31 ianuarie 1941 se arata ca in judetele Craina, Morava, Pojarevat si 
Timocul sarbesc, bisericile, manastirile si scolile romanesti au fost desfiintate inca din 
epoca regatului Serbiei. „In lipsa de biserica si scoala nationals, analfabetismul si sectele 
religioase s-au raspandit ingrij orator. Frecventarea scolilor din Romania este interzisa, ca 
si romanilor din Banatul iugoslav. Cei care totusi pleaca la studii raman elemente pierdute 
pentru viata nationals locala." 80 

Situatia romanilor din Macedonia sarbeasca era de asemenea foarte grea. Aici au 
functionat pana in anul 1918, in 18 comune romanesti, 24 de scoli primare, un liceu de 
baieti si o scoala profesionala de fete la Bitolia. Toate aceste scoli au fost inchise imediat 
dupa 1918 de guvernul iugoslav, iar localurile confiscate. Orice incercare de redeschidere 
a lor a fost zadarnica. 81 Fostul prim-ministru N. Pasici, intrebat asupra motivelor acestei 
prigoane, a afirmat ca in afara conventiei de la Bucuresti din 1913, ar fi existat o 
conventie verbala secreta conform careia, intr-un atac indreptat impotriva Serbiei, 
Romania o va ajuta si cum acest lucru nu s-a intamplat, a cazut conventia scrisa in 1913, 
deci si asezamintele culturale romanesti din Macedonia trebuiau suprimate. 82 

Numeroase au fost memoriile directorului Liceului roman de baieti din Bitolia, 
Adam Coe, ale revizorului scolar loan Vuloaga, ale directoarei Scolii normale 
profesionale de fete din acelasi oras, Maria Capsali, in care cereau ajutorul tarii mama 
pentru pastrarea dreptului de a instrui copiii in limba romana. In ianuarie 1921, intr-un 
memoriu adresat Ministerului Instructiunii Pub lice din Romania, Adam Coe aprecia: 
„...chestiunea noastra nationals este cu atat mai delicata si mai critica ca in trecut, 
deoarece tendintele noastre se ciocnesc cu interesele si cu aspiratiile mistuitoare ale 
statului unde avem menirea a supra vietui." 83 

In fata refuzului autoritatilor locale, Adam Coe si loan Vuloaga au inaintat o noua 
cerere Ministerului Instructiunii de la Belgrad. Situatia personalului didactic roman din 
sudul Iugoslaviei era critica. Datorita internarii lor in Bulgaria, in timpul razboiului, 
pribegisera apoi in Romania si obtinusera cetatenie romana si pasaport, iar la intoarcere 
autoritatile sarbesti i-au chestionat asupra cauzelor schimbarii cetateniei, fara sa se 
pronunte daca o recunosc sau nu. Adam Coe propunea adoptarea cetateniei sarbe pentru a 
se putea exercita dreptul electoral si a putea alege reprezentanti ai comunitatilor romane, 
care sa le apere interesele. Ministerul Instructiunii Publice din Romania hotara in anul 
1921, ca membrii corpului didactic din Peninsula Balcanica sa opteze pentru cetatenia 
statelor in care functionau „.. .pentru a nu da personalului nostru didactic caracterul unor 
misionari, straini de mediul in care sunt chemati a-si indeplini opera lor culturala". 84 

La 14 februarie 1921, Adam Coe arata intr-un memoriu ca dupa prezentarea la 
Inspectoratul scolar din Bitolia, cu adresa din tara unde era reprodus pasajul „.. .guvernul 
sarbo-croato-sloven declara ca nu are de facut nici o obiectiune la redeschiderea scolilor 
romane din Serbia", au fost chemati la Prefecture orasului unde li s-a adus la cunostinta 
ordinul Ministerului Instructiunii din Belgrad din 27 decembrie 1920, care stabilea: „...ba 



Ibidem, f. 23. 

Ibidem, fond Ministerul Instructiunii Publice, dosar 799 1923, f. 9. 

Nicolae, Chiachir, Istoria popoarelor din sud-estul Europei in epoca moderna, Bucuresti, 1987, p. 340. 
83 A.N.I.C., fond Ministerul Instructiunii Publice, dosar 326/1921, f. 8. 
Ibidem, f. 10. 



Introducere 27 

chiar nici romanii supusi ai nostri nu pot deschide scoli rationale, fara aprobarea 
ministerului". 85 

Statul roman a continuat demersurile diplomatice, pentru a determina statul sarb sa 
permita redeschiderea scolilor romanesti din Macedonia. O adresa a Ministerului 
Afacerilor Straine catre Ministerul Instructiunii Pub lice din 8 decembrie 1922, mentiona 
ca pe baza unei telegrame primita de I.G. Duca, acesta in convorbirile cu Ninici, a obtinut 
promisiunea formala „...ca va da satisfactie cererilor noastre". 86 Nici aceasta promisiune 
n-a fost respectata, caci in 1923 P. Marcu, seful serviciului de resort din Ministerul 
Instructiunii Publice arata: „Dupa ce ministerul a retribuit in decurs de sase ani personalul 
didactic al acestor scoli, cu toate ca in tot acest timp el n-a desfasurat nici o activitate 
scolara, in toamna anului 1922, s-a hotarat repartizarea intregului personal didactic pe la 
scoli din Grecia si Albania, lasand la fata locului pe pensionari si cativa oameni de 
serviciu care sa ingrijeasca de buna intretinere a localurilor noastre de scoala, a bisericii si 
cimitirului romanesc din Bitolia". 87 

Romanii din Banatul iugoslav, care locuiau in aproximativ 80 de localitati dintre 
care 35 aveau majoritate romaneasca, s-au bucurat intr-o oarecare masura de un tratament 
minoritar, care sa le asigure o viata nationals in cadrul statului vecin. In 1919 in Banatul 
iugoslav existau 66 de scoli primare romanesti dintre care 18 scoli confesionale cu 43 de 
invatatori si 48 de scoli comunale cu 62 de institutori romani. 

Sub guvernul condus de Take Ionescu, Gheorghe Derussi, ministrul Afacerilor 
Externe a stabilit cu guvernul iugoslav formarea unei comisii mixte, intrunita la Belgrad, 
care sa stabileasca regimul scolar si bisericesc privind pe sarbii si romanii din Banatul 
impartit intre cele doua tari. Din partea Romaniei au fost numiti in aceasta comisie dr. 
Valer Braniste, presedinte, dr. Atanasie Popovici si Onisifor Ghibu. 88 Convorbirile au fost 
anevoioase si au continuat pana in martie 1933 cand conventia scolara dintre Romania si 
lugoslavia a fost incheiata si ratificata de amandoua tarile in anul 1935. Ea prevedea ca in 
scolile primare minoritare romanesti din Banatul iugoslav si in scolile primare minoritare 
sarbo-croate din Banatul romanesc, limba de predare va fi romana, respectiv sarbo-croata, 
din al treilea an se predau ca obiecte de studiu limba sarbo-croata si respectiv limba 
romana, iar istoria si geografia era predata in limba tarii in care se aflau scolile respective. 
De asemenea se prevedea ca institutorii sa fie de aceeasi confesiune si limba ca 
majoritatea elevilor, iar numarul minim de elevi ai acestor scoli sa fie de 20. Institutorii 
necesari acestor scoli erau pregatiti in scolile normale din Varset si Timisoara. 

In anul scolar 1939-1940 functionau in Banatul iugoslav 33 de scoli primare de stat 
cu limba de predare romana, cu 4324 de elevi si 79 de invatatori, dintre care 40 de 
invatatori romani din lugoslavia, platiti de statul iugoslav si 39 de invatatori romani din 
tara, platiti de statul roman. La sectia romana de pe langa liceul de stat sarbesc din Varset 
au functionat 4 clase romanesti de curs inferior, cu 4 profesori din Romania si 203 elevi, 
iar la scoala normala sarba din Varset au invatat, cu cei 4 profesori romani de la liceu, 27 
de elevi romani. 89 



85 Ibidem, dosar 325/1921, f. 19. 



87 



'Ibidem, dosar 776/1922, f. 77. 
Ibidem, dosar 799/1923, f. 4. 

88 Ibidem, dosar 326/1921, f. 39. 

89 Ibidem, dosar 391/1941, f. 38-40. 



28 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

Aspecte din viata religioasa a romanilor din Peninsula Balcanicd 

Problemele vietii religioase ale romanilor balcanici au fost legate de actiunile 
Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol, respectiv de respingerea in repetate randuri a 
actiunilor romanesti de catre aceasta, mai ales la sfarsitul secolului al XlX-lea si in 
primele decenii ale secolului XX. 

Romanii au incercat sa foloseasca limba romana pentru nevoile religioase inca din a 
doua jumatate a secolului al XlX-lea. Filip Apostolescu scria, la 6 februarie 1873, din 
Ohrida, Ministrului Cultelor si al Instructiunii Publice ca: „se simte nevoia de carti 
bisericesti fiindca numai cu ce avem nu se poate face pe deplin serviciul in limba 
romana 

Pozitia Patriarhiei era destul de inconsecventa deoarece Patriarhia acordase dreptul 
bulgarilor de a avea un exarhat propriu si militase pentru grecii din Serbia sa aiba dreptul 
la limba nationals in biserica lor de acolo. 

Romanii au cerut si ei dreptul la episcopat propriu inca din 1880, dar nu vor obtine 
acest drept decat mult mai tarziu, in 1894 si pentru scurta vreme. 

Incercarea romanilor de a folosi limba romana in biserici se va izbi de fiecare data 
de refuzul categoric al clerului grec si al Patriarhiei din Constantinopol. Vor exista, in 
toata aceasta perioada, nenumarate agresiuni la care vor fi supusi romanii, mergand pana 
la refuzul de a li se ingropa mortii in cimitirele comunale, pana la agresiuni fizice directe 
sau asasinarea preotilor romani. 

Incepand cu anul 1892 romanii au pornit o actiune mai amp la pentru recunoasterea 
drepturilor lor bisericesti. Ei au trimis la Constantinopol o delegatie care sa inmaneze 
sultanului o petitie prin care sa li se acorde dreptul la un episcopat propriu. Numarul 
iscaliturilor puse pe petitia deputatilor romani din Albania, Epir si Macedonia care vor 
veni la Constantinopol pentru a cere numirea unui episcop roman in Macedonia trecea de 
5000. In saptezeci de comune romanesti, consiliile comunale si primarii au pus pecetea 
primariei in josul petitiilor. Consiliile comunale si primariile reprezentau oficial, in fata 
autoritatilor turcesti, toata populatia acestor comune 91 . Delegatia era formata printre altii 
din Haralambie Balamaci, Dimitrie Atanasescu si Apostol Margarit, iar petitia inaintata 
sultanului era un document programatic deosebit, sintetizand doleantele aromanilor in 
problema religioasa: 

,,ln calitatea noastra de imputerniciti ai poporatiilor valahe din Turcia indraznim sa 
va declaram cu respect, Sire, sentimentele de fidelitate si recunostinta. Valahii sunt si vor 
fi intotdeauna gata sa-si sacrifice si existenta si averile pentru fericirea si prosperitatea 
Iubitului lor Stapanitor si Padisah. Cu toate acestea, ca sa fie crutat de nedreptatile a caror 
victima este, din partea Patriarhiei si a mitropolitilor greci, poporul valah, intocmai ca si 
celelalte popoare din vastul imperiu al M.V. ar fi fericit sa aiba un sef religios, valah de 
origine, pe care sa il aleaga si sa-1 desemneze dansul, care sa se bucure de toata 
increderea guvernului otoman sa fie supus fidel al M.V. Imperiale" 92 si care ,,sa poarte 
numele de Mitropolit Primat si a carui misiune sa fie de a supraveghea si a conduce 



Ibidem, dosar 2360/1873, f. 9; V. Diamandi Aminceanu, op. cit., p. 123-124. 
A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 216 (1890-1896) - este un document nedatat si nesemnat. 
92 Apud Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 134-135. 



Introducere 29 

spiritual poporul aromanesc pe calea indeplinirii datoriilor sacre fata de Dumnezeu si 
Suveran". 

In 1893, Poarta a incercat sa intervina in conflictul dintre Patriarhie si credinciosii 
romani, invitandu-i pe acestia sa mearga la patriarhie si sa se inteleaga in problema 
episcopului roman. In urma acestei interventii, romanii au adresat marelui vizir o petitie, iar 
cand au fost primiti, in ziua de 9 iulie 1893, a luat cuvantul Take Margarit, aratand ca au 
cerut de nenumarate ori dreptul la limba romana in biserica si tot de atatea ori Patriarhia i-a 
refuzat, ceea ce contravine Tratatului de la Berlin, care proclamase libertatea de constiinta, 
prin urmare „interdictia Patriarhiei nu este nici dreapta si nici legala" 93 . 

In cele din urma, romanii au obtinut dreptul de a avea un sef spiritual propriu. Cu 
foarte mare greutate a fost gasit un prelat in Peninsula Balcanica caruia sa-i fie 
incredintata aceasta functie. Guvernul roman ar fi dorit trimiterea unui episcop din tara, 
care ar fi devenit supus otoman, dar aceasta propunere nu s-a realizat 94 . Printre candidatii 
propusi din tara s-au numarat: preotul Simion Popescu, arhiereul Meletie, arhiereul 
Dosoftei. 

La propunerea lui Apostol Margarit, inca din 1893 a fost luata in considerare 
candidatura lui Antim, atunci mitropolit al Ohridei si Prespei. De origine albanezo- 
romana, Antim absolvise opt clase de seminar, fusese investit ca preot si arhiereu de catre 
Patriarhia de la Constantinopol, avand si cuvenitul berat al Inaltei Porti. In acea vreme el 
locuia la Crusova, asezare majoritar romaneasca intr-o zona cu un numar insemnat de 
romani, ceea ce ar fi putut usor duce la realizarea dorintelor romanesti care urmareau 

i • • • i • • 95 

aspecte rehgioase si pohtice . 

In cele din urma, Antim a fost ales in functia de Mitropolit, a oficiat slujba conform 
celor prevazute canonic in legatura cu rangul sau. Patriarhia in 1896 nu voia sa-1 
recunoasca pe Antim si instiga populatia impotriva lui , lipsindu-1 si de Mitropolia 
Ohridei 97 . 

In scurtul timp cat a indeplinit aceasta functie, Antim a putut hirotonisi mai multi 
preoti si la Bitolia a creat chiar si un cimitir aroman; Apostol Margarit fiind inmormantat 
acolo in 1903, piatra funerara pastrandu-se si astazi 98 . 

Din pacate insa, acesta pana la urma nu s-a dovedit la inaltimea raspunderii pe care 
si-o asumase. In 1899 s-a reintors sub jurisdictia constantinopolitana, abandonandu-i pe 

~ -99 

romani . 

Dupa abandonul lui Antim, romanii se vad iarasi fara un sef religios propriu. Cu 
toate acestea, urmarind obtinerea recunoasterii individualitatii lor rehgioase isi vor 
continua lupta pe langa autoritatile otomane. 



93 A.N.I.C, Fondul Ministerului Instructiunii Publice, vol. 476.b/1893, p. 17. 

94 A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 226 (1867-1893), nepaginat. 
Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 136. 

96 A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 25, f. 155. 

Episcopatul romanilor macedoneni, Bucure§ti, 1897, p. 50. 

Hristu Candroveanu, Aromanii ieri §i azi, Craiova, 1999, p. 142. 
99 Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 139. 



30 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

In 1900, la 6/19 septembrie, Al. Padeanu, consulul de la Salonic, trimitea o scurta 
dare de seama asupra starii actuale a chestiunii culturale si solicita ,,Sa se instituie o 
directie generala serioasa, energica si cu un program bine stabilit; sa se sporeasca cat se 
poate de mult, chiar prin sacrificii, numarul preotilor. . . ei sunt cei mai nimeriti agenti; ar 
fi bine pentru Bitolia sa se cumpere un imobil sau doua pentru scoli si pentru a cladi in 
ele un paraclis". 10 ° 

Dupa anul 1900 lucrurile au continuat la fel, cu persecutii, sicane si ostilitati din 
partea Patriarhiei si a arhiereilor greci 101 . 

Toate demersurile Guvernului roman pe langa Patriarhie si pe langa sultan in 
legatura cu problema Episcopatului romanilor balcanici au esuat dupa 1894. 

In 1903, aproape intregul an, A. E. Lahovari, ministrul Romaniei la Constantinopol 
a dus tratative pentru infiintarea Episcopatului dar fara nici un rezultat, desi Patriarhia 
recunoscuse intr-un document oficial prezenta romaneasca in Balcani afirmand ca 
,, Macedonia nu este slava, este mai curand o provincie elino-turco-vlaha" 102 . 

In ianuarie 1905 s-a deschis la Bitolia paraclisul romanesc, oficiindu-se in noaptea 
de 3 ianuarie 1905, pe la orele 1:30, o slujba pana la 4 dimineata, slujba fiind oficiata de 
un preot din Grebena 103 . 

Fata de deschiderea acestui Paraclis, mitropolitul Ioachim si-a manifestat 
dezaprobarea, tinand o cuvantare virulenta in biserica greaca. 

In anul 1904 se puneau temeliile unei comunitati romanesti la Salonic unde traiau 
aproximativ 9000-10000 de romani 104 . Serviciul religios a fost oficiat de preotul roman 
Theodor. Ulterior, cu sprijinul statului roman s-au mai format comunitati in alte opt orase: 
Corita, Tarnova, Veria, Veles, Uskiib, Cumanova, Coceani, Monastir, Perlepe 105 . 

In acelasi an, intr-un raport al lui Lazar Duma, Inspectorul scolilor si bisericilor 
romane din Turcia se mentiona ca existau ,,31 de comunitati constituite in regula si 
functionand in deplina armonie" 106 . Dar tot in acest an, actiunile Patriarhiei au fost foarte 
puternice. 

Intre 1904-1905 s-au inregistrat si numeroase atacuri ale bandelor de antarti greci 
impotriva romanilor 107 . 

In acest context sultanul a emis Iradeaua imperials, mentionata deja, din 9/22 mai 
1905 care asigura si folosirea limbii romane in biserica. 



100 A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 226(1899-1900), nepaginat. 

101 Ibidem, vol. 227 (1901-1905), nepaginat - raportul din 17 martie 1904, Ibidem, vol. 176 (1905- 
1906) nepaginat - Incidentele religioase au culminat in 18 aprilie 1905 la biserica din Baiasa, unde s-au 
incaierat romanii cu romanii filogreci care s-au opus citirii Apostolului in romane§te. 

Ibidem, vol. 219, nepaginat. 

Ibidem, vol. 177, nepaginat. 

Ibidem, vol. 178 - Raportul intocmit de Lazar Duma, Inspector al §colilor §i bisericilor romane din 
Turcia, nr. 253/1904 §i adresat ministrului Lahovary. Arhiereul grec a prezentat autoritatilor un takir 
„protestand de indrazneala preotului de a face aceasta operatiune" §i cerand autoritatilor locale sa ia 
masurile cuvenite pentru ca preotul roman sa fie pedepsit „de aceasta nesupunere". 
105 Vasile Diamandi-Aminceanu, op. cit., p. 132. 

Ibidem. 
107 Ibidem. 



Introducere 3 1 

Patriarhul Ioachim a protestat pe langa marele vizir contra noului statut acordat 
romanilor, iar in sedinta Sfantului Sinod din 12 oct. 1905 a propus sa fie anatemizati toti 
preotii si credinciosii ,,care indraznesc sa se roage lui Dumnezeu in limba materna" 108 . 

Pozitia Patriarhiei a dus la ruperea relatiilor diplomatice si comerciale cu 
Romania 109 . 

Victoria revolutiei Junilor Turci din 1908 si primii ani ce au urmat acesteia parea a 
deschide perspective si pentru rezolvarea problemei religioase a romanilor din Balcani 110 . 
Reincepeau astfel, sub cele mai diverse forme actiunile pentru organizarea unui Episcopat 
romanesc, cu un regim legal recunoscut si garantat 111 . 

Problema bisericeasca s-a dezbatut in cadrul Congreselor romanesti din 1909 si 
1910 112 . De asemenea problema a stat in atentia aromanilor aflati in Regat si care activau 
in cadrul Societatii de Cultura Macedoromana, precum si in aceea a presei romanesti. 

In Balcani s-a decis sa se depuna la Patriarhie un Memoriu in favoarea solutionarii 
problemelor aromanilor. 

Delegatii romani (printre care: N. Bendu din Crusova, D. Cicma din Turia, Gake 
Papa din Abela, D. Dadralescu din Veria, Iancu Nicola Ghita din Giumaia de Sus, Hristu 
lambu din Salonic, Tasula Zega din Caterina, D. V. Ceanescu din Nevesca, I. Rizescu 
din Baiasa, N. Batzaria - senator, F. Misa - deputat, N. Papahagi, director al Internatului 
Universitar din Constantinopol, Stefan Ciumeti, inginer din Monastir) 113 au fost primiti de 
valiul Resid Pasa care le-a promis tot sprijinul. 

Un an mai tarziu, pe 16/29 martie 1911, N. Batzaria 1-a vizitat pe P. S. Patriarhul 
Ecumenic si i-a inmanat o nota in limba greaca 114 . In aceasta se cerea in numele 
aromanilor, printre altele: 

,,Romanii nu doresc altceva decat sa se bucure din partea Bisericii Mame de 
aceeasi afectiune si solicitudine in nevoile lor spirituale, de care se bucura si toti ceilalti 
fii spirituali ai ei. Pentru a ajunge la acest scop, ei socotesc nimerit si solicita urmatoarele: 
(...) folosirea limbii romane in exercitarea datoriilor crestinesti, adica in savarsirea 
slujbei, a ceremoniilor religioase si in general a oricarui act religios", lucru care nu 
contravine ,,dogmelor si canoanelor ortodoxe de Rasarit". Se mai cerea: ,,sa se ridice 
caterisirea si afurisenia tuturor preotilor care tin slujbe in romaneste in bisericile si 
paraclisurile romanesti; episcopii si mitropolitii sa hirotoniseasca preotii si candidatii 
propusi de poporul roman si care urmeaza sa slujeasca in biserici si paraclisuri in 
parohiile romanesti". 

Patriarhul Ioachim al Ill-lea a primit nota si a promis ca o va supune dezbaterii in 
Sfantul Sinod si in Consiliul Mixt. Dar Sinodul a amanat luarea unei decizii, amanare 
care s-a dovedit a fi sine die. 



Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 139. 

Vasile Diamandi-Aminceanul, Romdnii din Peninsula Balcanicd, Bucuresti, 1938, p. 138. 

Adina Berciu-Draghicescu, Romdnii din Balcani, p. 27. 

Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 141. 

Ibidem, p. 143. 
m A.M.A.E., fond 71, vol. 3, f. 29. 
U4 Ibidem, I 67-70. 



32 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

Presa, a adoptat o atitudine negativa si agresiva vis-a-vis de aceste cereri ale 
romanilor 115 . 

Datorita acestei pozitii, cu tot sprijinul din partea guvernului turc, actiunea 
petitionara a romanilor s-a soldat in final cu un esec. 

In 1911 in cadrul societatii romanesti si-a facut tot mai mult loc ideea ca romanii 
credinciosi sa-si organizeze, prin initiativa proprie, chiar printr-o ruptura cu Patriarhia, o 
biserica distincta, romaneasca, cu o ierarhie corespunzatoare. Societatea de Cultura 
Macedoromana trimetea in iulie 1911 o adresa catre toate comunitatile romanesti din 
Peninsula Balcanica pentru a se intruni si a dezbate problema religioasa 11 . 

Comunitatile au cerut in unanimitate: „Episcop independent! Biserica Nationala! 
Despartirea de Patriarhia Ecumenical" 117 . 

Daca in cazul celorlalti ortodocsi din Balcani cedase (cazul bulgarilor si al 
sarbilor), in ceea ce priveste pe romani, Patriarhia a ramas intransigents . 

Politica „faptului implinit", crearea unui episcopat propriu chiar cu pretul unei rupturi 
a relatiilor cu Patriarhia Ecumenica nu s-a putut pune in aplicare, desi ideea episcopatului 
nu a fost abandonata nici in anii urmatori, respectiv in timpul razboaielor balcanice. 

Problema religioasa a romanilor balcanici a figurat in documentele Conferintei de 
la Londra si a Congresului de Pace de la Bucuresti (august 1913) dar ulterior actelor prin 
care si Serbia si Bulgaria si Grecia erau de acord si recunosteau drepturile romanilor 
balcanici de a avea scoli si biserici in limba materna nu li s-a mai dat nici o atentie. La 
randul lor, statele balcanice au cautat mereu pretexte de a se sustrage interventiilor 
amicale ale statului roman si de a pune piedici bunului mers al cauzei aromanilor. 

Dupa izbucnirea primului razboi mondial, intreaga Macedonie fiind teatrul luptelor si 
rascolirilor razboiului, criza chestiunii romanesti din Meglenia a fost inchisa de catre 
autoritatile grecesti. Regiunea, cazand in zona de frontiera dintre Serbia si Bulgaria, 
populatia romaneasca - se spunea - ar fi alimentat tulburarile din aceste parti. Multe din 
scolile si bisericile noastre din Grecia au ramas inchise din cauza dificultatilor de ordin 
economic, refacerea lor necesitand sume mari, altele s-au inchis din cauza descresterii 
populatiei aromane din unele regiuni, in urma curentului de emigrare in Romania, curent 
determinat de conditiile economice care apasau asupra vietii romanilor din Grecia 118 . 

Pana la primul razboi mondial in vechea Macedonie existau 38 de biserici. Dupa 
razboi situatia bisericilor romanesti a avut o evolutie similara cu cea a scolilor romanesti 
de la sud de Dunare. 

In Albania din cele 10 biserici romanesti cate existau in anul 1912 mai functionau 
numai 6 in anul 1941. In anul 1922 statul roman aloca suma de 50000 de lei pentru 
repararea bisericii din Elbasan, ruinata in urma cutremurului din 1920 si 50000 de lei 
pentru construirea bisericii romane din Corcea. De asemenea 26000 de lei erau alocati 
pentru procurarea a 3 costume de haine preotesti destinate preotilor bisericilor romane din 
Corcea, Elbasan si Grabova. 119 



115 A.M.A.E., fond 71, f. 115; f 195; 197; 198. 

Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 147. 

Ibidem, p. 149. 

A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 91, passim. 
119 A.N.I.C., fond Ministerul Instructiunii Publice, dosar 768/1922, f 61-63. 



Introducere 33 

In anul 1925 in bisericile romanesti din Albania oficiau urmatorii preoti: Cotta 
Balamace (Corcea), N. Popescu (Pleasa), H. Dumitrescu (Sipsca), P. Gugea (Nicea), C. 
Constantin (Grabova), N. Pecina si Ion Toda (Elbasan). 120 In memoriul din 8 iulie 1926 al 
Ministerului Afacerilor Straine se arata ca in bisericile romanesti din Albania se facea 
slujba in limba romana numai in cele din Elbasan si Corcea si se obtinuse un post de 
diacon la Tirana. In celelalte , slujba se facea alternativ in limbile romana, albaneza si 
greaca. Ministrul Simion Mandrescu constata ca in Tirana si Durazzo, in anul 1925, desi 
majoritatea ortodocsilor erau romani, exceptand personalul legatiei Greciei, serviciul 
divin se facea in limba greaca si o mica parte in limba albaneza, preotii si cantaretii fiind 
absolventi ai scolilor grecesti. Simion Mandrescu propunea intr-un memoriu numirea 
unui episcop roman pentru Albania, dar reusea numai inaugurarea bisericii romane din 
Corcea, in 1925. 121 

In anul 1942 functionau ca preoti romani in Albania: Gh. Puia (Pleasa), Gh. 
Anastas (Nicea), D. Cocones (Lunca), V. Niscu (Grabova), V. Popa (Sipsca), Al. Bebi 
(Elbasan). 122 

In privinta organizarii bisericesti in Bulgaria, inainte de primul razboi mondial, acolo 
unde existau comunitati romanesti, serviciul divin era celebrat in limba romana, de preoti 
romani; ulterior parohiile romanesti au fost inglobate in cele bulgaresti. Preotii romani au 
fost indepartati, iar cei care au ramas au fost siliti sa celebreze serviciul religios in limba 
bulgara, folosind carti bisericesti bulgaresti. S-a ajuns ca in deceniul al patrulea al secolului 
al XX-lea, sa se oficieze in limba romana doar la Sofia, Bregova si Giumaia. 

In Grecia, biserica romaneasca era subordonata ierarhic bisericii ortodoxe grecesti, 
preotii trebuind sa fie cetateni greci. Politica de obstructionare a preotilor care slujeau in 
bisericile comunitatilor romane, in limba romana, a continuat si dupa primul razboi 
mondial. Lacasurile de cult romanesti, construite de comunitatile locale, de multe ori cu 
sprijinul financiar al statului roman, fie au fost distruse in timpul razboiului, fie au fost 
preluate de autoritatile grecesti. 

Astfel la Osani inainte de anul 1912, comunitatea romana detinea o biserica, 
manastirea Sf Apostoli si un paraclis, dar in anul 1925 se mai servea doar de paraclis. La 
Lunguta, unde intre anii 1913-1916 se serveau de biserica, alternativ, grecii si romanii, 
biserica a fost preluata de greci, iar la Cupa mitropolitul grec a interzis intrarea in biserica 
a preotului roman „...fiindca a avut indrazneala sa cante in ziua Invierii Evanghelia in 
romaneste" 123 . La Liumnita biserica a fost distrusa in timpul razboiului, iar in muntii Pind 
in comunele romanesti au fost instalati preoti greci: „Bisericile au fost luate de greci, in 
unele slujeste preotul grec iar altele au fost inchise 124 . 

Cu toate acestea, in perioada interbelica au continuat sa functioneze in Grecia 1 1 
biserici romanesti, iar statul roman a continuat sa plateasca indemnizatiile personalului 
clerical. 



Ibidem, dosar 751/1925, f.56. 

121 Ibidem, dosar 712/1926, f.158. 

122 Ibidem, dosar 2454/1943, f.29,31. 

123 Ibidem, dosar 741/1925, f. 205-206 

124 Ibidem, dosar 712/1926, f. 71. 



34 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

In Iugoslavia, in domeniul bisericesc a fost dusa aceeasi politica ca si in domeniul 
scolar. In anul 1919 autoritatile sarbesti au permis redeschiderea bisericilor romane din 
Bitolia, Crusova, Gopesi si Moloviste, dar motivandu-se lipsa preotilor, s-a deschis in fapt 
numai biserica din Bitolia, la 8 noiembrie 1919. 125 Intr-o petitie adresata ambasadei Romaniei 
la Belgrad, preotul Teodor Constantin de la aceasta biserica arata ca in ziua de 16 ianuarie 
1921 a fost invitat la Protoerie, unde i s-a cerut sa predea cheile si tot ce apartinea acestei 
biserici, pe motiv ca „...legea nu ingaduie supusilor straini ca sa functioneze servind interesele 
supusilor sarbi". Preotul a refuzat, sub pretext ca biserica apartine statului roman. 126 

In noiembrie 1938, autoritatile ecleziastice din Bitolia reiau ofensiva impotriva 
bisericii romane din acest oras. Preotul Gh. Cosmescu a fost somat sa predea cheile 
bisericii. Cum acesta s-a imbolnavit, biserica a fost inchisa, iar cheile au fost pastrate la 
consulat. Preotul Cosmescu a cerut autoritatilor locale sa se adreseze consulatului, deoarece 
biserica era proprietatea statului roman. 127 La 30 decembrie 1938, consulul Simion Berberi 
anunta consulatului Romaniei din Skoplje decesul si inmormantarea protoiereului Teodor 
Constantin. Incercarile statului roman de a pastra eel putin biserica si cimitirul roman din 
Bitolia au esuat. Biserica romana din Bitolia a fost declarata biserica sarba la 12 noiembrie 
1939, cand s-a oficiat prima slujba in limba sarba. Cimitirul a fost si el luat, iar preotului 
Cosmescu i s-a interzis sa slujeasca in paraclis incepand cu ziua de 4 noiembrie. 

Intr-un raport din septembrie 1940, consulul Romaniei la Skoplje, Emil Oprisanu, 
referindu-se la confiscarea bisericilor romanesti remarca: „...icoanele cu inscriptiile in 
limba romana au mai ramas in cateva biserici, trista marturie a unui trecut cand romanii 
se puteau ruga in limba lor... Cimitirul ne-a fost luat cu forta si acum este de asteptat ca 
sarbizarea sa se intinda si asupra mortilor: placa cu inscriptia romana de la intrare a fost 
smulsa din prima zi si in curand pietrele de pe morminte, pe care stau sapate in romaneste 
suferintele indurate de atatia martiri ai cauzei noastre vor fi si ele sfaramate sau sterse de 
daltilesarbesti". 128 

Pentru reglementarea vietii religioase a romanilor din Banatul iugoslav si a sarbilor 
din Banatul romanesc a fost formata o comisie mixta, s-au purtat tratative timp de 12 ani 
si abia la 2 iulie 1934 a fost semnata la Belgrad Conventia relativa la regimul bisericilor 
ortodoxe romane si sarbe din aceasta zona. Parlamentul Romaniei a ratificat conventia in 
iunie 1935. Iugoslavia insa nu a ratificat-o. Au functionat insa in Banatul sarbesc 53 de 
parohii ortodoxe romane, 45 sufragane Episcopiei Caransebesului si 8 Episcopiei 
Aradului, pentru 67896 de romani, pentru care statul roman platea anual 2976000 lei. 129 



125 Ibidem, dosar 326/1921, f. 17. 
Ibidem, dosar 325/1921, f. 67. 

127 Ibidem, dosar 1312/1939, f.35. 

128 Ibidem, dosar 206/1940, f. 19,25. 

129 Ibidem, dosar 391/1941, f. 32. 



A§ezamintele romdne§ti de la Muntele Athos 

Muntele Athos este o mica peninsula din Marea Egee care impreuna cu peninsulele 
Sitonia si Casandra sunt legate de Peninsula Calcidica. Strabatuta de o culme muntoasa 
acoperita de paduri, peninsula athonita face parte din Grecia de nord cu capitala la Salonic. 

Inceputurile vietii monahale in Muntele Athos se crede ca sunt din secolul al 
IV-lea, dar organizarea ca o adevarata republica monahala dateaza din secolul al X-lea, 
dupa intemeierea manastirii Lavra, in anul 963 de catre Cuviosul Atanasie Athonitul. 
Ulterior, in secolele X-X1V, dupa modelul manastirii Lavra, au fost intemeiate alte 
manastiri, numeroase schituri si chilii. Perioada de maxima dezvoltare a monahismului 
athonit a fost intre anii 963 si 1453, cand s-a aflat sub ocrotirea politica a imparatilor 
bizantini. Dupa caderea Constantinopolului, Muntele Athos a intrat pentru o perioada de 
cinci secole sub stapanire otomana, sultanii de la Istanbul asigurandu-i in continuare 
protectie si o situatie privilegiata. 

Incepand cu secolul al XlV-lea, domnitorii tarilor romane s-au inscris printre cei 
mai de seama ocrotitori si donatori in folosul monahilor athoniti si a locasurilor sfmte, 
incat un cercetator rus din secolul al XlX-lea, Profir Uspenski, scria: ,,Nici un popor 
ortodox nu a facut atat de bine Athosului, cat au facut romanii 130 ". Cu sprijin romanesc 
s-au zidit din temelie ori s-au refacut numeroase biserici, au fost zugravite biserici, 
paradise si trapeze, s-au ridicat ziduri de aparare, turnuri si fantani, dependinte, bolnite, 
chilii. La acestea s-au adaugat importante danii in bani, carti, manuscrise, vesminte. 
Dintre domnitorii romani care se numara printre sprijinitorii Athosului amintim pe 
Vladislav I, Neagoe Basarab, Radu Paisie, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu, 
§tefan eel Mare, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu, Petru §chiopu si nu in ultimul rand 
domnitorii fanarioti Nicolae si Constantin Mavrocordat, Grigorie si Scarlat Ghica, Mihail 
Racovita, Mihail §utu, Alexandru Ipsilanti s.a. 131 . 

Au fost ajutate manastirile Cutlumusi, Dionisiu, Ivir, Pantocrator, Sf Pavel, 
Xiropotam, Hilandar, Dohiar, Vatoped, Zografu, Caracalu s.a., prima dintre ele fiind 
considerata Marea Lavra romaneasca. In secolele XIV-XVI s-au facut primele ,,inchinari" 
de manastiri romanesti catre unele din Sfantul Munte, adica o manastire de la noi era 
scoasa de sub autoritatea ierarhului locului si subordonata direct unei manastiri athonite, 
careia ii trimitea o parte din venituri si pe care o carmuia printr-un egumen grec. Aceste 
,,inchinari" au continuat pana la inceputul secolului al XlX-lea si au luat sfarsit in anul 
1863 odata cu secularizarea averilor manastiresti. 

Perioada secularizarii a dus la o vremelnica tensionare a relatiilor dintre Romania si 
Muntele Athos. Ulterior, in cadrul politicii initiate de Alexandru loan Cuza de infiintare a 
unor scoli si biserici pentru romanii de la sudul Dunarii, se revine la politica de sprijinire 
a Sfantului Munte. De altfel la renasterea nationals a romanilor sud dunareni a contribuit 
si calugarul athonit de origine aromana Averchie din Avdela dupa cum s-a mentionat in 



Mircea Pacurariu, Scurta istorie a bisericii ortodoxe, Cluj-Napoca, 2002, p. 117. 
Teodor Bodogae, Ajutoarele romanesti la manastirile din Sfantul Munte Athos, Sibiu, 1940, 
anexele I, II. 



36 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

paginile anterioare. El a condus chinovia de la manastirea Sf. Pavel si ulterior a fost 
egumen al manastirii Ivir. Trimis de Patriarhia de la Constantinopol in Principate sa 
impiedice secularizarea averilor manastiresti, a intrat in relatie cu fruntasii vietii publice 
si culturale de aici. Intors la manastirea Ivir, a fost acuzat de tradare si a parasit Sfantul 
Munte. Retras la Avdela si apoi la Tarnova, a recrutat tineri aromani din Pind pe care i-a 
adus la Bucuresti, unde au fost pregatiti la scoala de la Sf. Apostoli sa devina dascali ai 
copiilor aromani din locurile lor de bastina 132 . In anul 1872 schitul romanesc Lacu primea 
o subventie anuala de 1185 lei din partea statului roman 133 . In martie 1883 calugarii 
aceluiasi schit se plangeau de situatia grea in care ajunsesera: biserica era in ruina, 
lemnele fusesera taiate de monahii greci ai manastirii Sf Pavel, birul crescuse de la 12 la 
25 de lire otomane, hrana le lipsea, incat ,,de multe ori ne ducem pe la parintii rusi si 
cerem putini posmagi.. ca la greci nu avem obraz ca sa cerem ceva, pentru ca ne infrunta 
zicandu-ne: duceti-va la guvernul vostru ca el ne-a luat mosiile" 134 . 

In a doua jumatate a secolului al XlX-lea si la inceputul secolului al XX-lea romani 
din Transilvania, Basarabia aflata sub stapanire tarista, Romania sau din interiorul 
Peninsulei Balcanice, intrau in randurile calugarilor athoniti. Conform raportului 
ministrului plenipotentiar la Constantinopol, Ghika Brigadier, din 10 martie 1901, la 
Muntele Athos existau doua schituri romanesti Prodrom si Lacu si 20 de chilii romanesti 
in care traiau aproximativ 600 de monahi romani. Schitul romanesc Prodrom era 
subordonat manastirii grecesti Lavra, avea o biserica mare si trei paradise, precum si un 
metoc in insula Thasos. Aici traiau 150 de monahi, iar statul roman ii subventiona cu 
14000 de lei anual. Cel de-al doilea schit romanesc Lacu avea o biserica mare si 14 
paradise, precum si 12 chilii, era subordonat manastirii Sf. Pavel, avea 80 de monahi si 
primea o subventie de 1200 lei anual 135 . 

In anul 1900 a luat fiinta sub conducerea ieromonahului Teodosie Soroceanu, 
Comunitatea fratilor romani de la Muntele Athos. Ea cuprindea cei 12 monahi ai chiliei 
Sf. loan Botezatorul, cei 32 de monahi ai chiliei Sf. Ion Teologul (Provata) si cei 8 
monahi ai chiliei Adormirea Maicii Domnului. Comunitatea primea din partea statului 
roman o subventie anuala de 5000 de lei 136 . 

Datorita rolului spiritual important pe care il detinea in lumea ortodoxa, situatia 
Sfantului Munte a fost obiectul unor planuri si reglementari internationale. In conditiile 
profilarii destramarii statului otoman si al actiunii panelenice a Greciei care cauta sa 
integreze intreaga Peninsula Calcidica, s-a pus problema statutului Muntelui Athos care 
timp de mai multe decenii a fost reglementat de eel de-al saptelea Typikon, confirmat de 
autoritatile otomane in anul 1810. In anul 1878, prin articolul 62 al Tratatului de la Berlin 
se stipula: ,,Deoarece Inalta Poarta a exprimat vointa ei, de a mentine principiul libertatii 
religioase... Ecleziasticii, pelegrinii si calugarii tuturor nationalitatilor, care calatoresc 
prin Turcia Europeana si Asiatica, se vor bucura de aceleasi drepturi, avantaje si 
privilegii. . . Calugarii din Muntele Athos, oricare ar fi tara lor de origine, vor fi mentinuti 



Tanase Bujduveanu, Aromdnii §i Muntele Athos, Bucure§ti, 2002, p. 35-36. 

133 A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor §i Instructiunii Publice, dosar 1 193/1872, f. 25. 

134 A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 21, f. 31. 
U5 Ibidem, vol 28, f. 5-10. 

Ibidem, f. 10. 



Introducere 37 

in posesiunile si avantajele lor anterioare si se vor bucura de deplina egalitate in drepturi 
si prerogative" 137 . Acest regim a fost aplicat si monahilor romani pana la trecerea 
Sfanrului Munte sub jurisdictia statului grec. 

Timp de mai multe veacuri grecii avusesera suprematia ca factor de conducere in 
Muntele Athos. Din al treilea deceniu al secolului al XlX-lea, cand izbucnesc dispute cu 
caracter national intre monahii Sfanrului Munte, rusii, apoi sarbii si bulgarii au obtinut 
reprezentare proportionals in organismele colective de conducere, respectiv in Chinotita 
de la Careia. 

Desi romanii contribuisera considerabil la sustinerea materials a Sfanrului Munte, 
celor aproximativ 600 de calugari romani nu li s-a recunoscut, de catre elementul grec 
majoritar, dreptul de a se organiza distinct si de a avea un regim asemanator calugarilor 
bulgari, sarbi sau rusi. Ei erau subordonati in totalitate din punct de vedere ecleziastic, 
canonic si economic manastirilor grecesti. 

In Memoriul istorico-statistic asupra Muntelui Athos si situatiunea ce au aid 
calugarii de alt neam, in special romanii, adresat regelui Carol 1 de arhimandritul Nifon, 
in anul 1908, se propunea: inlaturarea simoniei (interzicerea dreptului manastirilor 
athonite de a incasa bani de la schituri, chilii si colibe pentru admiterea in monahism sau 
hirotonisire); stabilirea unei legislatii juridice privind dreptul de vanzare-cumparare si de 
succesiune in Sfantul Munte; dreptul de a cultiva pamantul, de a taia padurea, a ridica si 
repara acarete, de a folosi sursele de apa fara interventia manastirilor; reducerea taxelor 
de mostenire a chiliilor si colibelor la 5%; trimiterea in Chinotita de la Careia a cate unui 
reprezentant pentru 500 de calugari ,,fara deosebire de nationalitate, independenti de 
manastirile de care apartin"; desemnarea unui episcop caruia sa i se supuna toate 
manastirile, schiturile si chiliile Muntelui Athos sub raport duhovnicesc; transformarea in 
manastire a schitului romanesc Prodrom; infiintarea unei manastiri romanesti pe locul 
vechii manastiri Morfono; transformarea in schituri a colibelor cu peste 20 de calugari, 
care sa se organizeze dupa modelul chiliei Sf. Ion Teologul din Provata 138 . 

Documentul mentiona existenta a 32 de centre romanesti athonite cu un numar de 
615 monahi romani traitori in cele doua schituri, Prodrom (80 de monahi, superior Antipa 
Dinescu) si Lacu (60 de monahi, superior Dichiu Iustin) si in 24 de chilii si 26 de colibe 139 . 

Dintre cele 24 de chilii romanesti, 9 erau subordonate manastirii Lavra, 5 manastirii 
Vatoped, 3 manastirii Pantocrator si cate una manastirilor Dionisiu, Ivir, Xiropotam, 
Simon Petru, Grigoriu si Cutlumusi. Detineau pamant intre 60 de pogoane (chilia 
Cucuvino), 30 de pogoane (chiliile Catafighi si Nasterea Maicii Domnului), 15 pogoane 
(Sf. Ion Botezatorul), 10 pogoane (chiliile Sf. Ipatie si Sf. Teodor) iar restul intre 8 
pogoane si 1 pogon si plateau manastirilor carora le erau subordonate tribut anual intre 5 
lire si 12 lire turcesti. 

Colibele erau asezaminte religioase cu 2-4 camere, cumparate sau luate in chirie, 
unde traiau monahi si ucenici. In anul 1906 existau 26 de colibe romanesti, subordonate 
manastirilor grecesti, carora le plateau tribut anual intre 2 lire si l A lira si stapaneau 
pamant intre 3 pogoane si Vi pogon. Pe langa cultivarea pamantului, monahii romani se 



Documente privind istoria Romaniei. Razboiul de independents, vol. 9, Bucure§ti, 1955, p. 384-385. 
138 A.N.I.C., fond Casa Regala, dosar 4/1908, f. 26-27. 
Ibidem, f. 24. 



38 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

indeletniceau cu pescuitul, ciubotaria, croitoria, confectionarea hainelor si caciulilor 
monahale, a cruciulitelor si a obiectelor de cult, scrierea cartilor in chirilica etc. Slujba se 
facea in limba romana si in cateva si in limba greaca 140 . 

Nazuinta calugarilor romani de la muntele Athos de a avea reprezentanti in 
Chinotita de la Careia alaturi de cele 17 manastiri grecesti si cele rasa (Rusicon), sarba 
(Hilandar) si bulgara (Zografu) era indreptatita atat din punct de vedere istoric cat si 
numeric (5% din intreaga comunitate athonita). In perioada urmatoare, autoritatile 
romane au purtat unele discutii cu Patriarhia de la Constantinopol si cu autoritatile 
otomane in legatura cu perspectivele monahismului romanesc la Athos. Nu au fost 
obtinute insa rezultate pozitive, datorita tensionarii raporturilor romano-grecesti (1905- 
1911) si politicii de temporizare a reformelor dusa de Junii Turci. La aceasta s-a adaugat 
lipsa de hotarare a demersurilor intreprinse de Romania. 

Memoriul ieromonahului Teodosie Soroceanu din 12 iunie 1900, se dovedea 
deosebit de exact in prognoza: , Aceasta stare de umilire in care se gaseste calugaral 
roman in Sfantul Munte, in parte este provocata si de slabirea lor intre ei. In cea mai mare 
parte insa cred ca se datoreaza imprejurarii ca autoritatile romanesti din apropiere de 
Sfantul Munte nu s-au interesat indestul de starea si pozitia calugarilor romani, precum 
fac reprezentantii altor state ortodoxe, care cauta a apara drepturile conationalilor lor." 141 . 

Razboaiele balcanice aveau sa modifice situatia din zona, inclusiv regimul de pana 
atunci al comunitatii athonite. In luna noiembrie 1912, statul grec lua in stapanire 
peninsula Sfantului Munte si introducea starea de asediu. Inlaturand autoritatile otomane, 
grecii garantau pastrarea obiceiurilor locale. In capitalele europene si la Conferinta de la 
Londra s-a discutat situatia calugarilor athoniti, avansandu-se mai multe solutii: fie 
ramanerea in cadrul statului otoman cu vechiul regim, fie incorporarea in statul grec cu un 
regim de autonomic, fie crearea unei organizatii independente sub garantie international;!. 

Calugarii romani de la Athos au trimis in anul 1912 autoritatilor de la Bucuresti un 
proiect privind drepturile pe care le solicitau, in care reiterau solicitarile anterioare. In 
incheierea proiectului aratau: „Romania trebuie sa ceara si sa obtina stapanire pentru noi 
a Sfintei manastiri Cotlomusi. . . care se vede a fi fost hotarata inca de la restaurarea ei, cu 
consimtamantul tuturor celorlalte manastiri, de Marea Lavra romaneasca... Noi romanii 
din Regat carora ni se cuvine aceasta manastire, pentru mantuirea noastra, cum si a 
celorlalti frati din provinciile locuite de romani, care vor dori convietuirea cu noi, pe 
temeiul acelorasi drepturi rationale de origine si de sange, vom ingriji si de monahii greci 
ce se afla in aceasta manastire" 142 . 

Statul roman si-a sporit preocuparea pentru rezolvarea situatiei monahilor athoniti. 
In decembrie 1912 i-a fost trimis ministrului roman la Londra, N. Misu, un memoriu 
asupra trecutului si prezentei romanesti la Athos si instructiuni de a actiona. Intre timp 
situatia calugarilor romani aflati sub regimul ocupatiei militare grecesti s-a inrautatit. De 
la Athos au fost trimise mai multe scrisori care relatau persecutiile la care erau supusi 
calugarii romani. Primul ministru Titu Maiorescu decidea trimiterea la Athos a 
profesorului I. Mihalcescu si a diplomatului Dan. La Atena ministrul Djuvara a intervenit 



m Ibidem, f. 4-24. 

141 A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 27, f. 278. 

142 Ibidem, vol. 29, f. 21. 



Introducere 39 

pe langa ministrul de externe Cormilos in favoarea calugarilor romani. Acesta a 
manifestat o atitudine binevoitoare, avand nevoie de sprijin romanesc in legatura cu 
apropierea conflictului militar cu Bulgaria. Situatia calugarilor romani nu s-a modificat 
radical, calugarii greci si superiorii lor au inceput insa sa dea dovada de moderatie in 
manifestarile lor 143 . 

La 26 iulie 1913 ministrul N. Misu inainta lui Titu Maiorescu un raport in care 
arata: „Muntele Athos va fi autonom, independent si neutral sub garantia tuturor puterilor 
ortodoxe. . . Guvernul va fi compus din reprezentantii manastirilor. . . va intretine o trupa 
de politie si mici vase de coasta... Patriarhul de la Constantinopol ramane pentru chestii 
spirituale capul Muntelui si ultima instanta spirituala". La 23 iulie 1913 insa ambasadorul 
Austro-Ungariei, Mensdorf, a cerut in numele supusilor ortodocsi sa intre in randul 
puterilor protectoare. S-a opus Anglia si nu s-a ajuns la o intelegere, o decizie fmala 
urmand a fi luata dupa rezolvarea chestiunii albaneze. N. Misu sugera in fmalul raportului 
sa se ajunga la o intelegere cu Grecia „care dispune de toate mijloacele de a influenta atat 
Patriarhia din Constantinopol, cat si pe superiorii manastirilor grecesti care sunt in 
majoritate zdrobitoare. . . Grija noastra de capetenie trebuie sa fie de a obtine eel putin un 
vot in Adunarea de la Careia, fie prin cumpararea drepturilor autonome ale unei manastiri 
parasite, sau prin recunoasterea chiliilor noastre ca manastiri independente, ceea ce va fi 

,,144 

mai greu 

La 3 octombrie ,,Sfanta Comunitate a Sfantului Munte Athos" de la Careia, 
alcatuita din conducatorii celor 20 de manastiri au hotarat pastrarea sistemului existent, 
transferand drepturile legale ale Imperiului otoman catre Regatul grecesc si respingand 
ideea internationalizarii sau neutralizarii. Atitudinea Rusiei, modificata de la ideea unei 
neatarnari depline la aceea a unui protectorat comun al Marilor Puteri asupra teritoriului 
athonit, era considerata de Patriarhia de la Constantinopol ca o tentativa de ,,slavizare". 
Ea se pronunta categoric pentru trecerea Muntelui Athos in componenta statului grec. 

Desi diplomatia greaca asigurase Romania de intregul sau sprijin pentru 
cumpararea uneia dintre manastirile grecesti, acest lucru nu s-a materializat. Ministerul 
Afacerilor Straine continua sa se ocupe si la sfarsitul anului 1913 de aceasta problema. De 
la Muntele Athos ieromonahul Teodosie Soroceanu reitera intr-un memorandum 
solicitarile anterioare. 

In cursul anului 1914, pana la izbucnirea primului razboi mondial situatia a ramas 
neschimbata. A inceput sa functioneze noul regim al Muntelui Athos, sub autoritatea 
Regatului grec. Ocazia favorabila a rezolvarii pozitive a solicitarilor monahilor romani de 
la Muntele Athos, din vara anului 1913, a fost pierduta in mare parte datorita lipsei de 
fermitate a guvernantilor romani. ,,Putem ca atare inregistra un esec intr-o problema care 
isi avea... suficiente indreptatiri din punctul de vedere al unui intreg trecut istoric al 
ortodoxiei romanesti, dar si din punct de vedere national" 145 . 

In anul 1914 izbucnea la schitul romanesc Prodrom un conflict intre calugari si 
arhimandritul Antipa Dinescu acuzat de nerespectarea regulamentului adoptat in anul 
1891. Arhimandritul era dat afara cu forta din functie si din schit. Trimis sa solutioneze 



Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 173. 

144 A.M.A.E., fond 71, dosar 20/1912, B 13, vol. XIV, f. 74. 

145 Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 177. 



40 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

conflictul consulul general al Romaniei la Salonic, G. C. Ionescu, constata in februarie 
1915 ca razvratirea a fost condusa de monahii greci ai manastirii Lavra, iar inlaturarea 
arhimandritului Dinescu a fost ilegala. Consulul ajungea la urmatoarea concluzie: 
„dezordinea si necinstea baneasca care domnesc in manastirile grecesti, se va inradacina 
si la Prodrom, satisfacand pe calugarii razvratiti, iar manastirile grecesti nadajduiesc sa-si 
implineasca voia ca in Sfantul Munte sa nu existe manastire sau schit romanesc 
independent" 146 . Conflictul de la schitul Prodrom a continuat intre anii 1914-1917 si a 
reizbucnit in martie 1919 cand calugarii exilati au fost reinstalati la conducerea schitului 
cu ajutorul autoritatilor elene 147 . 

In decembrie 1922 Mitropolia romana propunea Ministerului Afacerilor Straine 
aducerea in tara, cu ajutorul autoritatilor grecesti, a celor 4 calugari turbulenti care prin 
repetate razvratiri determinasera indepartarea a 5 stareti de la conducerea schitului 
Prodrom 148 . 

In anul 1926 printr-o Carta constitutionala, votata de cele 20 de manastiri si 
confirmata de guvernul de la Atena, se institutionaliza pastrarea vechii organizari a 
Sfantului Munte, consfintindu-se situatia preponderenta a elementului national grecesc 149 . 
Noua Carta constitutionala cuprindea obligativitatea cetateniei elene a monahilor, 
inalienabilitatea pamantului peninsulei, supravegherea administrativa de catre statul elen 
printr-un guvernator, unele avantaje fiscale 150 

Situatia monahilor romani de la Muntele Athos devenea din ce in ce mai grea. 
Astfel in anul 1928, calugarii chiliei romanesti Gavanitzica (Provata) erau izgoniti, iar 
avutul lor era confiscat pentru ca refuzasera sa oficieze slujba in limba greaca si sa vanda 
la un pret mic averea lor manastirii grecesti Lavra 151 . In octombrie 1929, legatia 
Romaniei de la Atena propunea Ministerului Afacerilor Straine masuri pentru 
imbunatatirea situatiei materiale a monahilor romani de la schitul Prodrom si continuarea 
demersurilor de pe langa autoritatile elene pentru plata despagubirilor cuvenite pentru 
metocul din insula Thassos 152 

In august 1934 intr-un memoriu adresat de Sfantul Sinod al Patriarhiei Romane 
ministrului de externe Nicolae Titulescu se solicita mentinerea numarului monahilor 
romani athoniti si obtinerea autonomiei schitului Prodrom precum si inapoierea 
proprietatilor confiscate din insula Thassos 153 . 

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in cadrul politicii duse de Romania de 
sprijinire a populatiei aromane din Grecia, n-au fost uitati nici monahii athoniti romani. In 
1943 schitul romanesc Prodrom primea ajutoare din partea statului roman 154 . 



146 A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 29, f. 74. 
M7 Ibidem, f. 254-255. 

Ibidem, vol. 30, f. 31. 

Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 177. 
150 A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 30, f. 69-70. 

Ibidem, f. 101. 
152 Ibidem, f. 168-171. 

Ibidem, fond Problema 15, vol. 21, f. 35-36. 

Ibidem, fond Problema 18, vol. 1, f. 152-153 



Introducere 4 1 

Dupa 1945, in conditiile in care monahii romani de la Muntele Athos nu au mai 
primit ajutoare din Romania, au ajuns intr-o situatie materials precara. In anul 1958 
Biserica ortodoxa romana, prin preotul Moisescu, a initiat o actiune de ajutorare a lor, 
trimitand doua vagoane de alimente precum si obiecte bisericesti. Ambasadorul ceh la 
Atena semnala ambasadei romane din Grecia, situatia ,,de mizerie" in care se aflau 
calugarii romani athoniti, fapt ce determina organizarea unei noi actiuni de ajutorare 155 . 

In conditii materiale grele, supusi unor multiple presiuni, monahii romani de la 
Muntele Athos si-au continuat existenta, incat „din cele peste 700 de asezari monahale 
existente azi, 72 sunt cunoscute ca romanesti, cele mai importante fiind schiturile 
Prodromul si Lacul" 156 . 

Interesul societatii romanesti pentru Muntele Athos, manifestat inca din secolul al 
XlV-lea, s-a mentinut de-a lungul veacurilor, cu atat mai mult cu cat acesta a fost inima 
ortodoxiei, loc de inalta traire sufleteasca. 

Opera de deznationalizare a romanilor sud-dunareni a continuat si dupa eel de-al 
doilea razboi mondial. In toamna anului 1945 erau inchise scolile si bisericile romanesti 
din Albania, in februarie 1946, scolile romane din Grecia, in anul 1947 scolile romane din 
Bulgaria si in anul 1948 bisericile romane din Grecia. 

In ceea ce priveste situatia romanilor din Valea Timocului atat cei din Bulgaria cat 
si cei din Iugoslavia, lipsiti cu totul de posibilitatea de a se instrui si ruga in limba 
materna, au fost supusi unui proces de asimilare accelerat, incat este un miracol ca si-au 
mentinut identitatea etnolingvistica. 

Statul roman, intrat si el in sfera de influenta comunista a continuat totusi sa 
plateasca intr-o prima etapa indemnizatiile personalului didactic si bisericesc din 
Peninsula Balcanica. Sporadicele interventii diplomatice pe langa guvernele celor patru 
state balcanice nu s-au soldat cu succese. Ca urmare, romanii sud-dunareni au fost 
abandonati si statul roman a dispus si el prin decretul nr. 159 din 22 iulie 1948, incetarea 
functionarii scolilor straine din tara. 

In ciuda conditiilor deosebit de grele, romanii sud-dunareni si-au pastrat in 
urmatoarele patru decenii, in mare masura, limba, obiceiurile si constiinta propriei 
identitati in asa fel incat, dupa anul 1990, in toate tarile din zona, au inceput sa apara 
publicatii proprii, societati culturale, iar limba a inceput sa fie folosita in invatamant, 
mass-media etc. 



Romanii de la sud de Dunare. Documente, p. 364. 
156 Mircea Pacurariu, op. cit., p. 255. 



42 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

Nota asupra editiei 



Prezenta lucrare consacrata scolilor si bisericilor romanesti din Peninsula balcanica 
precum si asezamintelor romanesti de la Muntele Athos din perioada 1864-1948, 
cuprinde 226 documente inedite identificate in fondurile conservate la Arhiva 
diplomatica a Ministerului Afacerilor Externe si la Arhivele Nationale Istorice Centrale. 

Pentru intocmirea acestei lucrari au fost studiate si selectionate documentele inedite 
cele mai semnificative in scopul conturarii evolutiei situatiei scolare si religioase a 
comunitatilor romanesti de la sud de Dunare incepand cu anul 1864, cand a fost infiintata 
prima scoala romaneasca la Tarnova in Bitolia si pana in anul 1948, cand statul roman a 
abandonat opera inaugurate de domnitorul Alexandru loan Cuza. 

Documentele care alcatuiesc lucrarea au fost ordonate cronologic dupa anul, luna, 
ziua emiterii lor si apartin urmatoarelor categorii: rapoarte consulare, rapoarte ale 
inspectorilor si directorilor scolilor romane din Balcani, memorii ale personalului didactic 
si bisericesc precum si ale calugarilor romani athoniti, tabele cuprinzand localitatile 
locuite de romani precum si ale scolilor si bisericilor romanesti de la sud de Dunare etc. 

In general s-a urmarit redarea integrals a documentului, uneori insa pentru a putea 
cuprinde o informatie cat mai bogata, documentul a fost redat fragmentar, omisiunile din 
text fiind marcate prin puncte de suspensie. 

Transcrierea textelor s-a efectuat dupa documentele originale, adaptandu-se 
ortografiei moderne; cele mai dificile probleme le-a ridicat transcrierea textelor romanesti 
din a doua jumatate a secolului al XlX-lea. 

In vederea facilitarii consultarii originalelor, cotele au fost indicate cu toate 
elementele necesare. 

La documentele la care locul de emitere se deduce din text, am pus localitatea intre 
paranteze ascutite < >. 

Indicii onomastici si toponimici au fost selectati alegand cele mai importante 
persoane si localitati prezente in documente. Aceasta deoarece in volum exista multe 
documente care sunt tabele cu institutori, profesori, sate, catune, chilii si care pot fi 
consultate la document, urmarind lista documentelor. 

Bibliografia care insoteste lucrarea este una selectiva, dar am cautat totusi sa o 
realizam cat mai completa. Dar, desigur au mai ramas multe studii, articole, carti 
nementionate. Nici timpul si nici spatiul nu ne-au permis sa publicam mai mult. 

Lucrarea are acordul de editare din partea departamentelor M.A.E. care raspund de 
arhiva diplomatica si de publicarea documentelor aflate in pastrarea acestora. 

Tinem sa multumim colectivului de arhivisti de la Arhiva Diplomatica a 
M.A.E. in mod deosebit d-nei Ionela Anghel si d-lui Cristian Tudorache. Aducem 
multumiri domnilor directori care s-au succedat pe parcursul celor aproximativ 
patru ani de cand lucrdm la prezentul volum: d-l Vasile Igna, d-l prof. univ. dr. 
Dumitru Preda si d-l prof. Costin Ionescu directorul in functiune. 



Introducere 43 

Multumim de asemenea si d-lui director prof. univ. dr. Corneliu Mihail 
Lungu, directorul general al Arhivelor Nationale. 

Aducem multumirile noastre si Facultdtii de Litere, respectiv, Colegiului de 
Administrate si Secretariat, din ale cdrui venituri au fast pldtite o serie de 
costuri necesare editdrii prezentului volum (traduceri, redactare s.a.) 

Documentarea la prezentul volum a fast realizatd cu sprijinul Arhivei 
Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe si al Arhivelor Nationale Istorice 
Centrale. 

Speram ca actuala editie de documente sa readuca in memoria contemporanilor, 
eforturile depuse aproape un secol pe de o parte de statul roman, pe de alta de romanii 
sud-dunareni, pentru mentinerea identitatii lor lingvistice si culturale. 

Prezentul volum incearca sa aduca in atentia celor interesati surse istorice de prima 
mana in vederea cercetarii problemelor legate de romanii din Peninsula Balcanica, cat 
mai obiectiv cu putinta. Pentru acest motiv documentele de fata trebuiesc confruntate si 
cu acelea aflate in arhivele din capitalele balcanice si care pana in prezent au fost foarte 
putin cercetate. 

Prof. univ. dr. Adina Berciu-Draghicescu 
Prof. Maria Petre 



Introduction 



The Balkan Peninsula reunites peoples of different descents, languages and 
religions, forming an extraordinary ethnical and linguistic variety. 

This cohabitation, which is, in itself, quite unique, took place on geographical 
grounds that favored the circulation of the people and the cultural information on both 
sides of the mountain ranges that crossed it, as well as on both sides of the Danube. 

Despite the hostile conditions of the land, as the relief is mainly formed of 
mountains, said places were inhabited by Greeks, Serbians, Croatians, Bulgarians, as well 
as by Thracian descendent populations: Albanians, Balkan Romanians. 

The Romanians living at the South of the Danube, known by various names, such 
as: Aromanians, Macedo-Romanians, Trans-Balkan Vlachs, Aromanians from Albania, 
Epiroti Romanians, Megleno-Romanians, Kutso-Vlachs represented a special element 
from an ethnical, social and cultural points of view in the civilization of the Balkan 
Peninsula. The documents they are most often either called Vlachs, or they are especially 
called Romanians, as they in fact called themselves, for they believed they were part of 
the Romanian nation. 

With respect to the Balkan Romanians, we hold information from the Byzantine 
chroniclers; the former were also analyzed by the representatives of the School of Ardeal, 
by the generation of intellectuals of 1848 and 1859 and the second half of the 19 th 
century. 

Beginning from the second half of the 19 th century, the history and the existence of 
the South-Danube Romanians has become a subject of research as well as controversy 
among linguists, historical geographers, ethnographers, literates, both Romanian and 
foreign. Many of the Western intellectuals were to travel to the Balkan Peninsula, become 
familiar with their life, culture, language and customs, and were to leave us with precious, 
even impressive, reports. 

The Aromanians' life represented the focus of both Western and Romanian 
historiography up to the 5 th decade of the 20 th century. Between the middle of the 20 th 
century and up to 1946, the Romanian State was profoundly involved in the life of the 
Balkan Romanians. 

After 1945, the East-European side and part of the Balkan Peninsula commencing its 
Communist period, the fate and the history of the Romanian community in the Balkan Peninsula 
were characterized by silence and total disinterest. Their schools, high schools and churches were 
terminated and their language was forbidden. 

There were plenty of Romanians in the Middle Ages and in the modern era in the first 
decades of the 20 th century in the Balkan peninsula, who occupied territories from the Adriatic 
Sea to the Black Sea. The actual number and spreading of the Balkan Romanians may not be 
accurately determined. According to Max Demeter Peyfuss, researcher, "we may not be 
wrong in accepting that today, 400,000 Aromanians live in the South Eastern Europe" 1 . 



Max Demeter Peyfus, The Aromanian issue. Its evolution since the beginning to the Bucharest peace 
(1913) and the Austro-Hungary's stand, translation by N. §erban Tanasoca, Bucharest, the 
Encyclopedical Publishing House, 1994, p. 13. 



Introduction 45 

The Balkan Romanians, a minority population living among the majority Greek, 
Bulgarian, Serbian, Albanian population, have fought for obtaining certain desiderates of 
a national nature. The national battle of the Balkan Romanians was fought on three 
distinct levels: education in the national language, their own church organization 
including the acknowledgement of a Romanian bishop and, ultimately, a proportional 
representation, on ethnical bases, in various local bodies. The action of awakening of the 
national conscience has begun at the beginning of the 18 th century, and it culminated, in 
the second half of the following century, with the establishment of schools and churches 
in the Romanian language 2 . A great success was their acknowledgment as a distinct 
nation, Christian Romanians, within the Ottoman Empire, by means of the imperial 
Resolution of May 9/22, 1905. The latter acknowledged and allowed for the free use of 
the Romanian language in schools and churches. 

The national aspirations of the Balkan Romanians aimed neither at joining 
Romania nor at creating their own state in the Balkans. What they wanted were citizen 
rights that were equal to those of the other nations of the Ottoman Empire, and cultural 
autonomy. 

The development of education in the Romanian language in the Balkans could not 
have been accomplished without Romania's support. The idea of establishment of a 
school in the Romanian language and, subsequently, the establishment of several 
churches of the South-Danube Romanians was promoted by the leaders of the Romanian 
1848 revolution: Nicolae Balcescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica, Ion Ionescu of 
Brad, and others, who, upon noticing the massive presence of Romanians at the South of 
the Danube, immediately thought of the educational and the religious aspect of the matter. 
The first school was established on July 2, 1864 in the Tarnova commune 3 . 

After 1878, the development of education was carried out in more favorable 
conditions, created by the Berlin Treaty of 1878, which confirms, inter alia, the freedom 
of knowledge of the Ottoman Empire inhabitants. 

The Great Vizier Savfet Pasa issued in September 1878, the Vizier's Order no. 303, 
requesting the local authorities (the Governor of the Salonic and Ianina Vilayet) not to 
prevent the functioning of the Romanian schools 4 . 

The situation of the Romanian schools in Turney was entrusted by the Romanian government 
to a General Inspector of the Romanian Schools in the Balkans, a position that was held by 
professor Apostol Margarit since 1877 to 1902. The Inspectorate's headquarters were located in 
Bitolia. 

The Greeks' reaction to the establishment of schools and churches of the 
Romanians was immediate and harsh, preventing the use of the Romanian language in 
schools and churches by any possible means. 



Th. Burada, Researches on the schools in Turkey, Bucharest, 1890, p. 53. 

Sterie Diamandi, People and aspects in the history of the Aromanians, Bucharest, 1940, p. 200; M. V. 
Cordescu, The history of the Romanian schoos in Turkey, Sofia, Turtucaia of Bulgaria and of the 
Romanian languag colleges in Lipsca, Vienna, Berlin, Bucharest, 1906, p. 13; Ionel Cionchin, The first 
Romanian school in Macedonia (July 2, 1864) established by Dimitrie Atanasescu, in „Clio", 
Timisoara, year II, no. 9, 1993. 

Th. Burada, op. cit., p. 53. 



46 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

The Romanians commenced a vigorous action, with the support of the Romanian 
State, in view of the establishment of schools at the South of the Danube. 

Therefore, according to the documents, in year 1900 in the Ottoman Empire (the 
European side) there existed 113 Romanian primary schools, 5 Romanian secondary 
schools and over 30 churches with the sermon in the Romanian language. 

The success obtained pursuant to the Resolution of May 9/22, 1905 5 represented 
the legal basis for the organization and strengthening of the Aromanian community 
which, supported by the Romanian state and diplomacy, shall further develop the 
Romanian schools and churches in the Ottoman Empire (the European side). 

Therefore, on the eve of the Balkan wars (1912-1913) in the European Turkey 
there functioned 92 primary schools, 6 secondary schools and in over 40 localities the 
religious sermon was held in the Romanian language. 

The commencement of the First World War brought about significant changes in 
the Southeast European side as well. 

In all of the Balkan states, thousands of Romanians were called up and sent on 
various battlefields, and their schools and churches were closed again. 

The immigration phenomenon in Romania reached maximum peaks, especially 
after the peace conference in Bucharest in 1913, when all Balkan Romanians could 
become Romanian citizens, regardless of the place where they continued to live. 

During the Turkish domination, in Albania there existed 1 7 Romanian schools and 
a gymnasium in Berat. 

In 1926-1927 the Ministry of Public Instruction provided for the reestablishment of 
the Romanian schools that existed in 1912, the opening of two primary schools in Tirana, 
the reorganizing of the high school in Corcea 6 . However, all of these efforts were to no 
avail. In the autumn of 1927 the Albania state nationalized all schools, including the 
Romanian schools in Carcea, Pleasca, Sipsca. 

In 1930, pursuant to the diplomatic efforts of Romania's new Minister in Tirana, 
Vasile Stoica, the schools in Sipaca and Corcea were given back to the Romanian 
communities 7 . During the Second World War, the situation of the Romanian schools in 
Albania worsened. In 1944 the Romanian school in Corcea was the only one that still 
functioned. 

In Bulgaria, based upon the exchange of letters between Titu Maiorescu and D. 
Toncev, concurrently with the closing of the peace treaty in Bucharest (1913) two 
Romanian schools were opened in Sofia and Giumaia. Subsequently, however, the 
Giumaia school and church were torn down. 

The Bulgarian authorities allowed for the reopening of the school and the church in 
Giumaia only as late as 1 920. 

In 1924, upon the request of the Romanian community in Sofia, the Ministry of 
Public Instruction authorized the establishment of a gymnasium. 



5 A.N.I.C., Kretzulescu fund, file 831, f. 62. 

6 A.N.I.C., Ministry of Public Instruction fund, file 712/1926, f. 152. 



7 Ibidem, file, 756/1930, f. 4-5. 



Introduction 47 

In 1934, the gymnasium was converted into the Romanian Institute in Sofia, which 
carried out the activity of a high school. A kindergarten and a primary school also 
functioned apart from the Institute. 

The courses of the Romanian Institute in Sofia, as well as the Romanian schools in 
Bulgaria, would cease their activity in September 1945, when all foreign primary schools 
and gymnasiums in Bulgaria 8 were terminated. 

The Romanian schools in Greece functioned during the interwar period on the basis 
of the tacit consensus between the Romanian and the Greek states: "They were neither 
state schools, nor schools that were supported by the respective Romanian population, 
both cases provided for under the minority regime of the peace treaties, but by the 
Romanian state, the Romanian schools would disappear because of the fact that the poor 
population could not support the schools" 9 . 

In 1923, 26 primary schools and 4 secondary schools functioned in Greece. 

In school year 1939-1940 in Greece there were open 29 primary schools with 60 
teachers and 950 pupils and 4 secondary schools with 54 teachers and 477 pupils, namely: 
a commercial high school for boys and a professional gymnasium for girls in Salonic, a 
boys' high school in Grebena and a gymnasium in Ianina. Apart from each of the 
secondary schools there also functioned a boarding school supported by the Romanian 
state. The analytical curriculum was the official one in Romania, supplemented by the 
Greek language, the history and the geography of Greece. During the war, the premises 
and the furniture of the Romanian schools were damaged and, as a consequence, the 
schools were closed (1940-1941). In the autumn of 1941 they were reopened, but the 
bombings turned the teaching activity into a very difficult task. 

The Romanian state continued, over this entire period, i.e. 1940-1945, to send the 
teachers and the priests their due wages. 

After the end of the war, on February 20, 1946, the Greek Government closed all of 
the Romanian schools and churches the support of which had cost the Romanian state and 
the local Romanian communities so many efforts, for over a century. The teachers and 
priests who had Romanian citizenship were banished. Solely the teaching and the clerical 
staff remained in Greece. 

In the Serbian Macedonia, up to 1918, in 18 Romanian communes there functioned 
24 primary schools, a high school for boys and a professional school for girls in Bitolia. 
All of said schools were closed immediately after 1918 by the Yugoslavian government, 
and the premises were seized. Any attempt to reopen them was in vain 10 . 

The Romanian state continued its diplomatic proceedings in order to determine the 
Serbian state to allow for the reopening of the Romanian schools in Macedonia. 

The Romanians in the Yugoslavian Banat enjoyed, to a certain extent, a minority 
treatment, which offered them a national life within the neighboring state. In 1919 in the 
Yugoslavian Banat there existed 66 Romanian primary schools, out of which 18 
confessional schools, with 43 teachers and 38 communal schools, with 62 Romanian 
schoolmasters. 



! Ibidem, file 4336/1945, f. 42. 
'ibidem, file 1444/1941, f. 5. 



10 Ibidem, fund of the Ministry of Public Instruction, file 799/1923, f. 9. 



48 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

In 1935 Romania and Yugoslavia executed and notified a school agreement. Said 
agreement stipulated that in the Romanian minority primary school in the Yugoslavian 
Banat and in the Serbo-Croatian minority primary schools in the Romanian Banat, the 
teaching language shall be Romanian and Serbo-Croatian, respectively; starting from the 
third year, Serbo-Croatian and Romanian, respectively, were to be taught as study 
subjects, and history and geography were taught in the language of the country where the 
respective schools were located. 

The necessary schoolmasters were trained in the schools in Varset and Timisoara. 
In school year 1939-1940 in the Yugoslavian Banat there functioned 33 primary schools 
the courses of which were taught in the Romanian language, to 4324 pupils. 

In the Romanian section of the Serbian state high school in Varset there functioned 
4 Romanian lower grade classes, with 4 teachers from Romania and 203 pupils. 

Religious aspects 

The issues related to the religious life of the Balkan Romanians were related to the 
actions of the ecumenical Patriarchy in Constantinople, and to the repeated rejection of 
the Romanian actions by the same, especially at the end of the 19 th century and during the 
first decades of the 20 th century. 

The Romanians had intended to use Romanian language in church since the second 
half of the 19 th century. But said attempts have continuously been met with the 
categorical refusal of the Greek clergy and the Patriarchy in Constantinople. Over this 
entire period, countless aggressions were directed against the Romanian priests and the 
Romanian subjects in the Ottoman Empire (the European side). 

Spirits calmed down a little bit after the Balkan wars and the First World War. 

After 1892 Romanians commenced an ample action for the acknowledgement of 
their church-related rights, asking the Sultan to grant them the right to their own 
Episcopal office. The Romanians very difficultly obtained the right to have their own 
spiritual leader, who was found in the person of the metropolitan bishop of Ohrida and 
Prespa, Antim. However, the patriarchy failed to acknowledge the same. On the other 
hand, Antim failed to rise up to the expectations of the responsibility he had undertaken. 
In 1899 he returned to Ohrida and Prespa. 

After the imperial resolution of 1905, which ensured the use of the Romanian 
language in church, Patriarch Ioachim protested to the grand vizier against the new statute 
granted to Romanians, and in the meeting of the Holy Synod of October 12, 1905, he 
proposed that all priests and believers "who dared pray to God in their mother tongue" 11 
should be anathematized. The Patriarchy's stand resulted in the ceasing of the diplomatic 
and commercial relations with Romania 12 . 

After 1908 the issue related to the establishment of a Romanian Episcopal office 
was resumed, but without any actual result. 



Gheorghe Zbuchea, A history of the Romanians in the Balkan peninsula: the la - 2(f centuries, 
Bucharest, 1999, p. 139. 
Vasile Diamandi-Aminceanul, The Romanians in the Balkan peninsula, Bucharest, 1938, p. 138. 



Introduction 49 

The religious issue of the Balkan Romanians was recorded in the documents of the 
London Conference and of the Peace Congress in Bucharest (1913) but subsequently, the 
documents according to which Serbia and Bulgaria and Greece agreed to, and 
acknowledged the rights of the Balkan Romanians to have schools and churches in their 
mother tongue, were not longer given any attention. In their turn the Balkan states have 
always looked for pretexts for avoiding the friendly interventions of the Romanian State 
and preventing the good progress of the Aromanians' cause. 

Until the First World War in the former Macedonia there were 38 churches. After 
the war, the development of the Romanian churches' situation was similar to that of the 
schools located at the South of the Danube. 

In Albania, out of the 10 Romanian churches that existed in 1912, only 6 still 
functioned in 1 94 1 . 

In Bulgaria, prior to the First World War, where there existed Romanian 
communities, Romanian priests performed the religious service in the Romanian 
language. Subsequently, the parishes were joined into the Bulgarian ones. Romanian 
priests were banished and those who remained were forced to perform the religious 
service in the Bulgarian language, using Bulgarian religious books. 

In the fourth decade of the 20 th century, the service was performed in the Romanian 
language only in Sofia, Giumaia and Bregova. 

In Greece, after the First World War, Romanian church was hierarchically 
subordinated to the Greek Orthodox Church, and the priests were supposed to be Greek 
citizens. 

After the First World War the policy of obstructing the priests who served at the 
churches of the Romanian communities in the Romanian language continued. 

The places were either destroyed during the war or taken over by the Greek 
authorities. 

Nevertheless, during the interwar period, 1 1 Romanian churches continued to 
function in Greece, and the Romanian state continued to pay the indemnities of the 
church staff. 

In 1941, solely 11 out of the 23 Romanian churches that functioned in 1912 were 
open. 

In Yugoslavia, in the church field the same policy as that used in the education 
field was applied. In 1919 the Serbian authorities allowed for the reopening of the 
Romanian churches in: Bitolia, Crusova, Gopesti and Moloviste. Subsequently, upon 
motivating the absence of the priests, solely the church of Bitolia 13 was opened. 

In November 1938, the ecclesiastical authorities in Bitolia resumed the attack 
against the Romanian church. 

Father Gh. Cosmescu was summoned to deliver the keys of the church. As the 
former fell ill, the church was closed, and the keys were kept at the Consulate. 

The attempts of the Romanian state to at least keep the Romanian church and 
cemetery in Bitolia failed. In 1939 the Romanian church in Bitolia was deemed Serbian 
and the first service in Serbian was performed on November 12, 1939. The cemetery was 



13 A.N. I.C., fund of the Ministry for Public Instruction, (fond Ministerul Instructiunii Publice), file dosar 
326/1921, f. 17. 



50 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

taken over as well, and father Gh. Cosmescu was forbidden to deliver his sermon in the 
chapel. 

In view of regulating the religious life of the Romanians in the Yugoslavian Banat 
and of the Serbians in the Romanian Banat, a joint commission was established and 
negotiations were carried out for 12 years and only as late as July 2, 1934 in Belgrade, 
one signed the Convention relating to the regime of the Romanian and Serbian Orthodox 
Churches in said area. The Romanian Parliament ratified the Convention in June 1935. 
Yugoslavia failed to ratify the same. In the Serbian Banat 53 Romanian Orthodox 
parishes functioned until 1941 14 . 

The process of denationalizing of the South-Danube Romanians also continued 
after the Second World War. In the autumn of 1945 the Romanian schools and churches 
in Albania were included, in February 1946 the Romanian schools in Greece, in 1947 the 
Romanian schools in Bulgaria and in 1948 the Romanian churches in Greece. 

As far as the situation of the Romanians in the Valley of Timoc is concerned, both 
the Romanians in Bulgaria and the Romanians in Yugoslavia, totally lacking the 
possibility to benefit from education and religious sermons in their mother tongue, were 
subjected to an accelerated process of assimilation, and it is a miracle that they managed 
to maintain their ethno-linguistic identity. 

The Romanian state, also included in the Communist influence scope, continued to 
pay, in a first stage, the indemnities of the teaching and church staff in the Balkan 
Peninsula. The rare diplomatic interventions with the Governments of the four Balkan 
states were unsuccessful. Consequently, the South-Danube Romanians were abandoned 
and the Romanian state also resolved, by means of decree no. 159 of July 22, 1948, upon 
the end of the functioning of the foreign schools in the country. 

Despite the very difficult conditions, the South-Danube Romanians have 
maintained, for the following four decades, to a great extent, their language, their customs 
and the conscience of their own identity so that, after 1990, in all countries in the area, 
their own publications, cultural societies were established, and the language began being 
used in education, the media etc. 

We hope that the current edition of documents should remind our contemporaries 
of the efforts made for almost a century, on the one hand by the Romanian state, on te 
other hand by the representatives of the South-Danube Romanians, for maintaining their 
linguistic and cultural identity. 

The Romanian establishments at the Athos Mountain 

The Athos Mountain is a small peninsula in the Aegean Sea, which, together with 
the Sitonia and Casandra peninsulas, is linked to the Calcidic Peninsula. Crossed by a 
mountain range that is covered by forests, the Athonic peninsula is a part of Northern 
Greece, with its capital at Salonic. 

The beginnings of monastic life in Mountain Athos is believed to have occurred in 
the 4 th century, but its organizing as a real monastic republic dates back to the 10 th 



Ibidem, fond Pre§edintia Consiliului de Mini§tri, dosar 391/1941, f. 32. 



Introduction 5 1 

century, after the establishment of the Lavra monastery, in year 963, by Pious Atanasie 
the Athonite. Subsequently, in the 10 th - 14 th century, according to the model of the Lavra 
monastery, other monasteries were established, as well as numerous hermitages and cells. 
The period of maximum development of the Athonite monasticism was between years 
963 and 1453, when it enjoyed the political protection of the Byzantine emperors. After 
the fall of the Constantinople, Mountain Athos entered a period of five centuries of 
Ottoman domination, while the Istanbul sultans continued to ensure its protection and a 
privileged status. 

Beginning from the 14 th century, the rulers of the Romanian countries were among 
the most significant protectors and donors in favor of the Athonite monarchs and the holy 
places, so much so that a Russian 19 th century researcher, Profir Uspenski, wrote: "No 
Orthodox people ever did as much good to Athos as the Romanian people did". With the 
Romanian support, numerous churches were built from the ground or rebuilt, churches, 
chapels and refectories were painted, defense walls, towers and fountains were erected, as 
well as outbuildings, infirmaries, cells. In addition to the above were important donations 
of cash, books, manuscripts, and canonicals. The Romanian rulers who were among the 
supporters of Athos include Vladislav I, Neagoe Basarab, Radu Paisie, Matei Basarab, 
Constantin Brancoveanu, Stefan the Great, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu, Petru 
Schiopu and, last but not least, the Phanariot rulers Nicolae and Constantin Mavrocordat, 
Grigorie and Scarlat Ghica, Mihail Racovita, Mihail Sutu, Alexandru Ipsilanti s.a. 15 . 

One aided the monasteries of Cutlumusi, Dionisiu, Ivir, Pantrocrator, Saint Paul, 
Xiropotam, Hilandar, Dohia, Vatoped, Zografu, Caracalu s.s., the first of the above being 
considered the Great Romanian Large Monastery. In the 14 th - 16 th centuries the first 
"worships" of Romanian monasteries were performed to monasteries in the Holy 
Mountain, meaning that a local monastery was withdrawn from the authority of the local 
hierarch and directly subordinated to an Athonite monastery, to which it sent part of its 
incomes and which it governed through a Greek Abbot. Said "worships" continued until 
the end of the 19 th century and ended in 1863, together with the secularizing of the 
monastery estates. 

The period of secularizing brought about a temporary straining of the relations 
between the United Principalities and the Athos Mountain. Subsequently, within the 
policy initiated by Alexandru loan Cuza for the establishment of schools and churches for 
the Romanians at the South of the Danube, one returned to the policy for the support of 
the Holy Mountain. In fact the national rebirth of the South-Danube Romanians was also 
aided by the Athonite monk of Aromanian origin Averchie of Avdela. He administered 
the coenobitic community at the St. Paul monastery and was subsequently the abbot of 
the Ivir monastery. Sent by the Constantinople Patriarchy in the Principalities in order to 
prevent the secularizing of the monastery estate, he liaised with all of the leaders of said 
area's public and cultural life. Upon his return to the Ivir monastery, he was accused of 
betrayal and he left the Holy Mountain. Retired in Avdela and further in Tarnovo, he 
recruited Aromanian young people from Pind, whom he brought to Bucharest, where they 
were educated at the St. Apostles school, in order to become schoolmasters for the 



Teodor Bodogae, Romanian support at the monasteries on the Holy Athos Mountain, Sibiu, 1940, 
annexes I, II. 



52 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 



,172 



Aromanian children in their motherlands . In 1872 the Romanian hermitage Lacu 
received an annual subsidy of ROL 1,185 from the Romanian State 173 . In March 1883 the 
monks of the same hermitage complained of the hard conditions that they were forced to 
deal with: the church was falling apart, the logs had been cut by the Greek monarchs of 
the St. Paul monastery, the tax had been increased from 12 to 25 Ottoman pounds, they 
had no food, so that "quite often we must go to the Russian Fathers to ask for a few 
crumbled bread pieces. . . for we dare not go to the Greek, as they confront us by saying: 
go to your Government, for it is it that took our estates" 174 . 

In the second half of the 19 th century and at the beginning of the 20 th century, 
Romanians of Transylvania, Basarabia under Czarist domination, Romania or from 
within the Balkan Peninsula, joined the group of the Athonite monks. According to a 
report of the plenipotentiary minister at Constantinople, Ghika Brigadier, of March 10, 
1901, at the Athos Mountain there existed two Romanian hermitages, Prodrom and Lacu 
and 20 Romanian cells where approximately 600 Romanian monarchs lived. The 
Romanian hermitage Prodrom was subordinated to the Lavra Greek monastery, it had a 
big church and three chapels, as well as one succursal monastery in the Thasos Island. 
150 monks lived here, and the Romanian state subsidized the same with ROL 14,000 per 
annum. The second Romanian hermitage, Lacu, had a big church and 14 chapels, as well 
as 12 cells, it was subordinated to the St. Paul monastery, it had 80 monks and it received 
a subsidy of ROL 1,200 per annum 175 . 

In 1900 one established the Community of Romanian brothers at the Athos 
Mountain, under the leadership of hieromonk Teodosie Soroceanu. It was formed of the 
12 monks of the St. John the Baptist cell, the 32 monks of the St. John the Theologian 
(Provata) cell and the 8 monks of the Adormirea Maicii Domnului cell. The community 
received an annual subsidy of ROL 5,000 17 from the Romanian state. 

Due to its important spiritual role in the Orthodox world, the situation of the Athos 
Mountain was the object of international plans and regulations. Given the imminence of 
the Ottoman Empire's falling apart and the Pan-Hellenic action taken by Greece, which 
attempted to integrate the entire Calcidic peninsula, one raised the issue of the Athos 
Mountain's status, which, for several decades, had been regulated by the seventh 
Typilkon, confirmed by the Ottoman authorities in 1810. In 1878, article 62 of the Berlin 
Treaty stipulated as follows: "As the High Gate has expressed its will to maintain the 
principle of religious freedom ... the Ecclesiasts, pilgrims and monks of all nationalities, 
who travel across the European and Asian Turkey, shall enjoy the same rights, advantages 
and privileges . . . The Athos Mountain monks, regardless of their country of origin, shall 
keep their previous possessions and advantages and shall enjoy full equality of rights and 



Tanase Bujduveanu, The Aromanians and the Athos Mountain, Bucharest, 2002, p. 35-36. 
A.N. I.C., fund of the Ministry of Religions and Public Instruction, (fond Ministerul Cultelor, 
Instructiunii Publice), dosar 1193/1872, f. 25. 

174 A.M.A.E., fond, Problema 15, vol. 21, f. 31. 

175 Ibidem, vol 28, f. 5-10. 

176 Ibidem, f. 10. 



Introduction 53 

prerogatives" 177 . This regime also applied to the Romanian monks until the Holy 
Mountain was included under the jurisdiction of the Greek state. 

For several centuries, the Greeks had had the supremacy as a leading factor in the 
Athos Mountain. Starting with the third decade of the 1 9 th century, when the national 
disputes commenced between the monks of the Holy Mountain, the Russians, and then 
the Serbians and the Bulgarians obtained a proportional representation in the collective 
leadership bodies, that is to say in the Chinon (management council) of Careia. 

Although the Romanians had significantly contributed to the material support of 
the Holy Mountain, the majority Greek element failed to acknowledge the right of the 
approximately 600 Romanian monks to organize in a distinct manner and to have a 
regime that was similar to that of the Bulgarian, Serbian or Russian monks. They were 
not fully subordinated to the Greek monasteries from an ecclesiastical, canonical and 
economical point of view. 

In the "Historical-statistical report on the Athos Mountain and the statute of the 
monks of a different origin, especially Romanians, at this location", addressed to King 
Carol I by the Archimandrite Nifon in 1908, one proposed: the removal of simony (the 
prohibition of the right of the Athonite monasteries to cash money from hermitages, cells 
and cabins for the admission in monasticism or for ordainment); the setting out of a 
judicial legislation regarding the right of sale -purchase and succession in the Holy 
Mountain; the right to cultivate the land, to cut off the forest, to erect and repair annexes, 
to use the water sources without the intervention of the monasteries; the reduction of the 
inheritance fees for cells and cabins to 5%; the sending to the Chinon (management 
council) of Careia of one representative for 500 monks "regardless of nationality, 
independently of the monasteries to which the same pertain"; the appointment of a bishop 
to whom all monasteries, hermitages and cells of the Athos Mountain are subject, from a 
spiritual point of view; the transformation of the Prodrom Romanian hermitage into a 
monastery; the establishment of a Romanian monastery on the place of the former 
Morfono monastery; the transformation of the cells with over 20 monks into hermitages, 
organized in accordance with the model of the St. John the Theologian cell in Provata 178 . 

The document specified the existence of 32 Romanian Athonite centers with a 
number of 615 Romanian monks who lived in the two hermitages, namely Prodrom (80 
monks, Father Superior Antipa Dinescu) and Lacu (60 monks, Father Superior Dichiu 
lustin) and in 24 cells and 26 cabins 179 . 

9 out of the 24 Romanian cells were subordinated to the Lavra monastery, 5 were 
subordinated to the Vatoped monastery, 3 to the Pantocrator monastery and one to each of 
the Dionisiu, Ivir, Xiropotam, Simon Petru, Grigoriu and Cotlumusi monasteries. They 
owned land, ranging between 60 acres (the Cucuvino cell), 30 acres (the Catafighi and 
Nasterea Maicii Domnului cells), 15 acres (St. John the Baptist), 10 acres (Sf Ipatie and 
Sf. Teodor cells) and the remaining ones owned between 8 and 1 acre and paid to the 



Documents regarding Romania's history. The independence war, vol. 9, Bucharest, 1955, p. 384- 
385. 

178 A.N.I.C, Royal House Fund (Casa Regala), file 4/1908, f. 26-27. 

179 Ibidem, f. 24. 



54 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

monasteries to which they were subordinated an annual fee ranging between 5 and 12 
Turkish pounds. 

The cabins were religious dwellings with 2 to 4 rooms, purchased or rented, where 
monks and apprentices lived. In 1 906 there existed 26 Romanian cabins, subordinated to 
the Greek monasteries, to which they paid an annual fee ranging between 2 pounds and l A 
pound, and they owned lands ranging between 3 acres and l A acre. Apart from cultivating 
the land, Romanian monks also carried out activities such as fishing, shoemaking, 
tailoring, the making of monastic clothes and hats, crosses and objects of worship, the 
writing of books in Cyrillic etc. The sermon was carried out in Romanian and, in a few of 
such cabins, in Greek as well 180 . 

The wish of the Romanian monks at the Athos mountain, to have representatives in 
the Chinon (management council) of Careia together with the 17 Greek monasteries 
and the Russian one (Rusicon), the Serbian one (Hilandar) and the Bulgarian one 
(Zografu) was grounded both from a historical and from a number-related point of view 
(5% of the entire Athonite community). Over the following period, the Romanian 
authorities had certain discussions with the Constantinople Patriarchy and with the 
Ottoman authorities with respect to the perspectives of the Romanian monasticism in 
Athos. No positive results were however obtained, because of the tension occurred in the 
Romanian-Greek relations (1905-191 1) and the policy of temporizing reforms, led by the 
Young Turks. This was supplemented by the lack of determination of the proceedings 
carried out by Romania. 

The prognosis of the report submitted by hieromonk Teodosie Soroceanu on June 
12, 1900, proved to be extremely accurate: "This condition of humiliation of the 
Romanian monk at the Holy Mountain has partly been caused by the weakness occurred 
amongst themselves. For the most part, however, I believe it is caused by the fact that the 
Romanian authorities close to the Holy Mountain has not been sufficiently interested in 
the condition and the position of the Romanian monks, the way the representatives of 
other Orthodox states do in an attempt to protect the rights of their fellow countrymen" 181 . 

The Balkan wars were going to modify the situation in the area, including the 
regime that had so far applied in the Athonite community. In November 1912, the Greek 
state took control over the Holy Mountain peninsula and declared it in state of siege. 
Upon replacing the Ottoman authorities, the Greeks guaranteed the maintaining of the 
local customs. In the European capital cities and at the London conference one discussed 
the situation of the Athonite monks, and several solutions were provided: either 
remaining within the Ottoman state under the former regime, or incorporating within the 
Greek state with a new regime, or creating an independent organization under an 
international guarantee. 

The Romanian Athos monks sent in 1912 to the Bucharest authorities a project 
regarding the rights that they requested, in which project they reiterated the previous 
requests. In the end of the project, they noted: "Romania must request and obtain for us 
the control over the Holy monastery of Cotlomusi... which appears to have been decided 
ever since its restoration, with the consent of all of the other monasteries, starting with the 



m Ibidem, f. 4-24. 

181 A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 27, f. 278. 



Introduction 55 

Great Romanian Monastery . . . We, the Romanians from the Kingdom, who are entitled 
to this monastery for our own salvation and for the salvation of our brothers living in the 
provinces inhabited by Romanians, who shall want to live with us, on the basis of the 
same national rights of origin and of blood, shall also take care of the Greek monks who 
are in this monastery" 182 . 

The Romanian state increased its concern for solving the situation of the Athonite 
monks. In December 1912 the Romanian Minister in Londa, N, Misu, was sent a report 
on the Romanian past and presence in Athos and instructions regarding the action to be 
taken. In the meantime, the situation of the Romanian monks under Greek military 
occupancy worsened. From Athos, one sent several letters that described the persecutions 
directed against the Romanian monks. Prime Minister Titu Maiorescu decided to send 
professor I. Mihalcescu and diplomat Dan in Athos. In Athens, Minister Djuvara appealed 
to the minister of foreign affairs, Cormilos, in favor of the Romanian monks. The 
Minister's attitude was benevolent, as he needed Romanian support in light of the 
imminence of the military conflict with Bulgaria. The situation of the Romanian monks 
has suffered no radical changes, the Greek monks and their superior did, however, begin 
to show moderation in their manifestations 183 . 

On July 26, 1913, minister N. Misu submitted to Titu Maiorescu a report that 
noted: "The Athos Mountain shall be autonomous, independent and neutral under the 
security of all Orthodox powers... The government shall be formed of the representatives 
of the monasteries... it shall maintain a police troop and small coast vessels... The 
Constantinople Patriarch shall remain, for spiritual matters, the head of the Mountain, and 
the last spiritual court." However, on July 23, 1913, Mensdorf, the Ambassador of 
Austro-Hungary requested, in the name of the Orthodox subjects, to join the protecting 
powers. England opposed and no agreement was reached; a final decision was to be 
made after the solving of the Albanian issue. N. Misu suggested, at the end of the report, 
that an agreement should be reached with Greece "which had all means to influence both 
the Constantinople Patriarchy and the superiors of the Greek monasteries, whose majority 
is overwhelming... Our main concern should be to obtain at least one vote in the Carca 
Meeting, either by purchasing the autonomous rights of one deserted monastery, or by the 
acknowledgement of our cells as independent monasteries, which is going to be more 
difficult." 184 

On October 3 the "Holy Community of the Holy Athos Mountain" of Carea, 
formed of the leaders of the 20 monasteries, resolved to maintain the existing system, 
transferring the legal rights of the Ottoman Empire over to the Greek kingdom and 
rejecting the idea of internationalizing or neutralizing. The attitude displayed by Russia, 
modified from the idea of a complete independence to that of a joint protectorate of the 
High Powers over the Athonite territory, was considered by the Constantinople Patriarchy 
as a an attempt to turn said territory into a "Slavic" one. Russia's stand was categorically 
in favor of the inclusion of the Athos Mountain in the Greek state. 



lS2 Ibidem, vol. 29, f.21. 

Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 173. 
184 A.M.A.E., fund of Issue 71, file 20/1912, B 13, vol XIV, f. 74 



56 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

Although the Greek diplomacy had ensured Romania of its full support for the purchase of one 
of the Greek monasteries, this never happened. The Ministry of Foreign Affairs still continued to 
deal with this issue at the end of 1913. From the Athos Mountain, hieromonk Teodosie Soroceanu 
reiterated his previous requests in a memorandum. 

During year 1914, up to the commencement of the First World War, the situation 
remained the same. The new regime of the Athos Mountain started to operate, under the 
authority of the Greek Kingdom. The favorable occasion of positively solving the 
requests of the Romanian monks at the Athos Mountain, in the summer of 1913, was 
mostly missed because of the lack of determination of the Romanian parties in power. 
"We may, as such, register a failure in an issue that was ...sufficiently entitled from the 
point of view of an entire historical background of Romanian Orthodoxy, but also from 
the national point of view." 185 

In 1914 at the Romanian hermitage Prodrom a conflict broke out between the 
monks and the archimandrite Antipa Dinescu, accused of breaching the regulation 
adopted in 1891. The archimandrite was forcefully dismissed and expelled from the 
hermitage. Sent to solve the conflict, Romania's general consul in Salonic, G.C. Ionescu, 
found in February 1915 that the mutiny had been led by the Greek monks of the Lavra 
monastery, and expelling archimandrite Dinescu was illegal. The consul reached the 
following conclusion: "the disorder and the money-related dishonor ruling in the Greek 
monasteries shall also grow roots in Prodrom, satisfying the insubordinate monks, and the 
Greek monasteries hope to fulfill their will that no independent Romanian monastery or 
hermitage should exist on the Holy Mountain." 186 The conflict that occurred at the 
Prodrom hermitage continued between 1914-1917 and broke out again in March 1919, 
when the exiled monks were reinstated at the leadership of the hermitage with the 
assistance of the Greek authorities. 187 

In December 1922, the Romanian Metropolitan church proposed to the Ministry of 
Foreign Affairs to bring in the country, with the help of the Greek authorities, the 4 
insubordinate monks who, by means of repeated mutinies, had caused the expelling of 5 
superiors from the management of the Prodrom hermitage. 188 

In 1912, a constitutional Charter, voted by the over 20 monasteries and confirmed 
by the Athens government, institutionalized the maintenance of the former organization 
of the Holy Mountain, thus legalizing the preponderant situation of the Greek national 
element 189 . The new constitutional Charter included the obligatory nature of the monks' 
Greek citizenship, the inalienability of the peninsula's land, the administrative monitoring 
by the Greek state through a governor, certain fiscal advantages 190 . 

The situation of the Romanian monks at the Athos Mountain grew increasingly 
more difficult. Therefore, in 1928, the monks of the Romanian cell of Gavanitzica 
(Provata) were banished, and their estate was confiscated because they had refused to 



Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 177. 
86 A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 29, f. 74. 
"ibidem, f. 254-255. 

Ibidem, vol. 30, f. 3 1 

Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 177 
90 A.M.A.E., fund Problema 15, vol 30, f. 69-70. 



Introduction 57 

hold the sermon in Greek and to sell their estate for a small price to the Greek monastery 
of Lavra. 191 In October 1929, the Romanian legation in Athens proposed to the Ministry 
of Foreign Affairs certain measures for the improvement of the material situation of the 
Romanian monks in the Prodromul hermitage and the resuming of the proceedings with 
the Greek authorities for the payment of the compensation due for the Thasos island 
succursal monastery. 192 

In August 1934, in a report addressed by the Holy Synod of the Romanian 
Patriarchy to the minister of foreign affairs Nicolae Titulescu, one requested the 
maintenance of the number of Athonite Romanian monks and obtaining the autonomy of 
the Prodrom hermitage, as well as the returning of the properties tat had been confiscated 
from the Thasos island 193 . 

During the Second World War, within the policy employed by Romania, of 
supporting the Aromanian population in Greece, the Romanian Athonite monks were not 
forgotten either. In 1943 the Romanian hermitage Prodrom received support from the 
Romanian state. 194 

After 1945, considering that the Romanian monks at the Athos Mountain no longer 
received any help from Romania, they were facing a precarious material condition. In 
1958 the Romanian Orthodox church, through father Moisescu, initiated an action to 
support the same, by sending two coaches of food, as well as religious objects. The 
Czech Ambassador in Athens notified the Romanian embassy in Greece with respect to 
the condition of "poverty" of the Romanian Athonite monks, which determined the 
organizing of a new action for assistance. 195 

In difficult material condition, subject to multiple pressures, the Romanian monks 
at the Athos Mountain continued their existence, so that "out of the over 700 monastic 
habitations existing today, 72 are known as Romanian, the most important being the 
Prodromul and Lacul hermitages." 196 

The interest of the Romanian society for the Athos Mountain, manifest ever since 
the 14 th century, was maintained over the ages, even more so that the Athos Mountain 
was the heart of Orthodoxy, a place of a high spiritual experience. 

Note regarding the edition 

The present paper on the Romanian schools and churches in the Balkan Peninsula, 
as well as the Romanian habitations in the Athos Mountain over the period 1864-1948, 
includes 225 unprecedented documents identified in the funds preserved in the diplomatic 
Archives of the Ministry of Foreign Affairs and the Central Historic National Archives. 

In order to draft this paper we have studied and selected the unprecedented 
documents that had the most significance for the purpose of presenting the evolution of 



Ibidem, f. 101. 
192 Ibidem, f. 168-171. 

Ibidem, f. 163. 

Ibidem, f. 210. 

The Romanians at the South of the Danube. Documents. Bucharest, 1997, p. 364. 
196 Mircea Pacurariu, op. cit., p. 255. 



58 Adina Berciu-Draghicescu, Maria Petre 

the school and church situation of the Romanian communities situated at the South of the 
Danube starting from year 1864, when the first Romanian school was established in 
Tarnova, Bitolia and up to 1948, when the Romanian state abandoned the work unveiled 
by ruler Alexandru loan Cuza. 

The documents forming the paper have been chronologically arranged, according 
to the year, month, day of their issuance and the appearance of the following categories: 
consular reports, reports of the inspectors and directors of the Romanian schools in the 
Balkans, reports of the teaching and church personnel, as well as of the Athonite 
Romanian monks, charts setting forth the localities inhabited by Romanians as well as of 
the Romanian schools and churches located at the South of the Danube etc. 

The general idea was to render the document in full, sometimes, however, in order 
to include as many information as possible, the document was set forth in fragments, and 
the text omissions were marked by suspension points. 

The transcription of the texts was made from the original documents, upon 
adjusting the same to the modern spelling. The most difficult task was to transcribe the 
Romanian texts in the second half of the 19 th century. 

The explanations related to certain specifics of the text or to certain names and 
localities that appeared in the text were provided in the form of indices at the end of the 
paper. In view of facilitating the review of the documents, the quotas were indicated with 
all necessary elements. 

In the documents the place of issuance of which may be inferred from the text, the 
locality name was written between sharp parentheses (< >). 

The name and toponymical indices have been selected upon choosing the most 
important localities and persons that are present in the documents. The reason for such 
selection is the fact that we have many documents that are charts of the schoolmasters, 
professors, villages, hamlets, cells, which may be reviewed in the document, by following 
the list of documents. The documenting for the present volume has been carried out with 
the assistance of the Diplomatic Archives of the Ministry of Foreign Affairs. 

This volume was printed with the consent of the Foreign Affairs Ministry 

We wish to hereby thank the staff of record keepers at the Diplomatic Archives of 
the Ministry of Foreign Affairs, and especially Mrs. Ionela Anghel and Mr. Cristian 
Tudorache. We thank the gentlemen who have held the position of director over the 
approximately four years since we have been working on the present volume: Mr. Vasile 
Igna, Mr. Dumitru Preda, University M.D. and Professor Costin Ionescu, the current 
director. 

We also want to thank Mr. Cornel Mihail Lungu, University M.D, the general 
director of the National Archives. 

Prof. univ. dr. Adina Berciu-Draghicescu 

Prof. Maria Petre 



Lista Documentelor 



1. 1864 aprilie 29, <Bucuresti>. Referatul ministrului Cultelor si Instructiunii 
Publice, prin care propune donarea unei sume de bani din tezaurul public pentru 
intretinerea scolilor creatine din Imperiul Otoman. 

2. 1865 iulie 16, <Bucuresti>. Adresa si procesul-verbal al Consiliului Permanent 
al Instructiunii, prin care suma de 20.000 de lei din bugetul Minis terului 
Cultelor si Instructiunii Publice este destinata infiintarii unui institut pentru 
elevii romani din Macedonia ce vor fi adusi sa studieze in Romania sub 
supravegherea Parintelui Averchie. 

3. 1865 octombrie 7, <Bucuresti>. Proces-verbal al Ministerului Cultelor si 
Instructiunii Publice, prin care i se atribuie lui Dimitrie Athanasescu suma de 
2.000 de lei drept despagubire pentru intretinerea si conducerea scolii romane 
din Tarnova, Macedonia. 

4. 1865 noiembrie 10/22, <Tarnova>. Cererea institutorului Dimitrie 
Athanasescu de la scoala romana din Bitolia <Tarnova>, Macedonia, adresata 
ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, prin care solicita bani pentru: chiria 
scolii, salariul sau si carti pentru elevi. 

5. 1866 mai 13, Bucuresti. Invitatia Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, 
adresata directorului §colii Macedo-Romane din Bucuresti, prin care este 
invitat impreuna cu profesorii si elevii la Palatul Regal, spre a fi prezentati 
domnitorului Carol I. 

6. 1869 martie 19, Bucuresti. Adresa Diviziunii Contabilitatii din Ministerul 
Cultelor si Instructiunii Publice, insotita de un tabel cu invatatorii scolilor 
romane din Macedonia in anul 1868, din care rezulta intarzierea cu care isi 
primeau salariile precum si insuficienta fondurilor alocate. 

7. 1869 martie 26, <Bucure§ti>. Referat al lui G. Bilciurescu, seful Diviziunii 
§colilor, adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, Alexandru 
Cretulescu, privind situatia finantarii celor sapte scoli romane din Imperiul 
Otoman: doua in Epir, patru in Macedonia si una in Silistra. 

8. 1869 august 22, Gopesi, Macedonia. Memoriul locuitorilor din comuna 
Gopesi, Macedonia, adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, prin 
care solicita carti in limba romana pentru elevii scolii romanesti precum si 
fixarea unei subventii pentru invatatorul Demetru Cosmescu. 



60 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

9. 1869 septembrie 7, Perivoli, Epir. Memoriul locuitorilor din Perivoli, Epir, 
adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, Alexandru Cretulescu, prin 
care solicita numirea ca invatator in aceasta comuna a lui Apostol Theodorescu. 

10. 1870 februarie 4, Abela, Epir. Scrisoarea institutorului scolii romane din 
Avbela, (Abdela), Epir, adresata ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, in 
care este remarcat progresul inregistrat la predarea limbii materne. 

11. 1872 martie 6/18, Terrnova <Tarnova>. Fragment din scrisoarea 
invatatorului Dimitrie Athanasescu, adresata Parintelui Averchie, in care 
descrie situatia materiala grea in care se gaseste fiindca ca nu si-a primit leafa 
de un an si nici banii pentru cheltuielile scolii pe 1869, 1870, 1871. 

12. 1872 decembrie 19/31, Constantinopol. Adresa agentului diplomatic la 
Constantinopol, Ion Ghica, catre ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, 
generalul Christian Tell, privind retribuirea cu suma de 9.272 de lei a 
invatatorilor romani din Turcia si a Schitului Lacu de la Muntele Athos. 

13. 1883 martie 24, <Muntele Athos>. Memoriul calugarilor schitului romanesc 
Lacu de la Muntele Athos, adresat Ministerului Afacerilor Straine, de unde 
rezulta starea critica atat a bisericii „care sta sa caza" cat si situatia materiala a 
celor 67 de monahi care nu mai au ce sa manance. 

14. 1887 aprilie 17. Proiectul de buget al scolilor romane din Macedonia, pentru 
anii 1887-1888, alcatuit de inspectorul Apostol Margarit. 

15. 1887 iunie 22, Bucure§ti. Propunerea facuta in guvern de ministrul Cultelor si 
Instructiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza, de a se deschide un credit 
suplimentar de 500 de lei pentru a plati Bancii Nationale a Romaniei 
comisionul trimiterii banilor destinati scolilor romane din Macedonia in valoare 
de 81.000 de lei. 

16. 1887 noiembrie 6/18, Perlepe, Macedonia. Memoriul locuitorilor din Perlepe, 
Macedonia, adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, prin care 
solicita sprijin material necesar construirii unui local propriu pentru scoala 
romaneasca. 

17. 1887 decembrie 20, Turtucaia, <Bulgaria>. Memoriul Eforiei §colii Romane 
din Turtucaia, Bulgaria, adresat ministrului Lucrarilor Publice, P.SAurelian, in 
care se cere un ajutor pentru sustinerea acestei scoli. 

18. 1888 octombrie 21 <Constantinopol>. Adresa inspectorului scolilor romane din 
Macedonia, Apostol Margarit, catre institutoarea Alexandrina Abeleanu, prin 
care o anunta ca datorita dezinteresului manifestat in atragerea inscrierii elevelor 
la scoala de fete din Ianina, este transferata la scoala de fete din Gopesi. 

19. 1889 iunie 9, Bucure§ti. Adresa directorului Azilului „Elena Doamna" din 
Bucuresti catre ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, prin care recomanda 
trei eleve din Macedonia, cu rezultate bune la invatatura, ca sa primeasca 
posturi de invatatoare in acea regiune. 

20. 1891 ianuarie 25, Pera <Constantinopol>. Raportul ministrului plenipotentiar 
la Constantinopol, T.G. Djuvara, privind conflictul dintre Patriarhul Ecumenic 



Lista Documentelor 61 

de la Constantinopol si sapte mitropoliti. Este consemnata intentia Patriarhului 
de a-i oferi mitropolitului roman Antim o eparhie pentru a scapa de „schismul 
romanilor din Imperiul Otoman". 

21. 1895 noiembrie 10, <Osieni>. Petitia preotilor romani din comuna Osiani, 
adresata Consulatului Romaniei la Salonic, prin care se obliga sa slujeasca in 
limba romana daca vor primi un salariu din partea statului roman. 

22. 1896 octombrie 22, Bucuresti. Referat al presedintelui Consiliului de Ministri, 
ministrul Afacerilor Straine, D.A.Sturdza, privind alegerea unui mitropolit al 
romanilor din Imperiul Otoman in persoana lui Antim. Printre cei nominalizati 
in aplicarea acestui plan erau: T.G.Djuvara, Take Margarit, Caragiani, Apostol 
Margarit. 

23. 1896 noiembrie 26. Traducere din articolul Adevdrata istorie a cestiunei 
macedo-romdne din ziarul grec din Bucuresti, Patris (Nr. 1.716 din 27 
noiembrie 189 6), privind pozitia Patriarhiei Grecesti care nu doreste 
recunoasterea Mitropolitului Antim. 

24. 1896 noiembrie 15/27, Pera. Raportul ministrului plenipotentiar al Romaniei 
la Constantinopol, adresat presedintelui Consiliului de Ministri, ministrul 
Afacerilor Straine, D.A.Sturdza, privind convorbirea avuta cu marele vizir Halil 
Rifaat Pasa in problema recunoasterii mitropolitului Antim. Acesta 1-a asigurat 
de sprijinul lui promitand ca va trece peste refuzul patriarhului grec. 

25. 1896 decembrie 2/14, Belgrad. Raportul Legatiei Romaniei la Belgrad, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, Constantin Stoicescu, privind unele aprecieri ale 
presei sarbe in legatura cu proclamarea mitropolitului romanilor din Turcia, 
Antim. 

26. 1896 decembrie 14, Pera <Constantinopol>. Raportul ministrului 
plenipotentiar al Romaniei la Constantinopol, T.G.Djuvara, adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Constantin Stoicescu, unde relateaza convorbirea avuta cu 
sultanul in privinta recunoasterii mitropolitului Antim. Acesta i-a promis ca in 
cateva zile Ministerul Cultelor si Justitiei va rezolva problema. 

27. 1896 decembrie 27/1897 ianuarie 8, Pera <Constantinopol>. Raportul 
ministrului plenipotentiar la Constantinopol, T.G.Djuvara, adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Constantin Stoicescu, privind strategia de urmat in conditiile 
amanarii recunoasterii de catre sultan a mitropolitului roman Antim. 

28. 1897 februarie 20, Constantinopol. Raportul lui Take Margarit, insarcinatul 
cu afacerile bisericesti si scolare ale Romaniei la Constantinopol, prin care 
solicita statului roman un ajutor de 1 .200 de lire pentru construirea bisericii din 
Crusova. 

29. 1897 martie 28, Lugunta (Macedonia). Scrisoarea institutorului Christu Noe 
din Lugunta, Macedonia, adresata inspectorului scolilor romane din Turcia, 
Apostol Margarit, in care solicita bani pentru plata chiriei localului de scoala si 
se plange de politica discriminatorie dusa de autoritati fata de aromani. 



62 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

30. 1897 septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie. Stat de plata a 
subventiilor statului roman acordate scolilor si bisericilor romanesti din 
Macedonia, Epir si Albania. 

31. 1899 septembrie 17, Therapia (Constantinopol). Raportul ministrului 
plenipotentiar al Romaniei la Constantinopol, T.G.Djuvara, adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Ion Lahovary, privind inaugurarea scolii romane din 
Elbasan si greutatile facute preotului roman din localitate, Spiridon Ngati, de 
catre mitropolitul grec Procopie si autoritatile otomane locale. 

32. 1899 octombrie 30, Bitolia. Raportul consulului Romaniei la Bitolia, 
Al.Padeanu, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion Lahovary, privind 
dorinta familiilor aromane din Elbasan de a avea biserica in care sa se slujeasca 
in limba romana. In anexa: numele celor 40 de familii cu sentimente romanesti 
din localitate. 

33. 1900 februarie 17/martie 1, Sofia. Raportul ministrului plenipotentiar la 
Sofia, N.Misu, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion Lahovary, privind 
intentia coloniei romane din Sofia de a cumpara un teren pentru construirea 
unei biserici si a unei scoli romanesti. 

34. 1900 aprilie 1, Muntele Athos. Actele de constituire a comunitatii fratilor 
romani de la Muntele Athos. Procesele-verbale ale sedintelor din 1 aprilie, 24 
aprilie, 29 aprilie 1900 - fragmente. 

35. 1900 iunie 12, Bitolia. Memoriul profesorilor Liceului Roman din Bitolia, 
adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, dr. Constantin Istrati, prin 
care solicita plata indemnizatiilor restante din ultimele zece luni. 

36. 1900 iunie 12, Muntele Athos. Memoriul ieromonahului Theodosie Soroceanu 
de la biserica „Sfantul Ion Teologu" din Provata, Grecia, privind istoricul 
schiturilor romanesti de la Muntele Athos si politica de deznationalizare dusa 
de autoritatile grecesti. 

37. 1900 iunie 14, Murihova, Macedonia. Memoriul locuitorilor din catunul 
Murihova de pe muntele Cicura, adresat revizorului scolilor romane din Turcia 
(Vilaetul Monastir), Fonciu Capsali, prin care solicita al doilea institutor pentru 
cei 97 de elevi care frecventeaza scoala in timpul verii. In anexa: referatul 
revizorului care aproba cererea si propune ca pe timpul verii institutorul 
Theodor Papa Mihali sa fie ajutat de unul dintre elevii bursieri la liceul din 
<Monastir>. 

38. 1900 iulie 17, Bitolia. Raportul revizorului scolar din Bitolia, Hie Papahagi, 
adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, Constantin C. Arion, 
privind examenele de la sfarsitul anului scolar 1899-1900 in scolile romane din 
Vilaetele Monastir si Ianina. 

39. 1900 octombrie 30, Constantinopol. Scrisoarea de multumire a medicilor loan 
Baracu si Simu Berberi, fosti bursieri ai statului roman, adresata ministrului 
Cultelor si Instructiunii Publice, Constantin C. Arion. 



Lista Documentelor 63 

40. 1900 noiembrie 7, Bucuresti. Adresa ministrului Cultelor si Instructiunii 
Publice, Constantin C. Arion, catre ministrul Afacerilor Straine, Alexandru 
Marghiloman, in care propune suma de 300.000 de lei pentru subventionarea 
scolilor si bisericilor romane din Turcia. 

41. 1901 martie 10, Constantinopol. Raportul ministrului plenipotentiar al 
Romaniei la Constantinopol, Ghika-Brigadier, adresat Presedintelui Consiliului 
de Ministri, ministrul Afacerilor Straine, DA.Sturdza, privind interventia sa pe 
langa autoritatile otomane pentru apararea dreptului de proprietate asupra 
chiliei a calugarului roman Antonie din Careia. Este anexata lista schiturilor, 
paracliselor si chiliilor romanesti de la Muntele Athos. 

42. 1901 aprilie 18, Muntele Athos. Memoriul Comunitatii Fratilor Romani de la 
Provata, Muntele Athos, adresat ministrului Afacerilor Straine, privind 
talharirea chiliei calugarului Antonie Constantinescu precum si alte acte de 
intimidare comise in perioada 1879-1901 asupra calugarilor romani de la 
Muntele Athos. 

43. 1901 aprilie 21, Muntele Athos. Memoriul ieromonahului Antipa de la Muntele 
Athos, adresat ministrului Afacerilor Straine, DA.Sturdza, privind interventia sa pe 
langa fostul Patriarh Ioachim al Ill-lea pentru sprijinirea monahilor romani precum 
si solicitarea interventiei guvernului roman pentru sprijinirea acestora. 

44. 1901 iunie 11, Bucuresti. Adresa Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice 
catre Patriarhul Romaniei, prin care ii face cunoscut ca Societatea Culturala 
„Timoc" solicita infiintarea de biserici si a unui episcopat sau protopopiat 
pentru toti romanii din Serbia. 

45. 1901 septembrie 19, Rusciuc. Raportul consulului D.Georgescu, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, DA.Sturdza, privind persecutiile la care sunt 
supusi romanii din Turtucaia, carora le-a fost rapita biserica de catre bulgari. 

46. 1902 august 31, Vlaho-Clisura. Cererea inaintata de consilierii si primarii 
comunitatii romanesti din Vlaho-Clisura ministrului Cultelor si Instructiunii 
Publice, Spiru Haret, prin care solicita un ajutor financiar pentru a obtine in 
instanta folosirea taxelor comunale in favoarea comunitatii si infiintarea clasei a 
Vl-a (clasa I gimnaziala) in localitate. 

47. 1904 februarie 12/25, Sofia. Raportul ministrului plenipotentiar al Romaniei la 
Sofia, N.Misu, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion I.C.Bratianu, privind 
construirea unei capele romanesti la Sofia, politica de deznationalizare dusa de 
autoritatile bulgare si devizul arhitectului Griinanger privind constructia 
capelei. 

48. 1904 martie 13, Bucuresti. Adresa ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, 
Spiru Haret, catre ministrul Afacerilor Straine, prin care aproba suma de 60.000 
de lei pentru construirea unei biserici romanesti la Sofia. 

49. 1904 aprilie 12, <Muntele Athos>. Memoriul ieromonahului Antipa de la 
schitul Prodromul, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion I.C.Bratianu, in 
care reclama faptul ca locuitorii satului Potamia din insula Thassos, unde 



64 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

schitul are un metoc, interzic preotului roman sa mai oficieze slujba in limba 
romana desi biserica a fost reconstruita de calugarii romani. 

50. 1904 noiembrie 15, <Bitolia>. Raportul inspectorului Scolilor si Bisericilor 
Romane din Turcia, L.Duma, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion 
I.C.Bratianu, prin care solicita carti bisericesti pentru 15 din cele 32 de biserici 
romanesti din aceasta tara. 

51. 1904 decembrie 26, <Bucuresti>. Raportul lui Constantin Burileanu, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, generalul Iacob Lahovary, privind calatoria 
facuta in Albania pentru cunoasterea romanilor din zona Vallona-Ardenita- 
Berat. 

52. <1904 decembrie 26>. Fragment din studiul lui Constantin Burileanu, cancelar 
interpret la Legatia Romaniei din Roma, intitulat Romdnii din Triunghiul 
Vallona-Ardenita-Berat <Albania>. 

53. 1905 iunie 1, <Bitolia>. Raportul Consulatului Romaniei la Bitolia privind 
refuzul mitropolitului grec Ioachim de a permite romanilor sa-si inmormanteze 
mortii in cimitirul romanesc din localitate. 

54. 1905 iunie 10/23, Constantinopol. Raportul Legatiei Romane la 
Constantinopol privind solicitarea comunitatii romane din Salonic pentru 
infiintarea unui paraclis in care sa slujeasca un preot roman. 

55. 1905 august 3/16, Sofia. Raportul consulului roman de la Sofia, N.Misu, 
adresat ministrului Afacerilor Straine, privind solicitarea populatiei romanesti 
din Turtucaia de a fi ajutata de statul roman cu suma de 3.000 de lei pentru 
cumpararea unui teren pe care sa construiasca o noua biserica, cea veche fund 
ocupata de bulgari. 

56. 1905 septembrie 1, <Muntele Athos>. Memoriul membrilor Societatii 
Coloniei Monahilor Romani de la Muntele Athos privind situatia statistics a 
schiturilor, chiliilor si colibelor monahilor romani in numar de peste 600. 

57. 1905 septembrie 28, Constantinopol. Raportul Legatiei Romaniei la 
Constantinopol adresat ministrului Afacerilor Straine, generalul Iacob 
Lahovary, privind construirea unui paraclis romanesc in acest oras. 

58. 1905 noiembrie 15, Bitolia. Raportul inspectorului G.C.Ionescu de la 
Administratia Scolilor si Bisericilor Romane din Turcia adresat ministrului 
Cultelor si Instructiunii Publice, Mihail Vladescu, privind situatia grea a scolilor 
romanesti din Macedonia datorita atacurilor bandelor grecesti. Sunt relatate 
abuzurile savarsite asupra familiilor romanesti: bataile, crimele si jafurile. 

59. <1905 noiembrie 12, <Muntele Athos». Raportul ieromonahului Antipa de 
la schitul Prodromul adresat Consulatului General al Romaniei la Salonic, in 
care descrie cutremurul din 26 spre 27 octombrie 1905 precum si pagubele 
suferite de schiturile romanesti. 

60. <1905>. Regulament pentru organizarea interna a comunitatilor romane din 
Turcia. 



Lista Documentelor 65 

61. 1906 aprilie 29, Monastir. Raportul consulului Romaniei la Monastir, 
C.Contescu, adresat Legatiei din Constantinopol, privind vizitele prelungite in 
Romania ale preotilor si invatatorilor din Macedonia si propunand intoarcerea 
acestora la posturi pentru a fi alaturi de populatia care trece prin momente grele. 

62. 1906 august 12. Raport adresat generalului Iacob Lahovary, ministrul 
Afacerilor Straine, de catre Hilmy Pasa, privind punerea in practica a masurilor 
de protectie a populatiei romane din Macedonia precum si pozitia 
ambasadorului Germaniei, baronul de Marschall. 

63. 1906 august 14/27, Buyukdere. Raport adresat ministrului Afacerilor Straine, 
generalul Iacob Lahovary, privind Enciclica Patriarhului Ecumenic din iulie 
1906, prin care se condamna cererile romanilor din Macedonia, care solicita 
slujba in limba romana in bisericile lor precum si atentionarea preotului 
Haralambie Balamaci din Coritza sa nu mai oficieze slujba in limba romana. 

64. 1906 august 16. Raport adresat generalului Iacob Lahovary, ministru al 
Afacerilor Straine, privind atitudinea marelui vizir, Ferid Pasa, fata de crimele 
bandelor grecesti precum si atitudinea Patriarhului Ecumenic Ioachim al Ill-lea. 

65. 1908 ianuarie 2, <Bucuresti>. Telegrama adresata Agentiei Diplomatice 
Romane din Sofia, prin care se solicita interventia pe langa autoritatile bulgare 
pentru aflarea cauzei pentru care cartile bisericesti expediate romanului Dinu 
Stan din Vidin au fost confiscate de Mitropolia Bulgara si mai multi romani au 
fost dati in judecata. 

66. 1908 martie 26, Muntele Athos. Memoriul monahilor de la schitul Prodromul, 
adresat primului ministru, DA.Sturdza, in care solicita trimiterea unui arhitect 
roman care sa faca planul unei noi biserici, intrucat cea veche a fost avariata la 
cutremurul din 1905. Statul roman a alocat schitului suma de 48.300 de lei. 

67. <1908>. Tabloul creditelor acordate de statul roman pentru construirea bisericii 
de la Sofia. 

68. <1908>. Memoriu istorico-statistic asupra Muntelui Athos, alcatuit de monahul 
Soroceanu; fragmente privind schiturile si chiliile romanesti. A fost tiparit cu 
cheltuielile Ministerului Afacerilor Straine in martie 1910. 

69. 1909 februarie 12, Bucuresti. Cererea dr. Pericle Papahagi adresata 
ministrului Afacerilor Straine ad-interim, Ion I.C.Bratianu, de a i se prelungi 
concediul pana la data de 1 aprilie intrucat editarea scriitorilor aromani Ucuta, 
Cavalioti si Daniil necesita un studiu prelungit la Biblioteca Academiei. 

70. 1910 martie 16, <Turtucaia> (Bulgaria). Memoriul Comitetului §colii 
Romane din Turtucaia adresat ministrului Afacerilor Straine, Alexandru 
Djuvara, in care solicita ajutor pentru construirea unei noi biserici intrucat cea 
veche a fost confiscata de autoritatile bulgare. 

71. 1911 martie 15, Ianina. Adresa revizorului scolar P. Civica pentru consulul 
Sebastian Grecianu privind numirea preotului Gheorghiadi <Ion Gheorghiu> in 
Paleohori-Laista unde ar putea sluji mai bine cauza nationals a romanilor din 
circumscriptia Ianina. 



66 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

72. 1911 aprilie 9. Extras din Bugetul §colilor si Bisericilor Romane din Turcia si 
Bulgaria pe anul 1911-1912, capitolul cu bursierii din tara si din strainatate. 

73. 1911 mai 11, Salonic. Norme pentru alegerea Eforiilor scolare din Monastir, 
Salonic si Ianina. 

74. 1911 mai 26, Ianina. Transcrierea facuta de Ion Ciulli (traducator) convorbirii 
dintre consulul S.Greceanu si guvernatorul general de Ianina, cu privire la 
situatia preotului Ion Gheorghiadi. Rezulta masurile restrictive luate de 
autoritati, la presiunile clerului grec, impotriva preotilor romani din Turcia. 

75. <1911>. Instructiuni pentru Oficiile consulare romane din Turcia cu privire la 
raporturile dintre ele si Eforiile scolare. 

76. 1912 aprilie 26, Turtucaia (Bulgaria). Memoriul directorului scolii romanesti 
din Turtucaia adresat in numele locuitorilor romani din aceasta localitate 
consulului general al Romaniei, Al.Padeanu, in care solicita drept de a avea 
preot care sa oficieze in limba romana in biserica zidita de ei sau sa li se 
permita de catre autoritatile bulgare sa construiasca o noua biserica. 

77. 1912 iunie 25, Monastir. Raportul consulului Romaniei la Monastir, 
G.C.Ionescu, adresat ministrului de Finante, Theodor Rosetti, si presedintelui 
Consiliului de Ministri, ministrul Afacerilor Straine, Titu Maiorescu, privind 
traducerea Bibliei in dialectul macedo-roman. Referatul facut la raport propune 
participarea unui numar mai mare de intelectuali aromani care sa faca parte din 
colectivul de traducatori si participarea aromanilor bogati, cu donatii, la 
editarea Bibliei, pentru ridicarea constiintei lor nationale. 

78. 1912 iulie 30. Referat semnat de M. Burghele privind sfintirea Bisericii 
Romane din Sofia, amanata datorita conflictului dintre Patriarhia din 
Constantinopol si Biserica Bulgara. 

79. 1912 septembrie 20, Monastir. Raportul consulului G.C.Ionescu adresat 
presedintelui Consiliului de Ministri, Titu Maiorescu, privind traducerea Bibliei 
in dialectul macedo-roman si lista celor 34 de persoane (personal didactic, 
functionari, preoti, pensionari aromani) care au acceptat sa participe fara bani la 
aceasta traducere. 

80. 1912 septembrie 29, <Bucuresti>. Adresa ministrului Afacerilor Straine, Titu 
Maiorescu, catre Mitropolitul Primat al Romaniei, I.P.S.P. Konon, prin care 
recomanda spre aprobare si binecuvantare lucrarea preotului G.Murnu, in 
dialectul aroman, Apostolul pentru toate Duminicile si sdrbdtorile de peste anul 
intreg. Sunt citate lucrari pentru bisericile de rit oriental din Turcia, lucrari care 
au fost tiparite de-a lungul timpului in Tarile Romane. 

81. 1912 octombrie 27, Ianina. Raportul Consulului Romaniei la Ianina, adresat 
presedintelui Consiliului de Ministri, ministrului al Afacerilor Straine, Titu 
Maiorescu, privind situatia grea a aromanilor din Macedonia ca urmare a 
crimelor savarsite de greci. Solicita interventia diplomatics pe langa autoritatile 
din Atena pentru oprirea crimelor ce nu au fost inca savarsite. 



Lista Documentelor 67 

82. 1912 noiembrie 1, Salonic. Scrisoarea aromanului St.Ghizari adresata unui 
anume Ahile, in care sunt relatate abuzurile savarsite de greci impotriva 
aromanilor din tinutul Caraferiei. 

83. 1912 noiembrie 7, Atena. Raportul consulului Al.G.Florescu, adresat 
presedintelui Consiliului de Ministri, ministru al Afacerilor Straine, Titu 
Maiorescu, privind arestarea institutorilor Nicolae Nibi si Constantin Cicma din 
Turia de antartii greci si abuzurile comise de acestia in zona. Se preconizeaza o 
incordare a relatiilor dintre cele doua tari. 

84. 1912 noiembrie 16/29, Bucuresti. Raportul institutorilor romani Constantin 
D. Cicma si Nicolae Nibi, adresat ministrului Instructiunii Publice, privind 
represaliile la care sunt supusi de catre greci locuitorii aromani din Macedonia 
dupa retragerea trupelor turcesti. 

85. 1912 decembrie 12, Muntele Athos. Fragment din memoriul arhimandritului 
Antipa, adresat primului ministru, Titu Maiorescu, in care solicita interventia 
statului roman pentru obtinerea de drepturi egale pentru monahii romani cu cei 
greci, rusi, sarbi si bulgari. 

86. 1912 decembrie 28, Bucuresti. Adresa Mitropoliei Ungro-Vlahiei catre 
ministrul Afacerilor Straine, in care este expusa situatia asezamintelor 
romanesti de la Muntele Athos (ocupate de greci), contributia domnitorilor 
romani la construirea si intretinerea multora dintre manastirile care nu mai 
apartin romanilor, donatiile facute si se solicita interventia ministrului 
Afacerilor Straine pentru apararea intereselor romanesti. 

87. <1912>, <Muntele Athos>. Proiect propus de monahii romani de la Muntele 
Athos, privind drepturile pe care le solicita precum si participarea voievozilor 
romani la restaurarea asezamintelor Sfantului Munte. 

88. <1912>, <Muntele Athos>. Memoriul Comunitatii Fratilor Romani „Sf loan 
Teologul", chilia Cucuvinu-Provata, de la Muntele Athos, alcatuit de 
ieromonahul Theodosie Soroceanu ce cuprinde o introducere, un istoric si 
oranduielile asezamantului. Fragmente. 

89. 1913 ianuarie 10/23, Atena. Raportul Legatiei Romane la Atena adresat 
presedintelui Consiliului de Ministri, Titu Maiorescu, privind uciderea 
aromanilor Cusiu Papatheodoru din Perivoli si George Lala de catre antartii 
greci. 

90. 1913 ianuarie 11. Scrisoarea lui Gusa, adresata lui Iotta, privind samavolniciile 
comise de greci impotriva familiilor aromane din Macedonia. 

91. 1913 iulie 18, Muntele Athos. Memoriul monahilor de la schitul romanesc 
Prodromul, adresat guvernatorului Insulei Thassos, in care solicita dreptul de a 
oficia slujba bisericeasca in limba romana in biserica metocului de pe acea 
insula. 

92. 1913 iulie 26, Londra. Raportul ambasadorului Romaniei la Londra, 
<N.Misu>, adresat Presedintelui Consiliului de Ministri, Titu Maiorescu, 



68 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

privind discutiile purtate in cadrul Conferintei de la Londra, in legatura cu 
statutul asezamintelor de la Muntele Athos. 

93. 1913 septembrie 7, Bucuresti. Referatul Sinodului Bisericii Romane, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, in care se solicita apararea drepturilor romanilor 
din Peninsula Balcanica precum si a asezamintelor de la Muntele Athos dupa 
incheierea razboaielor balcanice. 

94. 1913 octombrie 11, Atena. Extras din raportul Legatiei Romaniei la Atena, 
privind discutia avuta de consulul N.N.Filodor cu primul ministru al Greciei, 
Venizelos, care a permis redeschiderea scolilor si bisericilor romane din Grecia 
si a promis ca se va ocupa si de infiintarea unui Episcopat romanesc. 

95. <1913>. Fragment din regulamentul impus de autoritatile grecesti asupra 
asezamintelor Muntelui Athos dupa ocuparea lui. 

96. <1913>, <Muntele Athos>. Copie dupa o scrisoare a monahilor romani de la 
Muntele Athos, in care sunt descrise evenimentele din timpul razboaielor 
balcanice, ocuparea proprietatilor de catre greci si persecutiile la care sunt supusi. 

97. <1913>, <Muntele Athos>. Memoriul monahilor romani de la Muntele Athos, 
care cuprinde un scurt istoric al asezamintelor romanesti precum si urmatoarele 
cereri: ridicarea schitului Prodromul la rang de manastire, slujba oficiala in 
limba romana, reprezentanti in chinoviul de la Carea, recunoasterea dreptului 
de proprietate si egalitate in drepturi cu celelalte manastiri din regiune. 

98. <1913>. Tablou cu numele, profesia, domiciliul si cu cele intamplate 
aromanilor din tinuturile ocupate de greci in Macedonia. 

99. 1914 ianuarie 20, Bucure§ti. Statut pentru infiintarea unei episcopii, „Eparhia 
Dunarii de Sus cu Macedonia", semnat de Mitropolitul Primat Konon. 

100. 1914 mai 27, Bitolia. Raportul Consulatului Roman din Bitolia, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, Emanoil Porumbaru, privind acordarea unor 
ajutoare banesti familiilor unor aromani care au slujit cauza romaneasca in 
circumscriptia consulatului respectiv. 

101. 1914 septembrie 8, Muntele Athos. Petitia membrilor chinoviului romanesc 
de la Muntele Athos, adresata consulului general al Romaniei la Salonic, 
G.C.Ionescu, de unde rezulta conflictul dintre calugari si arhimandritul Antipa 
Dinescu, superiorul schitului Prodromul, acuzat de acestia ca a incalcat 
regulamentul adoptat in 1891, drept pentru care a fost dat afara cu forta din 
functie si din schit. 

102. 1915 ianuarie 28, Ianina. Adresa consulului D.Mincu, prin care solicita sase 
randuri de haine preotesti pentru bisericile romane din zona, intrucat revizorul 
scolar al circumscriptiei Ianina a constatat ca preotii slujesc in odajdii rupte. 
Acest lucru ar incuraja comunitatile romane, care ar constata grija statului 
roman pentru ele, considera consulul. 

103. 1915 februarie 19, Salonic. Raportul consulului general al Romaniei la 
Salonic, G.C.Ionescu, adresat ministrului Afacerilor Straine, Em.Porumbaru, 
privind situatia de la schitul romanesc Prodromul si incercarea de preluare a 



Lista Documentelor 69 

controlului asupra lui de catre manastirea greceasca Lavra careia ii era 
subordonat. Consulul constata ca razvratirea de la schit a fost condusa de greci 
si ca inlaturarea cu forta a arhimandritului Antipa Dinescu a fost ilegala. 

104. 1915 martie 2, Muntele Athos. Declaratia monahilor de la schitul Prodromul, 
adresata ministrului Afacerilor Straine al Romaniei, de unde rezulta intentia 
monahilor greci de la manastirea Lavra de a pune stapanire pe acest asezamant 
romanesc prin indepartarea arhimandritului Antipa Dinescu. 

105. 1916 mai 16, Salonic. Raport al consulului de la Salonic, G.C.Ionescu, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, Em.Porumbaru, privind conflictul dintre 
populatia aromana si grecomani in privinta proprietatii asupra bisericii romane 
din comuna Papadia de Jos. 

106. 1916 septembrie 7, Ianina. Raportul consulului D.Mincu, adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Emanoil Porumbaru, privind presiunile pe care le fac 
autoritatile religioase grecesti asupra preotilor comunitatilor aromane pe care 
fie le atrag de partea lor, fie le interzic sa slujeasca. Este solicitat sprijinul 
guvernului roman care sa intervina pe langa autoritatile grecesti pentru a obtine 
recunoasterea dreptului de a oficia in limba romana preotilor Nicolae Economu 
din Perivoli si Anastase Grijoti din Turia. 

107. 1918 ianuarie 10/23, Ianina. Raportul Consulului Romaniei la Ianina, 
D.Mincu, adresat Presedintelui Consiliului de Ministri si ministru al Afacerilor 
Straine, Ion I.C.Bratianu, in care semnaleaza politica mitropolitului grec 
Emilianos al Grebenei de a interzice preotilor romani sa slujeasca in limba 
romana in bisericile din Turia. Consulul sesizeaza pericolul trecerii membrilor 
comunitatii romanesti din Turia in tabara grecomanilor daca guvernul roman nu 
insista pe langa guvernul grec in favoarea recunoasterii dreptului preotilor 
romani de a sluji in limba materna. 

108. 1918 ianuarie 12, Ianina. Raportul Consulului Romaniei la Ianina, D.Mincu, 
adresat presedintelui Consiliului de Ministri, ministru al Afacerilor Straine, Ion 
I.C.Bratianu, privind politica de discriminare dusa de autoritatile grecesti care 
au confiscat bisericile comunitatii romane din Turia. Consulul solicita sprijinul 
statului roman pentru obtinerea recunoasterii dreptului de a sluji pentru preotul 
Anastase Grijoti. 

109. 1918 octombrie 23, Ianina. Raportul consulului de la Ianina, D.Mincu, catre 
ministrul Afacerilor Straine, Constantin Arion, privind persecutiile la care sunt 
supusi aromanii din Epir de catre autoritatile grecesti. 

110. 1919 martie 26, <Muntele Athos>. Memoriul arhimandritului Antipa Dinescu, 
staretul schitului Prodromul, adresat ministrului Afacerilor Straine, in care 
reclama amestecul monahilor greci de la manastirea Lavra, care au provocat un 
indelungat conflict intre calugarii schitului (1914-1917). Conflictul 
reizbucneste in martie 1919 cand calugarii exilati sunt instalati cu forta la 
conducerea schitului cu ajutorul autoritatilor grecesti. 



70 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

111. 1920 martie 7, Salonic. Memoriul directorului Scolii Comerciale Superioare 
din Salonic, Vasile Diamandi, „cu privire la chestiunea romaneasca din 
Peninsula Balcanica", in care semnaleaza situatia grea a populatiei aromane, 
distrugerile provocate de razboi si desfiintarea scolilor romanesti din 
Macedonia sarbeasca. 

112. 1920 iulie 12, Bucure§ti. Adresa Societatii de Cultura Macedo-Romane catre 
ministrul Afacerilor Straine, in care se expun prigonirile suportate de calugarii 
romani de la Muntele Athos din partea calugarilor greci de la manastirea Lavra. 

113. 1920 decembrie 18, Belgrad. Raportul ministrului plenipotentiar la Belgrad, 
Th.Emandi, adresat ministrului Afacerilor Straine, Take Ionescu, privind 
situatia grea a romanilor din Banatul Yugoslav. 

114. <1920>, <Salonic>. Nota sefului misiunii militare din Salonic, locotenent- 
colonelul Livezeanu, „Sumar asupra Chestiunei Romanilor din Macedonia", in 
care propune redeschiderea scolilor romanesti din Grecia, Albania si Serbia, 
plata salariilor corpului didactic si a burselor plus deschiderea unei band de 
credit si depozit la Salonic. 

115. <1920>, <Skoplje>. Studiul Istoricul scoalei romanesti din Balcani al 
consulului Curtovich de la Consulatul Romaniei din Skoplje. 

116. 1921 ianuarie 27, Bitolia, Serbia. Raportul directorului Liceului Roman de 
baieti din Bitolia, Serbia, Adam Coe, adresat ministrului Instructiunii Publice, 
Petre P.Negulescu, in care prezinta situatia grea a personalului didactic si 
bisericesc roman din aceasta circumscriptie si tendintele de acaparare a scolilor 
si bisericilor romanesti. 

117. 1921 aprilie 4, <Bucure§ti>. Adresa Mitropolitului Miron Cristea catre 
Ministerul Cultelor si Artelor, in care solicita interventia guvernului pentru 
asigurarea drepturilor romanilor din Peninsula Balcanica „cel putin la biserici si 
la scoale proprii". 

118. 1921 septembrie 26, <Bucure§ti>. Memoriul Societatii Studentilor Macedo- 
Romani din Bucuresti, adresat Societatii Natiunilor, in care enumera abuzurile 
autoritatilor sarbe fata de populatia romaneasca, solicita scoli si biserici 
romanesti, iar statului roman ii cere o politica de sprijinire a romanilor din 
Serbia. 

119. <1921>. Memoriu semnat de Dimitrie Gusti, George Asian, Sterie Diamandi, 
Tache Papahagi s.a. privind situatia grea a aromanilor din Macedonia sarbeasca 
ca urmare a inchiderii scolilor si bisericilor romanesti. 

120. 1922 decembrie 1, Bucuresti. Adresa Mitropoliei Romaniei catre ministrul 
Afacerilor Straine, I.G.Duca, in care face o analiza a conflictului dintre 
calugarii schitului romanesc Prodromul de la Muntele Athos si propune 
aducerea in tara, cu ajutorul autoritatilor grecesti, a celor patru calugari care, 
prin repetate razvratiri, au determinat indepartarea a cinci stareti: Antipa, Iosaf, 
Iacov, Pimen si Hrisostom. 



Lista Documentelor 71 

121. <1922, Bucuresti>. Nota a Ministerului Afacerilor Straine asupra Statutului 
Muntelui Athos si rezultatul negativ obtinut in urma demersurilor statului 
roman de a obtine in Consiliul Monahal de la Careia un vot pentru Romania. 

122. 1923 iunie 2, <Bucuresti>. Raportul sefului Serviciului Scoalelor si Bisericilor 
Romane din Peninsula Balcanica, Petre Marcu, privind situatia scolilor si 
bisericilor din aceasta zona. 

123. 1923 iulie 4, <Bucuresti>. Memoriul societatii culturale „Graiul Romanesc", 
condusa de Simion Mandrescu, adresat ministrului Afacerilor Straine, 
I.G.Duca, privind necesitatea sfintirii bisericii romane din Sofia, construita de 
aproape 20 de ani. 

124. 1924 ianuarie 25, Sofia, Bulgaria. Memoriul presedintelui Coloniei Romane 
din Sofia, I.G.Ghiulamila, adresat ministrului Instructiunii Publice, dr. 
Constantin Anghelescu, si presedintelui Societatii de Cultura Macedo-Romana, 
I.Gradisteanu, in care solicita construirea unui local de scoala la Sofia si 
infiintarea unui gimnaziu. 

125. 1924 august 28, Bucuresti. Memoriul directorului §colii Romane din Giumaia 
de Sus, Bulgaria, adresat ministrului Instructiunii Publice, privind acordarea 
unei subventii de 300.000 de leva pentru reconstructia scolii si bisericii romane 
distruse in anul 1913; este mentionata subscriptia comunitatii romane din 
localitate, in valoare de 200.000 de leva. 

126. 1925 ianuarie 5, Belgrad. Raportul ministrului plenipotentiar al Romaniei la 
Belgrad, Th.Emandi, adresat ministrului Afacerilor Straine, I.G.Duca, privind 
situatia romanilor din Banatul sarbesc, Valea Timocului si din Macedonia 
sarbeasca. 

127. 1925 martie 16, Ianina. Studiu privind populatia romana din Grecia si 
Albania, intocmit de viceconsulul gerant al Romaniei la Ianina, N.Vassilake. 

128. 1925 aprilie 9, Bucuresti. Extras din raportul Consulatului Romaniei la Ianina, 
privind elementul romanesc din Grecia exclusiv Macedonia. 

129. 1925 mai 22, Tirana, Albania. Raportul profesorului Simion Mandrescu, 
ministrul Romaniei la Tirana, adresat ministrului Instructiunii Publice, dr. 
Constantin Anghelescu, privind situatia scolilor si bisericilor romanesti din 
Albania pentru imbunatatirea situatiei culturale a romanilor din aceasta tara 
propune deschiderea de noi scoli si acordarea unui numar mai mare de burse in 
Romania pentru copiii romanilor de aici. 

130. 1925 iunie 10, Salonic. Raportul administratorului scolilor si bisericilor 
romane din Grecia, Nastase Haciu, adresat ministrului plenipotentiar al 
Romaniei la Atena, privind politica dusa de autoritatile grecesti, aceasta fund 
de confiscare a localurilor scolilor si bisericilor romanesti. 

131. 1925 noiembrie 2, Tirana. Raportul ministrului Romaniei in Albania, Simion 
Mandrescu, adresat ministrului Afacerilor Straine, I.G.Duca, privind ceremonia 
care a avut loc cu prilejul sfintirii bisericii romane din Corcea, Albania. 



72 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

132. 1925 noiembrie 16, <Tirana>. Raportul consulului Simion Mandrescu la 
Tirana, privind situatia culturala a aromanilor din Albania si demersurile facute 
pe langa autoritati pentru redeschiderea scolilor de la Tirana, Durazzo, Elbasan, 
Berat, Premet, Fieri. 

133. <1925>, <Bucuresti>. Memoriul profesorului St.Nicolaescu privind ctitoriile si 
daniile facute de domnitorii si boierii Tarilor Romane de-a lungul veacurilor 
asezamintelor monahale de la Muntele Athos. 

134. 1926 <martie>. Memoriul studentilor romani din Valea Timocului bulgaresc, 
constituiti in Societatea Academica „Dacia Aureliana", adresat ministrului 
Afacerilor Straine, in care prezinta situatia culturala grea a populatiei romane 
dintre Vidin si Timoc si solicita deschiderea de scoli primare in toate comunele 
romanesti, doua licee (la Vidin si Bregova), trimiterea de carti si reviste 
romanesti, slujba religioasa in limba romana si incetarea persecutiilor la care 
aceasta populatie este supusa de catre autoritatile bulgare. 

135. 1926 aprilie 26, Tirana. Copie dupa propunerea consulului Romaniei la Santi 
Quaranta, Albania, Alcibiade Diamandi, privind trimiterea unor bursieri 
aromani la §coala Romaneasca primara si secundara din Ianina in loc sa fie 
trimisi in Romania. 

136. 1926 iulie 8, Bucure§ti. Memoriul ministrului Romaniei la Tirana, Simion 
Mandrescu, adresat ministrului Instructiunii Publice, cuprinzand programul de 
ridicare economica a romanilor din Albania, propus de consulii Romaniei la 
Durazzo si la Santiquaranta. 

137. 1926 august 7, Tirana. Raportul Administratis Scolilor si Bisericilor din 
Albania, adresat ministrului Instructiunii Publice, Petre P.Negulescu, privind 
situatia economica si culturala a romanilor din aceasta tara; este mentionata 
deschiderea clasei intai de liceu la Corita, cu 20 de burse a 3.500 de lei lunar. 

138. 1926 septembrie 16, <Atena>. Statutul organic al Sfantului Munte Athos - 
fragmente. 

139. 1926 decembrie 18, <Atena>. Extras din raportul Legatiei Romaniei la Atena, 
adresat Ministerului Afacerilor Straine, privind discutia avuta cu seful Uniunii 
Republicane din Grecia, Papanastasiu, despre emigrarea familiilor aromane din 
Macedonia, ca urmare a stabilirii refugiatilor din Asia Mica, acestia ocupandu- 
le pasunile si ogoarele. 

140. <1926>. Referat <redactat de M.Arion si E.Papiniu> al Ministerului Afacerilor 
Straine, privind situatia bisericilor si scolilor romane din Banatul sarbesc si 
Macedonia sarbeasca. 

141. 1927 februarie 5, Atena. Raportul ministrului plenipotentiar al Romaniei la 
Atena, Langa Rascanu, adresat ministrului Afacerilor Straine, I.Mitilineu, in 
care rezuma continutul proiectului de lege privitor la administrarea Muntelui 
Athos. Sunt mentionate obligativitatea cetateniei elene a calugarilor, 
inalienabilitatea pamantului peninsulei Athos, supravegherea administrative 
exercitata de statul elen printr-un guvernator, avantajele fiscale etc. 



Lista Documentelor 73 

142. 1927 martie 15, <Bucure§ti>. Adresa Sinodului Bisericii Ortodoxe catre 
ministrul Afacerilor Straine, in care se face o analiza a privilegiilor 
administrative ale Muntelui Athos prevazute in noul proiect de lege elen. Este 
respinsa impunerea cetateniei elene tuturor monahilor Sfantului Munte, sunt 
enumerate daniile facute de domnitorii si boierii romani acestor asezaminte si 
se solicita interventia pe langa guvernul elen ca schitul romanesc Prodromul sa 
nu mai fie tributar manastirii grecesti Lavra, iar la manastirea Cutlumusu sa se 
puna conducatori monahi romani. 

143. 1927 martie 23, Bucure§ti. Adresa Ministerului Cultelor si Artelor catre 
ministrul Afacerilor Straine, I.Mitilineu, in care se prezinta punctul de vedere al 
acestui minister in legatura cu proiectul de lege elen privind statutul Muntelui 
Athos. Se protesteaza impotriva pierderii cetateniei romane a monahilor 
romani, ceea ce ar duce si la transferul proprietatii asezamintelor monahale 
romanesti catre statul elen. Se solicita interventia Ministerului Afacerilor 
Straine pentru apararea drepturilor castigate si pentru ca slujba in lacasurile 
romanesti de la Sfantul Munte sa se faca in limba romana. 

144. 1927 aprilie 13, Salonic. Raport al consulului Ion Ciuntu la Salonic catre 
ministrul Afacerilor Straine, Ion Mitilineu, privind intentia comunitatii 
romanesti din oras de a construi o biserica. 

145. 1927 mai 27, <Bucure§ti>. Referat al Ministerului Instructiunii adresat 
Ministerului Afacerilor Straine privind situatia grea a aromanilor din Grecia, 
care si-au pierdut pasunile ocupate de refugiatii greci din Asia Mica. 

146. 1927 noiembrie 8, Atena. Raportul Legatiei Romaniei la Atena, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, N.Titulescu, privind exproprierea manastirilor de 
la Muntele Athos de catre statul elen. Sunt mentionate pozitiile guvernelor 
afectate de aceasta masura (bulgar, iugoslav si roman) si protestul facut la 
Societatea Natiunilor de manastirea bulgara Zografos. 

147. <1927>, <Bucure§ti>. Raportul monahilor Simeon Ciomandra de la schitul 
Darvari-Bucuresti si Ilarie Stanescu, privind spolierea schitului Prodromul de la 
Muntele Athos de bunurile sale de pe insula Thassos de catre satenii din satul 
Potamia. 

148. 1928 mai 29, Atena. Raport al ministrului plenipotentiar al Romaniei la Atena, 
Langa-Rascanu, adresat ministrului ad-interim al Afacerilor Straine, I.G.Duca, 
privind situatia scolilor romane din Grecia. El combate pozitia exprimata de 
Comisia Permanenta, privind scolile romanesti din Peninsula Balcanica, 
conform careia scolile romanesti din Grecia ar depinde direct de Guvernatorul 
Macedoniei. 

149. 1928 septembrie 28, Belgrad. Raportul cancelarului Legatiei Romane la 
Belgrad, M.Petrasiuc, catre N.N.Filodor, ministru plenipotentiar al acelei 
legatii, privind situatia romanilor din Macedonia sarbeasca. 

150. 1928, <Bucure§ti>. Adresa Societatii de Cultura Macedo-Romana catre 
ministrul Afacerilor Straine, privind izgonirea calugarilor romani de la Chilia 



74 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

Gavanitzica (Provata) si confiscarea avutului lor pentru ca au refuzat sa oficieze 
slujba in limba greaca si sa vanda pe un pret foarte mic averea lor manastirii 
grecesti Lavra. 

151. 1929 octombrie 4, Atena. Raportul Legatiei Romaniei la Atena, adresat 
ministrului ad-interim al Afacerilor Straine, Alexandria Vaida Voevod, asupra 
situatiei precare a schitului romanesc Prodromul. Legatia propune 
imbunatatirea starii materiale a calugarilor schitului si interventia pe langa 
Guvernul Elen pentru plata despagubirii pentru metocul din insula Thassos. 

152. 1929 octombrie 24, Salonic. Raport al consulului general la Salonic, Ion 
Ciuntu, adresat ministrului Afacerilor Straine, G.G.Mironescu, privind 
emigrarea, in anul 1925, a circa 1.500 de familii aromane in Romania, fapt ce a 
provocat scaderea numarului de aromani din Grecia si pericolul ca autoritatile 
grecesti sa inchida scoli si biserici romanesti din Macedonia. 

153. 1929, <Bucure§ti>. Extrase din raportul inspectorilor I. Max Popovici si Victor 
Brabeteanu, cu privire la situatia romanilor macedoneni din Iugoslavia, Grecia 
si Bulgaria. 

154. 1930 ianuarie 5, Belgrad. Raportul Legatiei Romaniei la Belgrad, adresat 
presedintelui Consiliului de Ministri, ministrul ad-interim al Afacerilor Straine, 
Iuliu Maniu, privind persecutiile la care sunt supusi romanii din Iugoslavia, 
care-si trimit copiii sa studieze in Romania. 

155. 1930 ianuarie 9, <Bucure§ti>. Studiu privind istoricul scolilor romanesti din 
Peninsula Balcanica de la infiintare pana in 1930. 

156. 1930 ianuarie 31, Atena. Raport al ministrului plenipotentiar al Romaniei la 
Atena, Langa-Rascanu, adresat Presedintelui Consiliului de Ministri, ministrul 
ad-interim al Afacerilor Straine, Iuliu Maniu, privind plecarea preotului Belba 
de la Doliani, in Romania, pentru studii. Langa-Rascanu semnaleaza faptul ca 
romanii care vin in tara pentru studii nu se mai intorc la posturi in Macedonia. 

157. 1930 februarie 14, Tirana. Raportul insarcinatului cu afaceri la Tirana, 
I.Popescu-Pascani, catre ministrul Afacerilor Straine, G.G.Mironescu, privind 
situatia celor opt biserici romanesti din Albania. 

158. 1930 iulie 23, Skoplje. Memoriul consulului general al Romaniei, M.Oncescu- 
Bestelei, adresat ministrului Instructiunii Publice si al Cultelor, Nicolae 
Costachescu, privind acordarea medaliei „Rasplata Muncii pentru Scoala" clasa 
I unor romani macedoneni „care au facut insemnate sacrificii materiale pentru 
pastrarea localului liceului roman din Bitolia si a scoalei primare din Skoplje". 

159. 1931 martie 23. Raportul ministrului Romaniei la Tirana, Vasile Stoica, 
privind situatia romanilor din Albania. 

160. <1931>.Referat al ministrului Afacerilor Straine privind situatia scolilor 
romane din Banatul Iugoslav. 

161. 1933 februarie 22, Sofia. Referat al ministrului Romaniei la Sofia, Vasile 
Stoica, adresat ministrului ad-interim al Afacerilor Straine, G.G.Mironescu, in 
legatura cu intrevederea avuta cu Musanoff, in care a abordat principiul politicii 



Lista Documentelor 75 

de toleranta culturala ce ar trebui dusa de guvernele roman si bulgar in privinta 
minoritatilor bulgara si romana. 

162. 1934 iulie 25, Sofia, Bulgaria. Memoriul ministrului Romaniei la Sofia, Vasile 
Stoica, adresat ministrului Instructiunii Publice, dr. Constantin Anghelescu, 
prin care solicita cresterea numarului de burse pentru gimnaziul roman din 
capitala Bulgariei, infiintarea primei clase de liceu si obtinerea dreptului de 
publicitate pentru scolile romane din Bulgaria. 

163. 1934 august 7. Memoriu al Sfantului Sinod al Patriarhiei Romane, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, Nicolae Titulescu, prin care solicita mentinerea 
numarului calugarilor romani de la Muntele Athos, obtinerea autonomiei 
schitului Prodromul care sa nu mai depinda de manastirea Lavra, inapoierea 
proprietatilor confiscate din insula Thassos si dreptul pentru scolile secundare 
romanesti din Grecia de a elibera diplome de absolvire recunoscute de statul 
elen. 

164. 1934 <septembrie>, Salonic. Extras din memoriul consulului general al 
Romaniei la Salonic, G.Trifu, privind organizarea actiunii de sprijinire a 
scolilor romanesti din Macedonia de catre statul roman. Sunt mentionate 
minusuri si este propusa dezvoltarea scolilor primare precum si infiintarea 
scolilor profesionale pentru fete. 

165. 1935 ianuarie 27, Grebena, Grecia. Memoriul directorului Liceului Roman 
din Grebena, Grecia, adresat ministrului Instructiunii Publice, dr. Constantin 
Anghelescu, in care prezinta situatia liceului si neajunsurile provocate de lipsa 
profesorilor titulari. Propune acordarea definitivatului cadrelor didactice care au 
predat trei ani peste hotare si au obtinut calificativul „bine" la inspectii, ca 
masura pentru stabilitatea lor. 

166. 1935 martie 11, Sofia. Referatul preotului paroh al Bisericii Romane „Sfanta 
Treime" din Sofia, loan Popescu Runcu, adresat ministrului Cultelor si Artelor, 
Alexandru Lapedatu, in care solicita suma de 15.000 de lei lunar pentru cei 16 
coristi ai bisericii. 

167. 1935 august 3, Sofia. Raportul ministrului Romaniei la Sofia, Vasile Stoica, 
adresat ministrului Afacerilor Straine, Nicolae Titulescu, privind atitudinea 
autoritatilor bulgare care nu permit deschiderea de scoli si biserici romanesti in 
regiunea Vidin. Propune masuri similare pentru minoritatea bulgara din tara. 

168. 1935 august 20, <Sofia>. Raportul directorului Institutului Roman din Sofia, 
P.Caraman, privind activitatea pe anii 1934,1935; sunt mentionate zonele de 
unde provin cei 70 de elevi ai institutului: Giumaia de Sus, Pestera si regiunea 
Vidin. In anexa: programul conferintelor saptamanale ale institutului pe anul 
1935. 

169. 1935 septembrie 8. Articol din ziarul Universul din 8 septembrie 1935, 
intitulat Congresul comunitdtilor romane din Grecia. 

170. <1935>. Nota a ministrului Instructiunii Publice, dr. Constantin Anghelescu, 
privind situatia scolilor elene din Romania si a scolilor romane din Grecia. 



76 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

111. 1936 septembrie 14, Bucuresti. Copie de pe adresa Societatii Studentilor 
Macedo-Romani catre Ministerul Instructiunii Publice, privind situatia culturala 
a romanilor din statele balcanice si propuneri pentru dezvoltarea scolilor si 
bisericilor romane existente. 

172. 1936 septembrie 19, Sofia. Raport al ministrului Romaniei la Sofia, Vasile 
Stoica, adresat ministrului Afacerilor Straine, Victor Antonescu, privind 
masurile de intimidare luate de autoritatile bulgare impotriva parintilor copiilor 
inscrisi la Institutul Roman din Sofia. 

173. 1936 noiembrie 23. Referat al Ministerului Afacerilor Straine privind situatia 
scolilor romanesti primare si secundare din Banatul iugoslav, intocmit pe baza 
raportului consilierului tehnic Petre Ionescu de la Ambasada Romaniei la 
Belgrad. 

174. 1936 decembrie 5, Grebena. Memoriul directorului Liceului Roman din 
Grebena, adresat ministrului Afacerilor Straine, Victor Antonescu, privind 
masura luata de autoritatile grecesti de a interzice arborarea drapelului 
romanesc in scoala. 

175. 1936 decembrie 29, Caransebes. Memoriul Episcopului Diocezan al 
Caransebesului privind vizita canonica facuta in Iugoslavia, in perioada 26 
septembrie - 8 octombrie 1936. Sunt facute consideratii asupra vietii religioase, 
economice, culturale si scolare a romanilor din Iugoslavia. 

176. 1937 martie 28, Skoplje. Raportul Consulului Romaniei, V.Papazi, adresat 
trimisului extraordinar si ministru la Belgrad, V.Cadere, privind situatia 
culturala si scolara a romanilor din sudul Iugoslaviei (Banovina Vardarului). 

177. 1937 aprilie 1, Doliani (Grecia). Raportul directorului scolii primare din 
Doliani, Dumitru Ceani, adresat Administratiei Scolilor Romane din Grecia 
(Salonic), privind masura luata de autoritatile grecesti, masura ce interzice 
folosirea limbii romane in public. 

178. 1937 aprilie 28. Raportul revizorului scolar loan Varduli adresat Administratiei 
Scolilor Romane din Grecia (Salonic), privind persecutiile la care sunt supusi 
romanii care-si trimit copiii sa invete la scoli romanesti. 

179. 1937 iulie 23, Atena. Raportul Legatiei Romaniei la Atena adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Victor Antonescu, privind schimbarea atitudinii autoritatilor 
grecesti in privinta scolilor romane din Grecia, aceasta devenind una favorabila. 

180. 1938 noiembrie 14, Atena. Raportul Legatiei Romaniei la Atena, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, N.P.Comnen, privind scolile secundare romane 
din Salonic si Grebena. 

181. 1939 ianuarie 13, Belgrad. Raportul consilierului tehnic al Ambasadei 
Romaniei la Belgrad (Iugoslavia), privind situatia proprietatilor imobiliare ale 
statului roman in Bitolia (liceu, cimitir si biserica). 

182. <1939 februarie 20, Bucuresti>. Regulament pentru organizarea si 
functionarea Institutului Roman din Albania, director Dumitru Berciu, avand 
mentiunea „Vazut. N.Iorga". 



Lista Documentelor 77 

183. 1939 iunie 12, Caransebes. Raport al Consiliului Eparhiei Ortodoxe Romane a 
Caransebesului, adresat ministrului Educatiei Nationale, Petre Andrei, in care 
se arata ca preotul Tiberiu Sdicu, numit preot ajutator la biserica romana din 
Bitolia, nu este recunoscut de Patriarhia Iugoslaviei. 

184. 1939 septembrie 9, Sofia. Telegrama Legatiei Romaniei la Sofia catre 
Ministerul Afacerilor Straine, privind masura luata de autoritatile bulgare de a 
nu mai permite functionarea liceului particular roman din Sofia. 

185. 1939 septembrie 18, Bitolia Serbia. Raportul consulului Romaniei la Bitolia, 
Serbia, Simion Berberi, adresat ministrului Educatiei Nationale, Petre Andrei, 
privind preluarea de catre statul iugoslav a liceului, a bisericii si a cimitirului 
comunitatii romanesti din localitate. 

186. <1939 decembrie 2, Sofia>. Raportul directorului scolii primare romane din 
Sofia, Vasile Negrea, adresat ministrului plenipotentiar al Romaniei in 
Bulgaria, privind scaderea numarului aromanilor din Bulgaria de sud ca urmare 
a emigrarii in tara si a politicii de asimilare dusa de autoritati. 

187. 1940 martie 19, Ianina. Raportul Consulului General la Ianina, V.Stirbu, 
adresat ministrului Afacerilor Straine, Grigore Gafencu, privind cauzele 
decaderii invatamantului primar romanesc din Epir; propune marirea salariilor 
cadrelor didactice, dotarea scolilor cu material didactic si internate, cursuri de 
perfectionare pentru invatatori. 

188. 1940 martie 23, Veria, Grecia. Memoriul comunitatii aromane din Veria, 
Grecia, adresat ministrului Afacerilor Straine, Grigore Gafencu, privind masura 
luata de mitropolitul grec de a numi in biserica romaneasca preot grec, care sa 
slujeasca in limba greaca. 

189. 1940 mai 18, Belgrad. Raport al Ambasadei Romaniei la Belgrad, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, Grigore Gafencu, privind ridicarea obiectelor de 
pret din biserica romana din Bitolia, de catre Consulatul Roman din Skoplje, de 
teama sa nu fie confiscate. 

190. 1940 iunie 2, Breaza, Grecia. Memoriul inaintat Consulului Romaniei la 
Ianina de directorul scolii primare romane din Breaza, C.Papatanase, privind 
masura luata de autoritatile locale de a-i amenda pe parintii care-si trimit copiii 
la scoala romaneasca. 

191. 1940 iunie 13, Sofia. Adresa Legatiei Romaniei la Sofia catre ministrul 
Afacerilor Straine, Ion Gigurtu, privind situatia economica si culturala a 
romanilor din regiunea Plevnei, insotita de un studiu asupra zonei si de un tabel 
cu populatia Bulgariei, dupa limba materna. 

192. 1940 august 27, Salonic. Aide-memoire al Consulatului General al Romaniei la 
Salonic, privind reclamatiile comunitatilor, scolilor si bisericilor romanesti 
impotriva abuzurilor autoritatilor grecesti din Macedonia inperioada 1937-1940. 

193. 1940 septembrie 2, <Tirana, Albania>. Raportul Parintelui Econom Cotta 
Balamaci, inaintat consulului general al Romaniei la Tirana, I.Daianu, privind 
functionarea scolilor romanesti din Albania in anul scolar 1939-1940. 



78 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

194. 1940 noiembrie 22, Salonic. Raportul consulului general la Salonic, 
Em.Popescu, catre ministrul Afacerilor Straine, M.Sturdza, privind arestarea 
institutorilor, preotilor si aromanilor nationalisti din Veria si Doleani de catre 
autoritatile grecesti. 

195. 1941 martie 14, Atena. Telegrama Legatiei Romaniei la Atena catre 
Ministerul Afacerilor Straine, privind situatia grea a celor 265 de aromani din 
Epir si Macedonia internati in lagarul de la Corint. 

196. 1941 iulie 30. Adresa Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor catre 
Ministerul Afacerilor Straine, prin care solicita numirea preotului Tiberiu Sdicu 
la biserica romaneasca din Bitolia. 

197. 1941 august 30, Skoplje. Raportul consulului Emil Oprisan de la Skoplje, 
adresat ministrului Afacerilor Straine, Mihai Antonescu, privind redeschiderea 
bisericii romane din Bitolia si numirea preotului Tiberiu Sdicu. 

198. <1941>. Tablou cu scolile primare si secundare romane din Peninsula 
Balcanica in anul scolar 1941-1942 (scoli care au functionat si scoli inchise din 
diferite motive). 

199. 1942 martie 3. Raportul profesorului Gheorghe N. Papagheorghe, 
administratorul general al scolilor si bisericilor din Macedonia, catre ministrul 
Culturii Nationale si al Cultelor, Ion Petrovici, privind situatia scolilor romane 
din Giumaia, Poroi si a Institutului Roman din Sofia. Fragmente. 

200. octombrie 26. Memorandum al Comunitatii Romane din Corcea (Corita), 
Albania, adresat consulului general al Romaniei la Tirana, prin care solicita 
infiintarea unei reprezentante (consulat sau viceconsulat) in aceasta localitate. 

201. 1942 noiembrie 11. Extras din Raportul administratorului general al scolilor si 
al bisericilor romane din Macedonia, Gheorghe N. Papagheorghe, privind 
nevoile urgente ale acestor scoli datorita razboiului. 

202. 1942 decembrie 23, Sofia. Raportul lui G.Caranfil adresat ministrului ad- 
interim al Afacerilor Straine, Mihai Antonescu, privind abuzurile autoritatilor 
bulgare impotriva minor itatii romane din aceasta tara. 

203. 1943 februarie 15, Bucuresti. Memoriul profesorului Dumitru Berciu adresat 
ministrului Culturii Nationale si al Cultelor, Ion Petrovici, privind Institutul 
Roman din Albania. 

204. 1943 aprilie 10, Bucuresti. Referat al Directiei Politice din cadrul Ministerului 
Afacerilor Straine, privind situatia demografica, economica si cultural- 
religioasa a romanilor din Albania. 

205. 1943 aprilie 28, Bucuresti. Adresa directorului Invatamantului Particular si 
Confesional, August Caliani, catre Presedintia Consiliului de Ministri, cu 
privire la situatia invatamantului romanesc din Bulgaria, Iugoslavia si Grecia. 

206. 1943 iulie 15, Bucuresti. Tabel cu materialele expediate scolilor si bisericilor 
romane din Grecia intre anii 1942-1943, constand din alimente, combustibil, 
material didactic, manuale scolare si imbracaminte. 



Lista Documentelor 79 

207. 1943 iulie 16, Bucuresti. Situatia ajutoarelor acordate de Presedintia 
Consiliului de Ministri, Banca Nationals a Romaniei si Consiliul de Patronaj 
romanilor din Grecia, Serbia, Bulgaria, Albania. 

208. 1943 iulie 22, Bucuresti. Adresa Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor, 
insotita de tabel, catre Presedintia Consiliului de Ministri, cu sumele cheltuite 
de acest minister pentru romanii din Grecia, Bulgaria, Iugoslavia si Albania, in 
perioada septembrie 1 940 - iulie 1 943 . 

209. 1943 iulie 28, Bucuresti. Adresa Ministerului Propagandei Nationale catre 
Presedintia Consiliului de Ministri, privind valoarea materialelor expediate 
romanilor din Timoc, Banatul Sarbesc si Macedonia. 

210. 1943 august 17, Bucuresti. Adresa Ministerului Apararii Nationale, insotita de 
tabel, catre Presedintia Consiliului de Ministri, cuprinzand cantitatea de cereale 
si alimente expediate scolilor romanesti, populatiei romane si elene si schitului 
romanesc Prodromul de la Muntele Athos. 

211. 1943 august 21, Bucuresti. Adresa Ministerului Finantelor catre Presedintia 
Consiliului de Ministri, Cabinetul Militar, insotita de tabele, cu situatia 
fondurilor acordate pentru sprijinul economic si cultural al romanilor de peste 
hotare, cu exceptia celor din Grecia, pentru perioada 1941-1943. 

212. <1943>. Memoriul Societatii Culturale „Timoc" a romanilor din Valea 
Timocului si dreapta Dunarii, privind abuzurile autoritatilor sarbesti fata de 
populatia romaneasca din Valea Timocului. 

213. 1944 februarie 4. Raportul preotului Adam Fistea, presedintele Societatii 
Culturale „Astra" din Banatul Sarbesc, privind activitatea asociatiei si 
obiectivele stabilite pentru anul 1944. 

214. 1944 februarie 29, Salonic, Grecia. Raportul inspectorului general David 
Blidariu de la Inspectoratul General al Scolilor si Bisericilor Romane din 
Macedonia, adresat ministrului Culturii Nationale si al Cultelor, in care prezinta 
situatia scolilor romanesti din Grecia in luna februarie 1944. Liceul din 
Grebena a fost mutat la Salonic si a tinut orele de curs dupa amiaza in localul 
Liceului Comercial. Este prezentata o lista cu 15 localitati romanesti din Grecia 
distruse in timpul razboiului. 

215. 1944 iulie 26, Giumaia de Sus, Bulgaria. Raportul directorului scolii primare 
romane din Giumaia de Sus, Bulgaria, Radu Preda, adresat ministrului Culturii 
Nationale si al Cultelor, in care arata ca in anul scolar 1943-1944 numarul 
elevilor care au frecventat scoala a fost de 1 1, iar pentru anul scolar 1944-1945 
va fi de 4, datorita emigrarii romanilor in tara. 

216. 1944 decembrie 20, Sofia, Bulgaria. Memoriul adresat de directorul 
Institutului Roman din Sofia, G.Barbul, Ministerului Culturii Nationale si al 
Cultelor, privind functionarea institutului. 

217. 1945 iunie 1, Bucuresti. Lista cu numele studentilor romani de peste hotare de 
la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti, precum si 
de la Universitatile din Iasi si Bucuresti, din anul 1945. Stat de bursa al 



80 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

studentilor romani de peste hotare de la Academia de Inalte Studii Comerciale 
si Industriale din Bucuresti, pe luna mai 1945. 

218. 1945, 16 iunie, Belgrad. Referatul consilierului tehnic al Oficiului Consular al 
Romaniei la Belgrad, dr. Atanasie Popovici, facut pe baza raportului 
secretarului consulatului privind situatia scolilor romane din Banatul iugoslav 
inaintat ministrului Educatiei Nationale. 

219. 1945 noiembrie 14. Raport al consilierului tehnic scolar pentru scolile romane 
din Iugoslavia Octavian Ruleanu, adresat ministrului Culturii Nationale §tefan 
Voitec privind reorganizarea vietii culturale a romanilor din Iugoslavia si 
refacerea internatelor romanesti din Varset devastate in timpul ocupatiei 
germane. 

220. 1946 iunie 3, <Bucure§ti>. Adresa Directiei Generale a Politiei catre 
ministerul Educatiei Nationale prin care se semnala existenta unui numar mare 
de studenti originari din Banatul iugoslav, care au trecut clandestin granita. 

221. 1946, ianuarie-martie 31, <Bucuresti>. Ministerul Educatiei Nationale, 
Directia Contabilitatii. Tabel cu salariile personalului Institutului Roman si a 
scolii primare romane din Sofia pe perioada 1 ianuarie - 31 martie 1946 si 1 
aprilie - 30 iunie 1946 

222. 1946 <februarie, Bucure§ti>. Extras din procesul-verbal al Comisiei pentru 
revizuirea si completarea tabelelor de salarizare a functionarilor trimisi in 
strainatate de Ministerul Educatiei Nationale. Se propunea rechemarea la data 
de 1 aprilie 1946 a intregului personal din Peninsula Balcanica compus din 270 
de profesori si invatatori, 52 de preoti si cantareti. 

223. 1947 martie 4, Belgrad. Nota consilierului Legatiei Romaniei la Belgrad, 
Alexandru Georgescu, prin care remite Ministerului Afacerilor Straine doua 
articole din ziarele iugoslave, privind situatia minoritatilor nationale, din care 
sunt omisi romanii timoceni si macedoneni. 

224. 1947 martie 31, Belgrad. Nota ambasadorului Romaniei la Belgrad, Tudor 
Vianu, catre ministrul Afacerilor Straine, Gheorghe Tatarescu, privind 
necesitatea unei interventii pe langa autoritatile iugoslave in privinta deschiderii 
unor scoli si institutii de cultura pentru romanii timoceni. 

225. 1947 octombrie 22, Belgrad. Adresa Ambasadei Romaniei la Belgrad catre 
Naum Mustricu, paracliser al Bisericii Romane din Bitolia, prin care este 
anuntat ca postul lui este scos din buget de la 1 septembrie 1947. 

226. 1948 ianuarie 5, Salonic. Memoriul lui Gheorghe Economu, secretar al 
Administratiei Scolilor si Bisericilor Romane din Grecia, adresat Legatiei 
Romaniei la Washington, prin care cere ajutor pentru intretinerea familiei, 
intrucat de patru ani nu mai primeste salariu si nu are nici o sursa de venit. 



List of the Documents 

1. 1864, April 29, <Bucharest>. Report of the Minister of Religion and Public 
Instruction, which proposes the donation of an amount of money from the public 
thesaurus for the maintenance of Christian Schools of the Ottoman Empire. 

2. 1865, July 16, <Bucharest>. Address and minutes of the Permanent Council of 
Education, by which the amount of ROL 20,000 from the budget of the Ministry of 
Religion and Public Instruction is intended for the foundation of an institute for the 
Romanian scholars of Macedonia who will be brought to study in Romania under 
the surveillance of Father Arvechie. 

3. 1865, October 7, <Bucharest>. Minutes of the Ministry of Religion and Public 
Instruction, by which the amount of ROL 2,000 is attributed to Dimitrie 
Athanasescu, as an indemnification for the maintenance and management of the 
Romanian School of Tarnova, Macedonia. 

4. 1865, November 10/ 22, <Tarnova>. The application of schoolmaster Dimitrie 
Athanasescu, from the Romanian School of Bitolia Tarnova, Macedonia, addressed 
to the Minister of Religion and Public Instruction, by which he requests money for: 
school rent, his salary and books for scholars. 

5. 1866, May 13, Bucharest. Invitation of the Ministry of Religion and Public 
Instruction, addressed to the Director of the Macedonian-Romanian School of 
Bucharest, by which the same is invited, together with the scholars and professors, 
to the Royal Palace, in order to be introduced to the Voivode Carol the 1 st . 

6. 1869, March 19, Bucharest. Address of the Division of Accountancy of the 
Ministry of Religion and Public Instruction, accompanied by a roundtable with 
schoolmasters of the Romanian schools of Macedonia in year 1868, regarding the 
reason for the delay with which they received their salaries, as well as the 
insufficiency of the attributed funds. 

7. 1869, March 26, <Bucharest>. Report of G. Bilciurescu, Chief of the School's 
Division, addressed to the Minister of Religion and Public Instruction, Alexandru 
Cretescu, regarding the status of the foundation of seven Romanian schools in the 
Ottoman Empire: two in Epir, four in Macedonia and one in Silistra. 

8. 1869, August 22, Gopesi, Macedonia. Statement of the inhabitants of the Gopesi 
commune, Macedonia, addressed to the Minister of Religion and Public 
Instruction, by which they requested books in the Romanian Language, for the 
Romanian school scholars, as well as the setting of a subsidy for schoolmaster 
Demetru Cosmescu. 

9. 1869, September 7, Perivoli, Epir. The statement of the inhabitants of Perivoli, 
Epir, addressed to the Minister of Religion and Public Instruction, Alexandru 
Cretescu, by which the nomination of Apostol Theodorescu as schoolmaster in this 
commune was requested. 



82 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

10. 1870, February 4, Abela, Epir. Letter of the schoolmaster of the Romanian school 
of Abela, Epir, addressed to the Minister of Religion and Public Instruction, which 
refers to the progress registered in the Romanian Language teaching. 

11. 1872, March 6/18, Terrnova <Tarnova>. Fragment of the letter of schoolmaster 
Dimitrie Athanasescu, addressed to Father Arvechie, which describes his 
precarious material condition because of the fact that he had not received either the 
salary for one year or the school's expenses for 1869, 1870, 1871. 

12. 1872, December 19/ 31, Constantinople. Address of the diplomatic agent in 
Constantinople, Ion Ghica, to the Minister of Religion and Public Instruction, 
General Christian Tell, regarding the retribution in the amount of ROL 9,272, of 
the Romanian schoolmasters of Turkey and of the Lacu Convent of the Athos 
Mountain. 

13. 1883, March 24, <Athos Mountain>. The Statement of the Romanian Lacu 
Convent of the Athos Mountain Monks, addressed to the Foreign Affairs Minister, 
which evidences the critical status of both the church that "was going to fall" and 
the material status of the 67 hermits who no longer had any food. 

14. 1887, April 17. Draft budget for the Romania schools of Macedonia, for years 
1887- 1888, drawn- up by inspector Apostol Margarit. 

15. 1887, June 22, Bucharest. The proposal made by the Minister of Religion and 
Public Instruction, Dimitrie A. Sturza, in the Government, for an additional credit 
of ROL 500 to be opened for the payment to the Romanian National Bank of the 
commission for the expedition of the money destined to the Romanian schools of 
Macedonia, in the value of ROL 81,000. 

16. 1887, November 6/ 18, Perlepe, Macedonia. The statement of the inhabitants of 
Perlepe, Macedonia, addressed to the Minister of Religion and Public Instruction, 
by which they requested material support for the construction of a proper location 
for the Romanian school. 

17. 1887, December 20, Turtucaia (Bulgaria). The Memory of the Romanian School 
Administration of Turtucaia, Bulgaria, addressed to the Ministry of Public Works, 
P.S. Aurelian, which is requested support for sustaining this school. 

18. 1888. October 21 <Constantinople>. Address of the Romanian schools of 
Macedonia, Apostol Margarit, to schoolmaster Alexandrina Abeleanu, by which he 
announced her that, because of the disinterest manifested in welcoming schoolgirls 
registering to the Ianina girls' school, he was transferred to the girls' school of 
Gopesi. 

19. 1889, June 9. Bucharest. Address of the director of the Elena Doamna Asylum to 
the Minister of the Culture and Public Education, where he recommended three 
schoolgirls of Macedonia, having good results in education, to be appointed as 
schoolmasters in that county. 

20. 1891, January 25, Pera <Constantinople>. The report of the Plenipotentiary 
Minister to Constantinople, T.G. Djuvara, concerning the conflict occurred 
between the Ecumenical Patriarch of Constantinople and seven Metropolitan 
Bishops. One registered the intention of the Patriarch to confer to the Romanian 
Metropolitan Bishop Antim a diocese, in order to escape the "schism of the 
Ottoman Empire Romanians". 



List of the Docum ents 83 

21. 1895, November 10, <Osiani>. Petition of the Romanian priests of the Osiani 
commune, addressed to the Romanian Consulate of Salonic, by which they 
undertook to preach in the Romanian Language if they received a salary from the 
Romanian State. 

22. 1896, October 22, <Bucharest>. Report of the President of the Ministers Council, 
Minister of the Foreign Affairs, D.A. Sturza, regarding the election of a 
Metropolitan Bishop of the Romanians in the Ottoman Empire in the person of 
Antim. The nominated persons for the application of this plan, included: T.G. 
Djuvara, Take Margarit, Caragiani, Apostol Margarit. 

23. 1896, November 26. Translation from the article The true history of the 
Macedonian- Romanian question in the Greek newspaper of Bucharest, Paths (no. 
1.716 of November 27, 1896), regarding the position of the Greek Patriarchy, 
which refused to acknowledge the Metropolitan Bishop Antim. 

24. 1896, November 15/27, Pera. Report of the Plenipotentiary Minister of Romania 
to Constantinople, addressed to the President of the Council of Ministers, the 
Ministry of the Foreign Affairs, D.A. Sturdza, regarding the conversation held with 
the Great Vizier Halil Rifaat Pascha in the matter of the recognition of the 
Metropolitan Bishop Antim. The former assured of his support, by promising to 
overpass the refusal of the Greek Patriarch. 

25. 1896, December 2/14, Belgrade. The Report of the Romanian Legation to 
Belgrade, addressed to the Minister of Foreign Affairs, Constantin Stoicescu, 
concerning some Serbian press appreciation related to the proclamation of the 
Metropolitan Bishop of the Romanians of Turkey, Antim. 

26. 1896, December 14, Pera <Constantinople>. Report of the Plenipotentiary 
Minister of Romania to Constantinople, T.G. Djuvara, addressed to the Minister of 
Foreign Affairs, Constantin Stoicescu, in which he set forth the conversation held 
with the Sultan regarding the acknowledgement of the Metropolitan Bishop Antim. 
The former promised him that in a few days the Ministry of Culture and Justice 
would solve the problem. 

27. 1896, December 27/ 1897, January 8, Pera <Constantinople>. Report of the 
plenipotentiary ministry to Constantinople, T.G. Djuvara, addressed to the Minister 
of Foreign Affairs, Constantin Stoicescu, concerning the strategy to be followed in 
the conditions of the postponing of the acknowledgement by the Sultan of the 
Romanian Metropolitan Bishop Antim. 

28. 1897, February 20, <Constantinople>. Report of Take Margarit, the charge with 
church and school affairs of Romania to Constantinople, by which he requested the 
Romanian State for a support of 1 ,200 pounds for the construction of the church of 
Crusova. 

29. 1897, March 28, Lugunta, Macedonia. Letter of schoolmaster Christu Noe of 
Lunguta, Macedonia, addressed to the Romanian schools' inspector of Turkey, 
Apostol Margarit, in which he requested money for the payment of the rent for the 
school premises and deployed the discriminatory politics directed by the authorities 
against the Romanians. 



84 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

30. 1897, September, October, November, December. Payroll of the subsidies of the 
Romanian state accorded to the Romanian schools and churches of Macedonia, 
Epir and Albania. 

3 1 . 1899, September 17, <Constantinople>. Report of the Plenipotentiary Minister of 
Romania to Constantinople, T.G. Djuvara, addressed to the Ministry of the Foreign 
Affairs, Ion Lahovary, concerning the opening of the Romanian school of Elbasam 
and the difficulties caused to the Romanian priest of the locality, Spiridon Ngati, 
by the Greek Metropolitan Bishop Procopie and the local Ottoman authorities. 

32. 1899, October 30, Bitolia. Report of the Romanian consul to Bitolia, Al. Padeanu, 
addressed to the Ministry of Foreign Affairs, Ion Lahovary, concerning the wish of 
the Macedo-Romanian families of Elbasan to have a church with a sermon in the 
Romanian Language. In the attachment: the name of the 40 families with 
Romanian feelings of the locality. 

33. 1900, February 17/ March 1, Sofia. Report of the Plenipotentiary Minister to 
Sofia, N. Misu, addressed to the Minister of the Foreign Affairs, Ion Lahovary, 
concerning the intention of the Romanian habitation of Sofia to buy a land for the 
construction of a Church and a Romanian School. 

34. 1900, April 1, Athos Mountain. Acts of establishment of the communities of the 
Romanian brothers of Athos Mountain. The Minutes of the meetings of April, 1 st , 
April 24, April 29, 1900- fragments. 

35. 1900, June 12, Bitolia. Memorial of the professors of the Romanian High- School 
of Bitolia, addressed to the Ministry of Religion and Public Instruction, Dr. 
Constantin Istrati, by which they request the payment of the residual requitals of 
the last ten years. 

36. 1900, June 12, Bitolia. Memorial of the hieromonk Theodosie Soroceanu of the 
church "Sfantul Ion Teologu" of Provata, Grecia, regarding the history of the 
Romanian hermitages, from the Athos Mountain and the policy of 
denationalization held by the Greek Authorities. 

37. 1900, June 14, Murihova, Macedonia. The report of the inhabitants of the 
Murihova hamlet, from the Cicura Mountain, addressed to the inspector of the 
Romanian schools of Turkey (Monastir Vilayet), Fonciu Capsali, by which the 
same requested a second schoolmaster for the 97 scholars who attended the school 
during summertime. In the enclosure: the report of the inspector who approved the 
application and proposed that during the summer, the schoolmaster Theodor Papa 
Mihali should be helped by one of the scholars of the high- school of Monastir. 

38. 1900, July 17, Bitolia. Report of the school inspector of Bitolia, Hie Papahagi, 
addressed to the Ministry of Religion and Public Instruction, Constantin C. Arion, 
regarding the examinations of the end of school year 1899- 1900 in the Romanian 
schools of the Monastir Vilayet and Ianina. 

39. 1900, October 30, Constantinopole. Letter of thanks of the Doctors loan Baracu 
and Simu Berberi, former scholars of the Romanian State, addressed to the 
Minister of Religion and Public Instruction, C. Arion. 

40. 1900, November 7, Bucharest. Address of the Minister of Religion and Public 
Instruction, C. Arion, to the Minister of the Foreign Affairs, Alexandru 



List of the Docum ents 85 

Marghiloman, in which he proposed the amount of ROL 300,000 for the subsidy of 
the Romanian schools and churches of Turkey. 

41. 1901, March 10. Constantinople. Report of the plenipotentiary Minister of 
Romania to Constantinople, Ghika- Brigadier, addressed to the President of the 
Council of Ministers, Minister of the Foreign Affairs, D.A.Sturdza, regarding his 
intervention towards the Ottoman authorities for the defence of the ownership right 
over the cell of the Romanian monk Anton of Carea. Enclosed is a list of 
hermitages, chapels and Romanian cells of Athos Mountain. 

42. 1901, April 18, Athos Mountain. Report of the Communities of the Romanian 
Brothers of Provata, Athos Mountain, addressed to the Minister of Foreign Affairs, 
regarding the robbery of the Antonie Constantinescu monk's cell, as well as other 
intimidation acts committed in the period 1879- 1901 with Romanian monks from 
the Athos Mountain. 

43. 1901, April 21, Athos Mountain. Memorial of the hieromonk Antipa from the 
Athos Mountain, addressed to the Minister of Foreign Affairs, A. Sturdza, 
regarding his intervention to the late Patriarch loachim III for the support of the 
Romanian monarchs as well as for requesting of the intervention of the Romanian 
Government for the support of the same. 

44. 1901, June 11, Bucharest. Address of the Ministry of Religion and Public 
Instruction to the Patriarch of Romania, by which it notified the same that the 
Cultural Society "Timoc" requests the foundation of churches and of an episcopate 
or archbishop's rank for all Romanians of Serbia. 

45. 1901, September 19, Rusciuc. Report of the consul D. Georgescu, addressed to 
the Minister of Foreign Affairs, DA. Sturdza, regarding the persecutions 
committed against the Romanians of Turtucaia, whose church was robbed by the 
Bulgarians. 

46. 1902, August 31, Vlaho- Clisura. The demand forwarded by the counselors of the 
Romanian community of Vlaho Clisura to the Minister of Religion and Public 
Instruction, Spiru Haret, by which the same requested a financial support in order 
to obtain the utilization of the communal taxes for the benefit of the community 
and the foundation of class VI (first gymnasium class) in the locality. 

47. 1904, February 12/25, Sofia. Report of the Minister of Foreign Affairs, Ion I.C. 
Bratianu, concerning the construction of a Romanian chapel, the denationalization 
politics held by the Bulgarian authorities and the specification of the Architect 
Griinanger concerning the chapel's construction. 

48. 1904, March 13, Bucharest. Address of the Minister of Religion and Public 
Instruction, Spiru Haret, to the Minister of Foreign Affairs, by which approves the 
amount of 60.000 lei for the construction of a Romanian church to Sofia. 

49. 1904, April 12, <Athos Mountain>. Memorial of hieromonk Antipa from the 
hermitage Prodromul, addressed to the Minister of the Foreign Affairs, Ion I.C. 
Bratianu, in which he claimed that the inhabitants of the Potamia village of the 
Thaso isle, where the hermitage had a succursal monastery, forbid the Romanian 
priest to conduct the sermon in the Romanian language, despite the fact that the 
church had been reconstructed by Romanian monks. 



86 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

50. 1904, November 15, <Bitolia>. Report of the inspector of the Romanian Schools 
and Churches of Turkey, L. Duma, addressed to the Minister of Foreign Affairs, 
Ion I.C. Bratianu, by the former requested church books for 15 of the 32 Romanian 
churches of this country. 

51. 1904, December 26, <Bucharest>. Report of Constantin Burileanu, addressed to 
the Minister of Foreign Affairs, General Iacob Lahovary, regarding the voyage 
made in Albania for the knowledge of the Romanians of the Vallona- Ardenita- 
Berat county. 

52. <1904, December 26>. Fragment of the study of Constantin Burileanu, chancellor 
interpreter at the Romanian Legation of Rome, entitled Romanians of the Triangle 
Vallona- Ardenitza- Berat <Albania>. 

53. 1905, June 1, <Bitolia>. Report of the Romanian Consulate to Bitolia regarding 
the refusal of the Greek Metropolitan Ioachim to allow the Romanians to bury their 
dead in the Romanian cemetery of the locality. 

54. 1905, June 10/23, Constantinople. Report of the Romanian Legation to 
Constantinople regarding the request of the Romanian community of Salonic 
regarding the establishment of a chapel where a Romanian priest may conduct his 
sermon. 

55. 1905, August 3/ 16, Sofia. Report of the Romanian consul of Sofia, N. Misu, 
addressed to the Minister of Foreign Affairs, regarding the request of the Romanian 
population of Turtucaia to be helped by the Romanian State with an amount of 
ROL 3,000 for purchasing a land on which they could build a new church, as the 
old church had been occupied by the Bulgarians. 

56. 1905 September 1, <Athos Mountain>. The Memorial of the members of the 
Romanian Monks' Colony Society of the Athos Mountain regarding the statistic 
situation of the hermitage, cells and hovels of the Romanian monks in number of 
over 600. 

57. 1905, September 28, Constantinople. Report of the Romanian Legation to 
Constantinople addressed to the Minister of Foreign Affaires, the General Iacob 
Lahovary, regarding the construction of a Romanian chapel in this town. 

58. 1905, November 15 Bitolia. Report of inspector G.C. Ionescu of the Romanian 
Schools and Churches Administration of Turkey addressed to the Minister of 
Religion and Public Instruction, Mihail Vladescu, concerning the difficult situation 
of the Romanian schools of Macedonia, as a result of the attacks of Greek gangs. It 
sets forth the abuses committed against the Romanian families: beatings, crimes, 
robberies. 

59. <1905, November 15, <Athos Mountain>. Report of the hieromonk Antipa from 
the Prodromul hermitage addressed to the General Consul of Romania to Salonic, 
in which the same describes the earthquake of 26 to 27 October 1905, as well as 
the damages suffered by the Romanian hermitages. 

60. <1905>. Regulation for the internal organization of the Romanian communities of 
Turkey. 

61. 1906, April 29, Monastir. Report of the Consul of Romania to Monastir, C. 
Contescu, addressed to the Legation of Constantinople, regarding the prolonged 
visits in Romania of the priests and schoolmasters of Macedonia and suggesting 



List of the Docum ents 87 

their return to their positions in order to be near the population who went through 
difficult moments. 

62. 1906, August 12. Report addressed to the General lacob Lahovary, the Minister of 
the Foreign Affairs, by Hilmy Pascha, regarding the putting into operation of the 
measures of protection of the Romanian population of Macedonia as well as the 
position of the German Ambassador, the Baron of Marchall. 

63. 1906, August 14/ 17, Buyukdere. Report addressed to the Minister of Foreign 
Affairs, General lacob Lahovary, regarding the Encyclical Letter of the Ecumenical 
Patriarch, of July 1906, which condemned the demands of the Romanians of 
Macedonia, who demanded a sermon in the Romanian Language in their churches, 
as well as instructing priest Haralambie Balamaci of Coritza not to conduct the 
sermon in the Romanian Language. 

64. 1906, August 16. Report addressed to General lacob Lahovary, Minister of 
Foreign Affairs, regarding the attitude of the Great Vizier, Ferid Pascha with 
respect to the Greek gangs' crimes, as well as the attitude of the Ecumenical 
Patriarch loachim the 111- rd. 

65. 1908, January 2, <Bucharest>. Telegram addressed to the Romanian Diplomatic 
Agency of Sofia, by which they requested the intervention with the Bulgarian 
authorities for finding the reason for the confiscation of the church books sent to 
the Romanian Dinu Stan of Vidin by the Bulgarian Metropolitan Bishop and for 
sending several Romanians before justice. 

66. 1908, March 26, <Athos Mountain>. Report of the Monks from the Prodromul 
hermitage, to the Prime Minister, DA. Sturdza, in which they requested the 
sending over of an architect who could draw up the design of a new church, as the 
old one had been damaged in the earthquake of 1905. The Romanian State 
allocated to the hermitage the amount of ROL 48,300. 

67. <1908>. The table of the credits granted by the Romanian State for the 
construction of the church of Sofia. 

68. <1908>. Historical-statistical report on the Athos Mountain, conceived by monk 
Soroceanu; fragments regarding the Romanian hermitages and cells. It was printed 
out at the cost of the Ministry of Foreign Affairs in March 1910. 

69. 1909, February 12, Bucharest. The application of Dr. Pericle Papahagi addressed 
to the ad-interim Minister of Foreign Affairs, Ion I.C. Bratianu, for the extension of 
his holiday until the date of April 1 st , because of the fact that the issuance of the 
Macedo-Romanian writers Ucuta, Cavalioti and Daniil required an extended study 
at the Library of the Academy. 

70. 1910, March 16, <Turtucaia> (Bulgaria). Report of the Romanian School 
Committee of Turtucaia addressed to the Minister of Foreign Affairs, Alexandru 
Djuvara, in which the former requested support for the construction of a new 
church as a result of the fact that the Bulgarian authorities had confiscated the old 
one. 

71. 1911, March 15, Ianina. Letter of the school inspector P. Civica for Consul 
Sebastian Grecianu, regarding the nomination of priest Gheorghiadi <Ion 
Gheorghiu> in Paleohori- Laista where could better serve the national cause of the 
Romanians of the Ianina circumscription. 



88 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

72. 1911, April 9. Excerpt of the Romanian Schools and Churches' Budget of Turkey 
and Bulgaria, on the exercise 1911- 1912, chapter with the local and foreign 
scholars. 

73. 1911, May 11, Salonic. Norms for the election of the School Ephors of Monastir, 
Salonic and lanina. 

74. 1911, May 26, lanina. Transcription made by Dr. Ion Ciulli (translator) of the 
conversation between Consul S. Greceanu and the General Governor of lanina, 
concerning the situation of the Priest Ion Gheorghiadi. It set forth the restrictive 
measures took by the authorities, upon the pressures of the Greek clergy, against 
the Romanian priests of Turkey. 

75. <1911>. Instructions for the Romanian consular offices of Turkey, regarding the 
relationship between the same and the school administrators. 

76. 1912, April 26, Turtucaia (Bulgaria). Report of the Romanian Turtucaia school 
director addressed in the name of this locality to the General Consul of Romania, 
Al. Padeanu, in which he requested the right to have a priest who conducted his 
sermon in the Romanian language in the church built by them or to be allowed by 
the Bulgarian authorities to build a new church. 

77. 1912, June 25, Monastir. Report of the Consul of Romania to Monastir, G.C. 
Ionescu, addressed to the Minister of Finance, Theodor Rosetti and to the President 
of the Council of Ministers, Ministry of Foreign Affairs, Titu Maiorescu, regarding 
the translation of the Bible into the Macedo- Romanian dialect. The paper made to 
the report proposes the participation of a higher number of Macedo-Romanian 
intellectuals that formed the staff of translators and the participation of the rich 
Macedo- Romanians, with donations, at the issuance of the Bible, for the raising of 
their national conscience. 

78. 1912, July 30. Report signed by Burghele regarding the dedication of the 
Romanian Church of Sofia, postponed as a result of the conflict between the 
Patriarchy of Constantinople and the Bulgarian Church. 

79. 1912, September 20, Monastir. Report of the Consul G.C. Ionescu addressed to 
the President of the Council of Ministries, Titu Maiorescu, regarding the translation 
of Bible in the Macedo- Romanian dialect and the list of 34 persons (Macedo- 
Romanian didactic personnel, clerks, priests, retreats) who accepted to assist in this 
translation, free of charge. 

80. 1912, September 29, <Bucharest>. Address of the Minister of Foreign Affairs, 
Titu Maiorescu, to the Primate Metropolitan Bishop of Romania, I.P.S.P. Konon, 
under which he recommended for approval and blessing the work of the priest G. 
Murnu, written in the Macedo-Romanian dialect, "The acts of apostles for all 
Sundays and holidays over the entire year". It mentions works of oriental rite of 
Turkey, works that have been printed in time in the Romanian Countries. 

81. 1912, October 27, lanina. Report of the Romanian Consulate in lanina, addressed 
to the President of the Council of Ministers and Minister of the Foreign Affairs, 
Titu Maiorescu, regarding the difficult situation of the Macedo-Romanians of 
Macedonia, as a result of the crimes committed by the Greeks. It demanded the 
diplomatic intervention with the authorities of Athens for stopping the crimes that 
were likely to be, but not yet, committed. 



List of the Docum ents 89 

82. 1912, November 1, Salonic. Letter of the Macedo-Romanian St. Ghizari addressed 
to Ahile, which set forth the abuses committed by the Greeks against the Macedo- 
Romanians of the Caraferia County. 

83. 1912, November 7, Athens. Report of the Consul Al. G. Florescu, addressed to the 
President of the Council of Ministers and Minister of Foreign Affairs, Titu 
Maiorescu, regarding the arrest of the schoolmasters Nicolae Nibi and Constantin 
Cicma of Turia by the Greek antartii and the abuses committed by the same in the 
area. One foresaw a strain of the relationship between the two countries. 

84. 1912, November 16/ 29, Bucharest. Report of the Romanian schoolmasters 
Constantin D. Cicma and Nicolae Nibi, addressed to the Minister of Public 
Education, regarding the reprisals to which the Macedo- Rumanian inhabitants of 
Macedonia were subjected by the Greeks, after the Turkish troops' retirement. 

85. 1912, December 12, Athos Mountain. Fragment of the Report of the 
Archimandrite Antipa, addressed to the Prime Minister, Titu Maiorescu, in which 
he requested the intervention of the Romanian State in the achievement of equal 
rights for the Romanian monks with the Greek, Russian, Serbs and Bulgarian ones. 

86. 1912, December 28, Bucharest. Address of the Metropolitan Church of Ungro- 
Vlachia to the Minister of Foreign Affairs, which set forth the situation of the 
Romanian habitations of Athos Mountain (occupied by the Greeks), the 
contribution of the Romanian Princes to the construction and maintenance of many 
of the monasteries that no longer belonged to Romanians, the donations made, and 
it demanded the intervention of the Minister of Foreign Affairs for the defense of 
the Romanian interests. 

87. <1912>, <Athos Mountain>. Project proposed by the Romanian monks of the 
Athos Mountain, regarding the rights they demanded as well as the participation of 
the Romanian Princes in the restoration of the Saint Mount habitation. 

88. <1912>, <Athos Mountain>. Report of the Romanian Brothers' Community 
"Saint loan the Theologian", the cell Cucuvinu- Provata, from the Athos Mountain, 
drawn-up by the Hieromonk Theodosie Soroceanu, which contains an introduction, 
a historical background and disposals of the habitat. <Fragments>. 

89. 1913, January 10/23, Athens. Report of the Romanian Legation to Athens 
addressed to the President of the Council of Ministers, Titu Maiorescu, regarding 
the homicide of the Macedo-Romanians Cusin Papatheodoru of Perivole and 
George Lala by the Greek antartii. 

90. 1913, January 11. Letter of Gusa, addressed to Iotta, regarding the arbitrary deeds 
committed by the Greeks against the Macedo-Romanian families of Macedonia. 

91. 1913, July 18, Athos Mountain. The Report of the Monks of the Romanian 
hermitage Prodromul, addressed to the Governor of the Tassu Island, in which they 
requested the right to conduct the sermon in the Romanian Language in the church 
of the succursal monastery of that island. 

92. 1913, July 26, London. Report of the Romanian Ambassador to London, <N. 
Misu>, addressed to the President of the Council of Ministers, Titu Maiorescu, 
regarding the discussions held in the Conference of London, concerning the statute 
of the habitations of the Athos Mountain. 



90 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

93. 1913, September 7, Bucharest. Report of the Romanian Church Synod, addressed 
to the Minister of Foreign Affairs, in which the same requested the defense of the 
Balkan Peninsula Romanians' rights, as well as of the habitations of the Athos 
Mountain after the Balkan war's end. 

94. 1913, October 11, Athens. Excerpt of the report of the Romanian Legation to 
Athens, regarding the discussion held by the Consul N.N. Filodor with the Prime 
Minister of Greece, Venizelos, who allowed for the re-opening of the Romanian 
schools and churches of Greece and promised that he would also become involved 
in the foundation of a Romanian Episcopate. 

95. <1913>. Fragment of the regulation imposed by the Greek authorities on the Athos 
Mountain habitations after its occupancy. 

96. <1913>, <Athos Mountain>. Copy of a letter of the Romanian monks at the Athos 
Mountain, which described the events occurred during the Balkan wars, the 
occupancy of the properties by the Greeks and the persecutions committed against 
the same. 

97. <1913>. The Report of the Romanian monks at the Athos Mountain, which 
comprises a short historical background of the Romanian habitations as well as the 
following requests: raising of the hermitage "Prodromul" at the rank of monastery, 
the official sermon in the Romanian Language, representatives of the monastic 
community of Carea, recognition of the ownership right and equality in rights with 
the other monasteries in the area. 

98. <1913>. Chart setting forth the name, profession, domicile and the happening of 
the Macedo-Romanians of the occupied counties by the Greeks in Macedonia. 

99. 1914, January 20, Bucharest. Statute for the foundation of an episcopate, "The 
Eparchy of the High Danube with Macedonia", signed by the Primate Metropolitan 
Bishop Konon. 

100. 1914, May 27, Bitolia. Report of the Romanian Consulate of Bitolia, addressed to 
the Minister of Foreign Affairs, Emanoil Porumbaru, regarding the conferring of 
financial subsidies to the families of several Macedo-Romanians who had served 
the Romanian cause in the respective Consulate circumscription. 

101. 1914, September 8, <Athos Mountain>. Petition of the Romanian monastic 
community members of the Athos Mountain, addressed to the General Consul of 
Romania to Salonic, G.C.Ionescu, which sets forth the conflict between the monks 
and the Archimandrite Antipa Dinescu, the higher power of the "Prodromul" 
hermitage, accused by the former that he infringed upon the regulation adopted in 
1891, for which reason he was dismissed from his position and hermitage. 

102. 1915, January 28, Ianina. Address of the Consul D. Mincu, whereby he 
requested six sets of priest's clothes, for the Romanian churches of the area, 
because of the fact that the school inspector of the Ianina circumscription has 
ascertained that the priests conducted their sermon in damaged canonicals. This 
fact would encourage the Romanian communities, which will notice the care 
manifested by the Romanian State towards them, stated the Consul. 

103. 1915, February 19, Salonic. Report of the General Consul of Romania in Salonic, 
G.C.Ionescu, addressed to the Minister of Foreign Affairs, Em. Porumbaru, 
regarding the situation of the Romanian hermitage Prodromul and the attempt to 



List of the Docum ents 91 

take over the control over the same, made by the Greek Monastery "Lavra" to 
which it was subordinated. The Consul noticed that the revolt of the hermitage had 
been directed by Greeks and the beating of the Archimandrite Antipa Dinescu had 
been illegal. 

104. 1915, March 2, <Athos Mountains Statement of the Monks from the 
"Prodromul" hermitage addressed to the Minister of Foreign Affairs of Romania, 
setting forth the intention of the Greek monks from the "Lavra" monastery to 
overrule this Romanian habitation by beating the Archimandrite Antipa Dinescu. 

105. 1916, May 16. Salonic. Report of the Consul of Salonic, G.C.Ionescu, addressed to 
the Minister of the Foreign Affairs, E, Porumbaru, regarding the conflict between 
the Macedo-Romanian population and the grecomanii regarding the ownership 
over the Romanian church of the Papadia de Jos commune. 

106. 1916, September 7, Ianina. Report of Consul D. Mincu, addressed to the Minister 
of the Foreign Affairs, Emanoil Porumbaru, regarding the pressures made by the 
Greek religious authorities on the Macedo-Romanian communities' priests, whom 
they would either attract on their side, or forbid them from conducting their sermons. 
The Romanian Government was demanded to intervene with the Greek authorities in 
order to obtain the recognition of the right to conduct sermons in the Romanian 
Language, for Priests Nicolae Economu of Perivoli and Anastase Grijoti of Turia. 

107. 1918, January 10/ 23, Ianina. Report of the Romanian Consul D. Mincu, addressed 
to the President of the Council of Ministers and Minister of Foreign Affairs, Ion I.C. 
Bratianu, in which he notified the policy of the Greek Metropolitan Bishop 
Emilianos of Grebenea to forbid the Romanian Priests to conduct their sermon in the 
Romanian Language in the Churches of Turia. The Consul warns with respect to the 
danger of the passing of the Romanian community members of Turia in the camp of 
the grecomani if the Romanian Government failed to insist with the Greek 
Government in the favor of the recognition of the Romanian priests' right to conduct 
sermons in the Mother Tongue. 

108. 1918, January 12, Ianina. Report of the Romanian Consul in Ianina, D. Mincu, 
addressed to the President of the Council of Ministers and Minister of Foreign 
Affairs, Ion. I.C. Bratianu, regarding the policy of discrimination held by the Greek 
Authorities who confiscated the churches of the Romanian Communities of Turia. 
The Consul requested the support of the Romanian State for obtaining the 
acknowledgement of the right to conduct sermons for priest Anastase Grijoti. 

109. 1918, October 23, Ianina. Report of the Consul of Ianina, D. Mincu, to the 
Minister of the Foreign Affairs, Constantin Arion, regarding the persecutions 
caused against the Macedo- Romanians of Epir by the Greek Authorities. 

110. 1919, March 26, <Athos Mountain>. Report of the Archimandrite Antipa 
Dinescu, the Prior of the "Prodromul" hermitage, addressed to the Minister of 
Foreign Affairs, where he claimed the interference of the Greek Monk of "Lavra", 
who caused a long-lasting conflict between the monks of the hermitage (1914- 
1917). The conflict reoccurred in March 1919, when the ostracized monks were 
installed by force at the management of the hermitage with the help of the Greek 
Authorities. Archimandrite Dinescu demanded the support of the Romanian 
Government for the reinforcement of legality. 



92 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

111. 1920, March 7, Salonic. The Report of the Director of the High Commercial 
School of Salonic, Vasile Diamandi, "with respect to the Romanian question of the 
Balkan Peninsula", in which he pointed out the serious situation of the Macedo- 
Romanian population, the damages caused by the war and the abolition of 
Romanian Schools of the Serbian Macedonia. 

112. 1920, July 12, Bucharest. Address of the Macedo-Romanian Culture Society by 
the Minister of the Foreign Affairs, which exposes all the persecutions suffered by 
the Romanian monks of the Athos Mountain from the side of the Greek monks of 
the "Lavra" Monastery. 

113. 1920, December 18, Belgrad. Report of the Plenipotentiary Minister in Belgrade, 
Th. Emandi, addressed to the Minister of the Foreign Affairs, Take Ionescu, 
regarding the serious situation of the Romanians of the Yugo- Slavian Banat. 

114. <1920>, <Salonic>. Note of the chief of the Military Mission of Salonic, 
Lieutenant- Colonel Livezeanu, "Summary on the Romanian Question of 
Macedonia", in which he proposes the re-opening of the Romanian schools of 
Greece, Albania, Serbia, the payment of the salaries of the teaching staff and of the 
scholarships, plus the opening of a credit and deposit bank to Salonic. 

115. <1920>, <Skoplje>. Study "History of the Romanian School in Balkans", of the 
Consul Curtovich from the Romanian Consulate of Skoplje. 

116. 1912, January 27, Bitolia, Serbia. Report of the Director of the Romanian High 
School of Boys, of Bitolia, Serbia, Adam Coe, addressed to the Minister of Public 
Education, Petre P. Negulescu, in which he presents the serious situation of the 
Romanian teaching and church personnel of this circumscription, and the 
tendencies of schools and churches forestalling. 

117. 1921, April 4, <Bucharest>. Address of the Metropolitan Bishop Miron Cristea to 
the Minister of the Culture and Arts, by which the former requested the 
intervention of the Government for the guarantee of the rights for the Romanians of 
the Balkan Peninsula, "at least to their own churches and schools". 

118. 1921, September 26, <Bucharest>. Report of the Macedo-Romanian Students' 
Society of Bucharest, addressed to the Society of Nations, which lists the abuses of 
the Serb authorities against the Romanian Population, requested Romanian schools 
and churches and to the Romanian State solicits a politic of support of the 
Romanians of Serbia. 

119. <1921>.Report signed by Dimitrie Gusti, George Asian, Sterie Diamandi, Tache 
Papahagi, a.o., regarding the serious situation of the Macedo/Romanians of the 
Serbian Macedonia, as a result of the closing of the Romanian schools and churches. 

120. 1922, December 1, Bucharest. Address of the Romanian Metropolitan Church, to 
the Minister of the Foreign Affairs, l.G. Duca, in which the former makes an 
analysis of the conflict between the monks of the Romanian hermitage 
"Prodromul" of the Athos Mountain and proposes to bring back into the country 
the four monks whose repeated rebellions resulted in the resignations of the 
previous five: Antipa, Iosaf, lacov, Pimen and Hrisostom. 

121. <1922, Bucharest>. Note of the Ministry of Foreign Affairs on the statute of the 
Athos Mountain and the negative result obtained as a result of the Romanian 
State's steps to acquire a vote for Romania in the Monk's Council of Carea. 



List of the Documents 93 

122. 1923, June 2, <Bucharest>. Report of the chief of the Romanian Schools and 
Churches' Department of the Balkan Peninsula, Petre Marcu, regarding the schools 
and churches in this area. 

123. 1923, July 4, Bucharest. Memorial of the Cultural Society "Graiul Romanesc", 
directed by Simion Mandrescu, addressed to the Minister of Foreign Affairs, I.G. 
Duca, regarding the need to sanctify of the Romanian church of Sofia, built 
approximately 20 years before. 

124. 1924, January 25, Sofia, Bulgaria. Report of the President of the Romanian 
Colony of Sofia, Bulgaria, I.G. Ghiulamila, addressed to the Minister of Public 
Education, Dr. Constantin Anghelescu, and the President of Culture Macedo- 
Romanian, I. Gradisteanu, in which the former requests the construction of the 
premises of a school in Sofia and the foundation of a gymnasium. 

125. 1924, August 28, Bucharest. Memorial of the Principal of Romanian School of 
Giumaia de Sus, Bulgaria, addressed to the Minister of Public Education, regarding 
the granting of a subsidy of Leva 300,00 for the reconstruction of the Romanian 
school and church, destroyed in year 1913, it sets forth the subscription of the local 
Romanian community, in a value of Leva 200,000. 

126. 1925, January 5, Belgrade. Report of the Plenipotentiary Minister in Belgrade, 
Th. Emandy, addressed to the Minister of Foreign Affairs, I.GDuca, regarding the 
status of the Romanians in the Serbian Banat, Timoc Valley and Serbian 
Macedonia. 

127. 1925, March 16, Ianina. Study regarding the Romanian population of Greece and 
Albania, drawn-up by the Administrator Vice-Consul of Romania in Ianina, N. 
Vassilake. 

128. 1925, April 9, Ianina. Excerpt of the Report of the Romanian Consulate in Ianina, 
regarding the Romanian element of Greece, exclusive of Macedonia. 

129. 1925, May 22, Tirana, Albania. Report of Professor Simion Mandrescu, Minister of 
Romania in Tirana, addressed to the Minister of Public Education, Dr. Constantin 
Anghelescu, regarding the status of the schools and churches in Albania, for the 
improvement of the cultural situation of the Romanians of this country, he proposed 
the opening of new schools and the granting of a higher number of scholarships in 
Romania for the children of the Romanians of said country. 

130. 1925, June 10, Salonic. Report of the Administrator of the Romanian schools and 
churches in Greece, Nastase Haciu, addressed to the Plenipotentiary Minister of 
Romania in Athens, regarding the politics employed by the Greek authorities, 
namely those of confiscating the premises of Romanian schools and churches. 

131. 1925, November 2, Tirana. Report of the Minister of Romania in Albania, Simion 
Mandrescu, addressed to the Minister of Foreign Affairs, I.G. Duca, regarding the 
ceremony that took place on the occasion of the sanctification of the Romanian 
Church of Corcea, Albania. 

132. 1925, November 16, <Tirana>. Report of the Consul Simion Madrescu in Tirana, 
regarding the cultural status of the Macedo-Romanians of Albania and the steps 
made with the authorities for the reopening of the schools of Tirana, Duratzo, 
Elbasan, Berat, Premet, Fieri. 



94 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

133. <1925>. Report of the Professor St. Nicola escu regarding the foundations and 
donations made by the princes and boyars of the Romanian Countries along the 
centuries, to the monks' inhabitations form the Athos Mountain. 

134. 1926 <March>, <Bucharest>. The report of the Romanian students of the 
Bulgarian Timoc Valley, constituted into the Academic Society "Dacia Aureliana", 
addressed to the Minister of the Foreign Affairs, in which the former presented the 
serious situation of the Romanians between Vidin and Bregova), and requested the 
opening of primary schools in all Romanian communes, two high schools (in Vidin 
and Bregova), the sending of books and magazines, religious service in Romanian, 
and ceasing of the persecutions to which said population was subjected by the 
Bulgarian authorities. 

135. 1926, April 26, Tirana. Copy of the proposal of the Romanian Consulate to 
Santiquaranta, Albania, Alcibiade Diamandi, regarding the sending of several 
Macedo-Romanian scholars to the Primary and Secondary Romanian School of 
Ianina instead of being sent to Romania. 

136. 1926, July 8, Bucharest. Report of the Minister of Romania in Tirana, Simion 
Mandrescu, addressed to the Minister of the Public Education, including the 
program of economic rising of the Romanians of Albania, proposed by the 
Romanian Consuls in Durazzo and Santiquaranta. 

137. 1926, August 7, Tirana. Report of the Administration of Schools and Churches of 
Albania, addressed to the Minister of Public Education, Petre P. Negulescu, 
regarding the economic and cultural situation of the Romanians of said country; it 
sets forth the inauguration of the first class of high-school in Corita, with 20 
scholarships of ROL 3,500 monthly. 

138. 1926, September 16, <Athena>. Organic statutes of the Athos Saint Mountain- 
fragments. 

139. 1926, December 18, <Athena>. Excerpt of the report of the Romanian Legation in 
Athens, addressed to the Minister of Foreign Affairs, regarding the discussion held 
with the chief of the Republican Union of Greece, Papanastasiu, after the 
immigration of the Macedo-Romanian families of Macedonia, as a result of the 
establishment of the domicile of refugees of Asia Minor, which blocked their 
pastures and lands. 

140. <1926>. Report <drawn-up by M. Arion and E. Papiniu> of the Ministry of 
Foreign Affairs, regarding the status of the Romanian churches and schools of the 
Serbian Banat and Serbian Macedonia. 

141. 1927, February 5, Athens. Report of the plenipotentiary minister of Romanian in 
Athens, Langa Rascanu, addressed to the Minister of Foreign Affairs, I. Mitilineu, 
where he summarized the contents of the draft law concerning the administration of 
the Athos Mountain. It sets forth the compulsory Greek citizenship of the monks, 
the inalienability of the land of the Athos peninsula, the administrative survey of 
the Greek State exercised by a governor, fiscal facilities, etc. 

142. 1927, March 15, <Bucharest>. Address of the Orthodox Church Synod to the 
Minister of the Foreign Affairs, in which it makes an analysis of the administrative 
privileges of the Athos Mountain stipulated in the new Greek draft law. It rejects 
the exaction of the Greek citizenship for all monks of the Saint Mount, it itemizes 



List of the Documents 95 

the donations made by the Romanian princes and boyars to said inhabitations and 
one requests the intervention with the Greek Government in order that the 
Romanian hermitage "Prodromul" should no longer be tributary to the Greek 
Monastery "Lavra" and to the Monastery Cotlomusu, for the Romanian Monks to 
be appointed as leaders. 

143. 1927, March 23, Bucharest. Address of the Ministry of Culture and Arts to the 
Minister of the Foreign Affairs, I. Mitilineu, which sets forth the point of view of 
said ministry concerning the Greek draft-law regarding the statute of the Athos 
Mountain. They protested against the loss of the Romanian citizenship by the 
Romanian monarchs, which could also result in the transfer of the ownership of the 
Romanian Monks' Inhabitations towards the Hellenic State. They requested the 
intervention of the Ministry of Foreign Affairs for the defense of the earned rights 
and for the sermons in the Romanian locations of the Saint Mount to be conducted 
in Romanian. 

144. 1927, April 13, Salonic. Report of the Consul Ion Ciuntu in Salonic to the Minister 
of the Foreign Affairs, Ion Mitilineu, regarding the intention of the Romanian 
community of the town to build a church. 

145. 1927, May 27, <Bucharest>. Report of the Minister of Instruction addressed to the 
Minister of the Foreign Affairs regarding the heavy situation of the Macedo- 
Rumanians of Greece who loosed the pastures occupied by the Greek Refugees of 
Asia Minor 

146. 1927, November 8, Athens. Report of the Romanian Legation in Athens, 
addressed to the Minister of Foreign Affairs, N. Titulescu, regarding the 
expropriation of the Monasteries of Athos Mountain by the Hellenic State. One sets 
forth the positions of the Governments that are affected by this measure (Bulgarian, 
Yugoslavian and Romanian) and the protest made by the Bulgarian Monastery 
"Zografos" against the Society of Nations. 

147. <1927>, <Bucharest>. Report of the Monks Simeon Ciomandra of the Darvari 
schit - Bucharest and Ilarie Stanescu, regarding the spoliation of the "Prodromul" 
hermitage of the Athos Mountain, by the goods of the Tassos Isle by the rural 
dwellers of the Potamia village. 

148. 1928, May 29, Athens. Report of the Plenipotentiary Minister of Romania in 
Athens, Langa - Rascanu addressed to the ad- interim Minister of Foreign Affairs, 
I.G. Duca, regarding the Romanian schools of Greek status. He disapproved of the 
position expressed by the Permanent Commission, regarding the Romanian 
Schools of the Balkan Peninsula, according to which the Romanian schools in 
Greece would depend directly on Macedonia's Governor. 

149. 1928, September 28, Belgrade. Report of the Romanian Legation Chancellor, M. 
Petrasciuc, to N.N. Filodor, Plenipotentiary Minister of that Legation, regarding the 
Romanian status in the Serbian Macedonia. 

150. <1928>, <Bucharest>. Address of the Society of Macedonian-Romanian Culture 
to the Minister of Foreign Affairs, regarding the expulsion of the Romanian monks 
of the Chilia Gavanizka (Provata) and the confiscation of their wealth because they 



96 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

refused to conduct the sermon in the Greek Language and to sell their wealth to the 
Greek Monastery "Lavra" for a very small price. 

151. 1929, October 4, Athens. Report of the Romanian Legation in Athens, addressed 
to the Ad-interim Minister of Foreign Affairs, Alexandru Vaida Voievod, on the 
precarious status of the Romanian hermitage "Prodromul". The legation proposes 
the improvement of the material status of the hermitage's monks and intervention 
with the Hellenic Government for the payment of the indemnification for the 
succursal monastery of the Thassos Isle. 

152. 1929, October 24, Salonic. Report of the General Consul in Salonic, Ion Ciuntu, 
addressed to the Minister of Foreign Affairs, G.FG Mironescu, regarding the 
immigration, in year 1925, of approx. 1,500 Macedo-Romanian families in 
Romania, which caused the decrease of the number of Macedo-Romanians in 
Greece and the danger that the Greek authorities should close Romanian schools 
and churches of Macedonia. 

153. 1929, <Bucharest>. Excerpts of the report of the inspectors I.Max Popovici and 
Victor Brabeteanu, regarding the situation of the Macedo-Romanians of 
Yugoslavia, Greece and Bulgaria. 

154. 1930, January 5, Belgrade. Report of the Romanian Legation to Belgrade, 
addressed to the president Of the Council of Ministers, Ad- interim Minister of the 
Foreign Affairs, luliu Maniu, regarding the persecutions to which are submitted the 
Romanians of Yugoslavia, who send them children to study in Romania. 

155. 1930, January 9, <Bucharest>. Study regarding the history of the Romanian 
schools of the Balkan Peninsula from its foundation until 1930. 

156. 1930, January 31, Athens. Report of the plenipotentiary Minister of Romania in 
Athens, Langa-Rascanu, addressed to the President of the Council of Ministers, 
Ad- interim minister of Foreign Affairs, luliu Maniu, regarding the departure of the 
priest Belba of Doliani, in Romania, for studies. Langa-Rascanu notifies the fact 
that the Romanians who enter the country never go back to their jobs in 
Macedonia. 

157. 1930, February 14, Tirana. Report of the charge d' affairs to Tirana, I. Popescu- 
Pascani, to the Minister of Foreign Affairs, G.G. Mironescu, regarding the status of 
the eight churches of Albania. 

158. 1930, July 23, Skoplje. Report of the General Consul of Romania, M. Oncescu- 
Bestelei, addressed to the Minister of Public Education and Culture, Nicolae 
Costachescu, regarding the conferring of the medal "Merit of the Work for 
School", I st class to several Macedo-Romanians "who made important material 
sacrifices for keeping the location of the Romanian high- school of Bitolia and of 
the Primary School of Skoplje". 

159. 1931, March 23. Report of the Minister of Romania to Tirana, Vasile Stoica, 
regarding the situation of the Romanians in Albania. 

160. <1931>. Report of the Minister of Foreign Affairs regarding the situation of the 
Romanian Schools of the Yugoslavian Banat. 

161. 1933, February 22, Sofia. Report of the Ambassador of Romania in Sofia, Vasile 
Stoica, addressed to the Ad-Interim Minister of Foreign Affairs, G.G. Mironescu, 
related to the interview with Mushanoff, in which he approached the principle of 



List of the Documents 97 

the politics of cultural tolerance, which might be employed by the Romanian and 
Bulgarian Governments, concerning the Bulgarian and Romanian minorities. 

162. 1934, July 25, Sofia, Bulgaria. Report of the Romanian Minister in Sofia, Vasile 
Stoica, addressed to the Minister of Public Education, Dr. Constantin Anghelescu, 
by which he requested the increase of the number of scholars, for the Romanian 
Gymnasium, initiation of the first class of High-School and acquiring of the right 
of publicity for the Romanian schools of Bulgaria. 

163. 1934, August 7. Report of the Saint Synod of the Romanian Patriarchy, addressed 
to the Minister of Foreign Affairs, Nicolae Titulescu, by which it requested the 
maintaining of the number of Romanian monks to the Athos Mountain, acquiring 
of the autonomy of the Prodromul hermitage, which must not depend on the 
"Lavra" Monastery, return of the confiscated properties of the Thassos Island and 
the right of the Romanian secondary schools of Greece to issue diplomas of 
graduation acknowledged by the Hellenic State. 

164. 1934 <September>, Salonic. Excerpt of the Report of the General Consul of 
Romania in Salonic, G. Trifu, regarding the organization of the action of support of 
Romanian Schools of Macedonia by the Romanian State. There are mentioned 
some minuses and are proposed the primary schools development and the 
inauguration of vocational schools for girls. 

165. 1935, January 27. Grebena Greece. Memorial of the director of the Romanian 
High- School of Grebena, Greece, addressed to the Ministry of Public Education, 
Dr. Anghelescu, whereby he presented the situation of the High School and the 
inconveniences caused by the absence of titular professors. He proposed the 
granting of definitive statute to the teaching staff that have taught for three years 
abroad and have obtained the rating "good" pursuant to inspections, as a measure 
of stability. 

166. 1935, March 11, Sofia. Report of the Rector Priest of the Romanian Church "Holy 
Trinity" of Sofia, loan Popescu- Runcu, addressed to the Minister of Culture and 
Arts, Alexandru Lapedatu, in which he requested the amount of ROL 15,000 
monthly for the 16 chorus members of the Church. 

167. 1935, August 3, Sofia. Report of the Romanian Ambassador in Sofia, Vasile 
Stoica, addressed to the Minister of the Foreign Affairs, Nicolae Titulescu, 
regarding the attitude of the Bulgarian Authorities that did not allow for the 
opening of Romanian Schools and churches in the region of Vidin, and proposed 
similar measures for the Bulgarian minorities of the country. 

168. 1935, August 26, <Sofia>. Report of the Director of the Romanian Institute of 
Sofia, P. Caraman, regarding the activity for the years 1934, 1935; it sets forth the 
areas wherefromthe 70 schoolboys of the institute came: Giumaia de Sus, Pestera 
and Region Vidin. In the enclosure: schedule of the weekly conferences of the 
institute in year 1935. 

169. 1935, September 8. Article of the Universul of September 8, 1935, entitled 
Congress of the Romanian Communities of Greece. 

170. <1935>. Note of the Public Education Minister, Dr. Constantin Anghelescu, 
regarding the situation of the Greek schools in Romania and of the Romanian 
Schools in Greece. 



98 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

171. 1936, September 14, Bucharest. Copy of the Address of the Macedo- Romanian 
Students Society, to the Ministry of Public Education, regarding the cultural 
situation of the Romanians in the Balkan states and proposals for the development 
of the existing Romanian schools and churches. 

172. 1936, September 19, Sofia. Report of the Romanian Ambassador in Sofia, Vasile 
Stoica, addressed to the Minister of Foreign Affairs, Victor Antonescu, regarding 
the measures of intimidation used by the Bulgarian Authorities against the parents 
of the children attending the Romanian Institute in Sofia. 

173. 1936, November 23. Report of the Minister of the Foreign Affairs regarding the 
situation of the Primary and Secondary Romanian schools of the Yugoslavian 
Banate, drawn- up based upon the report of the technical counselor Petre lonescu 
of the Romanian Embassy of Belgrade. 

174. 1936, December 5, Grebena. Report of the principal of the Romanian High-school 
of Grebena, addressed to the Minister of Foreign Affairs, Victor Antonescu, a 
measure that was taken by the Greek Authorities to forbid the Romanian banner 
from being raised in the school. 

175. 1936, December 29, <Caransebes>. Memorial of the Diocezian Episcope of 
Caransebes regarding the canonical visit made in Yugoslavia, during the period 
September 26- October 8, 1936. Considerations are made on the religious, 
economical, cultural and scholarly life of the Romanians in Yugoslavia. 

176. 1937, March 28, Scoplje. Report of the Romanian Consul, V. Papazi, addressed to 
the Extraordinary Messenger and Minister in Belgrade, V. Cadere regarding the 
cultural and scholarly situation of the Romanians of the south of Yugoslavia 
(Banovina Vardarului). 

177. 1937, April 1, Doliani, (Greece). The report of the Doliani primary school 
director, Dumitru Ceani, addressed to the Administration of the Romanian Schools 
in Greece (Salonic), regarding the measure taken by the Greek authorities in view 
of prohibiting the use of Romanian language in public. 

178. 1937, April 28. The report of the school inspector loan Varduli, addressed to the 
Administration of the Romanian Schools in Greece (Salonic), regarding the 
persecutions to which Romanians who send their children to attend Romanian 
schools are subjected. 

179. 1937, July 23, Athens. The report of the Romanian Legation in Athens, addressed 
to the Minister of Foreign Affairs, Victor Antonescu, regarding the changing of the 
attitude of Greek authorities with respect to the Romanian schools in Greece into a 
favorable one. 

180. 1938, November 14, Athens. The report of the Romanian Legation in Athens, 
addressed to the Minister of Foreign Affairs, N.P. Comnen, regarding Romanian 
secondary schools in Salonic and Grebena. 

181. 1939, January 13, Belgrade. The report of the technical council of the Romanian 
Embasy in Belgrade (Yugoslavia) with respect to the status of the real estate 
properties of the Romanian State in Bitolia (high school, cemetery and church). 



List of the Documents 99 

182. 1939, <February 20, Bucharest>. Regulation for the organization and functioning 
of the Romanian Institute in Albania, with Dumitru Berciu as Director, with the 
specification "Reviewed. N. Iorga." 

183. 1939, June 12, Caransebes. Report of the Council of the Romanian Orthodox 
Eparchy of Caransebes, addressed to the Minister of National Education, Petre 
Andrei, setting forth that priest Tiberiu Sdicu, appointed as assisting priest with the 
Romanian church in Bitolia, is not acknowledged by the Yugoslavian Patriarchy. 

184. 1939, September 9, Sofia. Telegram of the Romanian Legation in Sofia to the 
Minister of Foreign Affairs, regarding the measure taken by the Bulgarian 
authorities in view of prohibiting the functioning of the private Romanian high 
school in Sofia. 

185. 1939, September 18, Bitolia Serbia. The Report of the Romanian Consul in 
Bitolia, Serbia, Simion Berberi, addressed to the Minister of National Education, 
Petre Andrei, regarding the Yugoslavia State's takeover of the high school, the 
church and the cemetery of the Romanian community in the locality. 

186. 1939, <December 2, Sofia>. The report of the director of the Romanian school in 
Sofia, Vasile Negrea, addressed to the Plenipotentiary Minister of Romania in 
Bulgaria, with respect to the decrease in the number of Macedo-Romanians in 
Southern Bulgaria as a result of the immigration in the country and the assimilation 
policy employed by the authorities. 

187. 1940, March 19, Ianina. The Report of the General Consul in Ianina, V. Stirbu, 
addressed to the Minister of Foreign Affairs, Grigore Gafencu, regarding the 
decline of Romanian primary education in Epir, proposes the increase of the 
salaries of the teaching staff, the endowment of schools with teaching materials and 
boarding schools, improvement courses for schoolmasters. 

188. 1940, March 23, Verria, Greece. The report of the Macedo-Romanian 
community in Verria, Greece, addressed to the Minister of Foreign Affairs, Grigore 
Gafencu, regarding the measure taken by the Greek Metropolitan bishop, namely to 
appoint a Greek priest, preaching in the Greek language, in the Romanian church. 

189. 1940, May 18, Belgrade. Report of the Romanian Embassy in Belgrade, addressed 
to the Minister of Foreign Affairs, Grigore Gafencu, with respect to taking the 
valuable objects from the Romanian church in Bitolia, by the Romanian Consulate 
in Skoplje, for fear of being confiscated. 

190. 1940, June 2, Breaza, Greece. Report submitted to the Romanian Consul in 
Ianina by the director of the Romanian primary school in Breaza, C. Papatanase, 
regarding th measure taken by the local authorities, namely of fining the parents 
who sent their children to attend the Romanian school. 

191. 1940, June 13, Sofia. The Address of the Romanian Legation in Sofia to the 
Minister of Foreign Affairs, Ion Gigurtu, with respect to the economic and cultural 
status of Romanians living in the Plevnei area, accompanied by a study regarding 
the area and a chart with the Bulgarian population, according to mother tongue. 

192. 1940, August 27, Salonic. Aide-memoire of the General Consulate of Romania in 
Salonic, with respect to the complaints filed by the Romanian communities, 



1 00 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

schools and churches against the abuses committed by the Greek authorities in 
Macedonia between 1937-1940. 

193. 1940, September 2, <Tirana, Albania>. The report of the Treasurer Priest, Cota 
Balamaci, submitted to the General Consul of Romania in Tirana, I. Daianu, regarding 
the functioning of Romanian schools in Albania during school year 1939-1940. 

194. 1940, November 22, Salonic. The report of the General Consul in Salonic, Em. 
Popescu, to the Minister of Foreign Affairs, M. Sturdza, regarding the arrest of 
nationalist schoolteachers, priests and Macedo-Romanians in Veria and Dolcani by 
the Greek authorities. 

195. 1941, March 14, Athens. Telegram of the Romanian Legation in Athens to the 
Minister of Foreign Affairs, with respect to the difficult conditions of the 265 
Macedo-Romanians in Epir and Macedonia, confined in the Corinth camp. 

196. 1941, July 30. The address of the Ministry of National Culture and Religions to 
the Ministry of Foreign Affairs, requesting the appointment of priest Tiberiu Sdicu 
with the Romanian church in Bitolia. 

197. 1941, August 30, Skoplje. The report of Consul Emil Oprisan in Skoplje, 
addressed to the Minister of Foreign Affairs, Mihai Antonescu, with respect to the 
reopening of the Romanian church in Bitolia and the appointment of priest Tiberiu 
Sdicu. 

198. <1941>. Chart with the Romanian primary and secondary schools in the Balkan 
Peninsula in school year 1941-1942 (schools that functioned and schools that were 
closed, for various reasons). 

199. 1942, March 3. The report of professor Gheorghe N. Papagheorghe, the general 
administrator of the schools and churches in Macedonia, to the Ministry of 
National Culture and Religions, Ion Petrovici, regarding the status of the Romanian 
schools in Giumaia, Poroi and of the Romanian Institute in Sofia; <fragments>. 

200. October 26. Memorandum of the Romanian Community in Corcea (Korita), 
Albania, addressed to the General Consulate of Romania in Tirana, requesting the 
establishment of a representative office (consulate or vice-consulate) in said locality. 

201 . 1942, November 11. Excerpt of the report of the general administrator of the schools 
and churches in Macedonia, to the Ministry of National Culture and Religions, Ion 
Petrovici, regarding the urgent needs of said schools, caused by the war. 

202. 1942, December 23, Sofia. The report of G. Caranfil, addressed to the ad-interim 
Minister of Foreign Affairs, Mihai Antonescu, regarding the abuses committed by 
the Bulgarian authorities against the Romanian minority in said country. 

203. 1943, February 15, Bucharest. The report of professor Dumitru Berciu, 
addressed to the Minister of National Culture and Religions, Ion Petrovici, 
regarding the Romanian Institute in Albania. 

204. 1943, April 10, <Bucharest>. Paper of the Political Department within the 
Ministry of Foreign Affairs, regarding the demographical, economic and cultural- 
religious condition of Romanians in Albania. 

205. 1943, April 28, <Bucharest>. The address sent by the director of Private and 
Confessional Education, August Caliani, to the Presidency of the Council of 



List of the Docum ents 101 

Ministers, with respect to the status of Romanian education in Bulgaria, the Czech 
republic and Greece. 

206. 1943, July 15, <Bucharest>. Chart with the materials sent to the Romanian 
schools and churches in Greece between 1942-1943, consisting in food, fuel, 
teaching materials, school manuals and clothing. 

207. 1943, July 16, <Bucharest>. Status of the support granted by the Presidency of the 
Council of Ministers, the National Bank of Romania and the Employers' Council 
to the Romanians in Greece, Serbia, Bulgaria, Albania. 

208. 1943, July 22, <Bucharest>. The address sent by the Minister of National Culture and 
Religions, accompanied by the chart, to the Presidency of the Council of Ministers, 
setting forth the amounts spent by said ministry for the Romanians in Greece, Bulgaria, 
the Czech Republic and Albania, during September 1940-July 1943. 

209. 1943, July 28, <Bucharest>. The address sent by the Ministry of National 
propaganda to the Presidency of the Council of Ministers, regarding the value of 
the materials sent to the Romanians in Timoc, the Serbian Banat and Macedonia. 

210. 1943, August 17, <Bucharest>. The address of the Ministry of National Defense, 
accompanied by the chart, to the Presidency of the Council of Ministers, setting 
forth the quantity of cereals and food sent to the Romanian schools, the Romanian 
and the Greek population and to the "Proromul" hermitage on the Athos Mountain. 

211. 1943, August 21, <Bucharest>. The address of the Ministry of Finances to the 
Presidency of the Council of Ministers, the Military Chamber, accompanied by charts, 
setting forth the status of the funds granted for the economic and cultural support of 
Romanians overseas, except for those in Greece, for the period 1941-1943. 

212. <1943>. The report of the "Timoc" Cultural Society of the Romanians on the 
Timoc Valley and on the right side of the Danube, regarding the abuses committed 
by the Serbian authorities against the Romanian population on the Timoc Valley. 

213. 1944, February 4. The report of priest Adam Fistea, the president of the "Astra" 
Cultural Society in the Serbian Banat, regarding the association's activity and its 
objectives as set forth for year 1944. 

214. 1944, February 29, Salonic, Greece. The report of General Inspector David 
Blidariu of the General Inspectorate of Romanian Schools and Churches in 
Macedonia, addressed to the Minister of National Culture and Religions, setting 
forth the status of the Romanian schools in Greece in February 1944. The high 
school in Grebena was moved in Salonic and held its classes in the afternoon 
within the premises of the Commercial High School. A list of 15 Romanian 
localities in Greece, destroyed during the war, is set forth. 

215. 1944, July 26, Giumaia de Sus, Bulgaria. The report of the director of the 
Romanian primary school in Giumaia de Sus, Bulgaria, Radu Preda, addressed to the 
Minister of National Culture and Religions, setting forth that in school year 1943- 
1944 the number of pupils who attended the school was 11, and for school year 
1944-1945 it shall be 4, as a result of immigration of Romanians in the country. 

216. 1944, December 20, Sofia, Bulgaria. The report addressed by the director of the 
Romanian Institute in Sofia, G. Barbul, to the Ministry of National Culture and 
Religions, regarding the institute's activity. 



1 02 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica (Documente 1864-1948) 

217. 1945, June, 1, Bucharest. List with the names of the Romanian students 
registered cet the Academy of High Commercial and Industrial Studies, in 
Bucharest as well as the students of the University, in Bucharest and Jassy, who at 
that moment, were studying abroud. 

218. 1945, June, 16, Belgrade. Raport, addressed to the Minister of National Education 
writen by Anastasie Popovici Ph. D, the educational (technical) advisor at the 
Romanian Consulate in Belgrade drawn up after the raport, made up by the 
Secretary of the Consulate regarding the state of the Romanian schools the 
Yugoslav Banat. 

219. 1945, Novembrer, 14, Bucharest. Report , addressed to the Minister of National 
Education, Stefan Voitec, written by Octavian Ruleanu, educational advisor for the 
Romanian schoals in Yugoslavia, regarding the reorganization of the Romanians 
cultural life as well as the rebuilding of the Romanian loarding schools, in Varset 
destroyed during the yerman ocupation. 

220. 1946, June, 3, <Bucharest>. Address of the General Board of the Police to the 
Ministry of National Education notifying a large number of students original from 
the Yugoslav Banat who crossed clandestinely the border. 

221. 1946, January 1 - March 31, <Bucharest>. Tabel of the wages of the teaching 
staff of the Romanian Institute and of the Romanian elementary school in Sofia. 

222. 1946 <February, Bucharest>. Extract from the Commission report for paying the 
officers sent abroad, proposing to recall of teaching from Romanian schools from 
Balkan Peninsula. 

223. 1947, March 4, Belgrade. Note of the counselor of the Romanian Legation in 
Belgrade, Alexandru Georgescu, where it submits to the Ministry of Foreign 
Affairs two articles of the Yugoslavian newspapers, regarding the condition of the 
national minorities, which omitted Macedonian Romanians and the Romanians 
living in the Timoc area. 

224. 1947, March 31, Belgrade. Note of the Romanian Ambassador in Belgrade, 
Tudor Vianu, to the Minister of Foreign Affairs, Gheorghe Tatarescu, regarding the 
need to intervene with the Yugoslavian authorities in view of opening schools and 
cultural institutions for the Romanians living in the Timoc area. 

225. 1947, October 22, Belgrade. The address of the Romanian Embassy in Belgrade 
to Naum Mustricu, the sexton of the Romanian Church in Bitolia, announcing the 
same that his position was withdrawn from the budget as of September 1, 1947. 

226. 1948, January 5, Salonic. The report of Gheorghe Economu, secretary of the 
Administration of the Romanian Schools and Churches in Greece, addressed to the 
Romanian Legation in Washington, demanding help for supporting his family, as a 
result of the fact that he had not received a salary and consequently had had no 
income source, for four years. 



Documente 



1864 aprilie 29, <Bucure§ti>. Referatul ministrului Cultelor §\ Instructiunii 
Publice, prin care propune donarea unei sume de bani din tezaurul public 
pentru Tntretinerea scolilor creatine din Imperiul Otoman. 

Nr. 121 13 aprilie 29 29 aprilie 1864 

Referat 

§colile creatine din Imperiul Otoman fiind amenintate d-a se inchide din lipsa 
banilor necesari la sustinerea lor, caci din ziua aceea care s-au luat dispozitiuni ca 
veniturile manastirilor secularizate sa se verse in casa tezaurului public, nu s-au raspuns 
pentru acest sfarsit nici un ban. 

Subsemnatul, 

• avand in vedere ca prin Decretul fostului Domn Mihail Sturdza, veniturile 
manastirii Aron Voda au fost destinate a se intrebuinta la intretinerea acelor 
scoli; 

• avand in vedere ca, chiar prin Legea de Secularizare a Manastirilor se acorda 
un fond de 10.000.000 lei; 

• am onoare a propune ca din suma ce urma a se raspunde pentru intretinerea 
acelor scoli din momentul in care toate veniturile manastirilor s-au incasat la 
tezaurul public si pana la secularizarea lor la 13 decembrie anului expirat sa se 
raspunda suma de ... iar pentru anul curent sa se dea un acont de lei ... din 
fondul de 10.000.000 lei acordati prin legea secularizarii. 

Acestea subsemnatul are onoare domnilor ministri a le supune la deliberarea 
domniilor voastre si a va ruga sa binevoiti a decide cele ce veti chibzui. 

ministrul Cultelor si Instructiunii Publice 
<Dimitrie Bolintineanu> 

^ A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor ji Instructiunii Publice, dosar 1299/1864, f.l. 



1 04 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

2 

1865 iulie 16, <Bucuresti>. Adresa si procesul-verbal al Consiliului 
Permanent al Instructiunii, prin care suma de 20.000 de lei din bugetul 
Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice este destinata Tnfiintarii unui institut 
pentru elevii romani din Macedonia ce vorfi adusi sa studieze Tn Romania sub 
supravegherea Parintelui Averchie. 

Ministerul Justitiei, Cultelor §i Instructiunii Publice 

Domnule Coleg, 

Am onoare a va transmite in copie Jurnalul Consiliului Permanent de Instructiune 
incheiat in sedinta de la 16 iulie curent, aprobat si de D 1 ministru, privitor la impartirea 
fondului de 20.000 lei alocati in bugetul lucrator la art. 13, cap. XXIII, Partea a IV-a, pentru 
infiintarea unui internat in care sa se intretina junii romani din Macedonia ce vor veni la 
invatatura in Romania si va rog domnule coleg ca in conformitate cu art 1 din acest Jurnal 
sa binevoiti a pune de cea mai mare urgenta la dispozitia Parintelui Averchie mandatul 
pentru suma de 4.000 lei spre aducerea pana in septembrie a zece romani pindani, dintre cei 
mai inteligenti. 

Primiti domnule coleg incredintarea osebitei mele consideratiuni. 

Capul Diviziei <D.Bolintineanu> 

D M Sef al Diviziei Contabile. 
Rezolutia D— Ministru: Se aproba. 
D. Cariagdi 

Proces verbal 

Vineri 16 iulie 1865 

Asupra petitiei junilor romani din Macedonia, I.Tomescu si G.Margaritescu, 
vazand ca celui dintai s-au dat mijloacele necesare la indeplinirea scopului pentru care a 
fost adus aici, dar ca pentru eel de-al doilea nu este destul a i se da numai vestmintele, ci a 
i se da si celelalte medii pentru a putea invata. 

Considerand ca formarea de juni macedoneni care s-ar destina a face pe invatatorii 
la romanii din Pind, Tesalia, Macedonia si alte parti ale Turciei europene, este pentru noi, 
romanii din Principate, nu numai o datorie de consangenitate, ci si un interes vital pentru 
viitorul nationalitatii noastre. 

Considerand ca, chiar pentru acest scop, guvernul, la art. 13, cap. XXIII, partea a 
IV-a din bugetul anului curent a alocat suma de 20.000 lei pentru un internat si una din 
manastirile din Bucuresti. 

Considerand ca dupa promisiunile facute de atatea ori fratilor de peste Dunare, 
infiintarea institutiei sus numite este astazi si o datorie de onoare. 

Consiliul Permanent e de parere a se infiinta internatul de care este vorba la art. 13, 
cap. XXIII, partea a IV-a din buget, cu modul urmator: 



Documente 1864-1948 105 

1. A se pune de indata la dispozitie Parintelui Averchie o suma de 4.000 lei din 
cap. sus citat ca sa piece si sa aduca pana la septembrie viitor 10 juni pindani in 
etate de la 12-14 ani, alesi cat se poate mai inteligenti si cu stiinta de carte; 

2. A se destina intr-una din manastirile din Bucuresti incaperile necesare pentru 
acesti juni, cum pentru un al 11 -lea care va fi G.Margaritescu si pentru 
Parintele Averchie, sub a cui priveghere vor sta cei 1 1 juni; 

3. A se da pentru nutrimentul, imbracamintea si cu un cuvant toata tinerea materials a 
numitilor juni cate 900 lei de unul sau 9.900 lei in total; Parintele Averchie va fi 
insarcinat si cu purtarea acestei economii materiale; 

4. A se destina 4.000 lei pentru plata unui profesor care sa prepare pe juni spre a-i 
pune in stare sa urmeze scolile publice; 

5. Cei 2.100 lei care mai raman pana la 20.000 se vor rezerva pentru trebuinte 
neprevazute. 

Semnati: <Laurian, D.P.Vioreanu, N.Turnescu, Bacaloglu> 
Pentru copie: <D.Bolintineanu> 

r* A.N.I.C., fond Ministerial Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 1313/1865, f.1-2. 



1865 octombrie 7, <Bucure§ti>. Proces-verbal al Ministerului Cultelor si 
Instructiunii Publice, prin care i se atribuie lui Dimitrie Athanasescu suma de 
2.000 de lei drept despagubire pentru Tntretinerea si conducerea scolii romane 
din Tarnova, Macedonia. 

Ministerul Justitiei, Cultelor §i Instructiunii Publice 
Diviziunea Contabilitatilor 

Nr. 43012 7 octombrie 1865 

Proces verbal 

Nr. 25 

In virtutea procesului verbal Nr. 21 din septembrie 26 1864, constatate fiind 
serviciile aduse de Dl Atanasescu cu deschiderea si intretinerea unei scoli romane in 
Tarnova (Macedonia), 

Decidem: 

Art. 1. Sa se dea D— Dimitrie Atanasescu suma de lei doua mii din § 1, Cap. XXIII, 
Art. 7 spese de despagubire, pentru intretinerea scolii si conducerea ei. 

Art. 2. Dl Cap al Diviziunii Contabilitatii va aduce aceasta intocmai la indeplinire. 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 1227/1865, f.17. 



1865 noiembrie 10/22. Cererea institutorului Dimitrie Athanasescu de la 
scoala romana din Bitolia <Tarnova>, Macedonia, adresata Ministrului Cultelor 
si Instructiunii Publice, prin care solicita bani pentru chiria scolii, salariul sau si 
carti pentru elevi. 



1 06 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

1865noiembriel0/12 

Domnule Ministru, 

Subsemnatul imi iau libertatea a va ruga sa binevoiti a emite un acont de o mie lei 
pentru chiria scorii romane de la Bitolia (in Macedonia) si hartie cu alte diferite obiecte 
pentru elevi, cartile necesare cuprinse in alaturata lista precum si leafa ce mi se cuvine pe 
semestrul II 1865, cu care sa ma pot intoarce in Macedonia spre a incepe sirul 
invataturilor. 

Sunt al Domniei Voastre prea plecat si supus serv 

D. Athanasescu 

Domniei Sale 

Domnului Ministru al Justitiei, Cultelor si Instructiunii Publice 
Rezolutia: 

a) Dupa jalba urmata se va libera si pe semestrul al II-lea 2.000 lei 

b) Se va libera § respectiv 1.000 lei ca acont pentru chiria scorii si 320 lei pentru 
cumpararea obiectelor aici aratate pentru care insa va prezenta la urma dovezile 
respective 

c) Pentru cartile din lista alaturata, afara de Apostolu si Evanghelie ce urmeaza a se 
procura din cei 320 lei, aratati mai sus, se iau gratis de la tipografia statului, prin 
diviziunea scolilor. 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor §i Instructiunii Publice, dosar 1227/1865, f.19 



1866 mai 13, Bucure§ti. Invitatia Ministerului Cultelor §i Instructiunii Publice, 
adresata directorului §colii Macedo-Romane din Bucuresti, prin care este 
invitat Tmpreuna cu profesorii si elevii la Palatul Regal, spre a fi prezentati 
domnitorului Carol I. 

Domnule ! 

Sunteti cu onoare invitat a prevesti pe toti D m profesori ai acelui asezamant 
scolar ca duminica 1 5 mai curent impreuna cu D Y si cu scolarii acelui asezamant sa se afle 
la ora 1 1 precis la palat spre a se prezenta la Alteta Sa Serenisima Carol I Domnitorul 
romanilor. 

Primiti D k incredintarea osebitei mele consideratiuni. 

Pe. Ministru 
V.A. Urechia 
D— Director al scolii Romano-Macedonice din Bucuresti. 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 1 107/1866, f.22. 



Documente 1864-1948 



107 



1869 martie 19, Bucure§ti. Adresa Diviziunii Contabilitatii din Ministerul 
Cultelor §i Instructiunii Publice, Tnsotita de un tabel cu Tnvatatorii §colilor 
romane din Macedonia Tn anul 1868, de unde rezulta Tntarzierea cu care T§i 
primeau salariile precum §i insuficientafondurilor alocate. 

Domnul meu, 

Spre satisfacerea celor cuprinse in nota Dv. nr. 247 relativa la scolile din 
Macedonia, subsemnatul am onoarea a va trimite anexat aici un tabel de sumele date si 
care au a se mai da pana la fmele anului 1868, cu adaugire ca sumele prevazute la nr. 1 se 
dau din bugetul special al scolilor din Macedonia, iar celelalte din bugetul de cheltuieli 
anuale extraordinare. 

Totodata am onoare a va ruga sa binevoiti a-mi comunica decizia ce se va lua 
asupra subventiilor acelor profesori si cu deosebire asupra celor de la nr. 6 si 7 spre a 
putea apoi regula plata lor pana la fmele anului incheiat, binevoind a-mi comunica 
asemenea cum si de unde au a se plati pe anul curent toate scolile din Macedonia, caci de 
va urma a se plati tot din cifrele din 1868, atunci suma prevazuta la Cap. II, art. 21, de 
7.000 lei, nu poate sa fie suficienta. 

Primiti D 1 meu incredintarea osebitei mele consideratii. 

Seful Diviziei 
D. Ghidionescu 
Domniei Sale, Domnului Sef al Diviziei Scolilor. 





Tablou al §colilor din Macedonia pe 


1868 








Nr. 
Crt. 


Numele Profesorilor §i Numirea §colilor 


Subventii 

mandatate si 

expediate 


Subventii 
mandatate si 
neexpediate 


Ce este a se mai 

da pana la finele 

anului 1868 


lei 


bani 


lei 


bani 


lei 


bani 


I 


D. Atanasescu, profesorul §colii din Bitolia pe 
ianuarie, februarie, martie §i aprilie 1868 


592 


59 












Subventia pe mai-august 1 868, s-a primit §i e gata 
a se expedia 


592 


59 


592 


59 








Asemenea subventia pe septembrie-decembrie 
1868 nu s-a mandatat 










592 


59 




Chiria acelei scoli pe intregul an 


444 


44 










II 


D. Apostol Margarit profesorul scolii din Grebena 
subventia pe ianuarie-aprilie 1868 


592 


59 












A se mai da de la 1 mai pana la finele anului 










1185 


18 


III 


D. G.Tomescu profesorul scolii din Abela asemenea 


592 


59 






1185 


18 


IV 


D. C.Petrescu profesorul scolii din Silistra 
subventia pe lunile iunie-august 1868 


444 


44 












Asemenea a se da pe septembrie-decembrie 1 868 










592 


59 


V 


D. G.Tomara profesorul scolii din Ochrida 
subventia pe lunile septembrie-decembrie 1868 


880 













108 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 





Aceste sume din bugetul cheltuielilor anuale 
extraordinare 


4139 


24 


592 


59 


3555 


45 




Pe langa acestia mai sunt noi numiti 














VI 


D. G.Dante profesorul scolii comunei Smesce din 
Epir in Macedonia de la 1 noiembrie 1868 nu i s-a 
dat nimic, caci nu s-a hotarat ce subventie are a i 
se da pe luna 














VII 


D. Tuliu G. Tacitu, asemenea numit de la 1 
octombrie in comuna Noua Bella din Macedonia, 
nu i s-a dat nimic, caci iarasi nu i s-a hotarat 
subventia ce trebuie sa i se dea 















Capul Diviziunii 



(ss) indescifrabil 



> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 182/1869, f.8-9. 



1869 martie 26, <Bucure§ti>. Referat al lui G. Bilciurescu, seful Diviziunii 
§colilor, adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, Alexandru Cretescu, 
privind situatia finantarii celor sapte scoli romane din Imperiul Otoman: doua Tn 
Epir, patru Tn Macedonia si una Tn Silistra. 



Referat 

Conform ordinului D Y am onoare a va refera imprejurarile subventionary Scolilor 
romane din Imperiul Turciei. 

La finele <anului> expirat existau 7 scoli de asemenea categorii din care 2 in Epir, 
4 in Macedonia si 1 in Silistra. Instructia elevilor ce au populat aceste scoli a fost si este 
incredintata la cate un institutor recunoscut de minister, parte dupa staruintele comunelor, 
iar parte dupa cererile ce au facut institutorii de a deschide scoli romane in partile acelor 
locuri. 

Subventionarea acordata scolilor sau mai bine zis lefile institutorilor lor se 
marginea in suma de 2.592 lei, bani 59, alocati la Cap. XXI, art. 678 al bugetului pe anul 
1868, din care lei 1.929, bani 53, s-au eliberat in trebuintele chiriei si subventiei scolii din 
Bitolia pana la 1 septembrie; iar diferenta de 663 lei, 6 bani este nemandatata pana astazi. 

Insuficienta diferentei de mai sus, pe cat nu ma indoiesc, nepermitand a se ajutora 
scolile din Abela, Grebena, Ohrida, Noua-Bella, Smesce si Silistra, infiintate unele la 
inceputul si altele spre sfarsitul anului expirat; Domnul ministru de atunci a regulat ca, 
aceste scoli sa fie ajutate din § extraordinar dupa analogia sumei de cate 400 lei vechi pe 
luna pentru fiecare scoala. 

Imprejurari necunoscute subsemnatului au facut ca acestor scoli sa nu li se 
plateasca nimic pana astazi desi ordinele domnului fost ministru s-au comunicat din timp 
Diviziei Contabilitatii astfel ca in prezent dupa cercetarile ce facui lucrarilor anterioare 
relativ la recunoasterea institutorilor scolilor in chestiune, cum si a registrelor 



Documente 1864-1948 109 

contabilitatii, se constata ca Ministerul datoreaza a plati acestor scoli lei noi 3.555 bani 45 
pana la fmele anului 1868 dupa cum mai lamurit se vede din alaturatul tablou. 

Aceasta fiind suma subventiei in drept a se elibera scolilor romane din Turcia 
asupra conturilor bugetului anului trecut, am onoare a o supune la cunostinta D 5238118 , spre 
a ordona cele ce veti voi. 

Cu aceasta ocaziune am onoare a va ruga sa binevoiti a ordona repartitiunea sumei 
de lei noi 7.000 ce este prevazuta in bugetul pe 1869 pentru aceste scoli. 

Capul Diviziunii 
G.Bilciurescu 
Rezolutia ministrului: 

Se vor libera acele lefi in suma de 148 lei pe luna pentru fiecare din § extraordinar 
pe anul trecut conform art. 4 lit. G Legea Contabilitatii, iar cat pentru anul curent se vor 
libera acele lefi din § respectiv si la neajungere pana la finitul anului din § extraordinar. 

Al. Cretescu 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 182/1869, f.2. 



8 

1869 august 22, Gopesi, Macedonia. Memoriul locuitorilor din comuna 
Gopesi, Macedonia, adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, prin 
care solicita carti Tn limba romana pentru elevii scolii romanesti precum si 
fixarea unei subventii pentru Tnvatatorul Demetru Cosmescu. 

Domnule Ministru, 

Noi subsemnatii locuitori romani din comuna Gopesi, districtul Ohrida 
(Macedonia) pe langa calduroasele si eternele multumiri si recunostinte ce aratam din 
fundul inimii noastre onorabilului guvern roman pentru ingrijirea ce are pentru 
desteptarea confratilor sai de la dreapta Danubiului, venim cu respect a face cunoscut prin 
prezenta On. Ministru ca D 1 Demetru Cosmescu, compatriotul nostru care ni s-a trimis ca 
invatator de limba noastra materna, spre a da adevarata lumina copiilor nostri, fu primit 
de noi cu cea mai mare multumire, asezandu-1 totodata in scoala comuna unde copiii 
nostri insetati fiind de limba lor au inceput a urma lectii romanesti cu eel mai mare zel. 

Suntem insa Domnule Ministru, <in> mare lipsa de carti romane atat clasice cat si 
bisericesti, desi D 1 Demetru Atanasescu, vecinul invatator roman, ne-a dat din cele ce a 
avut, pentru incepere. De aceea Domnule Ministru, intemeiati fiind pe nemarginita D— 
Voastre bunatate si pe adevarata frateasca iubire ce aveti catre noi, luam libertate a va 
ruga cu eel mai profund respect sa binevoiti a ne trimite cartile necesare cat mai curand, 
daca va fi posibil, spre a nu pierde timpul copiii, rugandu-va totodata sa mai binevoiti a 
ne face si un ajutor material pentru sustinerea mentionatului invatator, pentru ca noi, 
precum cunoasteti, insarcinati fiind cu cele mai mari dari, nu suntem in stare a sustine 
scopul care priveste la invierea limbii noastre materne de care am zacut multe secole in 
eel mai adanc intuneric, de dorim din fundul inimii noastre. 



110 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Speram Domnule Ministru ca fierbintile noastre rugaciuni nu vor fi refuzate; si cu 
aceasta nu numai ca ne veti obliga catre eternitate, dar inca ne veti incuraja atat incat nu 
vom inceta de a lucra cu totii pentru intinderea romanismului. 

Binevoiti Domnule Ministru a primi asigurarea celui mai profund al nostru respect 
cu care avem onoare a fi 

Ai Dumneavoastra cei mai umiliti si mai supusi servi 

Gopegi 
<urmeaza 61 de semnaturi in limba greaca> 

Rezolutia ministrului Alexandru Cretescu: 

Se va astepta votarea bugetului in ceea ce priveste ajutorul cerut. Cat pentru carti 

se va cere avizul Consiliului Permanent. 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor §i Instractiunii Publice, dosar 1 82/1 869, f.91 . 



1869 septembrie 7, Perivoli, Epir. Memoriul locuitorilor din Perivoli, Epir, 
adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, Alexandru Cretescu, prin care 
solicita numirea ca Invatator Tn aceasta comuna a lui Apostol Theodorescu. 



Domnule Ministru, 

Inima noastra nu afla cuvinte convenabile sa-i exprime bucuria ce simte din 
momentul ce am trimis pe scumpii nostri feciori sa studieze in scolile nationale de aici; 
anul trecut, in cursul vacantelor, cu nespusa alegreta i-am vazut in mijlocul nostru, in 
bratele noastre, formati cu cunostinte de invatatura si de limba . . . 

Acum, vazand Monitorul cu nr. 142, ca doi din feciorii care apartin din comuna 
noastra, si anume Apostol Theodorescu si Demetriu Siuneba, au iesit primii, bucuria 
noastra deveni si mai dificil de exprimat; altceva nu avem ce face decat <sa> inaltam mai 
intai calduroase rugaciuni catre cerescul Parinte ca sa dea prosperitate Romaniei ... 

Pe langa acestea, cu eel mai profund si cuviincios respect, rugam pe Excelenta 
voastra ca sa ne asculte si dorinta noastra: scopul nostru ce <in care> ne-am trimis pe 
copiii nostri pentru a studia in scolile nationale de aici este ca, copiii invatand si cultivand 
limba noastra materna, Romana, sa se intoarca in vatra lor ca sa ne lumineze si pe noi, 
dupa cum sunt mai multe natiuni ce se afla sub sceptrul Imparatului nostru, Sultanul Aziz. 

Pentru aceasta, vazand ca Apostol Theodorescu acum se afla in a Ill-a clasa 
gimnaziala la viitorul an scolar, cu ajutorul lui Dumnezeu, va termina gimnaziul, va 
rugam deci subsemnatii cu profund respect ca in viitoarea prima vara, aprovizionandu-1 cu 
cartile necesare pentru a preda limba noastra materna, sa ni-1 trimiteti invatator in comuna 
noastra in care se afla peste opt sute de familii si in care avem patru scoli primare, <dar> 
din nenorocire copiii nostri invata o limba straina, ca papagalii, din lipsa unui invatator de 
limba nationala. 



Documente 1864-1948 1 1 1 

Plini de incredere ca rugaciunea noastra va fi luata in consideratiune de catre 
excelenta voastra avem onoare a ne subsemna cu respect. 

Primarii si notabilii comunei Perivoli din Pind. 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 182/1869, f.62;73. 



10 

1870 februarie 4, Abela, Epir. Scrisoarea institutorului scolii romane din 
Abela, Epir, adresata ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, Tn care este 
remarcat progresul Tnregistrat la predarea limbii materne. 

Domnule Ministru, 

Trei ani se implinesc de cand am ocupat Catedra Acestei scoli si modestul rezultat 
am avut onoare a vi-1 comunica prin cataloagele ce v-am trimis pe rand doi ani; cum se 
vede oarecum simtibil progresul literelor rationale comparandu-se acei doi ani, astfel si 
acest an invatatura lor a luat o intindere remarcabila nu numai in scoala si biserica acestei 
comune, dar inca si la alte comune de prin prejur cum Samarina, Perivoli, Baiasa, prin 
adulti carora avui fericirea a fi invatatorul lor; si acestia, cunoscand adevarul, nu 
inceteaza d-a fi infocati propagatori ai bunului, frumosului, moralului. 

Aceasta scoala a luat un renume bun incat chiar si grecii din comunele de prin 
prejur isi trimit baietii lor in aceasta scoala. Cu ocaziune favorabila va voi trimite si 
catalogul elevilor si adultilor pe anul scolar 1869-1870. 

Supunand Excelentei Voastre in rezumat cele de mai sus, va rog cu eel mai profund 
respect ca sa primiti cu indulgenta onoarea si devotamentul ce-1 am pentru Excelenta 
Voastra. 

Institutorul comunei Abela 
Tomescu §omu 

Excelentei sale Domnului Ministru al Instructiunii Publice si 
Cultelor al Romaniei 

y A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor si Instractiunii Publice, dosar 536/1870, £17. 



11 

1872 martie 6/18, Terrnova <Tarnova>. Fragment din scrisoarea Tnvatatorului 
Dimitrie Athanasescu, adresata Parintelui Averchie, Tn care descrie situatia 
materiala grea Tn care se gaseste datorita faptului ca nu si-a primit leafa de un an 
si nici cheltuielile scolii pe 1869, 1870, 1871. 



112 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Venerabile Parinte, 

Afla dar si prin aceasta ca la fmele lunii curente se va implini just un an de cand n- 
am primit leafa cuvenita, afara de leafa nu mi s-au trimis nici cheltuielile scolii pe anul 
1869, 1870 si 1871 si toate acestea imi cauzeaza cele mai mari si mai amare suferinte. 

De aceea imi iau libertatea a va ruga fierbinte ca pe langa diferitele griji si osteneli ce 
aveti pentru internatul ce dirigeati sa binevoiti a mijloci unde se cuvine eel putin ca sa mi se 
trimita mai curand leafa ce mi se cuvine pe un an intreg, caci noi alt ajutor nu avem, afara de 
eel ce cunosti ca ne este acordat de la On Minister [...] 

Pe D.Nicolescu si pe toti elevii macedoneni ii sarut din inima si ii rog sa se sileasca 
la invatatura cat se poate mai mult [...] 

Al Preacuviosiei Voastre, 

eel mai supus fiu duhovnicesc 

Dimitrie Athanasescu 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 1297/1871, f.36;41. 



12 

1872 decembrie 19/31, Constantinopol. Adresa agentului diplomatic la 
Constantinopol, Ion Ghica, catre ministrul Cultelor §i Instructiunii Publice, 
generalul Christian Tell, privind retribuirea cu suma de 9.272 de lei a 
Tnvatatorilor romani din Turcia si a Schitului Lacu de la Muntele Athos. 

Agentia diplomatics a Romaniei Constantinopol, 1872 19/3 decembrie 

Domnule Ministru, 

Subventiile profesorilor romani din Macedonia si ai Schitului Lacu din Muntele 
Athos, ce am primit pe langa notele Excelentei Voastre sub nr. 2469 din 1 1 martie 1872, 
3602 din 11 aprilie 1872, 7047 si 7049 din 11 iulie 1872 si care urea la suma de lei noi 
9.272,50/lei, le-am remis destinatarilor lor contra urmatoarelor chitante ce am onoarea a 
le alatura, in numar de 18: 



Nr. Crt 


Numele Destinatarului 


Suma 


1 


D- Cosmescu 


471.50 


2 


Schitul Lacu 


1185.00 


3 


D M Apostolescu 


833.00 


4 


D— Atanasescu 


1528.00 


5 


D M Dante 


1071.00 


6 


D M Margarit 


1428.00 


7 


D M Tacit 


1428.00 


8 


D M Tomescu 


1428.00 



Total 18 chitante cu suma de lei 9.272,50. 



Documente 1864-1948 1 1 3 

Binevoiti Domnule Ministru a primi incredintarea prea inaltei mele consideratiuni. 

GeneralulZ Ghika 
Excelentei Sale 
Domnului general Chr. Tell, Ministrul Cultelor si Instructiunii Publice din Romania. 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 1993/1872, £25. 



13 

1883 martie 24, <Muntele Athos>. Memoriul calugarilor schitului romanesc 
Lacu de la Muntele Athos, adresat Ministerului Afacerilor Straine, de unde 
rezulta starea critica atat a bisericii „care sta sa caza" cat si situatia materiala a 
celor 67 de monahi care nu mai au ce sa manance. 

Domnule Consulat, 

Cu tot respectul si onoarea venim la Domnia Voastra toti parintii si fratii Romani in 
N° de 67, cati ne aflarn aici petrecatori in sfantul schit Lacu Muntele Athos, mosia 
Sfantului Pavel, ca cei ce ne aflarn in mare stramtorare si nevoie, impilati intru toate, 
despre sfanta Monastire, lemnele ce le-am avut prin gradini ni le-au taiat [...]. 

Acum priviti Domnia Voastra ca, pana acuma il plateam Birul cate 12 lire otomane 
pe an, iar anul acesta ne-au pus de am platit 25 lire otomane si cei mai multi dintre noi nu 
sunt in stare ca sa-si scoata painea zilnica, ca mai de multe ori ne duceam pe la parintii 
Rusi si ceream cate putini posmagi si cu [...] ce ni-1 capatam, ca la greci nu avem obraz ca 
sa cerem ceva, pentru ca ne infrunta zicandu-ne: duceti-va la guvernul vostru ca el ne-au 
luat mosiile noastre. 

Pana acuma am dus cum am dus, iar acuma ce vom face nu stim, ca chiar biserica 
este rezemata cu lemne, sta sa caza si voie de a se preinnoi nu ni se da. Domnule Consulat 
va rugam binevoiti de a nu fi trecuti cu vederea, chibzuiti precum Dumnezeu v-a lumina, 
aratati unde se cuvine ca sa ne mai usuram de aceasta nevoie. 

Iarasi va rugam Domnule Consulat sa binevoiti a ne comunica [...] cand soseste la 
Domnia Voastra subventia destinata de Onor. nostru Guvern Roman acestui Schit ca sa 
fim siguri sa trimitem pentru primirea sa 

Primiti Domnule Consulat incredintarea prea osebitei noastre stime ce va conferim. 

Epitropi Sarapion Schimonah 
Sofronie Schimonah 

Dichiul Justin Schimonah impreuna cu toti parintii si fratii 
Arhimandrit Lavrentie, Staretul schitului Lacu 

Aceasta copie conforma cu originala petitiune se atesta. 

(ss) indescifrabil 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.21, £31. 



114 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

14 



1887 aprilie 17. Proiectul de buget al §colilor romane din Macedonia, pentru 
anii 1887-1888, alcatuitde inspectorul Apostol Margarit. 

Proiectul de buget al scolilor din Macedonia pentru exercitiul anului 1887-1888 



NR 
CRT 


NUMELE PROFESORILOR SI CATEDRA CU 
CLASA CE OCUPA 


LOCALITATEA 

UNDE ESTE 

SCOALA 


SUBVENTIA 
LUNARA 


SUBVENTIA 

ANUALA 


1. 


R. Corvin, director al gimnaziului si 
profesor de limba latina si de istorie, 
cursul superior 


Gimnaziul din 
Bitolia 


285.00 


3420.00 


2. 


C.Pop de stiinte 


Gimnaziul din 
Bitolia 


200.00 


2400.00 


3. 


N. Maimuca de fizica si franceza 


Gimnaziul din 
Bitolia 


142.50 


1710.00 


4. 


I. Ciuli de matematica si religie, cursul 
inferior 


Gimnaziul din 
Bitolia 


114.00 


1368.00 


5. 


D. Cuvati de limba greaca si limba 
romana 


Gimnaziul din 
Bitolia 


114.00 


1368.00 


6. 


G. Dante de limba latina, cursul inferior 


Gimnaziul din 
Bitolia 


114.00 


1368.00 


7. 


N. Craia de geografie si limba italiana 


Gimnaziul din 
Bitolia 


95.00 


1140.00 


8. 


Iusuf Efendi de limba turca 


Gimnaziul din 
Bitolia 


100.00 


1200.00 


9. 


Take A. Margarit de limba franceza 


Gimnaziul din 
Bitolia 


90.00 


1080.00 


10. 


G.Lambert de muzica vocala 


Gimnaziul din 
Bitolia 


40.00 


480.00 


11. 


Ghiusu §ermachesi pedagog 


Gimnaziul din 
Bitolia 


40.00 


480.00 


12. 


Lazu Dume, clasele a Il-a si a IV-a 
primare 


Gimnaziul din 
Bitolia 


70.00 


840.00 


13. 


GPerdichi, clasele I si a Il-a primare 


Gimnaziul din 
Bitolia 


70.00 


840.00 


14. 


Eudochia Demetriu, scoala de fete 


Gimnaziul din 
Bitolia 


142.50 


1710.00 


15. 


D.Zograf 


§coala primara 
de baieti 
Nejopole 


70.00 


840.00 


16. 


D.Atanasescu 


§coala primara 
de baieti Tarnova 


190.00 


2280.00 


17. 


D.Nicolescu 


§coala primara 

de baieti 

Magarova 


114.00 


1368.00 



Documente 1864-1948 



115 



18. 


N.Buia, al doilea insti tutor 


§coala primara 

de baieti 

Magarova 


114.00 


1368.00 


19. 


Olimpiada Parsachida 


§coala primara 
de fete Magarova 


95.00 


1140.00 


20. 


Gusu Papa Costa 


§coala primara 

de baieti 

Muloviste 


114.00 


1368.00 


21. 


Spiru Popescu, ajutor de scoala 


§coala primara 

de baieti 

Muloviste 


50.00 


600.00 


22. 


Fani G. Papa Costa 


§coala primara 
de fete Muloviste 


70.00 


840.00 


23. 


Filip Apostolescu 


§coala primara 
de baieti Ohrida 


142.50 


1710.00 


24. 


Preotul Ion Sgala, ajutor de scoala 


§coala primara 
de baieti Ohrida 


30.00 


360.00 


25. 


Agatia Apostolescu 


§coaala primara 
de fete Ohrida 


142.50 


1710.00 


26. 


Venera Chircu 


§coala primara 
de fete Gopesi 


50.00 


600.00 


27. 


S.Cionescu, profesor de clasa a IV-a 
primara si clasa I gimnaziala 


Crusova 


142.50 


1710.00 


28. 


V.Petrescu, profesor de clasa a IV-a 
primara, de clasa I gimnaziala, de limba 
franceza si de limba turca 


Crusova 


142.50 


1710.00 


29. 


D. Papa Sterescu de clasa a Il-a primara 


Crusova 


70.00 


840.00 


30. 


Tascu Iliescu de clasa a Ill-a primara 


Crusova 


114.00 


1368.00 


31. 


Ion Unca de clasa I primara 


Crusova 


70.00 


840.00 


32. 


Anastasia Hristoforide 


§coala de fete 
Crusova 


120.00 


1440.00 


33. 


Zaha §otu, clasele I si a Il-a 


§coala de fete 
Crusova 


50.00 


600.00 


34. 


Constantina Curti, ajutor de scoala 


§coala de fete 
Crusova 


30.00 


360.00 


35. 


D.Lazarescu 


§coala primara 
de baieti Perlepe 


114.00 


1368.00 


36. 


C.Ionescu 


§coala primara 
de baieti 
Neveasta 


114.00 


1368.00 


37. 


G. Ghica Papa, al doilea institutor 


§coala primara 
de baieti 
Neveasta 


70.00 


840.00 


38. 


Apostol Margarit 


§coala de baieti 
Vlaho-Clisura 


114.00 


1368.00 


39. 


DAbeleanu de clasa a IV-a primara 


§coala de baieti 
Vlaho-Clisura 


114.00 


1368.00 



116 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



40. 


G.Adam , de clasele a Il-a si a Ill-a 
primare 


§coala de baieti 
Vlaho-Clisura 


90.00 


1080.00 


41. 


N.Nacea de clasa I primara 


§coala de baieti 
Vlaho-Clisura 


70.00 


840.00 


42. 


Alexandrina, directoare 


§coala de fete 
Vlaho-Clisura 


142.50 


1710.00 


43. 


Marigo Damianovici, clasele I si a Il-a 
primare 


§coala de fete 
Vlaho-Clisura 


70.00 


840.00 


44. 


Sterie Dimitrescu 


§coala primara 
de baieti 
Hrupiste 


114.00 


1368.00 


45. 


Preotul Haralambie Balamaci 


§coala primara 
de baieti Pleasa 


95.00 


1140.00 


46. 


loan §omu Tomescu 


§coala primara 
de baieti 
Samarina 


114.00 


1368.00 


47. 


C.Furceanu 


§coala primara 
de baieti Furca 


70.00 


840.00 


48. 


G.Caracota 


§coala primara 
de baieti Avela 


50.00 


600.00 


49. 


Zisi Papa Tanase, director 


§coala primara 

de baieti Pirvoli- 

Grebena 


142.50 


1710.00 


50. 


Preotul D.Constantinescu, al doilea 
institutor 


§coala primara 

de baieti Pirvoli- 

Grebena 


70.00 


840.00 


51. 


D.Sumba 


§coala primara 
de baieti Baeasa 


70.00 


840.00 


52. 


G.A.Zisi 


§coala primara 
de baieti Turia 


70.00 


840.00 


53. 


Ceacaru, ajutor de scoala 


§coala primara 
de baieti Turia 


50.00 


600.00 


54. 


D.Badralexi 


§coala primara 

de baieti Calive- 

Veria 


95.00 


1140.00 


55. 


Apostol Margarit, diurna pentru inspectie 




350.00 


4200.00 


56. 


Cheltuieli pentru cancelarie, taxe postale 
si telegrafice 




50.00 


600.00 


57. 


Chirii la localuri de scoala 


Gimnaziul din 
Bitolia 




1000.00 


58. 




Internatul din 
Bitolia 




1000.00 


59. 




§coala de fete 
din Bitolia 




650.00 


60. 




§coala de fete 
din Vlaho- 
Clisura 




300.00 



Documente 1864-1948 



111 



61 




§coala de fete 
din Magarova 




160.00 


62. 




§coala de baiati 
din Baeasa 




100.00 


63. 


Internatul de pe langa gimnaziul din 
Bitolia, pentru 40 de bursieri cate 45 bani 
pe zi a anului, 1 8 lei pe zi §i 540 lei pe 
luna pe 1 luni 


Internatul din 
Bitolia 




5400.00 


64. 


Pentru incalzit, luminat §i spalat 


Internatul din 
Bitolia 




600.00 


65. 


Pentru serviciu trei servitoare §i un 
randa§ 


Internatul din 
Bitolia 




800.00 


66. 


Pentru retributia unui econom 


Internatul din 
Bitolia 




1000.00 


67. 


Cheltuieli extraordinare in cursul anului 


Internatul din 
Bitolia 




282.00 


68. 


TOTAL 




6173.00 


80616.00 



§coala D. Cazacovici din Gopesi, inrretinuta din venitul anual al averii D. 
Cazacovici. 

Inspectorul scolilor romane din Turcia, Apostol Mdrgdrit 
Bucuresti, 17 aprilie 1887 

Referat, Ministrul Cultelor si Instructiunii Publice: 

Se va cere agiu prin un credit suplimentar. 
De altminteri, se aproba. 

<Dimirrie A. Sturdza> 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 4102/1887, f.3. 

15 



1887 iunie 22, Bucurefti. Propunerea facuta de ministrul Cultelor si Instructiunii 
Publice, Dimitrie A. Sturdza, Tn guvern, de a se deschide un credit suplimentar 
de 500 de lei pentru a plati Bancii Nationale a Romaniei comisionul trimiterii 
banilor destinati scolilor romane din Macedonia Tn valoare de 81 .000 de lei. 

Bucure§ti, 22 iunie 1887 
Domnilor Ministri, 

In bugetul exercitiului curent, la art. 31, se prevede suma de lei 144.500 pentru 
subventiile scolilor si bisericilor romane din strainatate. Din aceasta suma s-a acordat 
pentru intretinerea scolilor romane din Macedonia 81.000 lei din care s-a afectat pentru 
plata chiriilor locale suma de 3.210 lei. 

Aceasta suma insa trebuind platita in aur si bugetul scolilor in chestiune, care deja 
suporta agiul si comisionul cuvenit la plata salariilor profesorilor, dupa toate reducerile 



118 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

facute, nelasand nici o economie din care sa se plateasca agiul si comisionul cuvenit si la 
aceasta suma, iar pe de alta parte, suma de 5.000 lei prevazuta de articolul 43 pentru agie 
si comisionul trimiterii banilor in strainatate, fiind suficienta abia pentru acoperirea 
cheltuielilor necesitate de trimiterea stipendiilor statului, din strainatate, subsemnatul vine 
cu onoare a va ruga, Domnilor Ministri, sa binevoiti a incuviinta deschiderea, pe seama 
acestui Minister, a unui credit suplimentar de 500 lei 75 bani la articolul 31, cu care sa 
putem plati Bancii Nationale agiul si comisionul la suma de mai sus. 

Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice 
<Dimitrie A. Sturdza> 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 4317/1887, f.3. 

16 

1887 noiembrie 6/18, Perlepe, Macedonia. Memoriul locuitorilor din Perlepe, 
Macedonia, adresat ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, prin care solicita 
sprijin material pentru construirea unui local propriu pentru scoala romaneasca. 

Domnule Ministru, 

Douazeci de ani sunt de cand cultura romana se propaga printre romanii din 
Peninsula Balcanica si stiut este cate dificultati a intampinat si inca intampina scoala 
noastra de aici din partea inamicilor natiunii romanesti, totusi trebuie sa marturisim cu 
gratie generosului concurs ce zilnic ne fac fratii nostri din Romania libera, scolile romane 
din toate orasele si comunele pasesc inainte. In orasul nostru, Domnule Ministru, se opun 
din toate fortele ca romanismul aici sa nu progreseze, cu atat mai mult cu cat ei stiu ca 
biserica comunala, singura din toate existente in Macedonia, apartine de fapt romanilor, 
deoarece in firmanul ce M.S.Sultanul ne-a liberat pentru construirea ei se zice ca biserica 
este romaneasca, vlah-clisesi nicidecum orum-clisesi cum se zice indeobste in firmanele 
liberate pentru bisericile crestin-ortodoxe. De aceea partizanii grecismului se tern ca nu 
cumva romanismul aici sa se intareasca mai mult; aceasta este cauza pentru care aici, mai 
mult ca pretutindeni, se aduc enorme dificultati lucrarii de desteptare a romanilor, totusi si 
aici romanismul isi mareste cercul sau. 

Pe de alta parte, dificultatile ce intampinam de a avea un local pentru scoala sunt 
asemenea mari, caci adversarii nostri ne fac tot felul de neajunsuri la inchirierea unei case 
convenabile pentru scoala, deci am hotarat sa cladim un local de scoala al nostru propriu, 
incapator si in bune conditiuni pentru inlesnirea frecventarii ei de toti copiii romani. 

Luam prin urmare indrazneala de a va ruga prin prezenta sa binevoiti a ne acorda o 
suma ce veti crede de cuviinta spre a veni in ajutorul construirii scolii in chestiune, de 
care avem cea mai mare necesitate. 

Nu ne indoim, Domnule Ministru, ca rugaciunile noastre vor avea un rasunet in 
generoasa inima a Domniei Voastre. 



Documente 1864-1948 1 1 9 

Binevoiti, va rugam Domnule Ministru, a primi incredintarea proflindului nostru 
respect. 

Ai Domniei Voastre prea supusi servi 
Perlepe (Macedonia) 6/18 noiembrie 1887 

K.D. Karfa D. Laz. Lecante 

D. Mdrdcine Na§cu Andonescu Buzdra 

Dimitrie Argintaru X.C. Capsali 

D.N.Bobu Pandeli C. Nica 

Domnului Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 4102/1887, f.30. 



17 

1887 decembrie 20, Turtucaia, Bulgaria. Memoriul Eforiei §colii Romane din 
Turtucaia, Bulgaria, adresat ministrului Lucrarilor Publice, P.S.Aurelian, Tn care 
se cere un ajutor pentru sustinerea acestei §coli. 

Eforia §colii romane din 
Turtucaia (Bulgaria) 20 decembrie 1887 

Domnule Ministru, 

Noi, subsemnatii, membri ai Eforiei scolii romane din Turtucaia, Bulgaria, venim 
prin aceasta, cu eel mai pro fund respect, a va aduce la cunostinta deoarece noi, romanii 
din acest oras, avand o scoala pentru a invata limba stramoseasca si neavand mijloace 
indestule pentru a putea plati pe institutorul care preda micilor nostri copii lectiile 
necesare; 

Va rugam, D k Ministru, din tot sufletul si din tot cugetul, cu lacrimi fierbinti a ne 
libera din partea D— Voastre, cat veti binevoi, un mic ajutor ca sa putem sustine aceasta 
scoala, sa nu ne pierdem limba stramoseasca si a nu ramane micii nostri copilasi pe 
drumuri si a-si pierde limba materna, care am pastrat-o de sute de ani, atat limba cat si 
scoala; dar acum, din cauza imprejurarilor favorabile in care ne aflam, nu avem mijloace 
a mai sustine si suntem nevoiti a recurge la bunavointa D voastre . 

Speram, Domnule Ministru, ca cererea noastra nu va ramane nesatisfacuta, ca unii 
care stim ca D voastm sunteti persoanele acelea care cautati a incuraja si a sustine o astfel de 
cauza nationals. 

Suntem cu tot respectul ai D 2238518 prea supusi servitori. 

Presedinte M. Drdgdnescu 

Secretar TV. Enciulescu 

Domniei Sale D— P.S. Aurelian, Ministrul Lucrarilor Publice Bucuresti 
> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 4102/1887, £27. 



120 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

18 

1888 octombrie 21 <Constantinopol>. Adresa inspectorului §colilor romane din 
Macedonia, Apostol Margarit, catre institutoarea Alexandrina Abeleanu, prin care 
o anunta ca datorita dezinteresului manifestat Tn atragerea Tnscrierii elevelor la 
§coala de fete din lanina este transferata la §coala de fete din Gope§i. 

Doarnna Institutoare, 

Este deja un an de cand s-a deschis scoala romana de fete din lanina, a carei 
profesoara titulara sunteti, si in tot intervalul anului nu mi-ati scris niciodata in privinta 
mersului si starii scolii Domniei Voastre. In luna martie a.c. v-am atras atentiunea asupra 
acestei lipse de datorie prin scrisoarea ce am trimis pe adresa sotului Domniei Voastre, D 1 
Abeleanu, cand pe langa altele faceam observatii asupra populatiei scolii, care trebuie sa 
fie sporita si pentru aceasta va spuneam ca trebuie sa luati masurile cuvenite ca in anul al 
doilea numarul elevelor scolii de fete sa fie eel putin 15-20. 

Cu toate acestea, desi de la 14 aprilie scoala Domniei Voastre si Gimnaziul din 
lanina au fost inchise prin ordinul Sublimei Porti si prin urmare aveati tot timpul si 
Domnia Voastra si D 1 Abeleanu sa fi asigurat eel putin un numar de macar 10 eleve care 
sa se inscrie la scoala de fete a Domniei Voastre, Domnia Voastra nici nu mi-ati scris 
daca v-ati ocupat de aceasta, ce masuri ati luat si la ce rezultat ati ajuns. Ordinul Sublimei 
Porti de a se deschide scoala romana din lanina s-a expediat d-aicea la 31 august a.c. si 
iata ca au trecut de atunci doua luni de zile si Domnia ta nu mi-ai scris nimic, atat in 
privinta scolii, daca ati deschis-o si functioneaza, precum si in privinta elevelor Domniei 
Voastre, daca ati avut si cate sunt. 

Dupa informatiile ce am si care se confirma prin tacerea Voastra, nici scoala n-ati 
deschis inca, nici ca este speranta eel putin a o deschide in anul curent, deoarece nu s-au 
inscris eleve la scoala Domniei Voastre. De aceea, deoarece nu poate fi o profesoara si un 
profesor salariat pentru o scoala care nu exista sau care nu functioneaza, in interesul 
general al invatamantului public si personal al Domniei Voastre, sunteti permutata la 
scoala de fete din Gopesi, unde se simte necesitatea unei profesoare de clasele superioare, 
si sunteti invitata a merge acolo fara intarziere, cunoscand ca nu vi se va plati subventia 
decat din ziua in care va veti prezenta la postul Vostru, deoarece nu pot plati subventii la 
institutori si institutoare a caror scoala nu functioneaza si mai ales pentru lipsa de eleve. 

Apostol Margarit 

Rezolutia Ministrului Cultelor si Instructiunii Publice: 
In vederea propunerii facute de Dl. Inspector al scolilor romane din Macedonia, 
prin raportul nr. 14 din 8 noiembrie, s-a aprobat permutarea D-nei Alexandrina D. 
Abeleanu de la scoala de fete din lanina, desfiintata de la 14 aprilie a.c, la clasele 
superioare de la scoala de fete din Gopesi, in aceeasi calitate si cu aceeasi 
subventie. 
1888 noiembrie 18 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor §i Instructiunii Publice, dosar 4505/1888, f. 14-15. 



Documente 1864-1948 1 2 1 

19 

1889 iunie 9, Bucure§ti. Adresa directorului Azilului „Elena Doamna" din 
Bucure§ti catre ministrul Cultelor §i Instructiunii Publice, unde recomanda trei 
eleve din Macedonia, cu rezultate bune la Tnvatatura, sa primeasca posturi de 
Invatatoare Tn acea regiune. 

Domnule Ministru, 

Intre absolventele Azilului din anul acesta scolar, sunt si trei eleve aduse din 
Macedonia spre a se pregati ca invatatoare. Aceste trei eleve sunt: 

Theoharie Victoria coeficient 9.24 

Buse Zaharia coeficient 7.64 

Samarineanu Lita coeficient 7.87 

In vederea acestui rezultat foarte satisfacator si mai ales, aceste alese find bine 
pregatite pentru cariera de institutoare, subsemnatul, cu onoare va roaga Domnule Ministru, 
sa binevoiti a le recomanda Domnului Inspector al Scoalelor din Macedonia spre a le da 
locuri de invatatoare in Macedonia, pentru care s-au si pregatit. 

Primiti va rog Domnule Ministru asigurarea inaltei stime si consideratiuni ce va 
pastrez. 

Director B. Constantinescu 

Domniei Sale Domnului Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 4924/1889, f.14 



20 

1891 ianuarie 24, Pera <Constantinopol>. Raportul ministrului plenipotentiar la 
Constantinopol, T.G. Djuvara, privind conflictul dintre Patriarhul Ecumenic de la 
Constantinopol si sapte mitropoliti. Este consemnata intentia Patriarhului de a-i 
oferi Mitropolitului roman Antim o eparhie pentru a scapa de „schismul romanilor 
din Imperiul Otoman". 

Nr. 73 Pera 12/24 septembrie 1891 

Confidential 

Domnule Ministru, 

Ca urmare la raportul meu N° 53 si la telegramele mele cifrate Ne 59 si 60 am 
onoarea a va comunica urmatoarele amanunte cu privire la conflictul iscat intre Patriarhul 
ecumenic si cei sapte Mitropoliti, membri ai Sinodului din Phanar. 

Patriarhul Antim a scris, fara a consulta Sinodul, atat Mitropolitului Germanos din 
Heraclea, cat si Mitropolitului Basiliva din Anhialo, de a pleca din Constantinopol si a se 
duce la eparhiile lor; intentia lui era de a chema alti doi Mitropoliti mai devotati pentru a-i 
inlocui. Mitropolitii susnumiti nevoind a se supune unei masuri arbitrare si ilegal, 



122 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Patriarhul a scris oficialmente un takrir Ministrului Cultelor si al Justitiei, pentru ca cei 
doi prelati sa fie dusi cu forta la eparhiile lor. Sublima Poarta nu a dat curs acestei cereri, 
recunoscand implicit ca dreptatea este de partea [...] pentru a-1 dojeni si a-i cere sa reintre 
in legalitate si sa aduca pacea in Sinodul Ecumenic. Pe de alta parte Marele Logotel 
Aristarchi a fost insarcinat sa staruiasca pe langa cei sapte Mitropoliti pentru a ajunge la o 
impacare; in acelasi sens sunt pozitiv informat ca lucreaza si ambasada Rusiei si 
Legatiunea Greciei. 

In urma acestor presiuni, Patriarhul Ecumenic ar fi declarat ca va retrage scrisorile 
sale, dar pretinde ca cei trei Mitropoliti sa ii adreseze scuze. Ramane asemenea de aplanat 
dificultatea procesului verbal incheiat de cei sapte Mitropoliti si pe care acestia cer sa-1 
treaca in protocolul oficial al lucrarilor Sinodului, pe cand Patriarhul se opune din rasputeri. 

Se sopteste ca aceste certuri nu ar fi decat un pretext pentru a zili pe Patriarhul 
Antim sa se retraga si ca adevarata cauza a razvratirii majoritatii membrilor Sinodului ar 
fi o mita de 12.000 lire ce Patriarhul ar fi luat de la Sarbi pentru a sfarsi afacerea 
Episcopului de la Uskiib. 

Cu acest prilej am aflat ca Patriarhul Antim, in urma mortii mitropolitului din 
Grebena ar fi propus Mitropolitului din Efes ca Sinodul sa numeasca la Grebena pe 
actualul Mitropolit din Belgradul Albaniei iar aceasta eparhie sa fie oferita Mitropolitului 
roman Antim, care, in vremuri, ar fi cerut-o; cu chipul acesta, Patriarhul spera sa scape 
de schismul romanilor din Imperiul Otoman. Nu voi lipsi de a face totul pentru a dejuca 
acest plan. 

Primiti va rog, Domnule Ministru, asigurarea preainaltei mele consideratiuni. 
Excelentei Sale Domnului C. Stoicescu, Ministrul Afacerilor Straine 

T.G. Djuvara 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol .15, f. 2. 

21 

1895 noiembrie 10, <0§iani>. Petitia preotilor romani din comuna 0§iani, 
adresata Consulatului Romaniei la Salonic, prin care se obliga sa slujeasca Tn 
limba romana daca vor primi un salariu din partea statului roman. 

Nr. 746 1895 Noiembrie 10 

Copie de pe petitiunea preotilor comunei O^iani 
adresata Consululiii General al Romaniei la Salonic 

Domnule consul! 

Subsemnatii Preotii comunei Osiani, judetul Ghevghelia, va rugam sa binevoiti a 
interveni la locurile competinte, a ni se da la fiecare salarii cat va crede de cuviinta 
guvernul roman, si cu toate piedicile opuse de grecomani; vom incepe a face toate 
serviciile divine, in biserica comunei noastre in limba noastra materna, romana, precum si 
in scoala vom introduce limba romana cu darul lui Dumnezeu, cu vointa nationals si 
sacrificiile noastre si sa stiti ca daca comuna noastra care este centrul va adopta limba 
romana in biserica si scoala, toate comunele vecine ne vor insoti. 



Documente 1864-1948 123 



\2§5 JfoeAn&KK \0. 



3*4. <Sm,oUii' S**jit' 4WW (ryW ;«de>ttl ^WjaUa, Ve 

jit <*vu. iaW« <^ v* caeJe. de. OM/<2vita. CjawvHat SUrwt^.^ v*~ 
■Tote ^t<Ucifc ujuut dc aaeco-ovuMu*; vow>. tvietj»e. a, |aee. 4"oVt <M«H(wrb* 

^vvaeuAw -4,' w ticifa V tfw <Jw(Ut Ciia. ft»ma)nl ax. dUui LSWrme^ 
2U Gjnuwti* (5&W SeA' J<t 



Uanwu 







124 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Primiti Domnule Consul, asigurarea preaosebitei noastre stimi, si respectul ce va 
conservam. 

Ai Comunei Osiani Preoti efimeri. 

(L.S.) Primul Muhtar al ciflicului Osin 

(S.) Popa Mandi (S.) Popa Dionisi (S.) Sachelarie Popa Dimitri 

(S.) Popa Christu (S.) Popa Gheorghe Argintenu 

pentru conformitate 
Interpret, E. Andria 
Domniei Sale Domnului Consul General Regal al Romaniei la Salonic 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 15, f.6. 

22 

1896 octombrie 22, Bucure§ti. Referat al pre§edintelui Consiliului de Mini§tri, 
ministrul Afacerilor Straine, D.A. Sturdza, privind alegerea unui mitropolit al 
romanilor din Imperiul Otoman Tn persoana lui Antim. Printre cei nominalizati Tn 
aplicarea acestui plan erau: T.G.Djuvara, Take Margarit, Caragiani, Apostol 
Margarit. 

Afara de instructiunile cu data de astazi, D 1 Djuvara va aduce la indeplinire si 
urmatoarele puncte: 

1) In ziua prezentarii petitiunii delegatilor catre Marele Vizir, sau inainte, D 1 
Djuvara va merge la baronul Calice si-i va da citire de extractele din memoriul ce am 
remis comitelui Goluchowski. Totodata va informa de actul savarsit pe ambasadorii 
Austro-Ungariei, Germaniei si Italiei, explicand situatiunea si cerand sprijinul lor. 

2) Va cauta sa capete concursul lui Izzet Bey si Djelaladin Pasa. 

3) Vineri 1 noiembrie, va cauta sa obtina o audienta de la Sultan pentru a pregati 
terenul. 

4) Dupa ce Antim va oficia ca Mitropolit, D 1 Djuvara va vedea din nou pe cei trei 
ambasadori pentru a preveni un act de violenta din partea autoritatilor otomane. 

5) Va declara Sultanului si Sublimei Porti ca Guvernul Regal nu numai va ceda un 
loc pentru o moschee in Bucuresti, dar inca va contribui baneste la cladirea ei, daca si 
biserica romana nu este persecutata in Turcia. 

Bucuresti in 22 octombrie 1 896 
semnat D.A. Sturdza 

Chestiunea macedoneana consta in instalarea temeinica si de sine statatoare a 
bisericii romanesti, care trage dupa sine si functionarea regulata a scolilor si jurisdictia 
ecleziastica. 

Chestiunea alegerii unui mitropolit al romanilor din Imperiul Otoman dureaza de 
zece ani si capatase un corp prin petitia notabililor romani catre Sultan, in 1892. 

De atunci s-a dovedit cu prisos ca Patriarhia va taragana mereu solutia ceruta de 
romani, deoarece Patriarhia ecumenica, sau mai exact greceasca, considera in principiu 
tendinta macedonenilor ca o tendinta schismatica; s-a dovedit asemenea ca Sublima 



Documente 1864-1948 125 

Poarta nu va lua, proprio motu, o hotarare defmitiva favorabila romanilor, caci astfel este 
obiceiul turcilor de a nu se urni din loc, chiar cand este invederat ca actiunea de facut, 
este neindoios folositoare cauzei lor. 

Asadar nimic nu se va face nici de Poarta, nici de Patriarhie, daca romanii nu vor 
intra pe terenul faptelor indeplinite. Macedonenii au dat pe deplin dovezi cat pot fi de utili 
Imperiului si cat sunt de credinciosi Sultanului; acesta are incontestabil nevoie de dansii 
si o indrazneala a lor, pentru un scop nobil si inalt, nu poate fi rau talmacita. 

Orice demers al romanilor la Patriarhie va ramane fara rezultat, caci orice actiune a 
lor va fi privita, oricum s-ar intoarce, ca o ruptura; in adevar, Patriarhia sta astazi nu 
numai sub influenta greceasca, ci mai mult ca oricand, sub inriurirea covarsitoare a 
Rusiei, care predomneste totul la Sublima Poarta cat si in Palatul Sultanului. 

Lucrurile stand astfel, trebuie sa pasim cu energie inainte. 

De aceea, in eel mai scurt timp posibil, trebuie sa se aduca la indeplinire 
urmatoarele hotarari: 

1) Peste putine zile, D 1 Caragiani va duce la Constantinopol toate obiectele 
trebuincioase pentru instalarea paraclisului: icoanele, vestmintele, cartile, vasele sfinte, etc. 

2) In Constantinopol se va inchiria imediat casa, in aproprierea legatiei, si se va 
lucra cu chibzuinta la facerea tamplei, a iconostasului, a ispositoriului pentru citirea 
Evangheliei; antimirtul se va lua de la Patriarhie. 

3) D 1 Take Margarit va pleca indata in Macedonia, si in termen de doua saptamani 
va obtine ca toti preotii si oamenii bisericilor romanesti sa semneze o declaratiune de 
supunere catre Mitropolitul ce se va alege si cu care vor fi solidari; totodata D~ sa va 
alege un preot, un diacon si un cantaret dintre cei mai demni si se va reintoarce cu dansii. 

4) La 6 noiembrie, cei 4 delegati romani se vor intruni si vor semna un proces 
verbal, constatand ca il aleg pe Antim ca Mitropolit. 

5) In aceeasi zi, D 1 Djuvara va face sa se slujeasca o liturghie de catre Mitropolitul 
grec din Pera, pentru ziua D— de nastere; dupa acest serviciu, va cere ca Mitropolitul 
Antim sa slujeasca, impreuna cu Mitropolitul Perei un parastas pentru odihnirea sufletului 
parintelui sau. Astfel se va constata ca Mitropolitul roman a functionat in Eparhia Perei. 

6) La 9 noiembrie 1896, delegatii vor prezenta Marelui Vizir petitia conform 
textului aprobat de mine. 

7) La 17 noiembrie 1896, Mitropolitul Antim va oficia pentru intaia oara in 
paraclisul roman din Pera: vor asista toti dreptcredinciosii romani, afara de functionarii 
Legatiilor si ai Consulatului; vor fi fata si delegatii. In acelasi timp, Mitropolitul va sfinti 
preot pe Bobescu. 

8) Dupa serviciu, Antim, insotit de un delegat al enoriasilor, va merge la 
Mitropolitul grec din Pera sa-1 incunostiinteze despre infiintarea paraclisului roman, unde 
se va pomeni intotdeauna Patriarhul. 

9) A doua zi, D 1 Djuvara va merge la Poarta, ca sa explice faptul si sa ceara 
concursul binevoitor al guvernului imperial. Tot luni, D 1 Djuvara va interveni, in mod 
oficios, pe langa Patriarhul ecumenic, insistand asupra acestui punct ca romanii, 
exasperati, ar putea ajunge la schisma, lucru ce s-ar inlatura daca Patriarhia ar permite 
Mitropolitului Antim sa functioneze in calitatea in care 1-a ales poporul roman din 
Imperiul Otoman. 



126 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



10) Vor merge asemenea la Poarta, D Apostol Margarit, cu Mitropolitul si cu 
delegatii, pentru a prezenta un memoriu prin care se va arata ca romanii au rabdat ani de 
zile si numai dupa ce s-au convins ca Patriarhia nu le va da dreptate s-au hotarat la acest 
pas, si prin care se va cere sprijinul si protectia guvernului turcesc, atat de tolerant cu toti 
crestinii. 

11) Se va injgheba o miscare patriotica in Macedonia, cu laude pentru actul 
national, aratand recunostinta Sultanului si Patriarhului (pana el va rupe de romani); toate 
bisericile romane vor sluji cate un Te Deum pentru a multumi Sultanului si a face act de 
supunere lui Antim; se va adresa o petitiune de multumire a poporului roman catre Sultan. 

12) Mitropolitul din Durazzo va conta in serviciul roman in mod efectiv si 
permanent. 

13) Bugetul Mitropoliei se fixeaza astfel: 



Nr 
Crt 


Cheltuieli ordinare 


Pe luna 


Cheltuieli extraordinare 


Pe luna 


1. 


Mitropolitul din Constantinopole 


1200 


Infiintarea paraclisului 


500 


2. 


Mitropolitul din Durazzo 


600 


Mobilierul Mitropoliei 


300 


3. 


Un preot la paraclisul din Pera 


250 


Diurna delegatilor 


<100> 


4. 


Un diacon 


200 


Diurna delegatilor 


<200> 


5. 


Un cantaret 


200 






6. 


Un secretar 








7. 


Un interpret 








8. 


Un Paraclisier 


100 J 






9. 


Chiria Mitropoliei 


335 






10. 


Cheltuieli de intretinere a paraclisului 


50 







Bucure§ti in 22 octombrie 1 896 



SemnatZU. Sturza 
> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 25, (1896-1932), f. 1-4. 

23 



1896 noiembrie 26. Traducere din articolul Adevamta istorie a cestiunei 
macedo-romane din ziarul grec din Bucure§ti, Paths (Nr. 1.716 din 27 
noiembrie1896), privind pozitia Patriarhiei Grece§ti care nu dore§te 
recunoa§terea Mitropolitului Antim. 

Traducere din limba greaca din ziarul grec „Patris" din Bucuresti de la 27 Noiembrie 1898, 

Nr. 1716 

Adevarata istorie a cestiunei Macedo-Romane 

Informatiuni autentice 

Astazi am fost fericiti sa avem cele mai exacte si pozitive informatiuni din izvor 

oficial din Constantinopol, privitoare la cele petrecute in Constantinopol si care din 

fericire pentru ambele natiuni surori, Romania si Grecia, nu au vreo insemnatate asa de 

serioasa precum se parea la inceput. lata exact ce s-a intamplat: 



Documente 1864-1948 127 

Sultanul prin o Iradea a decis ca sase tineri macedo-romani sa fie primiti in scolile 
superioare cu cheltuielile Sultanului si sa fie intrebuintati intr-o zi ca functionari ai statului. 

Aceasta era fara indoiala pentru romani o mare onoare si totodata si o recunoastere 
indirecta a macedo-romanilor ca nationalitate. Guvernul Romaniei a avut asadar multa 
dreptate accentuand, precum a facut, in Camera aceasta mare reusita diplomatic^ pe langa 
Poarta. 

In privinta cestiunei Mitropolitului Antim, guvernul roman nu a cerut sa se desparta 
cestiunea de jurisdictia patriarhului. Alegerea s-a facut naturalmente de romanii- 
macedoneni din Constantinopol, dar cererea lor s-a izbit de drepturile Patriarhiei, care e 
singura in drept sa reguleze cestiunea sub punct de vedere ecleziastic si sa satisfaca si 
dorinta ortodocsilor macedo-romani. Dar din nefericire nu a reusit regularea pasnica a 
cestiunei dintre macedo-romani si patriarhie, deoarece Patriarhia refuza sa numeasca 
Mitropolit pe fostul Mitropolit de Mesembria, Antim, contra caruia avea motive de a 
refuza. Si de aici a provenit ruptura dintre Patriarhie si macedo-romani, care contra 
dorintei exprimate de Patriarhie s-au incercat sa recunoasca pe Antim si sa faca chiar 
inaugurarea, dar aceasta fapta a fost oprita din partea Portii, de temere ca nu cumva din 
gresita intelegere sa se faca vreo rasculare a ortodocsilor din Constantinopol. 

Prin urmare, pana acum afacerea se margineste la primirea in scoli a tinerilor 
macedo-romani, ceea ce face a se intelege si recunoasterea lor ca nationalitate. 

Cestiunea bisericeasca romana inca pendinte si ar fi de dorit sa i se dea o solutie 
impaciuitoare spre satisfacerea si marea multumire a noastra si a romanilor cu care 
lucrurile ne arata sa conlucram pe terenul politic. 

Patriarhia naturalmente are datoria sa apere integritatea bisericii si unirea intre 
ortodocsi, care cu nici un fel nu trebuie stricata si nu ne indoim ca din ambele parti va 
domni intelepciune si patriotism spre marea bucurie si a Regatului nostru liber, care cu 
multa parere de rau ar vedea in aceste momente o dispozitiune pagubitoare pentru ambele 
parti de la o conlucrare politica in viitor. 

Traducere din limba greaca (din ziarul grec Patris din Bucuresti de la 27 noiembrie 
1896, nr. 1716). 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 25, (1896-1932), £155. 

24 

1896 noiembrie 15/27, Pera (Constantinopol). Raportul ministrului 
plenipotentiar al Romaniei la Constantinopol, adresat presedintelui Consiliului 
de Ministri, ministrul Afacerilor Straine, D.A.Sturdza, privind convorbirea avuta 
cu marele vizir Halil Rifaat Pasa Tn problema recunoasterii mitropolitului Antim. 
Acesta l-a asigurat de sprijinul lui promitand ca va trece peste refuzul 
patriarhului grec. 
Nr. 99 1 Pera 1 5/29 Noiembrie 1 896 

Domnule Presedinte al Consiliului, 

Am onoare a confirma telegrama mea N° 986, prin care v-am anuntat ca ieri, joi 
14/26 noiembrie 1896, dimineata, delegatii poporului roman din Imperiul Otoman au 
prezentat Altetei Sale Marelui Vizir petitiunea al carei text, redactat de mine, a fost 



128 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

aprobat de Excelenta Voastra, si prin care fac cunoscut Sublimei Porti ca au ales ca Prim 
Mitropolit al romanilor din Imperiul Otoman pe P.S.S. Mitropolitul Antim, fost 
Mitropolit al Mesembriei. 

Indata ce am avut cunostinta de savarsirea acestui insemnat eveniment asteptat cu 
atata nerabdare de neamul romanesc de aproape zece ani de cand urmeaza negocierile 
pentru indeplinirea lui, m-am grabit a ma duce la Halil Rifaat Pasa, spre a-mi da imediat 
seama de impresia ce a produs actul conationalilor nostrii. 

In convorbirea ce am avut cu Marele Vizir, am inceput prin a-1 felicita de Marele 
Cordon al Stelei ce Majestatea Sa Regele a binevoit a-i conferi; Alteta Sa a fost foarte 
magulita de aceasta inalta distinctiune, pe care a declarat ca o primeste cu draga inima, 
fiind un vechi prieten al romanilor, si rugandu-ma sa transmit Augustului Nostru Suveran 
respectoasele sale multumiri. 

Pentru a-1 dispune inca in favorul nostru, am insarcinat pe Primul Dragoman al 
Legatiunii sa-i povesteasca audienta din urma ce am avut la Sultan si chipul binevoitor 
cum Majestatea Sa Imperials s-a ocupat de romanii din Macedonia. Nu am lipsit de a 
reaminti si hotararea guvernului Regal de a contribui la alcatuirea unei moschei in 
Bucuresti. Insusi Sultanul, am zis, a binevoit a ma autoriza sa ma interesez de soarta 
conationalilor nostri din Turcia. 

Halil Rifaat Pasa a grait atunci cam astfel: 

„Recunosc ca romanii din Macedonia, Epir si Albania sunt cei mai credinciosi si 
devotati supusi ai Sultanului; daca am reusit sa aduc servicii Augustului meu Suveran, 
cand eram Valiu in Monastir, aceasta am datorit-o mai cu deosebire romanilor. Grecii vor 
sa-i grecizeze, aceasta o stim foarte bine. Dar, din fericire, romanii se opun acestei 
cotropiri si lucrul este in interesul bine inteles al Sublimei Porti". 

„Sunt cativa ani, a continuat Marele Vizir, cand eram Ministru de Interne, am avut 
prilejul sa vorbesc despre chestiunea aceasta cu fostul Patriarh grec, Neofit. Romanii 
cereau un sef religios al lor, ca toate celelalte nationalitati din Imperiu, si eu zisei 
Patriarhului ca cererea lor mi se parea dreapta. Daca nu veti intelege, ii spusei, ca e chiar 
interesul D. Voastre de a le acorda ceea ce cer, ei vor sfarsi prin a-si alege singuri un 
Mitropolit si un Episcop; nationalitatea romana s-a de§teptat (aceasta este propria 
expresie a lui Halil Rifaat Pasa) si nimic nu o va putea impiedica de a-si da un cap 
bisericesc. Patriarhul Neofit imi raspunse ca am dreptate ca si dansul impartaseste 
vederile mele, dar ca, din nenorocire, Sinodul din Phanar se opunea acestei solutiuni". 

Intrerupand, pentru a declara ca Sinodul grecesc este mai mult o Adunare cu 
scopuri politice, decat bisericesti, Marele Vizir m-a aprobat fara rezerva. 

„Iata ca prevederile mele s-au realizat, urma Halil Rifaat Pasa. Chiar astazi am 
primit o petitiune de la delegatii romanilor din Imperiu, prin care imi fac cunoscut ca au si 
ales un Mitropolit al lor". 

Intreband ce are de gand sa faca cu aceasta petitiune, Marele Vizir mi-a raspuns ca 
maine chiar o va recomanda Ministrului competent al Cultelor si Justitiei, pentru ca 
acesta sa ceara opinia Patriarhului Ecumenic asupra ei. 

La observatiunea mea ca nu ne putem face iluzii asupra dispozitiunilor Patriarhiei 
grecesti, care, de la 1892 taraganeaza afacerea, Halil Rifaat Pasa a raspuns ca nu poate 
face altfel decat a indeplini aceasta simpla formalitate, dar ca va trece peste indaratnicia 
Patriarhiei; atat mai rau pentru aceasta. 



Documente 1864-1948 129 

Am parasit pe Marele Vizir sub cea mai buna impresie, rugand calduros pe Alteta 
Sa sa nu asculte intrigile ce aceasta chestiune va suscita si sa continue a da conationalilor 
nostri din Imperiul Otoman puternicul sau sprijin. 

Maine si poimaine contez sa vad pe Patriarhul Ecumenic si pe Marele Logofat 
Aristarchi, pentru a incerca sa-i conving de greseala ce ar face recurgand la acte de 
violenta in contra Mitropolitului nostru si a bisericii romane. 

Zilele acestea lucrez cu dl. Ap. Margarit si Caragiani pentru instalarea paraclisului 
roman, in care sper sa fac sa oficieze Primul Mitropolit Antim in ziua de joi, 21 
noiembrie, cand s-a nimerit sa fie marea sarbatoare crestineasca Intrarea in Biserica. Fie 
ca intrarea noastra in Biserica romana din Constantinopol sa rodeasca pentru propasirea 
neamului romanesc in Orient! 

Primiti, va rog, Domnule Presedinte al Consiliului, incredintarea prea inaltei si 
respectoasei mele consideratiuni. 

T. Djuvara 
Excelentei Sale Domnului D. Sturdza, 
Presedinte al Consiliului si Ministru al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 25, (1896-1932), f. 107-109. 

25 

1896 decembrie 2/14, Belgrad. Raportul Legatiei Romaniei la Belgrad, 
adresat ministrului Afacerilor Straine, Constantin Stoicescu, privind unele 
aprecieri ale presei sarbe Tn legatura cu proclamarea mitropolitului romanilor 
din Turcia, Antim. 
Legatiunea Regala a Romaniei Tn Serbia 
Nr. 339 Belgrad 2/14 Decembrie 1896 

Cu doua anexe 
Confidential 

Domnule Ministru, 

Ca urmare la raportul meu confidential Ne 337 din 28 Noiembrie, am onoare a va 
trimite aci alaturat traduceri din ziarele Videlo, din 29, Narod si Ma <...> Novine, din 30 
Noiembrie, in care se cuprind aprecieri despre proclamarea Mitropolitului Romanilor din 
Turcia. Si in aceste organe, ca si in acele despre care mentioneaza raportul meu 
precedent, ideea ce le preocupa este deosebirea de tratament ce pretind ca Poarta face 
intre romani si sarbi in privinta ajutorului ce s-ar cuveni acestora din partea ei spre a se 
infiinta Episcopate sarbe in Turcia. 

Este evident ca cererile Serbiei nu se mai potrivesc astazi cu ale romanilor, 
deoarece romanii, cand au vazut cererile lor respinse de Patriarhie, nu au pretins ca Poarta 
sa substituie Mitropoliti romani Mitropolitilor greci si sa nu mai recunoasca pe acestia din 
urma, tinta pe care o urmareste pretentiile sarbilor din Turcia. Daca sarbii ar face acelasi 
pas ca romanii este probabil ca ei ar intampina rezistenta in guvernul turc, care nu poate 
astazi, asa cum sarbii exigeaza, sa tagaduiasca dreptul Patriarhiei de a alege insisi 
reprezentantii ei ecleziastici in diocezele de sub ascultarea ei. 



130 Scoli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Deci, asa cum pun si staruiesc sarbii sa se rezolve chestiunea lor ecleziastica in 
Turcia, nu se vede cum si cand ei vor atinge scopul ce-1 urmaresc si mi se pare ca pe 
nedrept invinuiesc Poarta, acuzand-o, cum fac, de rea credinta fata cu dansii. De altfel, ei 
nu se pot plange de vreo rezistenta a Portii cand scriu ca a fost de ajuns ca Patriarhia, 
acum un an, sa aleaga pe un sarb titular al Mitropoliei din Prizrend, pentru ca Poarta sa-i 
acorde Beratul de investitura. Chestiunea, in fond, sarbii o stiu foarte bine, sta in 
pretentiile elenizatoare ale Patriarhiei, care in aceasta urmeaza si fata cu sarbii, ca si fata 
cu bulgarii si romanii, acelasi plan national grecesc, iar nu religios. Aceasta face ca se 
poate crede ca defmitiv refuzul Patriarhiei de a conveni cu cererile guvernului sarb pentru 
Mitropolia din Uskub. 

Intrucat proclamarea Mitropolitului romanilor din Turcia cu aprobarea Portii poate 
ajuta pe sarbi spre a exige de la dansa aceeasi bunavointa pentru congenerii lor, ea a fost 
si este privita cu simpatie de presa de aici. Nu se putea insa ca aceeasi presa sa nu 
cerceteze mai de aproape actul romanilor si, izolandu-i de afacerea ce o preocupa, sa nu 
priceapa si efectul lui asupra pretentiilor contrarii ale bulgarilor, sarbilor si grecilor din 
Turcia. De aceea vedem in toate organele sarbesti afirmarea repetata ca romanii din 
Turcia ar fi numai „o mana de oameni" si Videlo, organ oficios al guvernului, cauta 
indirect sa insinueze ca: proclamarea Mitropolitului roman insemneaza mult daca romanii 
urmaresc prin aceasta un scop practic. 

Aceasta idee si-o apropie si o dezvolta cu brutalitate organul inaintat al partidului 
radical Narod din 30 noiembrie. Acesta spune lamurit ca: aparitia exarhatului romanesc 
nu poate sa-1 faca a se uni sincer si din toata inima cu bucuria romanilor, caci ea ar 
constitui o pretentie noua si ar fi un factor puternic al amestecului Romaniei in afacerile 
de dincoace de Dunare. Exarhatul romanesc este, dupa Narod, numai acoperamantul sub 
care mana Romaniei, fara drept, fara baza istorica, se intinde spre a complica in 
detrimentul sarbilor si al bulgarilor chestiunile balcanice. De aceea, dansul propune o 
intelegere sarbo-bulgara spre a-si apara interesele contra inamicilor care isi deschid calea 
prin ajutorul grecilor la sud si al romanilor la nord. 

Propunerile lui Narod si protestarile lui in numele ortodoxiei si slavismului, el 
insusi le combate cand ameninta la sfarsit Patriarhia cu [...] schisma sarbeasca. 

Primiti va rog Domnule Ministru incredintarea profundului meu respect. 

St. Papiniu 

Excelentei Sale Domnului C.I. Stoicescu, Ministru al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 25, (1896-1932), f. 174-179 

26 

1896 decembrie 14, Pera <Constantinopol>. Raportul ministrului 
plenipotentiar al Romaniei la Constantinopol, T.G.Djuvara, adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Constantin Stoicescu, unde relateaza convorbirea avuta cu 
Sultanul Tn privinta recunoasterii mitropolitului Antim. Acesta i-a promis ca Tn 
cateva zile ministerul Cultelor si Justitiei va rezolva problema. 



Documente 1864-1948 1 3 1 

Nr. 1175 Pera, 14 Decembrie 1896 

Confidential 

Domnule Ministru, 

Confirmand telegrama mea cifratS de ieri N° 1 164 am onoarea a vS rezuma mai jos 
convorbirea ce am avut cu M.S. Sultanul in prezenta excelentei sale Munir Pasa si a 
Primului Dragoman al acestei Legatiuni. 

Exprimand, potrivit telegramei Excelentei Voastre N° 21867, inalta satisfactiune a 
Augustului nostru Suveran si multumirile Sale pentru interesul ce Sultanul binevoieste a 
acorda supusilor romani din Imperiul sSu, Majestatea sa Imperials mi-a rSspuns cS 
primeste cu cea mai vie plScere mesajul cu care am fost insarcinat si ca a fost profund 
atins atat de sentimentele exprimate de Rege cat si de demonstratiunea simpaticS ce i-a 
fScut Parlamentul roman si Guvernul Regal. 

In mod spontaneu si fSrS ca eu eel putin sa ridic aceastS chestiune, M.S. Imperials 
mi-a declarat ca afacerea recunoasterii P.S.S. Mitropolitului Antim ar fi fost deja regulatS 
in sensul dorintelor noastre, fara circumstantele politice actuale, atat de incurcate, si fara 
grabele preocupSri de care Sublima PoartS e din ce in ce mai inconjuratS. „Izzet Bey eu 
de aici in acest moment chiar si mi-a spus, urmS Sultanul, ca peste trei sau patru zile 
Ministerul Cultelor si al Justitiei va transa chestiunea". 

Negresit ca am profitat de ocaziune pentru a enumera, in mod succint, dar ISmurit, 
argumentele care militeazS in favoarea cererii noastre. In special am facut apel la Padisah ca 
sa nu ne mai trimitS la Patriarh, a cSrui rea vointS s-a dovedit, cSci romanii din Imperiu nu 
asteaptS o solutiune decat de la mSrinimia si intelepciunea Suveranului lor. DacS Patriarhia 
greceasca, cu toata atitudinea hotarata si categories a Mitropolitului Antim, pare a se face ca 
nu vede, nu aude si nu voieste sau sa recunoasca pe P.S.S. sau sa-1 excomunice, Majestatea 
Sa Imperials va binevoi sS facS dreptate si sS taie acest nod gordian. 

Stiind cS mS adresez nu numai ImpSratului Otomanilor, dar mai cu seamS in 
materie religioasS, Khalifului Sef religios al tuturor musulmanilor de pe glob, am insinuat 
cS sSrbStorile CrSciunului se aproprie si cS fiind datS rSceala dintre Patriarhia EcumenicS 
si aceastS Legatiune, imi va fi greu de a mS duce la biserica greceascS; Sultanul mi-a 
rSspuns cS panS la 25 Decembrie viitor sperS cS-mi va fi permis sS mS due si sS-mi fac 
rugSciunile in capela romanS din Pera. 

Apoi Majestatea Sa Imperials mi-a vorbit despre delegatii romani pentru incheierea 
unui Tratat de Comert care sosiserS in acea zi si pe care mi-a zis cS mS autorizS, cu cea 
mai mare plScere sS-i prezint, precum si despre cele douS chestiuni tratate in notele mele 
no... si no... 

Plecand, Sultanul mi-a reinnoit promisiunea cS imediat va da un nou ordin pentru 
ca chestiunea recunoasterii Mitropolitului Antim sS fie transatS fSrS intarziere si m-a 
insSrcinat sS transmit M.S. Regelui complimentele Sale amicale. 

Ca consecintS a audientei de ieri, D. Ap. MSrgSrit a fost chemat astSzi de 
Mutesariful Perei (Seful Politiei) care a declarat cS se tine cu totul la ordinea mea si va 
tine tot ce ar putea sS ne fie plScut. 

Primiti, vS rog, Domnule Ministru, asigurarea prea inaltei mele consideratiuni. 

T.G. Djuvara 
Excelentei sale Domnului C.I. Stoicescu, Ministrul Afacerilor StrSine. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 25, (1896-1932), f. 244-245. 



132 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

27 

1896 decembrie 27/1897 ianuarie 8, Pera <Constantinopol>. Raportul 
Ministrului plenipotentiar la Constantinopol, T.G.Djuvara, adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Constantin Stoicescu, privind strategia de urmat Tn conditiile 
amanarii recunoasterii de catre sultan a mitropolitului roman Antim. 
Nr. 1337 Pera, 27 Decembrie 1896 

Foarte confidential 8 Ianuarie 1897 

Domnule Ministru, 

Confirmand telegrama mea cifrata N° 1226, am onoare a va comunica aci alaturata 
copie dupa noua petitiune pe care delegatii romani au inaintat-o ieri Altetei Sale 
Abdurahman Pasa, Ministrul Cultelor si al Justitiei, drept raspuns la intampinarea 
Patriarhului Ecumenic. 

Acesta, de teama ca Sublima Poarta sa nu recunoasca imediat pe Prea Sfintia Sa, 
Mitropolitul Antim, daca 1-ar excomunica sau daca 1-ar da in judecata Sinodului, persista 
in politica de pasivitate adoptata de Phanar in aceasta chestiune; de aceea, drept raspuns 
la comunicarea guvernului Imperial, Patriarhul Antim a repetat cererea sa ca delegatii 
poporului roman din Imperiul Otoman sa se adreseze direct la dansul, declarandu-se gata 
a da solutiunea ce comporta aceasta afacere pur religioasa si de resortul sau exclusiv. 

Daca Patriarhia nu castiga astfel in prestigiu si isi vede autoritatea sa zdruncinata, 
neluand nici o masura disciplinary contra unui inalt prelat ortodox razvratit, nu e mai 
putin adevarat ca aceasta atitudine neasteptata pune in grea incurcatura pe Sublima 
Poarta, care, de natura ei indolenta, se teme cu atat mai mult de a face un act de autoritate 
fata de Patriarhia greceasca, cu cat legaturile dintre aceasta si Mirropolitul Antim nu sunt 
rupte oficialmente. Cu toate acestea, este invederat ca, nefiind nici o indoiala ca 
Patriarhul va starui in aceasta indaratnicie, toata actiunea noastra va fi indreptata in sensul 
de a obtine ca Sublima Poarta sa treaca peste aceasta rea credinta si sa recunoasca pe 
Mirropolitul roman fara ca schisma sa fi fost pronuntata prin masuri de rigoare luate de 
Sinodul grecesc. 

Acesta urma sa se pronunte atat asupra acestei chestiuni cat si asupra afacerii 
Episcopatului sarbesc din Uskub, in ultima sa sedinta de sambata trecuta. Dar chestiunea 
care ne intereseaza a fost eliminata de la ordinea zilei si s-a discutat numai afacerea 
sarbeasca. 

Astfel, cu toata fagaduiala formala ce insasi Majestatea Sa Imperials Sultanul mi-a 
facut ca, pana la Craciun se va recunoaste Mirropolitul Antim, acest fapt imbucurator nu 
pare a fi asa de apropiat. Nu mai incape indoiala ca puternicele influente de care m-am 
temut inca de la inceputul actiunii noastre au fost puse in joe eel putin pentru a amana 
triumful cererilor romanilor din Turcia. Totusi nu e mai putin caracteristic ca, 
interpretand ordinul Sultanului de a se da o solutiune grabnica afacerii ca o iradea 
recunoscand pe Mirropolitul Antim, Agentia Havas si toate ziarele mari din strainatate au 
anuntat aceasta ca un fapt indeplinit. Pe de alta parte, majoritatea telegramelor de 
felicitare ce primeste Mitropolitul nostru ii sunt transmise ca telegrame oficiale. Astfel, 
incetul cu incetul se acrediteaza in opinia publica ideea ca chestiunea este transata si asa 
se stabilesc in Turcia posesiunile de fapt. 



Documente 1864-1948 133 

In ajunul Craciunului mi-am pus grava intrebare daca ar fi sau nu oportun ca 
Mitropolitul Antim sa oficieze publicamente o a doua liturghie in Paraclisul roman din 
Pera pentru a inchide, pe de o parte gura barfitorilor de la noi din tara, iar pe de alta parte 
pentru a telegrafia evenimentul in strainatate si a obijnui astfel lumea ca avem aici 
biserica si un sef religios. 

Consultandu-ma cu Domnii Apostol Margarit si I.Caragiani am cazut de acord ca 
riscul ar fi mai mare decat avantajele ce prezinta o asemenea actiune. 

In adevar, fata cu atitudinea vrajmaseasca a Patriarhiei ecumenice care a amenintat 
chiar cu inchiderea tuturor bisericilor grecesti daca Mitropolitul nostru ar fi recunoscut si 
care deja odata a inscenat o agitatiune de strada a catorva descreierati chefaloniti tocmiti 
cate un icosar de cap, ar fi fost primejdios de a expune Paraclisul si pe credinciosii romani 
la o manifestatie neplacuta; lucrul ar fi fost cu atat mai de temut in ziua unei sarbatori asa 
de mari ca Craciunul, cand majoritatea populatiunii grecesti este excitata prin libatiuni 
crestinesti traditionale. 

Ne-am zis, si socotim ca Excelenta Voastra va aproba prudenta rationamentului 
nostru, ca ar fi periculos de a expune aceasta chestiune, in schimbul numai a unei simple 
manifestatiuni care altminterea a mai fost facuta o data. Daca o incaierare ar fi avut loc pe 
strada, poate ca afacerea noastra ar fi fost compromisa, deoarece turcii si Sultanul in 
special au oroare de neoranduielile de ulita, mai cu deosebire in situatia politica de astazi, 
atat de delicata. Ceea ce ma face sa cred ca ni se impune o mare circumspectiune este si 
purtarea cam indoielnica a slujbasilor inferiori politienesti, cu toate ordinele precise ale 
Marelui Vizir; astfel, ieri, Domnul Apostol Margarit mi-a zis ca un comisar ar fi invitat pe 
preotul roman de la paraclis sa treaca pe la politie. 

Cu toate acestea, daca guvernul regal socoteste ca repetirea unui serviciu religios 
public la capela romana ar fi de natura a inainta chestiunea recunoasterii Mitropoliei, as fi 
recunoscator Excelentei Voastre sa binevoiasca a-mi da instructiunile sale in acest sens; 
ne va fi lesne sa alegem o duminica sau o sarbatoare pentru a proceda la implinirea 
acestei dorinti si faptul s-ar putea executa mai lesne intr-o asemenea zi, pe neasteptate, 
decat s-ar fi putut executa intr-o sarbatoare mare ca aceea a Craciunului, cand grecii 
asteptau sa vada ce vom face si poate ca se si pregatisera in mod ostil. 

Rugandu-va sa crede si ca aceasta chestiune constituie obiectul constantei mele 
preocupari si ca nu crut nimic pentru a impinge la grabnica ei solutiune, profit de prezenta 
ocaziune pentru a va reinnoi, Domnule Ministru, asigurarea prea inaltei mele 
consideratiuni. 

T.G.Djuvara 
Excelentei Sale Dumnului C.Stoicescu, Ministrul Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 25, (1896-1932), f. 269-270. 

28 

1897 februarie 20 <Constantinopol>. Raportul lui Take Margarit, Tnsarcinatul 
cu afacerile biserice§ti §i §colare ale Romaniei la Constantinopol, prin care 
solicita statului roman un ajutor de 1.200 de lire pentru construirea bisericii din 
Cru§ova. 



134 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanicd 

Copie Constantinopol, 20 Febraarie 1897 

Domnule Ministru, 

La 15 Martie a.c. trebuie sa inceapa constructia bisericii romanesti din orasul 
Crusova, in Macedonia. Conform firmanului ce am obtinut, lungimea bisericii trebuie sa 
fie de 35 coti, <latimea> de 24 coti si inaltimea de 17 coti, iar acea a clopotnitei de 20 
coti si cateva fractiuni. 

Comunitatea romana din Crusova a cumparat deja terenul necesar pentru biserica si 
are o suma de 600 lire pentru constructia ei. Aceasta suma insa este insuficienta penrru 
cladirea acestei biserici. Este nevoie de 1200 lire, afara de cele 600 lire ce are deja 
comunitatea, spre a se putea construi o biserica pe suprafata de teren indicata in firman, 
trebuie daramata scoala primara romana din Crusova, care este lipita de terenul unde 
urmeaza a se cladi biserica, spre a servi de curte acestei biserici, trebuie 350 lire pentru 
cumpararea unei case care este in vecinatate cu terenul bisericii, pentru local de scoala, se 
impune prin faptul ca fiind in incinta bisericii se va putea bucura de imunitati. Asadar, 
suma absolut necesara pentru constructia acestei biserici este de 1550 lie, afara de cele 
600 lire ce are deja comunitatea. Fara aceasta suma comunitatea va fi silita sa 
construiasca o bisericuta iar nu o biserica. 

Cunoasteti, Domnule Ministru, cat a trebuit sa lucrez si cu cate dificultati am obtinut 
acest firman prin care se recunoaste individualitatea poporului roman din Turcia. Toata 
presa europeana a relevat importanta acestui firman. De aceea va rog, Excelenta, sa 
binevoiti a cere fondul necesar de la guvern, pentru a cladi o biserica mareata la Crusova, 
unul din cele mai mari centre romanesti in Macedonia. 

Primiti va rog, Domnule Ministru, asigurarea prea inaltei mele consideratiuni. 
Al Domniei Voastre plecat serv 

Take Mdrgdrit 
Reprezentantul scolilor si bisericilor romanesti 
Pentru copie conforma cu originalul 
Eugeniu Statescu, Atasat de Legatiune. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 22, f.28. 

29 

1897 martie 28, Lugunta, Macedonia. Scrisoarea institutorului Christu Noe 
din Lugunta, Macedonia, adresata inspectorului §colilor romane din Turcia, 
Apostol Margarit, Tn care solicita bani pentru plata chiriei localului de §coala §i 
se plange de politica discriminatorie dusa de autoritati fata de aromani. 

Respectabile Domnule A. Margarit, 

Cu respect imi iau curajul a va exprima prin prezenta sentimentele de devotament si 
recunostinta ce le pastrez in fundul inimii mele si a va aduce la cunostinta D a voastre 
urmatoarele: 



Documente 1864-1948 135 

§coala noastra functioneaza de patru ani; un an a fost D 1 Gaga, iar de trei ani 
incoace functionez eu. Intaiul an am trecut bine, cu toate ca am avut piedici insemnate 
din partea grecomanilor, care ajutati de Arhiereul grec din Fiorina, au adus in satul nostru 
un dascal grec din Liumnita, dar <pe> care 1-am gonit fara a putea pune picior in scoala. 
Anul al doilea piedicile grecomanilor s-au inmultit, asa incat am fost nevoit, dupa 
ordonanta autoritatilor locale, a imparti scoala, ocupand grecomanii <un> numar de 5 
case si cu un preot, catul de jos al scolii si o biserica, iar noi, romanii, 80 de case, catul de 
sus al scolii impreuna cu celalalt preot, Papa Dimitrie, la cealalta biserica. In urma 
acestor dispute, Beiul comunei, care a fost mituit indestul de grecomani, ne-a fortat a-i 
plati ca chirie pentru scoala 4 lire. Eu, vazand ca n-o putem scoate la capat, am preferat a 
i le da decat a lasa pe grecomani sa puna piciorul in catul de sus al scolii si in biserica. 
Anul asta Beiul iarasi mi-a cerut ca chirie aceeasi suma, eu tot taraganam fara a i-o 
decide, dar acuma, informandu-se de la Beiul din Berislav ca a primit chiria pentru 
scoala, m-a amenintat ca include scoala daca in timp de o saptamana nu-i satisfac cererea 
dandu-i 4 lire. 

Cu acest scop ma grabesc a va comunica faptul sus zis cerand consiliul D a voastre. 

Ar fi eel mai mare pacat a se inchide scoala noastra, unde urmeaza 60-65 baieti 
<si> fete din comuna noastra. 

Va rog dar sa binevoiti a ordona D— Ghiusu ca sa-mi scrie ce e de facut in privinta 
aceasta. 

Avand deplina speranta ca veti binevoi a-mi raspunde, ramanand cu eel mai 
profund respect 

Al Domniei Voastre prea supus serv 

Christu Noe 

Lugunta, 28 martie 1897 

Rezolutia Ministrului Cultelor si Instructiunii Publice: 

Trimitand astazi prin Banca Nationals la Constantinopole D— Apostol Margarit, 
inspectorul scolilor romane din Turcia, suma de 92 lei pentru despagubirea D— de 
aceasta suma data pentru chiria localului scolii din Lugunta, am onoare a va ruga 
sa binevoiti a dispune sa fie incunostiintat D 53 despre trimiterea acestor bani. 

Domnului Ministru al Afacerilor Straine 

r* A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor §i Instructiunii Publice, dosar 121a, f.304. 



30 

1897 septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie. Stat de plata a 
subventiilor statului roman acordate §colilor §i bisericilor romane§ti din 
Macedonia, Epir §i Albania. 



136 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

STAT 



de prezenta pentru plata subventiilor ce se cuvin personalului didactic si clerical al 

tuturor scolilor si bisericilor romanesti din Macedonia, Epir si Albania pe lunile 

septembrie, octombrie, noiembrie si decembrie 1897 si pentru plata burselor si 

cheltuielilor de intretinere a internatelor in numar depatrupe aceleasi patru luni 



o 

•z, 


Numele si Prenumele 
Profesorilor si Institutorilor 


Catedra ce ocupa 


Localitatea 

unde este 

scoala 


> a 


Subventia 
pe 4 luni 


Total 




PARTEA I 

Invatamantul sccundar 














Cap.I Liceul de bdieti din ... 




Bitolia 










§1. Personal didactic 












1. 


G.Costescu 


1. rom. curs sup. 










2. 


I.Delametra 


1. latina si logica 




180.00 


720.00 




3. 


C.Fpert 


1. si lit. franceza si 
filosofie 




180.00 


720.00 




4. 


N.Bataria 


istorie 




180.00 


720.00 




5. 


V.Constantinescu 


1. rom. si franceza 
curs inferior 




180.00 


720.00 




6. 




fizico-chimice 










7. 


N.Caracota 


st. naturale 




150.00 


500.00 




8. 


M.Pineta 


1. turca si religie 




180.00 


720.00 




9. 


N.Papa-Hagi 


1. greaca 




180.00 


720.00 




10. 


loan Ciulli 


matematica 




180.00 


720.00 




11. 


Iusuf Efendi 


limba turca 




120.00 


480.00 




12. 


A.Bonati 


1. italiana si desen 




100.00 


400.00 




13. 




1. germana 










14. 


G.Chiriazi 


muzica vocala si 
caligrafie 




80.00 


320.00 




15. 


A.Cica 


pedag. repetit. 
stiinte si istorie 




80.00 


320.00 




16. 


E.Pineta 


pedag. repetit. de 
litere 




70.00 


280.00 




17. 


<Lisa> Efendi 


pedag. repetit. de 
l.turca 




50.00 


200.00 




18. 




geogr. si religie 












Totalul subventiilor 
personalului didactic al 
liceului din Bitolia 






191000 


7540.00 


7540.00 




§2. Internatul liceului din 




Bitolia 










pentru nutriment la 90 
bursieri prevazuti in buget 
plus directorul, economul, 
pedagogii si servitorii cate 
45 de bani pe zi unul, fac lei 






1215.00 


4860.00 





Documente 1864-1948 



137 





40 si bani 50 pe zi, 
iar pe luna ... 














pe zi lemne si carbuni de 
bucatarie, luminat si spalat 






80.00 


320.00 






pe zi serviciu, leafa la trei 
servitori, cate 20 lei fiecare 






60.00 


240.00 






pe zi serviciu un bucatar, 
cate 35 lei pe luna ... 






35.00 


240.00 






pe zi serviciu un portar- 
pazitor, cate 25 lei pe luna 






25.00 




pentru medicamente si 
vizite la medici cate 40 lei 
pe luna 






40.00 


240.00 






pentru leafa economului 
Ianache Dimitrescu cate 83 
lei si 33 bani pe luna 






83.33 


333.33 






Totalul burselor §i 
cheltuielilor de intretinere 
a Internatului liceului 






1538.33 


6233.33 


6233.33 




Cap. II§coala Normala de 
fete din ... 




Bitolia 










§1. Personalul didactic 












19. 


Matilda Buzer 


1. franceza si 
stiinte, director 




200.00 


800.00 




20. 


Aurelian 


matematica si 
pedagogie 




150.00 


600.00 




21. 


M.Bolintineano 


1. romana, istorie si 
geografie 




150.00 


600.00 




22. 


A.Nicolescu 


1. romana si lucru 
de mana (maestra) 




150.00 


600.00 




23. 


Ida Merazini 


l.greaca si 

repetitoare de 

l.franceza 




150.00 


600.00 




24. 




l.romana si stiinte 










25. 


Marigo Damianovici 


religie si pedagogie 




70.00 


280.00 




26. 


Victoria Petre Chiurci 


clasa I primara si a 
Il-a pedagogics 




60.00 


240.00 




27. 


Maria Gheorghiadi 


repetitoare 




90.00 


180.00 






Totalul subventiilor 
personalului didactic al 
§colii Normale de fete din 
Bitolia 






1020.00 


3900.00 


3900.00 




Total 










17673.33 




§2. Internatul §colii defete 
din ... 




Bitolia 










pentru nutrimentul la 30 
eleve plus directoarea, 
pedagoga si servitoarele, 
cate 45 bani pe zi una, fac 






405.00 


1620.00 





138 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 





13 lei §i 50 bani pe zi §i lei 
405 pe luna ... 














pe zi lemne, carbuni §i 
spalat ... 






50.00 


200.00 






pe zi serviciu, leafa la doua 
servitoare a cite lei 15 una 






30.00 


120.00 






pe zi medicamente §i vizita la 
medici ... 






25.00 


100.00 






pe zi leaia un portar-pazitor 
cate 20 lei pe luna ... 






20.00 


80.00 






Totalul burselor §i 
cheltuielilor de intretinere a 
Internatului §colii Normale 
de fete din Bitolia 






530.00 


2120.00 


2120.00 




Cap. Ill Gimnaziul de 
baieti din ... 




Ianina 










§1. Personal didactic 












28. 


Pericle Civica, licentiat 


romana §i latina 




180.00 


720.00 




29. 


I.Coian 


1. franceza, religie, 
desen §i caligrafie 




150.00 


600.00 




30. 


Ghicu Hie 


§tiintele naturii 




150.00 


600.00 




31. 


N.Craia 


matematica §i 
limba italiana 




150.00 


600.00 




32. 


D.Economidi 


limba greaca 




90.00 


360.00 




33. 


Hasan Efendi 


limba turca 




120.00 


480.00 




34. 


I.Carafoli 


istorie, geografie 




90.00 


360.00 






Totalul subventiilor 
pcrsonalului didactic al 
(limnaziului din Ianina 






930.00 


3720.00 


3720.00 




§2. Internatul de baieti al 
Gimnaziului din ... 




Ianina 










pentru nutrimentul a 50 
elevi interni plus directorul, 
pedagogii, economul §i 
servitorii, cate 60 bani pe zi 
de unul, fac 36 lei pe zi iji 
1080 lei pe o luna 






1080.00 


4320.00 






pentru combustibil, spalat §i 
luminat 






60.00 


240.00 






pentru serviciu, leafa la 3 
servitori, cate 20 lei pe luna 
unul 






60.00 


240.00 






pentru leafa bucatarului, 
cate 30 lei pe luna 






30.00 


120.00 






pentru leafa portarului- 
pazitor, cate 20 lei pe luna 






20.00 


80.00 






pentru medicamente §i 
vizite la medici 






40.00 


160.00 






pentru leafa economului 
Gheorghe Delinu§a 






70.00 


280.00 





Documente 1864-1948 



139 





Totalul burselor si 
cheltuielilor de intretinere 
a Internatului 
Gimnaziiilui din Ianina 






1360.00 


5440.00 


5440.00 




Cap. IV Gimnaziul de 
baieti din ... 




Berat 










§1. Personal didactic 












35. 


Haralampe Gogiaman 


1. greaca si religie, 
director 




120.00 


480.00 




36. 


Elie Papa Hagi 


romana si latina 




120.00 


480.00 




37. 


G.Diamandi 


istorie, geografie, 
caligrafie 




120.00 


480.00 




38. 


G.Zuca 


1. franceza si 
matematica 




100.00 


400.00 




39. 


S.Sadina 


matematica 




90.00 


270.00 




40. 


I.Patajo 


ped., rep. st.nat. 




70.00 


280.00 




41. 


Ahmet Efendi 


repetit. de 1. turca 




40.00 


160.00 




42. 


G.Carbunaru 


1. ital. si contab. 




90.00 


360.00 




43. 




1. rom. si natur. 












Totalul subventiilor 
personalului didactic al 
Gimnaziului din Berat 






750.00 


2910.00 


2910.00 




§2. Internatul de baieti al 
Gimnaziului din ... 




Berat 










pentru nutriment la 30 baieti 
bursieri interni plus 
directorul, economul, 
pedagogul si servitorii cate 
45 bani pe zi unul, fac 540 
lei pe o luna ... 






540.00 


2160.00 






pentru combustibil, luminat 
si spalat 






50.00 


200.00 






pentru leafa la 2 servitori si 
un portar cate 20 lei 






60.00 


240.00 






pentru medicamente si 
vizite la medici 






30.00 


120.00 






pentru leafa economului 
Guina Pineta cate 70 lei pe 
luna 






70.00 


280.00 






Total cheltuieli 






750.00 


3000.00 


3000.00 




Totalul subventiilor ce se 
cuvin pentru invatamantul 
secundar si cele patru 
internate pentru Partea I 










34863.33 




l.PARTEAall-a 
Invatamantul primar 














Cap.I §colile primare din 
Macedonia 












44. 


Filip Apostolescu 


cl. a IV-a primara 


Bitolia 


140.00 


560.00 




45. 


St.Caragiani 


els. a Il-a si a Il-a 


Bitolia 


100.00 


400.00 




46. 


Al.Natca 


cl. a Il-a 


Bitolia 


80.00 


320.00 





140 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



47. 




cl. I 


Bitolia 








48. 


Zizi Papazi 


els. a Ill-a si a IV-a 


Nijopole 


100.00 


400.00 




49. 


I.Carozi 


els. I si a Il-a 


Nijopole 


60.00 


240.00 




50. 


Vasilichia Ionescu 


la scoala de fete 


Nijopole 


50.00 


200.00 




51. 


D.Atanasescu 


els. a Il-a si a IV-a 


Tarnova 


190.00 


760.00 




52. 


Pantu Rusa 




Tarnova 


60.00 


240.00 




53. 


Anastasia Calina 


la scoala de fete 


Tarnova 


50.00 


200.00 




54. 


D.Nicolescu 


la scoala de baieti 


Magarova 


114.00 


456.00 




55. 


Elena Tucea 


la scoala de fete 


Magarova 


70.00 


280.00 




56. 


I.Dumitrescu 


director, cl. A IV-a 


Muloviste 


114.00 


456.00 




57. 


P.Funtu 


cl. a Il-a 


Muloviste 


80.00 


320.00 




58. 


I.Ciomu 


cl. a Il-a 


Muloviste 


70.00 


280.00 




59. 


Spiru Popescu 


cl. I 


Muloviste 


50.00 


200.00 




60. 


Fani Petru 


la scoala de fete 


Muloviste 


60.00 


240.00 




61. 


Parascheva Giambazi 


ajutor de scoala 


Muloviste 


35.00 


140.00 




62. 


D.Pita 


els. a Il-a si a rV-a 


Gopesi 


100.00 


400.00 




63. 


G.Caracota 


els. A Il-a si a Ill-a 


Gopesi 








64. 


I. Papa Mihali 


els. I si a Il-a 


Gopesi 








65. 


Paraschiva Naum 


scoala de fete 


Gopesi 


50.00 


200.00 




66. 


a doua invatatoare 


scoala de fete 


Gopesi 


60.00 






67. 


Coe Harampe 


scoala de baieti 


Resna 


90.00 


360.00 




68. 


Cusu Perdichi 


al doilea institutor 


Resna 


70.00 


280.00 




69. 


D.Dimonie 


els. A Il-a si a IV-a 


Ohrida 


100.00 


400.00 




70. 


Toma Apostolescu 


els. I si a Il-a 


Ohrida 


70.00 


280.00 




71. 


Victoria Verona 


scoala de fete 


Ohrida 


50.00 


200.00 




72. 


Papa loan Dumitriu 
(decedat) 


sc .mah. sf .Nicolae 


Ohrida 








73. 


Sterie Ciunescu 


cl. a IV-a 


Crusova 


140.00 


560.00 




74. 


N.Buia 


cl. a Ill-a 


Crusova 


80.00 


320.00 




75. 


loan Unca 


cl. a Il-a 


Crusova 


70.00 


280.00 




76. 


N.Baliu 


cl. I 


Crusova 


60.00 


240.00 




77. 


Chiazim Efendi 


limba turca 


Crusova 


40.00 


160.00 




78. 


M.Teodorescu 


scoala de fete, 
director, els. III-IV 


Crusova 








79. 


Parascheva Schenderi 


ajutor de scoala 


Crusova 


35.00 


140.00 




80. 


Nucsa Arapi 


ajutor de scoala 


Crusova 


35.00 


140.00 




81. 


D. Papa Sterescu 


director al scolii 

mixte, els. II-III, 

mahal. cires 


Crusova 


90.00 


360.00 




82 




N. Nibi 


cl. I 


Crusova 


60.00 


240.00 




83 




Parascheva Buracu 


lucru de mana 


Crusova 


35.00 


140.00 




84 




D.Zografu 


els. a Il-a si a rV-a 


Perlepe 


100.00 


400.00 




85 




Nacea Barba 


els. a Il-a si a IH-a 


Perlepe 


50.00 


200.00 




86 




Mehmet Sefchi 


limba turca 


Perlepe 


20.00 


80.00 




87 




Poza Nachi 


§coala de fete 


Perlepe 


50.00 


200.00 




88 




Sterie Constantinescu 


scoala de baieti 


Belcamen 


60.00 


240.00 




89 




Pantu Griva 


scoala de baieti 


Pisoderi 


50.00 


200.00 





Documente 1864-1948 



141 



90. 


Clones cu 


els. a Il-a si a IV-a 


Neveasta 


120.00 


480.00 




91. 


Teodor Nero 


els. I si a Il-a 


Neveasta 


60.00 


240.00 




92. 


Vasilichia Lazar 


scoala de fete 


Neveasta 


70.00 


280.00 




93. 


Constantin Ghica Papa 


director, cl. A IV-a 


Vlaho-Clisura 


120.00 


480.00 




94. 


A.Dimce 


cl. a Ill-a 


Vlaho-Clisura 


80.00 


320.00 




95. 


N.Nacea 


cl. a Il-a 


Vlaho-Clisura 


80.00 


320.00 




96. 


G.Cupelu 


cl. I 


Vlaho-Clisura 


70.00 


280.00 




97. 


Olga Cerneschy 


scoala de fete 


Vlaho-Clisura 








98. 


Marita Binecu 


scoala de fete 


Vlaho-Clisura 


70.00 


280.00 




99. 


G.Zograf 


els. II, III si rv 


Hrupiste 


70.00 


280.00 




100. 


Nicola Papazizi 


ajutor de scoala cl.I 


Hrupiste 


20.00 


80.00 




101. 


Arghir Hagiopulo 


els. I si a Il-a 


Hrupiste 


50.00 


200.00 




102. 


St.Chiriazi 


els. a Ill-a si a IV-a 


Caterina 


90.00 


360.00 




103. 


N.Ghelefa 


els. I si a Il-a 


Caterina 


80.00 


320.00 




104. 


Pocletaru 


scoala de fete 


Caterina 


60.00 


240.00 




105. 


D.Badralexi 


director, cl. a IV-a 


Veria-Selia 


100.00 


400.00 




106. 


loan T. Papahagi 


els. I si a Il-a 


Veria-Selia 


114.00 


456.00 




107. 


loan Ciumeti 


cl. a Il-a 


Veria-Selia 


90.00 


360.00 




108. 


Atena Anastasiu 


scoala de fete 


Veria-Selia 


60.00 


240.00 




109. 


A.Tanasoca 


director, els. III-IV 


Veria- 
Xerolivda 


100.00 


400.00 




110. 


D. Hiantu 


els. I si a Il-a 


Veria- 
Xerolivda 


70.00 


280.00 




111. 


Emilia P. Badralexi 


scoala de fete 


Veria- 
Xerolivda 


60.00 


240.00 




112. 


H.Papari 


scoala de baieti 


Veria-Marusa 


70.00 


280.00 




113. 


Hristu Mihailescu 


scoala de baieti 


Melia 


50.00 


200.00 




114. 




els. a Ill-a si a IV-a 


Liumnita 








115. 


Nicolae Marcu 


els. I si a Il-a 


Liumnita 


70.00 


280.00 




116. 


St.Caragiani 


director, els. III-IV 


Osani 


100.00 


400.00 




117. 




de toate clasele 


Osani 








118. 


Riza Pena 


de toate clasele 


Birislav 


50.00 


200.00 




119. 


Hristu Noe 


de toate clasele 


Lunguta 


50.00 


200.00 




120. 


Constantin Canachiu 


de toate clasele 


Livezi 


70.00 


280.00 




121. 


GPapa Mihali (rap66) 


de toate clasele 


Livezi 


50.00 


200.00 




122. 


Grigore Tale 


de toate clasele 


Huma 


70.00 


280.00 




123. 


A.Dabura (rap66) 


de toate clasele 


Huma 


50.00 


200.00 




124. 


D.Biticiu 


de toate clasele 


Fetita 
Gramaticova 


60.00 


240.00 




125. 




Ajutor 


Fetita 
Gramaticova 








126. 


Mandu Baliu 


els. a Ill-a si a IV-a 


Chiupruli 


114.00 


456.00 




127. 


Cazangi 


ajutor de scoala 


Chiupruli 


50.00 


200.00 




128. 


Hasipu Efendi 


limba turca 


Chiupruli 


50.00 


200.00 




129. 


C.Ceara 


director, els. III-IV 


Giumaia 


100.00 


400.00 




130. 


D.Buradan 


els. I si a Il-a 


Giumaia 









142 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



131. 


G.Gaga 


scoala de baieti 


Coceana 


60.00 


240.00 




132. 


Vangelu Penes cu 


els. a Il-a si a IV-a 


Uschiup 


114.00 


456.00 




133. 


St. Constante 


els. I si a Il-a 


Uschiup 








134. 


Maria Constantinescu 


scoala de fete 


Uschiup 


150.00 






135. 


Th. Papa Mihali 


scoala de baieti 


Mirihova 


70.00 


280.00 






Total subventii personal 
didactic al scolilor 
primare din Macedonia 






1208.00 


4232.00 


4232.00 




Cap. II §colile primare din 




Epir ji Tesalia 








136. 


loan Hondrosom 


els. a Ill-a si a IV-a 


Ianina 


120.00 


480.00 




137. 


G.Baca 


els. I si a Il-a 


Ianina 


70.00 


280.00 




138. 


N.Damasoti 


cl. a IV-a 


Turia( Crania) 


90.00 


360.00 




139. 


N.Foli 


el. a Il-a 


Turia( Crania) 


80.00 


320.00 




140. 


Nicolae Ceacma 


cl. a Il-a 


Turia( Crania) 


70.00 


280.00 




141. 


D.Ceacma 


cl. I 


Turia( Crania) 


60.00 


240.00 




142. 


Tana D. Ceacma (nascuta 
Civica) 


scoala de fete 


Turia( Crania) 


70.00 


280.00 




143. 


Th. Pispa 


scoala de baieti 


Breaza 


50.00 


200.00 




144. 


G. Hondrosom 


scoala de baieti 


Armata 


70.00 


280.00 




145. 


D.Papahagi 


els. a Ill-a si a IV-a 


Baeasa 


100.00 


400.00 




146. 


D. §umba 


els. a Il-a si a Ill-a 


Baeasa 


90.00 


360.00 




147. 


Sterie Papa loan 


els. I si a Il-a 


Baeasa 


80.00 


320.00 




148. 


Th. Carasi 


scoala de baieti 


Cernesi 


70.00 


280.00 




149. 


Constantin Chelefa 


scoala de baieti 


Floru 


60.00 


240.00 




150. 


G. Zisi 


scoala de baieti 


Laca 


70.00 


280.00 




151. 


I. Dangu 


scoala de baieti 


Palioseli 


60.00 


240.00 




152. 


I. §aca 


director, els. III-IV 


Furca 


90.00 


360.00 




153. 


V. Diamandi 


scoala mixta 


Metova 


100.00 


400.00 




154. 


C.C.Furceanu 


els. I si a Il-a 


Furca 


70.00 


280.00 




155. 


S.Sufleri 


scoala de baieti 


Sarac 


70.00 


70.00 




156. 


I. §omu Tomescu 


director, cl. A IV-a 


Avela- 
Grebena 


120.00 


480.00 




157. 


G. Piaha 


cl. a Il-a 


Ceariceani 


80.00 


320.00 




158. 


Ion G. Piaha 




Avela-Damas 


90.00 


360.00 




159. 




Cl a Ill-a 


Avela-Damas 








160. 


Tinea 
(vaduva G.Dante) 


Pensie 


Avela-Damas 


24.00 


96.00 




161. 


Evantia Ceapara 


scoala de fete 


Avela- 
Grebena 


50.00 


200.00 




162. 




institutoare a Il-a 


Avela- 
Grebena 








163. 


Canzaher Efendi 


limba turca, scoala 
de baieti 


Avela- 
Grebena 


50.00 


200.00 




164. 


Sterie P. Perdichi 


cl. a IV-a 


Perivoli- 
Grebena 


90.00 


360.00 




165. 


Preotul D. Constantinescu 


cl. I 


Perivoli- 
Grebena 


70.00 


280.00 





Documente 1864-1948 



143 



166. 


N. Andini 


els. a Il-a si a Hl-a 


Perivoli- 
Grebena 


90.00 


360.00 




167. 


G. Hagi Bira 


scoala de baieti 


Samarina 
Elasona 


80.00 


320.00 




168. 


S. Trandafil 


scoala de baieti 


Samarina 
Vlahoian 


70.00 


280.00 




169. 


Th. Diamandi 


scoala de baieti 


Samarina 
Pretore 


70.00 


140.00 




170. 


Gache Djuna 


scoala de baieti 


Samarina 
Pretore 


70.00 


70.00 




171. 


G. Popa 


scoala de baieti 


Avela-Damas 


70.00 


280.00 






Total 






1614.00 


5896.00 


5896.00 




Cap. Ill §colile primare din 




Albania 








172. 


D.Beza 


al II-lea institutor 


Gheorgia 


90.00 


360.00 




173. 




al Ill-lea institutor 


Gheorgia 








174. 


Ibraim Efendi 


limba turca 


Gheorgia 


80.00 


320.00 




175. 




scoala de fete 


Gheorgia 








176. 


Atanas Hertu 


els. a Ill-a si a IV-a 


Pleasa 


50.00 


200.00 




177. 


Andrei Nasti 


els. I si a Il-a 


Pleasa 


40.00 


160.00 




178. 


Alex. Hristoforidi 


els. a Ill-a si a IV-a 


Moscopole 


80.00 


320.00 




179. 


M. Hondrosom 


Cls. I si a Il-a 


Moscopole 


60.00 


240.00 




180. 




scoala de fete 


Moscopole 








181. 


Sotir Rafail 


scoala de baieti 


Sjpisca 


40.00 


160.00 




182. 


Avram Papa 


scoala de baieti 


Nicea 


40.00 


160.00 




183. 


Andrei Balamace 


scoala de baieti 


Frasari 


70.00 


70.00 




184. 


Cocea Pisota 


scoala de baieti 


Cosina 


70.00 


140.00 




185. 


Chelita 


scoala de baieti 


Ferica 


70.00 


280.00 




186. 


Lazu Puli 


scoala primara de 
baieti 


Berat 


60.00 


240.00 




187. 


Petre Danisca 


scoala primara de 
baieti 


Elbasan 


100.00 


400.00 




188. 




scoala primara de 
baieti 


Berat 








189. 




scoala primara de 
fete 


Berat 








190. 


Tascu Husein 


scoala primara 


Prizren 


114.00 


456.00 




191. 


Taruli Zisi 




Gabrova 


60.00 


240.00 




192. 


G. Staghiea 




Cavaia 


90.00 


180.00 






Total subventii 






634.00 


2006.00 


2006.00 




TOTAL 










71725.33 




PARTEA a Ill-a 

Personalul Clerical al 

Bisericilor romanesti din 

Macedonia si Albania 












1. 


Popa Nicola Tegu 




Vlaho-Clisura 


50.00 


200.00 




2. 


Popa loan 


al doilea preot 


Vlaho-Clisura 


50.00 


200.00 




3. 


M. Hatopol 


cantaret 


Vlaho-Clisura 


45.00 


180.00 





144 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



4. 


loan Ghima 


al doilea cantaret 


Vlaho-Clisura 


35.00 


140.00 




5. 


Popa Nicolae Cornatescu 


Presedinte al 

comunei romane 

din ... 


Crusova 


90.00 


360.00 




6. 


Popa Constantin Petru 


al treilea preot 


Crusova 


50.00 


200.00 




7. 


Popa Sotir 


al doilea preot 


Crusova 


50.00 


200.00 




8. 


Adam Niciota 


cantaret si ajutor de 
scoala 


Crusova 


60.00 


240.00 




9. 


loan Unca 


al doilea cantaret 


Crusova 


20.00 


80.00 




10. 


Popa Nicolae Nanciu 




Gopesi 


40.00 


160.00 




11. 


Popa Hristu Levu 




Gopesi 


50.00 


200.00 




12. 


Popa Nicolae Levu 




Gopesi 


30.00 


120.00 




13. 


T. Popa Mihali 


cantaret 


Gopesi 


25.00 


100.00 




14. 


(vacant) 


al doilea cantaret 


Gopesi 








15. 


Spiru Popescu 


cantaret 


Muloviste 


20.00 


80.00 




16. 


(vacant) 


preot 


Muloviste 








17. 


Popa Nicolae Tase 




Mirihova 


30.00 


120.00 




18. 


Hristu Popa Nicola 


cantaret si invatator 


Mirihova 


30.00 


120.00 




19. 


Popa Ghianusi Exarhu 




Veria-Selia 


40.00 


160.00 




20. 


Popa loan Ciumeti 


al doilea preot 


Veria-Selia 


40.00 


160.00 




21. 


Popa Pericle Paliarcu 




Veria- 
Hirolivad 


40.00 


160.00 




22. 


Popa Tanas e loan 




Fetita 
Gramaticova 


30.00 


120.00 




23. 


Popa Ianache 




Hrupiste 


50.00 


200.00 




24. 


Nicola Popa Zisi 


cantaret 


Hrupiste 


30.00 


120.00 




25. 


Popa loan 




Huma 


30.00 


120.00 




26. 


Popa Hristu 


protopop 


Osani 


30.00 


120.00 




27. 


Popa Emanoil 


econom al doilea 


Osani 


30.00 


120.00 




28. 


Popa Dimitrie Sachelarie 


al treilea preot 


Osani 


30.00 


120.00 




29. 


Popa Gheorghe 


al patrulea preot 


Osani 


30.00 


120.00 




30. 


Popa Dionisie 


al cincilea preot 


Osani 


30.00 


120.00 




31. 


Popa Iani 




Liumnita 


30.00 


120.00 




32. 


Popa Nicola Rosu 




Birislav 


25.00 


100.00 




33. 


Popa Dumitru 


al doilea preot 


Birislav 


25.00 


100.00 




34. 


(vacant) 


cantaret 


Birislav 








35. 


Popa loan 




Lugunta 


30.00 


120.00 




36. 


Arghir Noe 


cantaret 


Lugunta 


15.00 


60.00 




37. 


Panu Miciu 


al doilea cantaret 


Lugunta 


15.00 


60.00 




38. 


Popa Nicolae 


econom 


Livezi 


30.00 


120.00 




39. 


Popa Stoian 


arhimandrit 


Giumaia 


50.00 


200.00 




40. 


Popa Cosma 




Moscopole 


30.00 


120.00 




41. 


(vacant) 


cantaret 


Moscopole 








42. 


Popa Haralampa 
Gabroveanu 




§ipisca 


30.00 


120.00 




43. 


Popa Cosma Anastasi 




Nicea 


20.00 


80.00 




44. 


Popa Spiridon 




Elbasan 


30.00 


120.00 





Documente 1864-1948 



145 



45. 


Popa Nicola 


econom 


Durazzo 


40.00 


160.00 




46. 


Popa Nicolae Rusi 




Durazzo 


30.00 


120.00 




47. 


Popa Dimitrie Ciubuchi 




Turia( Crania) 


40.00 


160.00 




48. 


Popa Dimitrie 
Constantinescu 




Perivoli 


30.00 


120.00 




49. 


Gima Marcu 


cantaret 


Perivoli 


30.00 


120.00 




50. 


Popa Riza 




Avela 


50.00 


200.00 




51. 


Popa loan Dimitriu 




Samarina 


30.00 


120.00 




52. 


(vacant) 


preot 


Ohrida 










Totalul subventiilor 
personalului clerical al 
tuturor bisericilor romanesti 






830.00 


6660.00 


6660.00 




PARTEA a IV-a 
Serviciul Administratis 

Generale a scolilor si 

bisericilor romanesti din 

Turcia 












53. 


Apostol Margarit 


Inspector, pentru 
subventialui ... 




800.00 


3200.00 




54. 


Apostol Margarit 


Inspector, pentru 

cheltuieli de 

cancelarie, taxe 

postale, telegraf etc 




90.00 


360.00 




55. 


loan Ciulli 


revizor al scolilor 

din Macedonia, 

subventie si diurna 










56. 


Gheorghe Ghica Papa 


revizor al scolilor 

din Epiro-Tesalia, 

subventie 




150.00 


600.00 








Deto pentru diurna 




150.00 


600.00 




57. 


Tache A. Margarir 


insarcinat la 

Constantinopole cu 

afacerile bisericesti 

si scolare ale 

romanilor din 

Turcia 




400.00 


1600.00 




58. 


Dicran Zoroyan 


talmaci la 
Constantinopole 




100.00 


400.00 




59. 


Gheorghe Beza 


al doilea drogman 

onorific al 

consulatului 

romanesc din 

Salonic, insarcinat 

cu scoaterea de la 

vama si expedierea 

la destinatie a 

cartilor didactice si 

bisericesti care se 

trimit din Bucuresti 

pentru scolile si 
bisericile romanesti 




60.00 


240.00 





146 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 





Totalul retributiilor ce se 

cuvin personalului 

serviciului Administratiei 

Generale a scolilor si 

bisericilor 






1750.00 


7000.00 


13660.00 




PARTEA a V-a 

Recapitularea generala a 

sumelor totale de mai sus 

ale prezentului Stat 












Partea I. Pentru subventiile personalului didactic al 
invatamantului secundar si bursele internatelor 








34863.33 


Partea a Il-a. Idem, ale personalului didactic, 
invatamantul primar 








36862.00 


Partea a Ill-a. Subventiile personalului clerical al 
bisericilor 








6660.00 


Partea a IV-a. Retributiunile personalului serviciului 
administrarii generale a scolilor si bisericilor 








7000.00 


Total net a se trimite pentru achitarea subventiilor 
personalului didactic si clerical in fiinta al scolilor si 
bisericilor romanesti din Macedonia, Epir si Albania 
precum si pentru achitarea retributiunilor ce se cuvin 
personalului serviciului administrativ si a burselor cu 
celelalte cheltuieli de intretinere a acestor patru 
internate 








85385.33 



> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 125, f. 14-20. 



31 



1899 septembrie 17, Therapia, Constantinopol. Raportul ministrului 
plenipotentiar al Romaniei la Constantinopol, T.G.Djuvara, adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Ion Lahovary, privind inaugurarea scolii romane din Elbasan 
si greutatile facute preotului roman din localitate, Spiridon Ngati, de catre 
mitropolitul grec Procopie si autoritatile otomane locale. 



Nr. 1197 



Therapia, 17 Septembrie 1899 



Domnule Ministru, 



Consulatul nostru din Bitolia imi arata ca la 29 august trecut a avut loc inaugurarea 
scolii romane din Elbasan, despre care trateaza raportul meu N° 856 din 10 iulie a.c. 

La aceasta solemnitate au luat parte multi romani si mai multi notabili musulmani 
din acea localitate. 

Tot in ziua aceea Prelatul Procopie, Mitropolit grec al Eparhiei Duratului si Mocrei, 
care are resedinta sa la Elbasan, a trimis preotului roman Spiridon Ngati, recunoscut de 
autoritatile Imperiale ca fondator al scolii romane de acolo, o scrisoare prin care-i facea 



Documente 1864-1948 147 

cunoscut ca nu-i mai este permis a oficia in biserica fiind declarat „argos" si totodata il 
invita sa se prezinte la Mitropolie. 

Romanii din Elbasan, in fata acestei atitudini a Mitropolitului grec pe de o parte 
s-au grabit a face cunoscut acestuia ca nu-1 recunosc de sef al lor religios, iar pe de alta 
parte au indemnat pe preotul lor Simion Ngati sa continue a oficia in biserica Sfantul 
Nicolae din mahalaua lor. 

Dar Mitropolitul grec Procopie, voind a executa hotararea luata de dansul, a cerut 
concursul autoritatilor turcesti locale. Acestea, pentru satisfacerea cererii Mitropolitului, 
au obligat pe preotul Spiridon Ngati de a merge la Mitropolie, zicandu-i ca nu i se va 
intampla nici un rau. 

Preotul roman, insotit de fratele sau si de institutorul roman Petre Danisca s-a dus 
la Mitropolia greceasca si acolo dupa ce a fost maltratat, a fost sfatuit sa declare ca 
renunta de a se mai da preot roman, promitandu-i-se pentru aceasta o recompensa anuala 
de 24 lire otomane, iar din contra, ca va fi exilat si oprit pe viata de a mai oficia in 
bisericile ortodoxe. 

Romanii din Elbasan, luand cunostinta de cele petrecute la Mitropolie, au adresat 
indata, Mutesarifului grec declarand ca ei si preotul lor fiind romani, nu-1 recunosc ca sef 
al lor religios si ca, conform iradelei Imperiale cu nr.76 din 6 mai 1898 (1314) Prelatul 
grec nu poate avea nici o inraurire asupra preotului lor. 

Autoritatile turcesti din Elbasan, desi par bine dispuse fata cu romanii de acolo si le 
permit a oficia in limba romana, in biserica Sfantului Nicolae, totusi cer ca, cartile lor 
bisericesti sa fie vizate de Patriarhie. Prin aceasta ele, in mod incorect opresc pe romani 
de a sluji in biserica in limba lor, deoarece, dupa parerea Consulatului nostru de la 
Bitolia, Patriarhia nu va consimti sa vizeze cartile noastre bisericesti. 

Se zice ca Mitropolitul grec Procopie voieste a merge la Bitolia pentru a starui ca 
preotul roman Spiridon Ngati sa fie indepartat din Elbasan si ca enoriasii lui sa nu mai 
poata oficia in romaneste. 

Primiti, va rog, Domnule Ministru incredintarea preainaltei mele consideratiuni. 

T.G. Djuvara 

Excelentei Sale Domnului Ion N. Lahovari, Ministrul Afacerilor Straine. 
> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 22, f. 54-55. 



32 

1899 octombrie 30, Bitolia. Raportul consulului Romaniei la Bitolia, 
Al.Padeanu, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion Lahovary, privind dorinta 
familiilor aromane din Elbasan de a avea biserica Tn care sa se slujeasca Tn 
limba romana. Tn anexa: numele celor 40 de familii cu sentimente romanesti 
din localitate. 



148 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Bitolia 30 Octombrie 1899 

Domnule Ministru, 

Ca urmare la telegrama mea cifrata cu nr. 428 din 1 1 octombrie a.c, am onoarea de 
a aduce la cunostinta Excelentei Voastre ca in urma intervenirii mele pe cale oficioasa, pe 
langa guvernatorul general din acest vilaiet, preotul roman Ngati din Elbasan, este pus in 
aceeasi categorie ca si a celorlalti preoti romani din acest vilaiet, asa incat Mitropolitul 
grec nu mai are inraurirea de pana acum asupra preotului roman, iar institutorul roman 
Danisca, in contra caruia Mitropolitul grec Procopie reclamase la Tribunalul din Elbasan 
pentru violarea domiciliului sau, a fost achitat. 

D 1 Danisca ma informeaza ca romanii din Elbasan cu sentimente nationale nu mai 
primesc in casele lor pe preotul grec si fac demersuri ca sa atraga cu dansii si pe ceilalti 
conationali cu sentimente grecesti, pentru ca sa poata pune mana pe biserica cu patronul 
Sfantul Nicolae si astfel sa poata sluji in biserica in limba romana. 

Numarul total al familiilor romanesti al familiilor din Elbasan este de 110, din care 
40 - si al caror nume figureaza in alaturata lista, sunt inspirati de sentimente nationale 
romane. 

D 1 Danisca ne mai informeaza ca Arhimandritul Ghermanos, nepot al repausatului 
mitropolit Visarion, doreste sa fie trecut in lista preotilor din aceste parti subventionati de 
statul roman. Arhimandritul Ghermanos este acela care, acum doi ani, se pusese in capul 
miscarii conversiunii celor 22 sate din tinutul Spata, locuitorii carora vroiau sa recunoasca 
suprematia religioasa a Papei, si despre care trateaza raportul meu cu nr. 39 din 5 
februarie 1898 adresat Legatiunii Regale din Constantinopol. Acest Arhimandrit este 
albanez de origine si sufera de bratul drept asa incat nu il poate ridica in sus. 

Capii elenismului din Elbasan care persecuta pe romani in unire cu Mitropolitul 
grec Procopie sunt: Vasile Toda, Serafim Papadopulos, Hagi Coha si Mihail Prifti, toti 
romani de origine, precum si familia Nasi si medicul Petre Delianis, albanezi cu 
sentimente grecesti. 

Cred insa ca acesti grecomani nu vor putea reusi a impiedica propasirea 
romanismului in Elbasan pentru ca atat Abdul-Kerim Pasa, guvernator general din vilaetul 
Monastir cat si Marele Vizir, se arata binevoitori pentru romani. Dovada ca guvernatorul 
general anul trecut la 6 mai a adresat Mutesarifului din Elbasan un ordin cu nr. 86 in 
termenii urmatori: „Consiliul Administrativ al vilaietului Monastir luand in cercetare cele 
doua petitiuni sub nr. 1313 din 9 martie si 1314 (1898), una a preotului Ngati si a doua a 
romanilor din Elbasan, a decis ca romanii de acolo sa aiba dreptul de a citi in bisericile lor 
in romaneste cu conditiunea insa ca, cartile lor bisericesti sa fie vizate de Patriarhie si ca 
Mitropolitul grec sa nu aiba nici un drept de a-i supara pe romani si pe preotul lor Ngati". 

Iar Marele Vizir a trimis de asemenea in aceasta privinta un ordin cu nr. 10 din 23 
mai 1315 (1899) prin care pune in vedere autoritatilor Imperiale competente ca 
Mitropolitul grec nu are nici o inraurire asupra preotului roman din Elbasan si ca in 
consecinta nu-1 poate impiedica de a oficia in biserica romanilor. 

Binevoiti a primi, va rog, Domnule Ministru, incredintarea prea inaltei mele 
consideratiuni. 

Al. Pddeanu 



Documente 1864-1948 



149 



Lista de numele familiilor din Elbasan cu sentimente romdne§ti 



1 . Atanasie Demce 


2 1 . Grigorie Mustekie 


2. Santo Gheu 


22. Lambri Sundi 


3. Nicolae Beu 


23. Spiru Turungiul 


4. Lazi Blida 


24. Gheorghe Strugagia 


5. Gori Blida 


25. Atanas Mia 


6. Tuni Becia 


26. Efimi Arap 


7. Nicolae Kelia 


27. Apostol Zama 


8. Todi Kelia 


28. Vanghel Bichtes 


9. Iacov Starameni 


29. Leon Trandafil 


10. Nicolae Ghica 


30. Marcu Nusia 


11. Gheorghe Becia 


31. Dimitrie Becia 


12. Trus Sela 


32. Vera Brungu 


13. Gori Sela 


33. Stefan Nuvercu 


14. Mihail Toda 


34. lea Bischem 


15. Constantin Biba 


35. Vasilie Ghiala 


16. Dimitrie Buda 


36. Trus Ghica 


17. Anastas Trandafil 


37. Parintele Spiridon Ngati 


18. Gheorghe Stefan 


38. Lazi Ghica 


19. Dimitrie Cartal 


39. Dimitrie Danisca 


20. Uni Biba 


40. Pandi Buradan 



Excelentei sale Domnului Ion Lahovary, Ministrul Afacerilor Straine. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 15, f. 76-78. 



33 



Nr. 142 



1900 februarie 17/martie 1, Sofia. Raportul ministrului plenipotentiar la Sofia, 
N.Misu, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion Lahovary, privind intentia 
coloniei romane din Sofia de a cumpara un teren pentru construirea unei 
biserici si a unei scoli romanesti. 

Sofia, 17 Februarie 1900 



Domnule Ministru, 

Comunitatea romana din Sofia, dorind pe de o parte de a da o proba Guvernului 
Roman, de recunostinta ca pentru sacrificiile ce statul face in interesul programului 
cultural al conationalilor nostri, iar pe de alta dorind a asigura acum, cand imprejurarile 
sunt mai favorabile, un loc al sau propriu, intr-o parte a orasului, cat se poate mai 
centrala, pentru cladirea unei scoli si unei biserici, comunitatea de aci zic, a adunat suma 
de vreo 16.000 lei pentru cumpararea unui asemenea loc. Momentul actual, in urma crizei 
ce bantuie estimp in Sofia, este eel mai favorabil pentru realizarea acestui scop. 



150 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanicd 

Notabilii coloniei noastre cred insa mai oportun ca cumpararea locului sa se faca in 
numele statului roman, pentru evitarea unor dificultati viitoare ce eventual s-ar putea face 
aci. Negresit ca, facand aceasta propunere, compatriotii nostri spera ca statul roman le va 
acorda un ajutor banesc pentru ridicarea cat mai repede eel putin a cladirii bisericii, 
ramanand ca scoala sa se cladeasca mai tarziu, cand se va dispune mai mult de mijloacele 
banesti necesare. Importanta ridicarii unei biserici curat romanesti in Sofia are si oarecare 
insemnatate politica, caci, in lipsa unei biserici romanesti, multi din compatriotii nostri 
merg sau la bisericile grecesti sau la bisericile bulgaresti, cu toate ca acestea din urma 
sunt declarate schismatice de catre Patriarhie. 

Deci, existenta unei biserici romane intr-un centru asa de important ca Sofia ar 
exercita o influenta folositoare, atat asupra romanilor macedoneni stabiliti, cat si asupra 
acelora trecatori prin capitala Bulgariei. 

Supunandu-Va cererea romanilor macedoneni din Sofia, am onoarea a Va ruga, 
Domnule Ministru, sa binevoiti a-mi comunica cat se poate mai grabnic daca Guvernul 
roman autoriza ca cumpararea terenului in cestiune sa se faca pe numele sau si daca 
comunitatea romana din Sofia poate conta pe un ajutor banesc din partea statului pentru 
ridicarea bisericii. 

Binevoiti a primi, Domnule Ministru, asigurarea prea inaltei mele consideratiuni. 

(ss) N. Migu 
Excelentei Sale, Domnului Ion N. Lahovary, Ministru al Afacerilor Straine la Bucuresti 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 90, f. 10-11. 



34 

1900 aprilie 1, Muntele Athos. Actele de constituire a comunitatii fratilor 
romani de la Muntele Athos. Procesele-verbale ale sedintelor din 1 aprilie, 24 
aprilie, 29 aprilie 1900. Fragmente. 
Copie 

Actele 

Fundamental ale constituirii comunitatii fratilor romani 

de la Athos 

Pus in vigoare pe ziua de 1 Aprilie 1900 

Sedinta de la 1 aprilie 1900 

Sedinta se deschide la Cucuvinu, fata find toti membri comunitatii sub presedintia 
P. Teodosie Soroceanu. 

P. Teodosiu: Cinstiti Parinti, 

Suntem astazi adunati ca sa votam legea care ne sta inainte, lege care de mult era 
asteptata de unii dintre noi; se poate foarte bine ca unii din Sf Voastre sa nu fie tocmai 
bine convinsi despre trebuinta unor asemenea; iar altii care sa nu le inteleaga rostul; spre 
a lumina deplin pe toti, trebuie sa facem oarecum istoricul fugitiv al Muntelui si a 
asezamintelor din care se compune astazi Comunitatea. 



Documente 1864-1948 1 5 1 

Muntele Athos, inainte de sosirea Mantuitorului pe pamant era ca si celelalte locuri 
locuit de inchinatori de idoli. Acestia de aici se inchinau la un idol numit Athon, care era 
asezat in varful Muntelui, cam acolo unde este astazi biserica cu hramul Schimbarea 
Mantuitorului la Fata. Dupa intruparea Cuvantului, patima si scularea cea din morti, 
Mantuitorul a zis Apostolilor: Mergeti, invatati noroadele botezandu-le in numele Tatalui, 
al Fiului si al Sf. Duh, atunci Prea Curata Stapana, care era de fata, a cerut si Sf. Sa un loc 
de propovaduit cuvantul lui Dumnezeu. Mantuitorul, intre altele, I-a zis ca va propovadui 
si la Athos. 

Despre intoarcerea locuitorilor la Crestinism se spun urmatoarele: Plecand din 
Palestina spre Cipru Sf. Fecioara Maria impreuna cu Sf. Apostoli Petru, lacob si Ion, i-a 
apucat o furtuna din iconomia lui Dumnezeu si fiind luati de vant au fost adusi la Athos la 
limanul lui Climent, acolo unde este astazi Monastirea Ivirul, aici ii astepta tot norodul ce 
se intamplase. Cu trei zile inainte de venirea Maicii Domnului, demonul din idol a simtit 
ca va fi izgonit, asa ca tare se tulburase cutremurand Muntele. Locuitorii, inspaimantati, 
alergara la idol, cerand sa-i izbaveasca din primejdie. Idolul, insa, a strigat sa se duca la 
limanul lui Climent, unde va veni imparateasa Cerului si a Pamantului; locuitorii au 
alergat cu totii la liman; iar cand Maica Domnului s-a apropiat au inceput sa strige, 
cerand indurare, deci ajungand a intrebat cum se numeste locul si afland ca Athos, s-a 
inchinat dand marire lui Dumnezeu pentru aceasta iconomie si invatand din destul pe toti 
locuitorii s-a dus cu pace la Cipru. Idolul, nerabdand prezenta Maicii Domnului, deindata 
ce a calcat in munte s-a pravalit cu vuiet in mare. Deci muntele sporea in credinta si 
capistile se prefacusera toate in Biserici, unde se marea Dumnezeu. 

Cu timpul, insa, Sfantul Munte a fost pustiit si locuitorii nu mai erau decat fiarele 
salbatice; cat a fost pustiit nu se stie cu siguranta. Dar si aceasta a fost tot din voia lui 
Dumnezeu, care destinase pentru alt lucru Muntele, numit si Gradina Prea Curatei 
Fecioare si anume de Salas Calugarilor si de cetate intarita in care sa se pazeasca neatins 
margaritarul credintei. 

Incepator vietii monahicesti in Sf. Munte vedem pe Sf. Petru Athonitul, care s-a 
pustnicit in pestera care-i poarta si astazi numele. Dupa aceea, pe la 820 vedem pe Ap. 
Pavel, fiu de imparat, care, pornindu-se de Dumnezeiasca purtare se facu calugar si zidi 
doua Lavre (Xiropotamu si Sf. Pavel), care si azi se vad. Nu mult dupa aceasta Sf. 
Atanasie, cu ajutorul imparatului Nichifor Foca, zidesc marea Lavra si mai multe Chilii. 
Pentru a ne lumina asupra acestor din urma trebuie sa aratam ce se numea Chilie pe acele 
timpuri: Chilie se numea casa in care traiau 2-3 calugari; cele ce aveau 4-8 calugari se 
numeau jumatate de obste, iar cele ce aveau 12 se numeau Monodrion sau obste intreaga. 
Toate acestea aveau voie sa inainteze si sa faca Monastiri daca aveau mijloace. Pentru a 
cumpara o chilie se cerea sa fii calugar si sa ai purtari bune, odata Staret erai si membru 
in Chinau la Careia. Acum sa trecem la cele ce am lasat. 

Asa ca si acestia si altii, Imparatii bizantini au zidit si infrumusetat Monastiri. Toti 
pornindu-se din Dumnezeiasca iconomie la aceasta, spre vesnica pomenire a lor in 
Dumnezeiestile locasuri, ca cei ce ca adevarati apostoli au lucrat la intarirea adevaratei 
credinte. Toti ceilalti sfetnici, ostasi si norod nu au intarziat a da talantul sau avand de 
pilda pe Imparati, asa ca Sf. Munte sporea intra toate. Dar, slabind Bizantul din dese 
navaliri barbare, Sf. Munte a fost din nou pradat si pustiit in mai multe randuri. Intre 



152 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

acestia Imperiul Bizantului se stinse, asa ca muntele era in mare nevoie, neavand de cine 
fi ajutat. Dar Dumnezeu facu din nou iconomie si iar capetele incoronate vin sa zideasca 
lavre, sa repare pe cele stricate si sa le inzestreze pe toate si in fine sa dicteze, ca 
odinioara, ca Imparatii Bizantului, in munte. Cine sa fie acesti noi ctitori ai Muntelui, 
acesti noi reintemeietori? Pajurile tarilor, numele lor, care si azi se pomenesc in Munte si 
se vor pomeni fara incetare, ne spun totul; Sunt Domnii Munteniei si ai Moldaviei, sunt 
Domnii Romani, stranepotii vechilor Imparati ai Bizantului. Ei, ca si aceia, au cunoscut 
ce insemneaza Sf. Munte, au stiut ca aci e si va fi focarul adevaratei credinte, si-au dat 
seama ce insemneaza a proteja si a ajuta Sf. Munte, de aceea ii vedem ridicand Lavre. Cei 
din Muntenia, ca Mircea, Neagoe, Mihai, Matei Basarab s.a. Cei din Moldova, ca 
Alexandru, Bogdan, Stefan, Petru, Vasile Lupu s.a. Pe toti ii vedem ca mari ctitori ai 
Sf. Agore si dictatori. Insignele tarilor si in timpul de fata, dupa cum vedem, 
impodobesc toate monastirile existente, ceea ce ne dovedeste, precum si numele 
ctitorilor, participarea Romaniei ca tara ortodoxa la ajutarea si sprijinirea Sf. Munte 
atatea secole. Insisi fratii greci, rusi etc. dau multumire lui Dumnezeu de iconomia 
facuta prin trimiterea Domnilor romani, fara de care nu se stie daca Muntele ar fi fost 
ceea ce este azi. Multi din parintii romani si-au dat seama de importanta cea mare care e 
in a exista in Munte Romani, de aceea vedem pe multi inca in zilele noastre ridicand 
frumoase locasuri romanesti, cum avem de ex. pe Cuviosul Parinte Nifon care a 
intemeiat cu ajutorul Tarii Prodromul de azi. Dintre aceia a fost si Parintele Cosma 
Schimonahu, intemeietor cu drept cuvant al acestor Sf. Lacasuri si mos al nostru si 
suntem si noi acestia de acum. Cu totii ne dam seama ca am existat de la inceput, ca 
existam si ca trebuie sa existam in Munte ca natiune ortodoxa. Urmele stramosilor 
nostri ne dau destule dovezi de marele interes ce ei puneau ca romanismul sa existe in 
Munte, noi de asemenea ne dam seama ca trebuie sa fim, daca nu putem altfel ca nu 
avem mijloace, eel putin cu persoanele noastre sa dam plata trebuincioasa si Imparatul 
cerului va primi banul ca si aurul, ca eel ce din neavere este dat. 

Cum zic, Parintele Cosma Spataru, dandu-si seama de acestea la 1864, cumpara cu 
ucenicii sai Domitian si Corg, tustrei basarabeni, cum si noi suntem, ruinele fostei chilii 
Adormirea, cu locul pendinte de ea, pe mosia Xiropotamu si o zideste din temelie pe cum 
se vede si azi. Cu timpul, inmultandu-ne si viind o buna ocazie, am cumparat cu totii la 
1869 ruinele fostei Chilii Cucuvinu, cu hramul Sf. Ion Teologul, care inainte a fost scoala 
de teologie a Monastirei Morfona, dupa cum atesta parintii greci; din fosta biserica nu ne- 
a mai ramas decat o icoana a Sf. Ion Teologul, facatoare de minuni. La 1870 am pus 
temelie bisericii actuale si caselor, avand de Staret pe parintele Domitian, ucenicul 
Parintelui Cosma. Nu mult dupa aceea am mai cumparat ruinele fostei Chilii Catafighi, cu 
hramul Sf. Ion Botezatorul, pe care, facand-o din nou, a trecut ca Staret la ea raposatul 
Parinte Teodorit Hodorogea Ieroschimonahul. La cumpararea si zidirea acestor doua 
asezaminte au fost ctitori mari, mosii mei Stefan, Iordache si Costache Soltani, care la 
urma s-au facut si calugari si au repauzat aci, numele calugaresti le-au fost: Sava, 
Gherasie si Calinic Schimonahi. De la acesti venerabili batrani frati dupa trup si de 
calugarie noi, cei care i-am apucat, am luat multe sfaturi folositoare, cu totii ne aducem 
aminte de prorocestile lor cuvinte: „Mai baieti, mai, fiti Moldoveni, ca mare tara are sa fie 
Moldova dupa vremi"! De asemenea, stim cuvintele lor de pe urma, pe care, cu ajutorul 
lui Dumnezeu, le pazim si care au dat legea ce ne sta inainte: „Cat va fi Sf. Munte aceste 



Documente 1864-1948 153 

case sa fie unite intre dansele si la un fel sa traiti, caci toti se vor folosi de voi si vor veni 
si altii sa se uneasca la fratia voastra si asa, daca nu cum a fost, sa tineti cinstea neamului 
ca drept credincios". Toti am pazit cu Sfintenie aceste sfaturi. Cu timpul, am fost martori 
ai Razboiului de la Plevna, Grivita etc., am impartasit durerile si bucuriile si noi ca si 
Romanii, de asemenea, cu inima zdrobita, am vazut despartirea pamantului nostru de tara 
muma, am plans, am suspinat, dar ce sa facem, asa a fost soarta. Cu totii am tresarit de 
bucurie si veselie la auzul marii vesti din 1881, incoronarea primului Rege al neamului 
nostru, am multumit lui Dumnezeu si ne-am adus aminte de cuvintele batranilor: 
„Moldova va fi tara mare cu timpul". In fine, am fost pe deplin multumiti ca Romani cand 
am putut ca, conform ordinului Sinodului roman, sa pomenim numele familiei regale 
romane in modestele noastre biserici. Aceasta este cea mai mare si distinsa onoare cu care 
ne mandrim cu drept cuvant, ca am putut sa ajungem la ceea ce ne parea un vis. Azi ne 
falim ca in libertate putem pomeni numele Regelui nostru iubit. Dar si rasplatirea nu a 
intarziat, tot cuvantul batranilor, „Va veti face pilda", ne-am facut si am fost recompensati 
azi, dupa cum stiti, ne putem mandri ca suntem si noi alaturi de fratii nostri mai mari, 
subventionati de Guvernul roman. Acesta este oarecum istoricul, in putine cuvinte. 

De atunci a trecut mult timp, Staretii au repauzat, altii s-au tras la liniste cum de ex. 
Parintele Domitian la noi (Cucuvinu). La Catafighi au repauzat doi: P. Teodorit 
Hodorogea si P. Antonie Sagin si acum e onor. P.S. Sa P. Ilarion Marzea. La Adormirea, 
de asemenea, P. Cosma Stratan a repauzat si a ramas P. Gherasim Stratan. Nici noi nu 
putem prevede ce se va intampla; ne-am apropiat de timpul in care trebuie sa ne gandim 
la moarte. Mai inainte vrem sa lasam voua si celor ce vor veni semne ca am fost si ca ne- 
am dat seama de chemarea noastra si ca dupa putinta am facut ce am putut. Noi punem 
plugul si incepem brazda, cei care veti fi si vor fi dupa voi, vor ispravi ceea ce noi am 
inceput. Acestea sunt incepute spre a inainta, nu spre a da indarat, si ceea ce e scris, 
totdeauna se tine. Acum cred ca cu totii ne dam seama ca o asemenea lege trebuie sa fie, 
daca vrem sa existe ceea ce noi am facut. Acestea au fost dorintele batranilor, aceasta a 
fost tinta noastra si aceasta va fi Legea voastra. Am zis. 

Parintele Gherasim: 
Cinstiti Parinti, 

Legea ce ne sta inainte a fost la noi si nescrisa, se putea insa ca dupa moartea 
noastra altii din zavistie sau alte pricini sa o strice, pentru ca acestea sa nu se intample, si 
prin acestea sa se strice ceea ce noi am facut cu deplina chibzuinta si invoire intre noi, am 
scris-o si acum cu totii o vom iscali; de desavarsirea ei nici vorba nu este, caci i s-au lasat 
poarta de adaugat cele ce vor mai trebui. 

Parintele Serapion: 
Cinstite Pdrinte Superior, 

Sunt insdrcinat din partea fiilor mei de duhovnicie ca sd vd fac cunoscut cd este 
intocmai dorintei lor o asemenea lege si cd, cu toatd inima o voteazd. Eu din parte-mi ca 
eel ce am lucrat lafacerea ei nu mai adaug nimic decdt dau mdrire lui Dumnezeu cd am 
inceput sa mergem pe o cdrare care ne va duce in sus. 



1 54 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Parintele Teodosiu: Pdrintele Marchian este rugat sd citeascd legea, iar Pdrintii sd 
asculte cu luare aminte: 

Parintele Marchian citeste cele ce urmeaza: 

Lege: 

Art. 1. Se pune un Inceput unei Comunitati care va purta numele de „Comunitatea 
Fratilor romani din Muntele Athos" cu scop de a apara drepturile Fratilor de un neam, 
locuitori in aceste Sf. locuri, de ajutor reciproc, de a ridica moralul national la nivelul 
trebuincios unei natiuni spre a putea reprezenta cu deplina cunostinta cele ce trebuiesc 
reprezentate in aceste Sf. locuri si de a castiga drepturile ce se cuvin romanilor. 

Art. 2. Comunitatea va ajuta prin toate mijloacele posibile pe fratii de un neam care 
vor avea nevoie de ajutor si le va apara interesele de cate ori trebuinta va cere. 

Art. 3. Comunitatea va cauta prin toate mijloacele sa ridice sentimentul national la 
fratii de un neam acolo unde trebuie ridicat. 

Art. 4. Comunitatea va infiinta si va intretine o biblioteca care sa serveasca la 
luminarea fratilor de un neam. 

Art. 5. Comunitatea va lucra pentru sustinerea intereselor celor ce-i procura 
mijloacele de existenta. 

Art. 6. Comunitatea va lupta prin toate mijloacele sa castige drepturile ce pe drept 
revin romanilor ca natiune ortodoxa persecutata in Munte. 

Art. 7. Comunitatea va lupta pe toate caile pentru tot ce face cinste, ce poate folosi 
si ce trebuie facut pentru cinstirea neamului. 

Atr.8. Toti membrii comunitatii se vor ajuta intre dansii la toate trebuintele. 

Art.9. Comunitatea se va purta cu respect catre fratii impreuna locuitori ai acestor 
Sf. locuri, rusi, greci, etc. intrucat acestia nu vor atinge si vatama interesele nationale ale 
comunitatii si fratilor de un neam. 

Art. 10. Comunitatea va infiera cu nemilostivire pe oricine va cuteza sa se atinga de 
interesele nationale ale Comunitatii si fratilor de un neam. 

Art. 11. Toate asezamintele care fac parte din Comunitate se vor conduce dupa unul 
si acelasi Regulament in administratia interna. 

Art. 12. Toate asezamintele care fac parte din Comunitate, in bisericeasca conducere 
si slujire se va conforma intocmai ordinelor Bisericii Mame. 

Art. 13. In toate asezamintele care fac parte din Comunitate oficiul divin se va 
savarsi numai in limba romana, nicicum altfel. Slujba cu Arhiereu si invitatii. 

Art. 14. Nici unul din asezamintele din Comunitate nu poate primi de obste calugari 
sau frati de alt neam decat romanesc. 

Art. 15. Nici unul din asezamintele care fac parte din Comunitate nu pot tine un 
frate sau calugar care s-ar dovedi ca lucreaza contra Comunitatii. 

Art. 16. Pentru inaintarea Comunitatii, buna ei conducere si punerea in aplicare a 
celor cuprinse in precedentele articole se va forma un consiliu compus din Superior si un 
ucenic de fiecare asezamant care face parte din Comunitate. 

Art. 17. Biroul Consiliului va fi astfel compus din Presedinte care va fi totodata si 
Superior al intregii Comunitati si care va fi ales pe viata; din un Vicepresedinte, din un 
secretar si un raportor, care vor fi alesi pe un an. 



Documente 1864-1948 155 

Art. 18. Pentru a fi ales Presedinte si Superior al Comunitatii se cere: a) A fi 
superiorul unuia din asezamintele care fac parte din Comunitate; b) Sa aiba cunostinta de 
cele ce trebuiesc cunoscute; c) Sa aiba la activ sau acte care sa-i probeze activitatea in 
aceste afaceri; d) Sa nu fie egoist si pasionat. 

Art. 19. Pentru a fi ales vicepresedinte, secretar sau raportor, se cere sa fie membru 
in Comunitate si sa posede oarecare cunostinte in aceste afaceri. 

Art.20. Alegerea de Superior se va face cu voturi. Dupa alegere, Superiorul va 
depune urmatorul juramant: Jur ca pana la suflarea cea mai de pe urma voi lucra pentru 
inaintarea Comunitatii incredintata conducerii mele si ca voi urma intocmai dupa legea 
votata de Comunitate la 1 aprilie 1900. Asa sa-mi ajute Dumnezeu! 

Art.21. Toti membrii vor depune urmatorul juramant de supunere catre Superior: 
Juram pe constiinta noastra ca vom da absoluta supunere Parintelui Superior Presedinte 
ales de noi. Atat cat se va conduce de legea votata de Comunitate la 1 aprilie. Cel ce va 
calca aceasta de sine se va afurisi. Amin. 

Art.22. Superiorul Presedinte va avea putere absoluta in dirijarea administrativ- 
politica a comunitatii. 

Art.23. Superiorul Presedinte va putea cere inlaturarea oricarui frate sau calugar din 
orice asezamant din Comunitatea sa in caz cand s-ar dovedi ca acela ar vatama 
Comunitatii. 

Art.24. Cu tratarea intereselor externe ale Comunitatii va fi insarcinat Superiorul 
Presedinte. In cazul acesta i se va elibera o imputernicire care va fi iscalita de toti 
membrii Comunitatii. 

Art.25. In lipsa Superiorului Presedinte, ii va tine locul Vicepresedintele. 

Art.26. Sedintele se vor tine la Superior. 

Art.27. Consiliul va fi convocat de cate ori trebuinta va cere. 

Art.28. Dreptul de a convoca Consiliul il are Superiorul Presedinte. In lipsa lui 
Vicepresedintele. 

Art.29. Pentru toate cele ce se vor hotari de consiliu se vor incheia procese verbale 
care vor fi inaintate unde trebuinta va cere. 

Art.30. In consiliu, votul hotarator il are Superiorul Presedinte. 

Art.31. Orice asezamant roman ce se va lipi la Comunitate va fi indatorat a 
recunoaste acestea de norma. 

Art. 32. Cele ce vor fi de trebuinta se vor adauga treptat. 

Aceasta lege s-a facut de noi subsemnatii in deplina unire pentru a da o directie 
stabila Comunitatii. Deci Juram ca, cu Sfintenie vom pazi cele ce insasi noi am hotarat in 
aceasta lege. Acel care se va lepada de ea, de sine si de Sf. Parinti ai Athonului, sa fie 
afurisit si ca lepadat de Hristos sa se socoteasca la a doua si infricosata venire a Domnului 
si in focul de veci sa fie aruncat. 

Toate acestea in unire deplina, de noi s-a facut si precum am aratat juram ca le vom 
pazi. 

Asa sa ne ajute Dumnezeu! 

Ieromonah Teodosiu Soroceanu Ieromonah Epifanie 

Arhimandrit Lazar Ieromonah Gherman 

Ieromonah Serapion Ieromonah Vartolomei 



156 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



Ierodiacon Epifanie 
Ierodiacon Varahil 
Sch. Non 
Sch. Iezecil 
Sch. Nicon 
Sch. Damian 
Sch. Nichifor 
Sch. Atanasie 
Sch. Zacharia 
Sch. Maxim 
Monah Prohor 
Monah Iosif 
Monah Eftimie 
Monah Pior 
Monah Domitian 
Monah Sava 
Monah Varlaam 
Monah Thadeu 
Monah Damaschin 
Monah Nicandru 
Monah Teodorit 
Monah Iona 
Monah Nichifor 



Monah Eliodor 
Monah Ilarion Marzea 
Ieromonah Marchian 
Ieromonah Dionisie 
Sch. Teofan 
Sch. Pahomie 
Sch. Eronim 
Sch. Veniamin 
Sch. Simion 
Sch. Gherasie 
Sch. Vucul 
Monah Nictarie 
Monah Tihon 
Monah Veniamin 
Monah Ioil 
Monah Iosaf 
Monah Gherasim 
Ieromonah Arsenie 
Sch. Ionichie 
Sch. Ghedeon 
Sch. Veniamin 
Monah Simon 



Regulamentul Comunitatii fratilor romdni din Muntele Athos 

Capitolul 1 
Regulament pentru Consiliile spiritual si economic 

Art. 1. Vor fi doua consilii, unul spiritual (duhovnicesc), si altul administrativ 
(economic). 

Art. 2. Consiliul Spiritual se compune din 4 membri ieromonahi, alesi de superiori, 
in caz cand nu vor fi 4 ieromonahi se va completa lipsa cu monahi batrani, cunoscuti ca 
iscusiti in cele duhovnicesti. 

Art. 3. Consiliul administrativ (economic) va fi compus din 12 membri, toti 
ascultatori. Membrii vor fi alesi de Superior in unire cu Consiliul Spiritual. 

Art. 4. In ambele consilii, votul hotarator il are Superiorul, in lipsa acestuia 
insarcinatul loctiitor. 

Art. 5. Indatoririle Consiliului Spiritual sunt: 

a) Primirea de frati; 

b) Darea afara (in orice caz cand Superiorul nu este acasa, nu se pot primi 
hotarator frati, ci numai pana la venirea acestuia, cand se va hotari defmitiv. 

c) Canonisirea unui calugar sau frate pe timp de trei zile. 



> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 27, f. 282. 



Documente 1864-1948 157 

35 

1900 iunie 12, Bitolia. Memoriul profesorilor Liceului Roman din Bitolia, 
adresat ministrului Cultelor §i Instructiunii Publice, dr. Constantin Istrati, prin 
care solicita plata indemnizatiilor restante din ultimele zece luni. 

Domnule Ministru, 

Cu inceputul anului scolar curent, gratie solicitudinii nemarginite a cercurilor 
conducatoare din Romania, chestia romanilor macedoneni a intrat pe o cale de progres 
vadit. O noua era s-a inaugural si un stralucit viitor s-a deschis pentru aromani. O 
insufletire generala a cuprins pe toti romanii de aici si moralul lor s-a inaltat nespus de 
mult cand au vazut ca Romania, patria mama a tuturor romanilor, si-a propus sa sacrifice 
cu draga inima, pe langa indemnul si sprijinul moral, totodata si mijloace materiale 
suficiente pentru indrumarea chestiei spre bun sfarsit, spre idealul comun al tuturor 
romanilor. 

Apostolii devotati ai acestei sfinte cauze, profesorii si institutorii, in marea lor 
majoritate s-au apucat cu forte si indoit zel sa lucreze la edificiul national. 

Poporul, ca electrizat, s-a miscat din indiferentismul de pana acum si, cu grabire, 
s-a grupat in jurul conducatorilor si toti, pe intrecute, fiecare dupa puterea si priceperea 
sa, au inceput sa-si depuna obolul pe altarul unei chestii atat de sfinte. 

In acelasi timp dusmanii nostri, cand au vazut ca liceul nostru este instalat in eel 
mai modern si mai maret edificiu din Bitolia, cand au vazut ca liceul si peste tot scolile 
romane de baieti si de fete se populeaza zi de zi cu mai multi elevi si eleve si ca profesorii 
liceului s-au pus pe munca fara preget ca sa formeze o generatie tanara, patrunsa de 
sentimentul national, care generatie va raspandi la randul sau ideea nationals pana la cele 
mai indepartate unghiuri ale romanimii [...] 

Caci, pe cand propaganda straina face cele mai uriase sfortari ca sa zadarniceasca 
puternicul avant ce luase chestiunea romaneasca in decursul acestui an; pe cand bulgarii 
intretin in Bitolia un liceu cu un numar insemnat de profesori platiti cu eel putin 200 
franci pe luna la inceput iar dupa aceea cu drepturi de gradatie si de pensie; pe cand chiar 
sarbii, care abia de cativa ani au inceput propaganda lor in Macedonia, astazi au o 
organizatie buna, intretinand in aceleasi conditii un gimnaziu cu profesori platiti cu eel 
putin 150 franci lunar, regulat in fiecare luna; noi, profesorii romani, prin faptul ca n-am 
primit subventiile de 10 luni, iar acum ni se reduc subventiile intr-un mod radical, vom fi 
siliti de aici inainte sa plecam fruntea, care a stat sus si mandra pana acum, sa ne simtim 
umiliti inaintea dusmanilor nostri, sa ocolim societatea si sa ne retragem in intuneric, 
cand trebuia sa nazuim din ce in ce mai mult spre lumina. 

Domnule Ministru, prestigiul Romaniei, de eel mai civilizat si bogat stat din Orient, 
este astazi in joe si trei tari vecine: Serbia, Bulgaria si Grecia, care toate laolalta nu 
valoreaza cat o Tara Romaneasca, au inceput sa jubileze, crezand ca, in urma masurii ce 
ati luat, chestia romanilor macedoneni si-a dat obstescul sfarsit [...] 

Intr-adevar este imposibil ca un profesor de liceu sa poata trai cu o leafa de 125 lei 
lunar. 



158 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Nu ne indoim deci, Domnule Ministru, ca veti binevoi a lua de urgenta masurile 
necesare ca, pe de o parte, sa ni se plateasca integral subventiile pe intregul an scolar 
curent, cu atat mai mult cu cat, in vederea bugetului individual fixat prin subventie, 
singurul nostru venit, in contul acestui buget am angajat cheltuieli de intretinere si 
instalare de prima necesitate si, deoarece acest venit nu s-a realizat la timp, am fost 
nevoid sa recurgem la imprumuturi cu cantata grea. 

Iar daca de la 1 septembrie viitor se va simti necesitate de economie in acest buget 
se pot face reduceri pana la limita posibilitatii si dupa o norma oarecare. 

Prin aceasta masura ati linisti, Domnule Ministru, poporul roman de aici, care acum 
este consternat de trista stire ce s-a raspandit aici ca fulgerul, ca Romania vrea sa 
paraseasca chestia macedoneana dar nu vrea sa-i dea deodata lovitura de gratie, ci o lasa 
intr-o agonie, care, fatal, va duce la pieire. 

Domnule Ministru, in mainile Domniilor Voastre e pusa si existenta noastra si 
viitorul chestiei rationale din Macedonia si insusi prestigiul statului roman in Orient; de 
la Domnia Voastra asteptam, deci, cu incredere, salvarea lor. 

Binevoiti, va rugam, Domnule Ministru, a primi asigurarea prea deosebitei noastre 
consideratiuni. 

Bitolia, 12 iunie 1900 

C. Cosmescu V. Constantinescu 
N. Duratzo Hussein Sehabedin 
Th. Constantinescu Ion Nicolescu 

S. G. Ciumetti A. Popovici 

I. Nicolescu N. Batzaria 

I. Vanea T. Tuceri 

D. Cosmulei IoussoffZig 

E. Ghicu 

Domnului Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor §i Instructiunii Publice, dosar 267b/1900, f.44-46 

36 

1900 iunie 12, Muntele Athos. Memoriul ieromonahului Theodosie Soroceanu 
de la biserica „Sfantul ion Teologu" din Provata, Grecia, privind istoricul 
schiturilor romane§ti de la Muntele Athos si politica de deznationalizare dusa 
de autoritatile grecesti 1 . 



Prodrom — > Mitropolitul Tarii Romane^ti. Nifon — > Cosma Schimonahu 
1864- parintele Cosma Spataru cumpara cu Domitian §i Corg (basarabeni toti), ruinele fostei chilii 

Adormirea pe mo§ia Xiropotan - §i o zidesc din temelie. 
1869 - au cumparat ruinele fostei chilii Cucuvina cu hanul Sf loan Teologul. 
1870- au pus temelie bisericilor actuale, §coalelor, staret - Parintele Domitian ucenicul p. Cosma 

<Spataru>, apoi au cumparat ruinele fostei chilii Catafighi - Sf. I. Botezat - staret P. Teodorit 

Hodorogea - ctitori - §tefan Iordache §i Costache Soltani (numele calugare§ti Sava, Ghernasie §i 

Calinic Schimonahu). 



Documente 1864-1948 159 

Memoriu 

Sfantul Munte (muntele Athos), din cele mai adanci timpuri ale crestinismului, a fost 
afierosit ca loc de inchinaciune pentru monahismul crestin fara deosebire de nationalitate. 
Din cauza grelelor imprejurari care au venit asupra lumii creatine prin desfiintarea 
Imperiului Bizantin, si asezamintele monastiresti-calugaresti din Sfantul Munte au avut 
foarte mult de suferit; asa ca o noua reinviere catre o noua viata monahiceasca a fost facuta, 
indeosebi de vechii Domni si nobili romani din partea stanga a Dunarii (Valahia si 
Moldova), care, incalziti de evlavia crestineasca, cu totii au contribuit, parte la rezidirea 
fostelor asezaminte calugaresti, parte la infiintarea de noi monastiri cu asezamintele lor. 
Darnicia pornita din dragostea crestineasca a vechilor Domni romani si a poporului se poate 
si astazi constata, deoarece cea mai mare parte din marile monastiri, numite imparatesti, au 
pana acum pajeri si pisanii care dovedesc aceasta. Nu numai Romanul care calatoreste in 
aceste locuri se convinge despre dreptul ctitoricesc pe care-1 avem noi, Romanii, in Sfantul 
Munte, dar si strainii, precum Rusii, Bulgarii, Sarbii etc si chiar eterodocsii: Francezii, 
Germanii si Englezii, care, prin nazuinta lor de a cunoaste Muntele Athos cu asezamintele 
lui religioase, gasesc o multime de pisanii, pajeri, odoare sfinte de mare valoare, 
manuscripte, documente etc, care toate adeveresc urme nesterse ale neamului nostru 
romanesc in Sfantul Munte. Spre pilda: 

In monastirea Dionisiu, stapanita de Greci, se gasesc, ca odoare foarte scumpe pentru 
noi: o racla de argint cu inscriptie, in care se afla moastele Sfantului Nifon, fost Mitropolit 
in Valahia, facuta de catre Neagoe Basarab, pe care este chipul lui; mai multe manuscripte 
si carti vechi, intre care se zice ca se afla si manuscriptul lui Neagoe Basarab; 

In monastirea Zugravului, reinnoita de marele Domn roman Stefan eel Mare, astazi 
stapanita de Bulgari, se gasesc doua steaguri cusute si o icoana zugravita, ale lui Stefan 
eel Mare; steagurile, mai ales, au pe ele inscriptiuni din care se dovedeste ca ele au fost 
ale lui Stefan eel Mare. Tot in aceasta monastire se zice ca se afla multe odoare domnesti, 
vesminte, documente, carti etc. 

Afara de multele obiecte de tot felul cari se gasesc mai prin toate monastirile mari 
date de catre Domnii si stramosii nostri, apoi, ca un adevar netagaduit, este ca chipurile 
diferitilor vechi Domni romani sunt zugravite in nartica mai multor monastiri mari, 
bunaoara: Xiropotamul, Dionisiu, Sfantul Pantelimon, Simonos Petra etc, care Domni 
sunt trecuti in capul pomelnicelor ctitoricesti. 

Pana aici, foarte pe scurt, am descris in memoriul meu urmele cele glorioase ale 
stramosilor nostri, tagaduite, precum am zis, chiar de acei care n-ar avea interesul de a 
recunoaste aceste virtuti stramosesti; de aici inainte voi expune starea calugarilor romani 
in Sfantul Munte, cu asezamintele lor, precum si pozitiunea lor fata de asezamintele 
calugaresti ale celorlalte nationalitati crestine ortodoxe. 

Forma de administratie calugareasca in Sfantul Munte este cea republicana- 
teocratica, asa ca asezamintele calugaresti din Sfantul Munte se numesc de catre invatati 
„Republica teocratica calugareasca". Numirea aceasta si-a luat-o de acolo intrucat 
Guvernul Otoman nu se amesteca intru nimic in ceea ce priveste administratia 
monahiceasca; nici insusi patriarhatul de la Constantinopole, dupa vechile legiuiri, n-are 
dreptul a se amesteca in administratie, afara numai de cele de credinta; incolo, intreaga 
administratie de ordine si disciplina precum si de afaceri locale se face de catre Chinou. 



1 60 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanicd 

Chinoul este un fel de sfat monahicesc, cu resedinta in Careia, compus din 20 
parinti, delegati din partea celor 20 mari monastiri (imparatesti), care judeca si hotaraste 
dupa diferite afaceri locale. Alaturi cu Chinoul este si reprezentantul autoritatii lumesti, 
Caimacanul otoman, care, pe langa insarcinarea ce o are, de a face politia de siguranta, 
mai are si aceea de a interveni la Chinou ca din partea Guvernului sau atunci cand 
Chinoul ar abuza de puterea sa. 

Intre cei 20 parinti, membri ai Chinoului, reprezentanti ai celor 20 de monastiri 
(multe dintre ele, precum am zis, intemeiate si infrumusetate de catre Domnii nostri) sunt: 
Greci, Rusi, Sarbi si Bulgari, deci reprezentanti ai tuturor statelor crestine ortodoxe. Numai 
noi, romanii, cu toate ale noastre vechi drepturi, nu avem nici un reprezentant. Suntem 
asadar ca si niste straini intre straini, desi numarul calugarilor romani, dupa statistica din 
localitate este 600 (sase sute). Foarte lesne-si poate explica cineva greaua si umila pozitiune 
care o au calugarii romani in Sfantul Munte neavand un reprezentant in Chinou. 

Am zis ca dupa statistica sunt 600 calugari romani, dintre care unii convietuiesc in 
schitul roman Prodromul, altii in comunitatea fratilor romani Sfantul Ion Teologul 
(Provata), altii la Sfantul Ion Botezatorul, Sfantul Hie, Adormirea Maicii Domnului, altii 
in schitul Lacu, altii in diferitele lor chilii iar altii pe la diferite monastiri stapanite de alte 
neamuri, precum: Greci, Rusi, Sarbi etc. Cele trei asezaminte romanesti, din care doua 
aflatoare pe hotarele Marei Lavre si a treia pe hotarul Sfantului Pavel, si-au pozitiunile 
lor, mai mult sau mai putin independente, potrivit conditiunilor prevazute in actele de 
cumparare si fondare cu monastirile proprietare; in orice caz, aceasta independents adesea 
este foarte tagaduita, intrucat calugarii Greci tind a pune reguli in ceea ce priveste 
administratia si impiedica nazuinta de nationalitate si limba, facand toate sicanele, pana la 
nerespectarea conditiunilor prevazute in actele de cumparare, ba amenintand chiar cu 
gonirea din proprietatea cumparata. 

Cred ca este bine sa dau o explicare, pentru ce calugarii romani sunt inlaturati de la 
toate drepturile de nationalitate si individualitate nationals. In dragostea crestineasca a 
vlahilor Domni romani, fondatorii unora dintre monastirile imparatesti, a fost ca in 
acestea sa se primeasca si sa convietuiasca calugari de orice neam, fara a li se stirbi si 
tagadui dreptul de nationalitate. Aceste dorinti, insa, cu timpul au fost inlaturate si 
elementul grecesc si-a impus limba si nationalitatea, iar elemental romanesc, fiind 
inabusit, a fost inlocuit pana astazi de la monastirile mari de la tot ce este legat de neam, 
tagaduindu-se chiar acele drepturi prevazute in actele de cumparare, desi romanii platesc 
bir imparatesc si local. 

Aceasta atitudine Grecii au avut-o si pentru celelalte nationalitati calugaresti, desi 
mai putin pornita; totusi Rush, Bulgarii, Sarbii, prin chibzuinta, au putut sa-si capete 
drepturi alaturi cu Grecii. (A se vedea articolul din Novoe Vremea tradus in romaneste.) 

De un timp incoace este observat ca Grecii si mai mult s-au inasprit contra 
elementului romanesc. Nu pricep cauza acestei inaspriri; tot ceea ce stiu este ca, in mod 
sistematic, Romanii sunt impiedicati si opriti de la cele mai sfinte drepturi; asa ca s-au 
intamplat cazuri cand Chinoul a amenintat pe calugarul roman pentru ca simte romaneste, 
ba a mers pana acolo meat a lovit si in drepturile internationale oprind pasapoarte romanesti 
fara nici un motiv si nelipsind chiar amenintari. 

Aceasta stare de umilire in care se gaseste calugarul roman in Sfantul Munte in 
parte poate ca este provocata si de slabirea lor intre ei; in cea mai mare parte, insa, cred ca 
se datoreste imprejurarii pentru ca autoritatile romanesti din apropiere de Sfantul Munte 



Documente 1864-1948 1 6 1 

nu s-au interesat indestul de starea si pozitia calugarilor romani precum fac reprezentantii 
altor state ortodoxe, care cauta in a apara drepturile conationalilor lor. 

Aceasta o stiu strainii, ca, adica, romanii nu sunt cautati, nici sprijiniti de ai lor. 

leromonah Teodosie Soroceanu 

Superiorul Comunitatii Fratilor Romani 

Biserica Sfantul Ion Teologul din Provata 

Cucuvinu, Muntele Athos 
Anul 1900Iunie 12 
> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.27, f. 276-278. 

37 

1900 iunie 14, Murihova, Macedonia. Memoriul locuitorilor din catunul 
Murihova de pe muntele Cicura, adresat revizorului §colilor romane din Turcia 
(Vilaetul Monastir), Fonciu Capsali, prin care solicita al doilea institutor pentru cei 
97 de elevi care frecventeaza §coala Tn timpul verii. Tn anexa: referatul revizorului 
care aproba cererea §i propune ca pe timpul verii institutorul Theodor Papa 
Mihali sa fie ajutat de unul dintre elevii bursieri la liceul din <Monastir>. 

Domnule Revizor, 

Subsemnatii celnici si notabili ai colibelor de pe muntele Cicura-Murihova, cu 
profund respect luam curajul a aduce la cunostinta Domniei voastre urmatoarele: 

Vazand insuficienta institutorului nostru, care nu poate corespunde la cerintele 
celor 97 de elevi care se numara si 13 sarcaciani, care frecventeaza scoala regulat, va 
rugam cu profund respect ca sa binevoiti a interveni pe langa cei in drept a ne trimite un 
ajutor de scoala. 

Incredintati fiind ca umila cerere a noastra va fi primita, va rugam sa acceptati, pe 
langa viile noastre multumiri, stima si consideratia ce va purtam. 

Murihova, 14 iunie 1900 Ai Domniei Voastre celnici 

Papa Nicola Tavi 
Nicola Christu Degu 
Nascu Ianuli 

In calitatea mea de director al acestei scoli, cererea locuitorilor este foarte bazata si 
acceptam ajutorul de scoala. 

Primiti, va rog, Domnule Revizor, stima si consideratia ce va pastrez. 

Al Domniei Voastre Institutor Teodor Papa Mihali 

Domnului Fonciu Capsali, revizor al scolilor romane din Macedonia, Vilaetul Monastir 

Referatul revizorului F. Capsali, Bitolia, 3 august 1900 

Domnule Ministru, 
Celnicii (capii) celor 180 de familii romane din colibele Murihova, prin suplica lor 
din 14 iunie 1900, pe care cu onoare o inaintez in original, cer a li se trimite inca un 



1 62 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

institutor, scoala neputand fi condusa de unul singur din cauza numarului insemnat de 
elevi care o frecventeaza. 

Toate aceste familii de romani nomazi, petrecand iarna in diferite regiuni si numai 
vara cu totii la un loc, nu dau §colii contingentul de 97 de elevi decat numai in sesiunea 
de vara; plecand in timpul iernii scoala e frecventata numai de a treia parte din 
contingentul de elevi al sesiunii de vara. 

La inceputul toamnei, cand parasesc colibele si se scoboara ca sa ierneze in campii, 
se impart in trei grupuri: unul, in numar de 50 de familii, se aseaza la Cataha; cu acest 
grup emigrand si institutorul, functioneaza aici, in sesiunea de iarna, adevarata scoala cu 
contingent de 30 de elevi; al doilea grup, in numar de 40 de familii, se aseaza la 
Palaticea; cu contingentul de elevi ce-1 dau aceste familii se ocupa cantaretul Hristu Papa 
Nicola; al treilea grup, in numar de 90 de familii, trece hotarele si se aseaza in campiile 
Greciei; copiii acestor familii intreaga sesiune de iarna nu urmeaza la scoala. 

Cu sosirea primaverii insa, incep sa paraseasca campiile, se suie din nou in munti si 
pe la sfarsitul lunii mai deja, toate cele 180 de familii sunt stranse la colibele lor din 
Murihova. §coala, in aceasta sesiune, e populata de intregul contingent de elevi ce-1 dau 
aceste familii. 

Dupa toate aceste consideratiuni, avand in vedere ca la aceasta scoala nu se simte 
nevoia unui al doilea institutor, decat numai pentru sesiunea de vara, cand toate familiile 
se Strang la colibele din Murihova, subsemnatul am insarcinat pe D 1 Hristu Papa Nicola, 
cantaret, sa ajute institutorului Theodor Papa Mihali, luandu-i cateva din materiile ce se 
predau la acea scoala. 

Pentru viitor insa cred ca ar fi mai bine sa se oblige prin directia liceului roman din 
localitate unul din copiii acestor familii, elev bursier la acel liceu, ca, in schimbul bursei, 
sa primeasca sa functioneze in tot timpul vacantei ca al doilea institutor la scoala din 
comuna lui. 

Binevoiti, va rog, Domnule Ministru, a primi asigurarea distinsei mele 
consideratiuni. 

Revizor F. Capsali 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor §i Instructiunii Publice, dosar 266/1900, f.37-38. 

38 

1900 iulie 17, Bitolia. Raportul revizorului §colar din Bitolia, Hie Papahagi, 
adresat ministrului Cultelor §i Instructiunii Publice, Constantin C. Arion, privind 
examenele de la sfarsitul anului scolar 1899-1900 Tn scolile romane din 
vilaietele Monastir si lanina. 

Domnule Ministru, 

Cu incheierea anului scolar 1899-1900, cred de datoria mea a va da relatii exacte 
asupra situatiei actuale a scolilor, care, prin introducerea unor reforme si prin reinnoirea 
in parte a personalului didactic, au realizat in acest scurt timp progrese satisfacatoare atat 
sub raportul avantului national cat si sub raportul invatamantului. Ma voi sili pe cat mi-e 



Documente 1864-1948 163 

posibil a va face tabloul fidel al fiecarei scoli de sub dependinta mea, incepand cu scoala 
din Corita, unde am asistat in persoana la examenele publice tinute la 25 iunie. 

Am tinut sa ma gasesc la acest centru unde, mai mult ca oriunde, se observa un 
entuziasm sincer, un interes viu pentru progres printre romani, care cu drag distribuiau 
bilete de invitatii, insistand pe langa prieteni ca, in numar cat mai mare, sa asiste la 
examene pentru ca oricine sa se poata convinge de progresul scolii, ca astfel romanii, 
inconstienti inca, sa nu-si mai lase copiii pe la scolile grecesti, a caror tinta nu poate fi 
alta decat deznationalizarea romanilor. 

In acest centru, gratie personalului didactic, care se bucura de stima si increderea 
romanilor, cu satisfactie am vazut o miscare serioasa in sens romanesc, care da de gandit 
celor interesati si doritori de a vedea scoala noastra in amorteala de pana acum. Cu 
bucurie am vazut romani incaruntiti instruindu-se la scoala in ajunul examenelor si 
conlucrand cu institutorii la aranjarea scolii spre a-i da o infatisare mai solemna. Ceea ce 
m-a impresionat mai mult este faptul ca anul acesta, printre publicul asistent, am observat 
persoane din treapta cea mai inalta a societatii, care pana in anii trecuti, desi romani, 
aratau multa indiferenta pentru scoala noastra. Una dintre aceste persoane, anume D 1 
Costake Balauri, membru la tribunal, mare comerciant si care exerciteaza mare influenta 
la Corita, ne-a facut deosebita cinste de a face receptia inaltilor functionari otomani, care 
reprezentau autoritatile locale, si a prezida examenele. Examenul se incepe prin sfintirea 
apei de catre parintele Haralambie Balamaci, directorul scolii [...] 

Numarul elevilor prezenti la examene a fost 82. Pana in anul trecut, dupa cum se 
constata din matricola scolii, numarul elevilor abia a ajuns la 45. §i in anul acesta, daca 
am fi avut un local mai incapator si mai comod, numarul elevilor ar fi fost cu mult 
superior celui actual. 

Examenele scolii de fete, tinute in aceeasi zi, au avut acelasi succes, gratie 
sarguintei D m Victoria Tucea, directoarea scolii [...] Numarul elevelor inscrise si prezente 
la examen a fost de 45. Se spera ca la anul, dupa fagaduielile multora dintre romani, care 
au asistat la examen, numarul fetelor sa sporeasca. 

Examenele scolii de baieti si fete din Moscopole au avut loc la 29 iunie. Numarul 
elevilor inscrisi a fost 44 iar al elevelor 15. Dupa alocutiunea Domnului Stacri Buhia, 
directorul scolii, s-a procedat la examinarea elevilor, ale caror raspunsuri au incantat 
publicul asistent. Piesele in dialect jucate de elevi si declamatiunile au fost aplaudate 
indelung. In aceasta comuna pur romaneasca, unde pana in anul trecut scoala mergea spre 
descompunere din cauza neintelegerilor ce se ivisera intre inspectiune si romani, anul 
acesta, gratie noii organizatii date scolilor si armoniei perfecte ce a domnit printre 
institutori si romani, numita si-a recapatat prestigiul si ca urmare ea a fost imbratisata de 
romanii mai de seama si promite a da rezultate mai satisfacatoare in viitor. 

La Sipsca, unde nu exista alta scoala decat cea romaneasca, examenele au avut loc 
la 25 iunie. Numarul elevilor si elevelor acestei scoli mixte, in cursul anului, a fost de 30. 
La examene nu s-au prezentat decat 16, si aceasta din cauza ca locuitorii, ocupandu-se 
mai mult cu agricultura si cu cresterea vitelor, sunt nevoiti a-si retrage copiii de la scoala 
cu inceperea primaverii. Examenele au avut succes. Cu placere constat ca mai toti 
locuitorii raman multumiti de modul cum D 1 Tasula Zisi, institutorul scolii, stie sa se 
achite de misiunea lui. In aceasta comuna, locuita exclusiv de romani, Mitropolitul grec a 



1 64 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

intrebuintat toate mijloacele ca sa semene zazanii printre romani cu scop de a-i separa in 
tabere vrasmase, ca apoi, prin promisiuni, sa izbuteasca a reinfiinta scoala greceasca. 
Gratie energiei desfasurate de institutori si a prudentei unora din notabili, toate incercarile 
Mitropolitului grec au ramas zadarnice. 

La Grabova examenele au avut loc la 1 8 iunie. Nici aceasta scoala n-a fost crutata 
de persecutiile inaltului prelat grec, care, spre a tine pe loc avantul ce incepuse a lua 
scoala, a trimis o circulara, cu ordin de a se citi in biserica, prin care se ameninta cu 
excomunicarea toti aceia care, contrar dispozitiilor sale, si-ar trimite baietii la scoala 
romana. Prea Sfintia Sa Mitropolitul a oprit chiar pe preot de a servi in casele romanilor, 
ceea ce ne-a determinat de a recomanda la schitul romanesc de la Muntele Athos pe un 
concetatean de-al nostru ca, dupa ce va invata slujba bisericeasca, sa se hirotoniseasca 
preot roman pe spesele comunitatii din Grabova. In caz cand Mitropolitul grec o sa refuze 
de a-1 hirotonisi, ceea ce e mai mult ca probabil, sunt hotarati a se adresa Mitropolitului 
bulgar din Ohrida sau Monastir (Bitolia) cu rugamintea de a-1 hirotonisi cu obligatiunea 
de a recunoaste suprematia spirituals a Inalt Prea Sfmtiei Sale Exarchului bulgar din 
Constantinopole. Cu toate persecutiunile mai sus aratate, scoala romana a incheiat anul 
scolar cu succes, numarand 22 elevi. Nu ezit a Va asigura, Domnule Ministru, ca, daca in 
zisa comuna vom avea un preot, scoala greaca din acest sat va dispare, caci multi romani, 
desi doresc a-si incredinta copiii institutorului roman, nu indraznesc a-si satisface aceasta 
dorinta a lor, de teama de a nu fi parasiti cu desavarsire de preot. Locuitorii fiind saraci si 
indeletnicindu-se mai mult cu agriculture si cu pastoritul incep a-si retrage copiii de la 
scoala in timpul verii, de aceea dl. Avraam Papa, institutorul scolii a fost nevoit a tine 
examenele pe 18 iunie. 

La Niceea, examenele s-au tinut la 1 8 iunie. Numarul elevilor prezenti la examen a 
fost 13. In acest sat romanesc nu se poate stabili in mod exact numarul elevilor, pentru ca 
locuitorii satului fiind muncitori isi retrag copiii de la scoala in mod neregulat, dupa 
trebuintele lor casnice. Scoala romana din acest sat desi n-are autorizatie functioneaza de 
doi ani. Comunitatea fiind intrebata daca scoala functioneaza in virtutea autorizatiei 
legale, raspunse cum ca scoala aceasta este o scoala comunala care dateaza de mult si in 
consecinta nu e nevoie de autorizatie. Neexistand scoala greceasca, romanii au putut 
beneficia de un drept pe care il au comunitatile nemusulmane din imperiu de a avea 
scolile lor. Dl. Filip Avraam institutorul scolii functioneaza in aceasta scoala de la 1898, 
numit prin ordinul d-lui inspector, dar nefiind trecut in statul personalului didactic 
probabil din eroare, nu i s-a trimis subventia cuvenita pe susnumitul an. Anul curent nu s- 
a prezentat la postul sau decat in urma unei adrese trimise de subsemnatul, pe care il 
invita ca sa se grabeasca a se prezenta la post, asigurandu-1 ca e trecut in stat de la 1 
septembrie 1899, cu subventia lunara de 50 de franci. La sosirea subventiilor pe 7 luni, cu 
parere de rau am constatat ca zisul institutor nu figureaza in lista de plata trimisa de 
Onorabilul Consulat desi a functionat regulat si a incheiat anul scolar cu succes. 

La Frasari examenele au avut loc la 1 6 iulie. Aceasta scoala care pana in anii trecuti 
mergea spre descompunere, numarand abia 3-4 elevi, anul acesta, gratie dispozitiei de a 
se incredinta conducerea scolii d-lui Cotta Balamaci, agreat atat de romani cat si de beii 
locali, scoala romana castiga mult in prestigiu si in scurta vreme incepu sa fie frecventata 
de 22 de elevi. Pe langa dl. Cotta Balamaci, director-institutor, mai e si dl. Mihail 



Documente 1864-1948 165 

Hondrosom, care desi a functional in mod regulat la zisa scoala, nu figureaza in lista de 
plata a personalului didactic. 

La Pleasa examenele s-au tinut la 2 iulie, ele au fost prezidate de venerabilul batran 
Spiru Balamaci, patriot incercat. Toti barbatii aflatori in comuna, unde nu exista de fel 
scoala greceasca, au asistat la examene, ramanand pe deplin satisfacuti de succesul ce au 
avut examenele, iar dupa incheierea anului scolar s-au retras felicitand sincer pe domnii 
institutori Atanasie Hertu si Andrei Nastu. Numarul elevilor prezenti la examene a fost 65. 
In aceasta comuna pur romaneasca, parte din locuitori fiind nomazi, numarul elevilor 
variaza dupa anotimp. Astfel in timpul iernii, familiile nomade coborandu-se in manoasele 
campii ale Tesaliei, scoala se depopuleaza intrucatva, iar cu inceperea primaverii, familiile 
reintorcandu-se iar la caminele lor, numarul elevilor sporeste in mod simtitor. 

La Berat exista 5 scoli primare grecesti fara a le numara pe cele de fete si o scoala 
secundara, conduse de un personal bine format, de aceea ar fi de dorit ca scolii din acest 
oras, unde avem o populatie romaneasca destul de numeroasa, sa se dea mai multa atentie 
si sa se puna pe o treapta daca nu superioara, eel putin egala cu scolile grecesti, iar in 
locul actualului institutor dl. Lazar Puli sa se numeasca un institutor mai destoinic si cu o 
cultura superioara ca sa poata astfel reprezenta bine scoala. Zisul domn Lazar Puli poate 
fi utilizat la scoala din Cavaia, care ramane fara institutor in urma bolii mintale de care a 
fost izbit dl. Tachi Sufleri. Pe langa dl. Lazar Puli, a mai functionat la scoala din Berat si 
dl. Iuliu Nusi, absolvent al liceului romanesc din Bitolia. D-sa fusese insarcinat cu 
deschiderea scolii din Gradiste, dar neputand razbate, 1-am atasat provizoriu pe langa 
scoala din Berat, dupa cum am avut onoare a va raporta si recomanda pe langa d-sa pe dl. 
Vasile Lazu, roman din Berat. Poseda cultura italieneasca si e singurul capabil de a 
deschide zisa scoala. Gratie sarguintei si cunostintelor ce dl. Iuliu Nusi poseda, elevii 
scolii din Berat au realizat progrese simtitoare. 

La Elbasan, examenele au avut loc la 25 iunie. Dupa o munca neintrerupta de mai 
multi ani, comunitatea in frunte cu valorosul institutor dl. Petru Danisca si cu parintele 
Ignatie, izbuti in fine a obtine autorizatia prin august. Desi s-a recurs la masuri extreme 
contra acestei noi scoli prin marirea impozitului [...] si scotand mai proprietati ale 
bisericii, desi s-a pus in miscare un intreg aparat de intrigi contra preotului si indeosebi 
contra institutorului, denuntandu-1 ca agent al propagandei care urmareste scopuri de 
anexare si intentandu-i-se chiar proces din partea Mitropolitului grec, ca a violat 
Mitropolia si toate acestea in scopul de a distruge aceasta noua scoala, inca in stare 
embrionara, scoala romana a functionat in mod regulat, incheind cu succes anul scolar 
dupa cum reiese din raportul institutorului respectiv. 

In circumscriptia mea mai sunt si scoli care functioneaza de mult in buget, iar altele 
de un an, dar care n-au functionat din cauza lipsei de autorizatii legale. Acestea sunt: 

1) §coala din Durazzo figureaza inca de la 1892. S-au facut demersuri din partea 
multor institutori care s-au succedat in sens de a se da autorizatia, dar pana astazi ele au 
ramas fara succes. 

2) Scoala din Cavaia functioneaza de la 1895. 

3) Scoala de la Tirana functioneaza de la 1899. 

Spre a-mi da seama de situatiunea acestor scoli si de mijloacele ce ar trebui sa 
intrebuintam intra obtinerea autorizatiilor, m-am transportat in persoana la fata locului. 
La Durazzo, institutorul nu se gasea la locul sau, deoarece plecase la Bucuresti ca sa 



1 66 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

reclame subventia ce i se cuvenea pe exercitiul anului scolar 1898-1899 si de acolo s-a 
intors la Constantinopol ca sa faca demersuri pentru obtinerea autorizatiei. Timpul cat am 
ramas in acest oras maritim am avut ocazia a face cunostinta romanilor, care mai toti, 
afara de cateva exceptii, care se gasesc in contact direct cu Consulatul elen ori cu 
Mitropolia, doresc sa vada si-n orasul lor o scoala nationals, unde sa-si poata instrui si 
educa copiii. Cu aceasta ocazie am avut prilejul a sonda spiritul functionarilor guvernului 
otoman din acest tinut. Cu parere de rau am constatat ca acestia din principiu sunt contra 
scolilor noastre si aceasta pentru ca in Albania de la o vreme incoace, incepand a se agita 
chestiunea albaneziasca, ai carei motori principali sunt banuiti a fi agenti secreti ai 
Austriei, si care ar servi planurilor ei de anexare, scolile noastre considerate ca focare de 
propaganda austriaca, sunt privite cu ochi rauvoitori. Pentru faptul acesta institutorul 
roman nu numai ca nu gaseste sprijinul ce guvernul e dator a-i acorda, dar inca e 
persecutat pe toate caile. 

Tot pentru aceste consideratiuni nu s-a putut face nimic in chestiunea scolilor din 
Cavaia si Tirana, desi s-au adresat petitii din partea romanilor, pe baza carora au iesit 
marbatalele care au fost inaintate la Scodra, resedinta vilaetului, prin mutesariful din 
Durazzo. Raspunsul guvernatorului a fost comunicat institutorilor respectivi cu 
deschiderea scolilor in chestiune, raspuns care ar suna dupa cum urmeaza: ,,Se respinge 
cererea romanilor si nici pe viitor nu e posibil a li se satisface". Motivul care 1-a 
determinat pe Excelenta Sa Valiul de a da o astfel de defavorabila solutiune la cererea 
romanilor a fost reaparitia unei chestiuni dogmatice, care se credea inabusita pentru vecie. 
Aceasta chestiune care preocupa in asa mare grad spiritul functionarilor otomani este 
actiunea agentilor straini exercitata asupra populatiei crestine, indeosebi asupra unei parti 
din ea, a carei religie nu era inca bine cunoscuta de vreme ce in casele lor erau serviti de 
preoti crestini, in unele acte hogi, iar in matricola starii civile erau trecuti ca turci spre a fi 
convertiti la catolicism. 

In urma raspunsului categoric al Excelentei Sale Valiului din Scodra, provocat de 
imprejurarile mai sus expuse, institutorii au fost invitati din partea politiei a nu mai 
inoportuna autoritatile cu cererile lor. Domnii Cociu Zugrafu si Tachi Sufleri insarcinati 
cu deschiderea acestor scoli si-au facut constiincios datoria, expunandu-se chiar la 
sacrificii materiale necesitate de indeplinirea formalitatilor si daca rezultatul actiunii lor a 
fost defavorabil, nu neglijentei si indiferentei lor se poate atribui nereusita, ci mai mult 
fortei imprejurarilor. 

Scoala din Lunca figureaza in buget de un an. Dl. Achile Dabura insarcinat cu 
deschiderea acestei scoli, in urma invitatiei care s-a facut, s-a prezentat la postul sau spre 
a incepe o actiune in vederea obtinerii autorizatiei. Fiindca populatia acestui sat romanesc 
e scufundata in ignoranta si in consecinta, cu desavarsire lipsita de constiinta nationals, 
zisului institutor i-a fost imposibil sa-si asigure fie chiar concursul moral - declaratie ca 
doresc a avea scoala romaneasca - ca sa poata incepe cu succes actiunea pe langa 
autoritatile locale. 

Parerea mea e ca dl. Achile Dabura sa fie permutat si atasat pe langa scolile 
regulate din Macedonia Si Epir ca institutor ajutor, iar in locul d-sale sa se aleaga vr-un 
tanar cult din chiar satul in care se infiinteaza scoala, ori din imprejurimi, in cazul in care 
nu s-ar gasi la Lunca, tanar care sa se bucure de increderea fruntasilor satului si in cazul 
acestora putem spera a obtine autorizatie. Ori sa renuntam la deschiderea acestei scoli, 



Documente 1864-1948 167 

care de altfel nu prezinta nici mare importanta, nefiind satul in care s-a dispus a se funda 
scoala un centru insemnat de romani si sa indreptam atentia noastra asupra localitatilor 
mai inaintate atat sub raport material, cat si sub eel cultural si unde in consecinta 
sentimentul national ar fi mai dezvoltat. 

Scoala din Cosina figureaza in buget de la 1895, anul trecut s-a dispus sa fie 
transferata la Premeti. Dl. Cociu Pisota, insarcinat cu deschiderea acestor scoli, a facut 
toate formalitatile cerute de legile in vigoare ale invatamantului nemusulman din Turcia. 
Gratie sprijinului unui personaj marcant anume Gelal Bey Clisura, marbatana data de 
Consiliul administrativ din Premeti a fost intarita chiar cu pecetea vicarului Mitropolitului 
si imediat apoi expediata la lanina prin Arghiro Castro, resedinta prefecturii. Dl. Cociu 
Pisota a fost in doua randuri la lanina, dupa cum se constata din atestatele ce i s-au 
eliberat de directia gimnaziului din lanina, ca sa urmareasca mai aproape chestiunea 
autorizatiei. Prezentandu-se la presedintele Consiliului de Instructiune Mearif Comision, 
care e vrasmas declarat al scolilor noastre, i s-a raspuns ca hartiile au fost inaintate la 
Constantinopol, de unde se asteapta rezultatul defmitiv. Dupa informatiile particulare ce 
am avut in urma, hartiile au fost oprite la lanina, probabil cu intentia de a perpetua 
aceasta trista stare de lucruri. 

Scoala din Gradiste figureaza de un an in buget. Deoarece dl. luliu Nusi, insarcinat 
cu deschiderea scolii fiind strain n-a putut sa razbata in acest sat romanesc, am 
recomandat ca institutor ajutor pe langa d-sa pe dl. Vasile Lazu, roman de origine, 
singurul care ar fi avut sansa de reusita, ca unul care poseda cunostinte numeroase in 
partile acestea. Neprimind raspuns in chestiunea aceasta si dl. Iuliu Nusi ramanand 
neocupat, 1-am atasat provizoriu la scoala din Berat. Pentru a nu ne gasi in viitor in fata 
aceleiasi stari de lucruri, reinnoiesc cererea mea de a fi numit si insarcinat cu deschiderea 
scolii din Gradiste dl. Vasile Lazu. 

La Ferica scoala figureaza de la 1895. Pana in anul trecut nu se facuse nici un 
demers serios in sens de a obtine autorizatia. In octombrie 1899, m-am transportat in 
persoana in acest orasel, unde in urma unei consfatuiri cu romanii doritori de a vedea 
infhntata scoala romana, s-a redactat o petitie, care a fost semnata de mai multi fruntasi ai 
orasului. Petitia a fost apoi prezentata mutesarifului din Berat. Aici, unde aveam mari 
sperante in concursul d-lui director al gimnaziului H. Gogiamani, absolvent al catorva 
clase ale gimnaziului grecesc din lanina, si fost institutor ajutor grec, petitia nici n-a fost 
referita Consiliului administrativ spre a fi rezolvata si aceasta pentru ca dl. H. Gogiamani 
nu s-a marginit numai a pastra o indiferenta culpabila dar chiar a si creat dificultati, 
influentand asupra unuia din membrii Consiliului Administrativ a face ca petitiunea sa fie 
aruncata la dosar. 

§coala de fete din Berat a fost infhntata de raposata Anastasia Christoforidi la 
1890. A fost suprimata la 1896, iar in septembrie 1899 s-a dispus a se reinfiinta, 
numindu-se ca institutoare doamna Eugenia Chiristigiu, nascuta Sotir. Pentru 
redeschiderea acestei scoli am rugat pe dl. H. Gogiamani, directorul gimnaziului, ca in 
calitatea sa de cetatean sa inainteze o petitie semnata atat de d-sa cat si de dl. G. 
Carbonara, de fel din Berat, albanez de origine, dar profesor de limba italiana la 
gimnaziul nostru, si de alti romani care ar fi dispusi sa secondeze scolile noastre, prin care 
sa se roage de Excelenta Sa mutesariful, ca, in virtutea dreptului acordat de gloriosul 



168 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

nostru Padisah, ca fiecare natiune sa se dezvolte in graiul sau, sa binevoiasca a dispune a 
se deschide scoala de fete. 

Intr-adevar dl. director inainta o petitie, nu insa in calitate de cetatean, dupa cum e 
si firesc a se proceda, dar in calitate de director al gimnaziului romanesc. Petitia ajungand 
la lanina, s-a raspuns telegrafic prin autoritatile locale din Berat ca cererea directorului 
gimnaziului romanesc se respinge. Comunicandu-mi-se la Bitolia, unde am fost invitat a 
lua parte la sedintele tinute in vederea alcatuirii regulamentelor si programelor de scoala, 
rezultatul negativ al petitiei, am adresat d-lor H. Gogiamani si V. Naca, profesor, o 
scrisoare prin care recomandam d-lui H. Gogiamani ca, in interesul cauzei, sa ingrijeasca 
a se redacta o petitie din partea romanilor, fiind astfel in consonants cu legea otomana in 
materie de invatamant, si sa o prezinte mutesarifului cu rugaminti de a-i da curs. 
Intorcandu-ma la Berat, m-am informat cu multa parere de rau ca nici un demers nu se 
facuse in felul acesta si rugand pe dl. director a-mi da lamuriri in aceasta privinta, mi-a 
raspuns ca si-a facut datoria ca functionar in serviciul scolilor, facand aluzie la petitia 
semnata de domnia sa si inaintata autoritatilor si al carui rezultat, nerespectandu-se 
dispozitiile legii otomane, nu putea fi decat nefavorabil, dupa cum s-a si intamplat si 
dandu-mi sa inteleg ca nu impartaseste modul meu de a vedea, adica de a munci ca 
cetatean roman, si nu ca functionar - ca om al datoriei - de teama a nu provoca 
nemultumirea concetatenilor sai, care nu impartasesc ideile scolii romane cu care se 
gaseste in legaturi de familie si a autoritatii bisericesti. 

Din cele mai sus expuse reiese clar ca deschiderea scolilor din Vilaietul Scodra, 
desi s-au intrebuintat toate mijloacele posibile nu s-au obtinut si nici nu se spera a se 
obtine in viitor autorizatiile la fata locului, pentru consideratiunile aratate; ca cele din 
Vilaetul lanina, cunoscandu-se dispozitiunea rauvoitoare a guvernatorului Osman-Pasa si 
a presedintelui Consiliului de Instructiune, nu-mi vine a crede ca vom reusi a le vedea 
infiintate, decat numai in cazul cand s-ar izbuti a se face o schimbare in persoanele zisilor 
doi inalti demnitari ai statului, lucru de altfel greu, daca nu imposibil. 

Singura solutie ce se impune, dupa umila mea parere e ca sa se lucreze la 
Constantinopol pentru a se obtine chiar din sorginte autorizatiile. 

Binevoiti, va rog, Domnule Ministru, a primi asigurarea inaltei mele stime si 
consideratiuni. 

Bitolia, 17 iunie 1900 Revizor Hie Papahagi 

Domniei Sale Domnului Ministru al Instructiunii Publice si al Cultelor. 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor ji Instructiunii Publice, dosar 268/1900, f.135-143. 



39 

1900 octombrie 30, Constantinopol. Scrisoarea de multumire a medicilor 
loan Baracu §i Simu Berberi, fo§ti bursieri ai statului roman, adresata 
ministrului Cultelor si Instructiunii Publice, Constantin C. Arion. 



Documente 1864-1948 169 

Domnule Ministru, 

Subsemnatii, bursieri ai statului roman la Constantinopole timp de 7 ani de zile, 
anul acesta am obtinut titlul de doctori in medicina, cand am fost numiti ca doctori de 
primarie in central Asiei. Dar in urma dispozitiunilor Onorabilului Minister al 
Instructiunii pe langa Onorabila Legatiune, am reusit a fi numiti in Macedonia, in sanul 
fratilor nostri. 

Prin prezenta deci venim a multumi din fundul inimii atat Onorabilului Minister al 
Instructiunii Publice si statului roman, care a avut grija de a ne instrui si a se interesa de 
noi nu numai in timpul studiului ci si in ultimul moment, facand cele necesare pentru 
numirea noastra in Macedonia, unde subsemnatii vom cauta a ne arata demni de protectia 
materials si morala ce statul ne-a acordat si ne acorda pe fiecare zi. 

Primiti, va rugam, Domnule Ministru, asigurarea inaltei noastre consideratiuni si a 
stimei ce va pastram. 

Ai Domniei Voastre supusi servi 
loan D. Baracu 
Simu A. Berberi 

Domniei Sale, Domnului C. Arion, 
Ministru al Instructiunii Publice si al Cultelor 

Referatul ministrului: 

Impreuna cu D 1 Pandele Masu, medic la Velesi, avem deci astazi trei medic i 
romani in Macedonia, fosti bursieri ai statului roman. 

> A.N.I.C., fond Ministeral Cultelor §i Instructiunii Publice, dosar 267a/ 1900, f. 240-241 . 

40 

1900 noiembrie 6, Bucure§ti. Adresa ministrului Cultelor si Instructiunii 
Publice, Constantin C. Arion, catre ministrul Afacerilor Straine, Alexandru 
Marghiloman, Tn care propune suma de 300.000 de lei pentru subventionarea 
scolilor si bisericilor romane din Turcia. 

Ministerul Cultelor §i Instructiunii Publice Bucuresti, 6 Noiembrie 19000 

Nr. 11873 

Domnule Ministru, 

Pentru alcatuirea proiectului de buget al tuturor scolilor si bisericilor subventionate 
de acest minister in Macedonia, Epir, Albania si Vilaetul Salonic, pentru exercitiul viitor 
(1 aprilie 1901-1 aprilie 1902), subscrisul, fata de situatiunea exceptionala in care se 
gasesc finantele statului nostra, am decis a reduce fondul de subventiune; astfel ca din 
suma de 372.519 lei anual, la cat s-ar ridica bugetul subventiunilor in Turcia, luandu-se 
de baza repartitia din septembrie a.c, Ministerul nostru nu mai poate acorda in viitoral 
exercitiu financiar pentru acele scoli si biserici decat suma de 300.000 lei, suma peste 
care acestui departament ii este absolut imposibil a trece. 



1 70 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Si fiindca in toamna anului curent subscrisul a primit nenumarate reclamatiuni 
verbale si scrise de la multi din directori, revizori, profesori, instituted si preoti, prin care 
se plangeau, pe de o parte s-ar fi trecut in bugetul curent scoli care nu aveau fiinta ori 
lancezeau din lipsa de populatie scolara, iar pe de alta ca celor mai multi profesori si 
institutori li se trecuse lefuri mari la unii iar la altii prea mici, fara sa se fi tinut seama de 
conditiile de trai locale ori de titlurile acelor persoane; si avand in vedere ca atat consulii 
nostri din acea regiune precum si revizorii si directorii scolilor secundare subventionate 
sunt singurii in masura de a cunoaste personalul didactic si localitatile in care el 
functioneaza; Subscrisul a gasit de cuviinta, si cred ca si D YeaMls veti fi de acord, ca 
D 1 Spiru Constantinescu, actualul Consul al tarii la Bitolia, cu care deja am luat intelegere 
verbala in ajunul plecarii sale la post, sa fie insarcinat de urgenta cu alcatuirea unui 
proiect de buget pe exercitiul 1901-1902, luand bineinteles avizul D— directori ai scolilor 
secundare si al revizorilor scolari Capsali, Dan si Tuliu Nusi. 

Acest proiect de buget nu va depasi cifra acordata de 300.000 lei, in care cifra va 
trebui sa se cuprinda: 

a) Plata personalului didactic, administrativ si de serviciu al tuturor scolilor 
secundare de ambe sexe; 

b) Idem a intretinerii, nutrimentului si materialului acelor scoli secundare; 

c) Idem a chiriilor necesare tuturor scolilor primare si secundare; 

d) Idem a personalului didactic necesar tuturor scolilor primare de ambe sexe; 

e) Idem a subventiei celor trei revizori scolari; 

f) Idem a librariei din Bitolia (daca ar mai fi necesara in viitor); 

g) Idem a cartilor didactice la elevii scolilor primare. 

Prin consecinta, subscrisul are onoarea a va trimite un exemplar din actualul buget 
al scolilor din Turcia si va rog, Domnule Ministru, sa binevoiti a-1 trimite D— Consul din 
Bitolia impreuna cu o copie dupa prezenta adresa, invitandu-1 ca de urgenta sa convoace 
in conferinta persoanele de mai sus si sa alcatuiasca impreuna un proiect de buget in 
limita sumei de 300.000 lei si sa ni-1 inainteze in termenul eel mai scurt prin filiera 
obisnuita. 

D ! Consul din Bitolia, impreuna cu domnii directori si revizori, se vor servi de 
cuprinsul bugetului actual mai mult ca de un indiciu al starii de astazi a personalului, 
ramanand la aprecierea Domniei lor sa suprime posturi inutile si sa mareasca sau sa 
micsoreze subventiile dupa cum vor gasi cu cale. 

In proiectul de buget D. Consul va face sa se treaca, intre alte rubrici, si numele 
persoanelor cu titlurile lor de studii si cu anii de serviciu ai fiecaruia, lamurindu-li-se ca 
bugetul ce au sa faca trebuie sa intre in vigoare nu de la 1 septembrie, ca in trecut, ci de la 
1 aprilie 1901-1 aprilie 1902. 

In asteptarea lucrarii D— Consul din Bitolia, ajutat de comisiunea directorilor 
scolilor secundare si a revizorilor, subscrisul se foloseste si de acest prilej pentru a va 
ruga, Domnule Ministru, sa binevoiti a primi asigurarea distinsei mele consideratiuni. 

Ministru C. C. Avion 
Domniei Sale, Domnului Ministru al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 126, f. 3-4. 



Documente 1864-1948 1 7 1 

41 

1901 martie 10, Constantinopol. Raportul ministrului plenipotentiar al Romaniei 
la Constantinopol, Ghika-Brigadier, adresat presedintelui Consiliului de Ministri, 
ministrul Afacerilor Straine, D.A.Sturdza, privind interventia sa pe langa 
autoritatile otomane pentru apararea dreptului de proprietate asupra chiliei 
calugarului roman Anton din Carea. Este anexata lista schiturilor, paracliselor si 
chiliilor romanesti de la Muntele Athos. 

Legation Royale de Roumanie Constantinopole 22 Martie 1901 

Nr. 425 
1 Anexa 

Domnule Presedinte al Consiliului, 

In partea finala a raportului meu, sub N° 361, cu data de ieri, am avut onoarea a 
relata Excelentei Voastre cazul monahului Anton din Carea (Muntele Athos) care este 
persecutat de greci si amenintat sa fie dat afara din chilia cumparata de el cu act 
(omologhie) in regula. 

Multumita excelentelor relatiuni ce exista intre Legatiune si Guvernul Imperial, am 
putut calca peste uzul stabilit si am prezentat Excelentei Sale Memduh Pasa, Ministru de 
Interne, un takrir formal conceput in termeni energici si prin care ceream sa se ordone 
telegrafic caimacamului din Muntele Athos de a proteja pe monahul Anton in contra 
tulburatorilor si rau-voitorilor greci. In prezenta mea, Memduh Pasa a si ordonat sa se 
expedieze caimacamului o telegrama foarte lamurita, invitandu-1 sa acorde monahilor 
romani ajutor si protectie. 

Pentru intaia data autoritatile turcesti primesc a se amesteca pe fata in afacerea 
monahilor din Sfantul Munte, ceea ce, data fund lipsa de organizatie pentru [...] a 
calugarilor romani, constituie un fapt imbucurator si demn de a fi notat. 

Cu prilejul afacerii Monahului Anton am primit aci vizita unui tanar, Aurel Turcas, 
supus roman, care a stat mai mult timp in Sfantul Munte pe langa parintele Theodosie 
Soroceanu si care cunoaste bine situatiunea romanilor de acolo. Intrevazandu-ma cu acest 
tanar inteligent, mi-am intarit ideea ce de mult imi propun a supune Excelentei Voastre: 
aceea de a strange date istorice si statistice amanuntite in privinta situatiunii actuale si din 
trecut a calugarilor romani din Sfantul Munte, precum si vederi fotografice de schiturile mai 
importante apartinand romanilor sau de acele care, infiintate prin evlavia fostilor Domni 
Romani, au trecut mai tarziu in stapanirea grecilor, rusilor si bulgarilor. In acestea din urma, 
mai ales, se gasesc documente si obiecte care pot interesa direct istoria noastra nationals si 
de pe care s-ar putea lua copii sau fotografii impreuna cu o descriere amanuntita. 

Iau dar voie a recomanda buneivointe a Excelentei Voastre pe tanarul Turcas, care, 
sub conducerea parintelui Theodosie Soroceanu, ar putea ajuta mult la aceasta lucrare. 
Numitul tanar paraseste Constantinopole sambata viitoare ducandu-se la Bucuresti unde 
isi are familia, iar de acolo se va intoarce la Sfantul Munte de va avea mijloacele 
necesare. L-am prevazut cu un pasaport gratuit si cu un bilet de calatorie clasa a Ill-a pe 
bordul vaporului roman; pentru rest las inaltei aprecieri a Excelentei Voastre ce ramane 
de facut si in asteptarea unui raspuns ma folosesc de prilejul de fata pentru a va reinnoi, 
Domnule Presedinte al Consiliului, incredintarea prea inaltei mele consideratiuni. 

[...] Ghika 



1 72 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

P.S. Anexez la acest raport lista intocmita dupa datele ce am putut culege, a 
tuturor schiturilor, paracliselor si chiliilor romanesti din Muntele Athos. 

Excelentei Sale D.A.Sturza, Presedinte al Consiliului, 
Ministru al Afacerilor Straine 

LISTA 
schiturilor, paracliselor si chiliilor romanesti din Muntele Athos 

1. Chilia parintelui Nifon (zisa „pestera"), tinand de monastirea Lavra: 4 monahi. 

2. Chilia parintelui Cassian, tinand de monastirea Lavra: 3 monahi. 

3. Schitul Prodrom, tinand de monastirea Lavra; biserica mare (soborniceasca) si 3 
paradise plus un metoc in insula Tassos; Superior: Ieromonahul Antipa; 150 
calugari; subventionat de Statul Roman cu 14.000 lei anual. 

4. Chilia parintelui Sava, tine de monastirea Lavra, 3 monahi. 

5. Schitul Lacu; biserica mare (soborniceasca) si 14 paradise plus 12 colibe; tine de 
monastirea S*" 1 Pavel; 80 monahi; subventie anuala 1.200 lei. 

6. Chilia S 1 " 1 Ion Botezatorul, tinand de Lavra; Superior: monahul Ilarion; 12 
monahi.*' 

7. Chilia S*" 1 Ion Teologul, tinand de Lavra; Superior: ieromonahul Theodosie 
Soroceanu; 32 monahi.*' 

8. Chilia Adormirii Maicii Domnului, tinand de monastirea Xiropotam; Superior: 
monahul Gherasim Stratan; 8 monahi.*' 

9. Chilia S*" 1 Hie, Superior monahul Spiridon, tine de monastirea Lavra; 4 monahi. 

10. Chilia parintelui Zossima, pendinte de monastirea Iviru; 4 monahi. 

11. Chilia parintelui Ioachim, pendinte de monastirea Lavra; 3 monahi. 

12. Chilia parintelui Anton din Carea, tinand de monastirea Grigoriu; 3 monahi. 

13. Chilia parintelui Sava din Carea, tinand de monastirea Simonos Petra; 5 monahi. 

14. Chilia parintelui Serafim, tinand de monastirea Dionisie; 3 monahi. 

15. Chilia parintelui Gymnasie, tinand de monastirea Vatoped; 7 monahi. 

16. Chilia parintelui Irodion, tinand de monastirea Pantocrator; 8 monahi. 

17. Chilia parintelui Gherasim, tinand de monastirea Pantocrator; 7 monahi. Se mai 
gasesc in apropiere (la Capsala) inca 3 colibe cu 10 monahi. Tot acolo se mai afla 
un numar ca de 50-60 monahi care stau cu chirie in diferite chilii ce tin, unele de 
monastirea Stavro-Nichita, celelalte de monastirea Pantocrator. Tot in apropiere 
(... Iufta) se gaseste o coliba cu 3 monahi. 

18. Chilia parintelui Mihail, tinand de monastirea Vatoped; 5 monahi. 

19. Chilia parintelui Hie, tinand de monastirea Vatoped; 7 monahi. In apropierea 
monastirei Vatoped mai sunt 3 chilii cu paradise, in total 12 monahi. 

20. Chilia S*" 1 Ipatie, tinand de monastirea Vatoped; 6 monahi. In apropiere, la 
Calimitza, sunt 12 pustnici romani. 



•) 



Aceste trei chilii sunt unite sub conducerea spirituals a P.C. Sale Ieromonahul Theodosie 
Soroceanu sub denumirea „Comunitatea Fratilor Romani" si primesc o subventie anuala de 5.000 lei. 



Documente 1864-1948 173 

21. Chilia parintelui Sava, pendinte de monastirea Simonos Petra; 6 monahi. 

22. Chilia S*" 1 Artenie, pendinte de monastirea Lavra; 4 monahi. 

Total aproximativ: 468 monahi romani, fara a socoti pe cei imprastiati pe la 
monastirile grecesti, rusesti, bulgaresti si sarbesti si pe cei care tin cu grecii. 

Constantinopole, lOmartie 1901. 

p.conf: (ss) indescifrabil 
> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 28, f. 5-10. 

42 

1901 aprilie 8, Muntele Athos. Memoriul Comunitatii Fratilor Romani de la 
Provata, Muntele Athos, adresat ministrului Afacerilor Straine, privind talharirea 
chiliei calugarului Antonie Constantinescu precum si alte acte de intimidare 
comisem perioada 1879-1901 asupra calugarilor romani de la Muntele Athos. 

Comunitatea Fratilor Romani Sf. Ion Teologul 

Chilia Cucuvim - Provata, Muntele Athos 1901 Aprilie 8 

Nr. 30 

Domnule Ministru, 

Odata cu aceasta, cu prorund respect, va inaintam alaturat plangerea Monahului 
Antonie Constantinescu, proprietarul chiliei Sf. Cosma si Damian din Targul Carea, acest 
Sf. Munte, unul dintre Fratii Comunitatii noastre, in care isi arata talharia comisa asupra-i 
de talharii ce evident este ca sunt pusi din partea Monastirei si a carui patimire ne 
ingrozeste si pe noi, pe toti Romanii ce locuim aci, facandu-ne nesiguri de viata si expusi 
in orice moment la discretia acestor „monstri" cu chip omenesc si mai rai decat cele mai 
feroce animale. 

Nu numai acest Monah a fost talharit in modul eel mai miselesc si de care ne miram 
cum 1-au lasat in viata, dar avem de descoperit si alte crime de nemaiauzit, ce poate nici 
carei mai barbari oameni nu vor fi facut dupa cum acesti greci sau elini ce, in comparatie 
cu crimele ce comit, nu se mai pot numi Crestini. 

Ca dovezi, si trecute prin verificarea Politiei, avem de notat urmatoarele: 

I. In anul 1879, in Chilia „Acoperamantul Maicii Domnului" din Schitul Lacu, s-a 
gasit mort batranul Duhovnic Nicolae, avand pe corp 53 lovituri de cutit; 

II. In Catisma „Panaghita" de pe mosia Monastirei Simonos Petra, Monahul Pahomie, 
dupa ce in Biserica a fost torturat, sarmanul Monah! Cazand in genunchi inaintea 
Sf. Icoane si implorand mila si ajutorul lui Dumnezeu, a fost macelarit fara cea 
mai mica mustrare de constiinta, inaintea Sf. Usi, de talharii pusi de Monastire; 

III. In anul 1887, in Xhilia „Sf Profet Hie" (Provata), batranul Staret Carion a fost batut 
cu ciomegele pana la dezmembrare si dupa cateva zile a murit; 

IV. Intr-o Chilie de pe mosia Monastirei Dohireu, Monahii Gurgone si Eftimie, de 
asemenea, s-au torturat; 



1 74 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

V. La Chilia „Sf. Ipatie" de pe mosia Monastirei Vatopedu, acum doi ani, Monahul 
Filaret, Ieromonahul Theodosie si alti 10 Monahi, pe cand se gaseau in Biserica in 
noaptea spre ,,Intampinarea Domnului" facand priveghere, in Biserica chiar, au fost 
torturati pana la sange de asemenea talhari; 

VI. Parintele Antonie, de asemenea, si plus altii netrecuti prin verificarea Politiei, si 
crimele facute musama. l) 

Prin urmare: Nu este de ajuns ca ne escrocheaza cu atatea bacsisuri infame pentru a 
da binecuvantare a se face eel mai mic lucru! Nu este destul ca, pe drum chiar, mergem 
cu mare frica! Nu este destul, cu atatea persecutii incat ne fierbe fara apa si, cu deosebire, 
pe noi, Romanii! inca mai suntem expusi a fi talhariti, ucisi etc. 

Asadar, Domnule Ministru, in vederea tuturor acestora si, pe langa altele, eel putin 
viata sa ne fie asigurata; cu profund respect va rugam, va imploram ca, cat mai urgent, sa 
binevoiti a lua masurile ce veti crede de cuviinta. 

Binevoiti, Domnule Ministru, sa binevoiti a primi stima si respectul ce va conservam. 
Al Comunitatii Fratilor Romani din Sf. Munte Athos 

Superior Ieromonah Theodosie Soroceanu 
Membri 

Gherasim Stratan 

Epifanie Ieromonah 

Ilarion Monah 

Ieromonah Gherman 

Domniei Sale, Domnului Ministru de Externe, Bucuresti 
> A.M.A.E., Fond Problema 15, vol. 28, f. 1 1-12 

43 

1901 aprilie 21 <Muntele Athos>. Memoriul ieromonahului Antipa de la Muntele 
Athos, adresat ministrului Afacerilor Straine, DA.Sturdza, privind interventia sa 
pe langa fostul patriarh loachim III pentru sprijinirea monahilor romani precum si 
solicitarea interventiei guvernului roman pentru sprijinirea acestora. 

Chinoviul Romanesc cu patronul Botezul Domnului 

din Sfantul Munte Athos 1901 Aprilie 21 

Nr. 64 

Domnule Ministru, 

La 18 curent am facut o vizita fostului Patriarh P.S. loachim III, carele se linisteste 
aci, in Sfantul Munte, patru ore departare de Manastirea noastra Romana, carele are sansa, 
cu ocaziunea detronarii fostului Patriarh Constantin, a veni din nou la Patriarhie, dupa cat 
am putut intelege din zvonurile ce se petrec pe aci. Pentru aceea, fiind noi in bune relatiuni 
cu Sanctitatea Sa, intrucat cunoaste bine si limba romana si a vazut cu ochii persecutiunile 
romanilor aci, s-a convins pe deplin de dreptul nostru, pentru care compatimeste; si de 



mu§amalizate 



Documente 1864-1948 175 

aceea am cautat a profita de aceasta ocazie, asa ca, facandu-i o vizita, am vorbit multe de 
nedreptatile ce suferim si 1-am rugat ca, prin Dumnezeescul ajutor devenind la tron, sa ne 
sustina si sa ne dea drepturile ce ni se cuvin, atat aci, in Sfantul Munte, cat si la Metocul din 
insula Thassu, drepturile bisericesti. Si ne-au primit foarte frumos, promitandu-ne multe, 
aratand o deosebita dragoste si compatimire, fie voia Domnului. 

De aci, pornind cu barca pe mare, ne-au intampinat Parintele Theodosie Soroceanu 
la gradina sa ce are la Meorfono, in malul marii, unde, conversand in afacerile politice 
rationale cu Sfintia Sa, un trimis de la Manastirea Lavra ii vesti sa trimita curand pe un 
ucenic al sau ca-1 cheama Epitropii Manastirii; acolo ducandu-se Preotul Epifanie ii 
spusera amenintator: s-au informat cum ca Parintele Theodosie sfatuieste pe Monahul 
Antonie din Carea a nu-si vinde chilia dupa cum ii impune Administratia Manastirii 
<Grigor> si ca, in urma bataii si a incercarii de a-1 omori hotii, tot P. Theodosie 1-a 
indemnat sa telegrafieze Ministrului Roman de la Constantinopole si Consulatului Roman 
de la Salonic; si ca in viitor sa se retraga a mai da asemenea sfatuiri romanilor, ca de altfel 
e chemat in raspundere si amenintat cu pedeapsa. 

Acestea auzind, n-am mai putut suferi, nici a ne lasa nepasatori; pentru care, cu 
respect va facem cunoscut, cerandu-va totdeodata povatuire si ajutor. Cred ca este timpul 
eel mai nimerit sa insarcinati si sa autorizati formal pe Chinoviul nostru prin autoritatile 
otomane ca sa luam intotdeauna apararea conationalilor nostri si a albanezilor la orice caz 
de judecata, atat in fata autoritatilor otomane, cat si a celor monahicesti, aci in Sfantul 
Munte; intrucat noi aci n-avem nici un protector national carele in adevar ne-ar apara 
drepturile noastre. Sa credeti, Domnule Ministru, ca aproape toti romanii, cu albanezii 
impreuna, ar striga in gura mare protectiune si ajutor de la Guvernul Roman cand vor 
vedea ca Schitul nostru are astfel de drept si cand ar incepe sa triumfeze asupra inamicilor 
in imprejurari ca <in> cazul de fata al Parintilor Antonie si Theodosie. Atunci s-ar vedea 
cum alearga din toate partile, cerand rasuflare, ca sunt satui de jugul sclaviei ce-i apasa si 
care se agraveaza din zi in zi. 

Venirea Domniei Voastre cat se poate mai curand sau a altei persoane mari 
autoritare din Romania spre a vizita si incuraja locuintele romanesti si albaneze aci, in 
Sfantul Munte, si o propunere in Chinotita de a proteja drepturile noastre si a recomanda 
Chinovia noastra ca autorizata formal de Guvernul Roman ca sa se ia totdeauna 
conationalilor ar aduce mare folos si ar pasi multe trepte de inaintare, ceea ce, in lipsa, 
trebuie multa munca si timp. Caci focul, fie cat de mare, daca nu e in apropiere nu 
incalzeste mai deloc. Am avea multe de zis, dar acum este timpul de a lucra. 

Va rugam, Domnule Ministru, luati in consideratiune timpul si pozitia in care ne 
aflam si lucrati cu energie, ca sa castigam aceea ce trebuia sa avem de mult timp, cand erau 
mai toate in favoarea noastra. Fiti asa de buni si ne scrieti sfatuire si incurajare, aratand cat 
pret pune Guvernul nostru pe asemenea intreprinderi nationale care aduc fericirea libertatii 
si a existentei, ca citind monahii mici la suflet si mai putin inflacarati, sa putem mai cu 
lesnire a-i pune in miscare. 

Binevoiti, Domnule Ministru, a primi asigurarea si devotamentul ce va conservam. 

Superiorul Antipa Ieromonahul 
Domniei Sale, Domnului Ministru de Externe, Romania 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 28, f. 17-18. 



176 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



Chiaoviul Romanesc 
Patronul Botezul Domnului 

d i n 

Santul Munle Athos; 
M ££_ 




./#?/ 



~Pz>2zazt 

Maiu 190 1 



£sfc 






NglSTERUl AFASflfta STRAINE 
^SECRETARIATUL GlMERAL 

M 9 27 9* 10 



,1,1901 



-,- 



■7Tr/r7s<<f/f^e> 



J? 






ste&i& ^, 






rJ/rr? ; ~~//r~ , ^c^x^&c& ^d& 'fa/Tzssd 



•^tt^csj. 



z£co -&&&UXS* 



f s&H& ^rf^Us *4/ru 



/3*?s-T7sUs// / 



ofk> 



■xA/z* 






AUJ, ^>i5&sfrus/rr^c0 ^MJt&Tt4Lfc6C 



-JaJax, 



-C yfO<f€<^oco 






'■*# 



^OiX/n^O/nJj s&s rv&rrSs -dJ/rO fns&c/s 4^f* « Mzsytsxr/ystrjle, ; tiA>cfl 



"yW^cO^n, J/ss,fsx,i; s/rr/bxs^L£ ^Jjy 






U/rrS/yisvrrM/wfyC ^ce-^C 



% 









te /wM. 

y/^?- s&s>f; 1 Q A&nZksSJ ^asceserf/1 -<Us/r?s<a/ srw-o A/ry *vwr7*e .-n^kxr 

r 

s s€*S5 ^sf^frAss.fs f? istxl-OrssJ^ Jt^rtA%C(J ^*€<fr&& ^€&?r* /fAXASs-7 rT^^t&j -sites 



.■4fs$-€C sCcf, ^cXsC&rfsdsSs sC sfAMs /Wy&LZ&L , *&/rrt> rv^t^i/y^TTt^AAAA. 



-^dsC /WsC^*€/rAt&AssZe. 







^JrtSe. 






Documente 1864-1948 111 

44 

1901 iunie 11, Bucure§ti. Adresa Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice 
catre Patriarhul Romaniei, prin care Ti face cunoscut ca Societatea Culturala 
„Timoc" solicita Tnfiintarea de biserici si a unui episcopat sau protopopiat pentru 
toti romanii din Serbia. 

Ministerul Cultelor §i Instructiunii Publice Bucuresti, 6 iunie 1901 

Nr. 4944 

INALT PREA SFINTITE, 

Avem onoare a va face cunoscut ca Societatea Culturala „Timoc" a inaintat un 
memoriu in care cere infiintarea de biserici in satele romanesti din Timoc si a unui 
Episcopat sau Protopopiat pentru toti Romanii din Serbia. 

Va rugam sa binevoiti a pune in studiu aceste probleme si a ne comunica cum 
vedeti posibilitatea acestor realizari. 

Primiti, va rugam, Inalt Prea Sfintite, asigurarea deosebitei noastre consideratiuni. 

SECRETAR GENERAL AL 
PRES>EDINTIEI CONSILIULUI DE MINI§TRI, 

Ovidiu Vladescu 

SECRETARUL CABINETULUI 

MAIOR Stelian Iamandi 
INALT PREA SFINTITULUI PATRIARH AL ROMANIEI 
Presedintele Sfantului Sinod 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 15, f. 305. 

45 

1901 septembrie 19, Rusciuc. Raportul consulului D.Georgescu, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, D.A.Sturdza, privind persecutiile la care sunt 
supusi romanii din Turtucaia, carora le-a fost rapita biserica de catre bulgari. 

Consulatul Regal al Romaniei 

Nr. 930 Rusciuc, 19 septembrie 1901 

Domnule Prim Ministru, 

In cursul unei [...] am fost la Turtucaia, fiind rugat de directorul scolii noastre, ca sa 
constat si sa comunic locului competent de ce reparatiuni avea scoala absoluta nevoie. 

Domnul G. Ionescu, directorul scolii, mi-a prezentat pe efori, care, intre altele, mi 
s-au plans de persecutiunile pe care zilnic le indura de la bulgari; acestia nu se multumesc 
numai in a pune diferite dificultati romanilor care-si dau copiii la scoala romana, dar ca, 
in timpul conflictului din anul trecut, le-au luat chiar si biserica, construita numai si 
numai de romani. 

lata ce mi s-a istorisit de efori in aceasta privinta. 



178 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Romanii din Turtucaia s-au pomenit si au auzit de la parintele lor ca in Turtucaia 
n-au existat bulgari; romanii spun ca biserica a fost romaneasca, adica facuta numai de 
romani. In 1863, biserica daramandu-se, s-a rezidit din nou pe locul unde se afla astazi, 
adica pe locul daruit de stramosi, numai cu cheltuiala romanilor, fiindca la acea data nu se 
aflau in toata Turtucaia decat 8-10 familii de bulgari. Alaturi s-a construit scoala romana, 
care a existat pana la 1879, cand s-a daramat; de asemenea, in Turtucaia nu a existat decat 
scoala romana. Cam pe la 1866 a venit in Turtucaia un invatator, anume Nicolae 
Copanoff, care a format o mica scoala bulgara; inainte de 1866 scoala bulgara n-a existat, 
dupa cum s-a constatat chiar de catre profesorii bulgari, si nici biserica bulgara. La 1868 
numitul Copanoff, este hirotonisit preot, insa fara biserica. Bulgarii, avand acum preot, 
dar neavand biserica, s-au rugat de romani sa-i primeasca si pe dansii; si cum romanul 
este bun si milos din fire, nu numai ca le-a dat voie ca sa-si aiba un preot al lor, care sa le 
slujeasca bulgareste, dar le-a cedat chiar si strana stanga, unde sa-si puna un cantaret. 

Aceasta stare de lucruri a mers pana in anul 1879, cand se aflau in Turtucaia inca 
trei preoti romani, si anume preotul Dragnea, care astazi se afla in Silistra bulgara, preotul 
Tudor, care acum se afla la Ostrov, in Dobrogea si preotul Dumitru, decedat acum doi 
ani. Dupa razboiul din 1877, si anume cam pe la 1880-1881, preotii Dragnea si Tudor 
s-au retras, asa ca romanii nu au ramas decat cu un singur preot. La aceasta data bulgarii 
s-au mai inmultit si le-a mai venit inca un preot din Rusia, care a si fost numit loctiitor de 
arhiereu; acest preot a scris Mitropolitului din Rusciuc, rugandu-1 sa permute pe romani 
in strana stanga. Romanii, la inceput au refuzat sa paraseasca strana dreapta si cu drept 
cuvant, deoarece se aflau in biserica lor; in cele din urma, insa, Mitropolitul Grigorie, 
venind in Turtucaia, i-a gonit din strana dreapta in cea stanga sub cuvant ca acum este 
Bulgaria si bulgarii au dreptate. Asa s-a urmat pana la 1900, cand romanii au fost goniti 
definitiv din biserica lor. 

La 1899, in urma decesului unicului preot roman, romanii au cerut Mitropolitului 
Vasilie sa le aprobe un alt preot; cererea lor a fost aprobata si pana sa gaseasca unul care 
sa stie romaneste au capatat permisiunea ca preotul Copanoff sa le slujeasca in biserica si 
prin case in limba romana avand si un cantaret roman. 

La 16 august 1900, intre orele 12-1 din zi, armata impreuna cu jandarmii de politie 
s-au napustit asupra caselor romanilor, maltratandu-i si arestandu-i, sub pretext ca in 
Turtucaia ar exista un Comitet secret. Bulgarii, in urma perchezitiunii facuta romanilor, 
negasind nimic banuitor, au fost nevoiti sa-i puna in libertate. Dupa aceea, in ziua de 
duminica 27 august, pe cand cantaretul roman V. Cristescu a voit sa intre in biserica sa-si 
faca slujba obisnuita, a gasit curtea si biserica pline de bulgari care 1-au amenintat cu 
revolverele ca de va intra in biserica va fi omorat. Bulgarii au inceput sa strige ca de 
acum inainte nu vor mai permite sa se cante romaneste in biserica si au luat chiar si cartile 
romanesti, pe care le-au pus intr-un sac si le-au predat loctiitorului de arhiereu; afara de 
aceasta, cantaretul V. Cristescu a fost dat afara pe ziua de 1 septembrie din postul pe care-1 
avea ca secretar al Consistoriului din Turtucaia. In urma celor petrecute, romanii au trimis 
imediat o petitie, iscalita de peste 470 oameni, Mitropolitului, Sf. Sinod si Guvernului, 
cerand dreptate. Vazand ca nu li se da insa nici o satisfactiune, romanii au trimis in luna 
martie a.c. o comisiune compusa de 10 persoane la Mitropolitul din Rusciuc, ca sa-1 roage 
sa le faca dreptate. Mitropolitul a primit comisiunea, careia, nu numai ca i-a refuzat a-i 



Documente 1864-1948 179 

restitui biserica, dar a adaugat in cele din urma chiar ca cine voieste sa asculte liturghia in 
limba romana sa se duca in Dobrogea, iar la observatiunea unui membru din comisie, ca 
romanii, in disperarea lor, sunt hotarati sa se faca catolici, Mitropolitul le-a raspuns 
indiferent: „puteti". 

Eforii au adaugat ca de cand s-a interzis cantaretului V. Cristescu sa mai cante 
romaneste nimeni nu mai mergea la biserica si ca romanii sunt hotarati sa lupte din toate 
puterile pentru a face sa li se restituie biserica sau eel putin sa li se permita sa-si 
construiasca o alta in care sa se cante in limba in care au fost nascuti si crescuti. 

Am onoarea a supune cele ce preced la cunostinta Excelentei Voastre si a ruga sa 
binevoiasca a primi incredintarea inaltei mele consideratiuni. 

Consul 
D. Georgescu 

Excelentei Sale Domnului D. Sturdza 

Prim Ministru 

Ministrul Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 18, f.1-2. 

46 

1902 august 31, Vlaho-Clisura. Cererea Tnaintata de consilierii si primarii 
comunitatii romanesti din Vlaho-Clisura ministrului Cultelor si Instructiunii 
Publice, Spiru Haret, prin care solicita un ajutor financiar pentru a obtine Tn 
instanta folosirea taxelor comunale Tn favoarea comunitatii si Tnfiintarea clasei 
a Vl-a (clasa I gimnaziala) Tn localitate. 

Domnule Ministru, 

Subsemnatii, primari si consilieri ai comunitatii romanesti din aceasta localitate, in 
diferite randuri am avut onoarea a ne adresa D voastre cu privire la tot ce interesa cauza 
nationals si a va supara, poate, prin cererile noastre; cunoscand insa dispozitiile 
binevoitoare, sentimentele patriotice de care sunteti animat, precum si interesul ce purtati 
pentru bunul mers al scolilor din Macedonia, ne permitem a recurge si acum <la> D voastm , 
rugandu-va respectuos sa binevoiti a lua in consideratie cele de mai jos: Trebuie sa stiti, 
Domnule Ministru, ca grecii, de la un timp incoace, vazand reducerea personalului 
didactic al scolilor romanesti, au crezut ca acuma e timpul eel mai oportun ca sa-si poata 
ajunge tinta lor; de aceea, indoindu-si puterile, au inceput a spori numarul institutorilor si 
institutoarelor lor in comunele romanesti. 

Subsemnatii, ca romani cu dor de inima, am crezut de datoria noastra ca sa ne 
adresam la timp autoritatilor scolare in aceasta privinta, spunand in acelasi timp ca si noi, la 
randul nostra, am putea profita de ocazie ca, strangandu-ne randurile, sa punem mana pe 
veniturile comunale intrebuintate pana acum in folosul cauzei grecesti, fiindca partidul 
grecoman de aici se afla dezbinat in doua, si pentru aceasta am cerut suma de 500-600 de 
franci, ultimul sacrificiu ce ar trebui sa se faca pentru comunitatea noastra, si care ar servi 



1 80 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

drept cheltuieli de judecatorie. Totodata am crezut, Domnule Ministru, ca e in interesul 
scorii ca sa se aprobe din partea Domniei Voastre infiintarea clasei a sasea (intai 
gimnaziala) pentru motivele aratate din partea D— Director al scorii de aici prin rapoartele 
Domniei Sale din 1 si 22 iulie, adresate D— Consul din Bitolia si D— Revizor respectiv. 

Asa fiind lucrurile, Domnule Ministru, ne place a spera ca, in nemarginita bunavointa 
si generozitate a Domniei Voastre, veti binevoi a dispune a da ascultare celor ce preced, asa 
incat si noi sa nu ramanem mai prejos de nationalitatile ce ne inconjoara, ci sa putem tine, 
ca si pana acum, scoala noastra in stare infloritoare. 

Primiti, va rugam, Domnule Ministru, asigurarea inaltei noastre consideratiuni si a 
deosebitei stime ce va purtam si cu care avem onoarea a fi: 
Ai Domniei Voastre devotati si supusi servitori. 

(ss) indescifrabil 
Domniei Sale 

Domnului Ministru al Instructiunii Publice si al Cultelor 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosar 373/1902, f. 70-71. 

47 

1904 februarie 12/25, Sofia. Raportul ministrului plenipotentiar al Romaniei la 
Sofia, N.Misu, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion I.C.Bratianu, privind 
construirea unei capele romanesti la Sofia, politica de deznationalizare dusa de 
autoritatile bulgare si devizul arhitectului Grunanger privind constructia capelei. 
Nr. 126 

Anexe Sofia, 12/25 februarie 1904 

Confidential 
Cladirea unei capele romane din Sofia 

Domnule Ministru, 

Ori de cate ori am avut onoarea de a va intretine despre necesitatea absoluta ce 
exista de a se cladi o capela romana la Sofia am gasit, atat pe langa Domnia Voastra, cat 
si pe langa Domnul Prim Ministru Sturdza si Domnul Ministru Haret, interesul eel mai 
mare pentru o opera menita a fi trasura de unire intre elemental romanesc aflator in 
Bulgaria si tara de origine. 

Guvernul bulgar, cunoscand importanta pentru elementul romanesc a cultului 
pentru limba materna, in mod constant a cautat a slabi caracterul etnic al Romanilor din 
Principat, bulgarizand bisericile romane de prin sate sau orase. Cea din urma lovitura 
contra elementului romanesc din Principat a fost de a se rapi din mana Romanilor din 
Turtucaia biserica romaneasca, cladita inca din timpul dominatiunii turcesti, spre a se da 
minoritatii bulgare din zisul oras. Astazi in nici un oras din Principat nu se mai gaseste o 
biserica romaneasca. Prin aceasta elementul romanesc din Bulgaria, mult mai numeros 
decat se spune in statistica oficiala bulgara, care recunoaste a fi de 75.235, este incetul cu 
incetul amenintat de a fi deznationalizat. 



Documente 1864-1948 1 8 1 

Sacrificiile enorme ce statul roman a facut si continua a face pentru Romanii din 
Bulgaria, intretinand scolile din Sofia si Turtucaia, nu pot corespunde pe deplin scopului 
lor daca pe de alta parte nu se vor face oarecare sacrificii, mult mai mici, si pentru 
cladirea si intretinerea unei biserici romanesti in Principat. 

Si deoarece Sofia este central vizitat mai des si mai regulat de elementele 
romanesti, nu numai din Bulgaria, dar si din Serbia si Turcia, cladirea unei biserici 
romanesti aci este reclamata in mod imperios. 

Dar si numaral insemnat al Romanilor din Sofia face evidenta necesitatea unui 
sfant locas in care limba materna sa fie auzita. Aci alaturat am onoarea a va inainta o 
statistica cu totul sumara, facuta de D 1 N. Stroescu, directorul scolii romane, din care 
Excelenta Voastra va vedea ca Romanii din Sofia, ce urea la peste 1.000 de suflete. Aci 
nu s-au trecut Romanii de prin prejurul Capitalei sau din orasele din apropiere, care vin 
zilnic aproape la Sofia si care se urea la o cifra considerabila. Toti Romanii nostri, mai cu 
seama cei originari din Macedonia, in urma influentei Patriarhiei, care a declarat biserica 
bulgara schismatica, viziteaza numai biserica greceasca din Sofia, care a fost cladita de 
Guvernul grecesc cu concursul a diferite societati din Grecia si la a carei constructie a 
contribuit chiar Maiestatea Sa Regele George al Greciei. 

Influenta bisericii este asa covarsitoare pentru Romani incat ei sunt nevoiti a trimite 
si copiii lor la scolile grecesti. 

Expunand Excelentei Voastre argumentele de mai sus, care militeaza pentru 
cladirea unei biserici romane la Sofia, atat Domnul Prim Ministru, cat si Domnia Voastra 
si Domnul Haret ati binevoit, la ultima convorbire ce am avut cu Domniile Voastre asupra 
acestui subiect, a-mi arata tot interesul pentru Romanii din Bulgaria, care sunt expusi 
pieirii in ceea ce priveste neamul. 

Iar Domnul Ministru Haret, in convorbirea ce am avut cu Domnia Sa in octombrie 
trecut, patruns de ideea ca, cultura nationals a Romanilor din Balcani nu poate merge 
inainte decat daca merge in paralel cu cultul religios in limba stramoseasca, Domnul 
Ministru Haret, zic, a binevoit a-mi promite ca va examina de aproape propunerile ce voi 
face in aceasta privinta si m-a insarcinat a-i trimite planul si devizul necesar pentru 
construirea unei biserici a statului roman la Sofia. 

Am, deci, onoarea a trimite, aci alaturat, planul si devizul alcatuit de D 1 arhitect 
Griinanger din Sofia, eel mai competent specialist din capitala Bulgariei, si va rog ca, 
impreuna cu statistica si planul locului, aci alaturate, sa binevoiti a le transmite Domnului 
Ministru Haret, impreuna cu o copie de pe prezentul raport. 

Locul eel mai bun ce am gasit pentru constructiunea cladirii este foarte central si in 
apropiere de locuintele majoritatii Romanilor. Spatiul total este de 2.459,83 m 2 , astfel ca 
este loc si pentru cladire de scoala. Apoi, pe dansul se afla si case construite, care vor 
servi de locuinta preotului, precum reiese din schita aci alaturata. 

Pretul cladirii se va urea, dupa devizul D— arhitect Griinanger, la suma de 35.596 
lei 75 bani, din care trebuie redus 15% din deviz, reducere ce totdeauna se obtine de la 
antreprenori. Supravegherea lucrarilor o va avea D 1 Griinanger. 

Pretul locului se urea la suma de 30.000 lei, astfel ca metrul patrat revine la 12 lei, 
ceea ce este foarte minim in comparatie cu pozitiunea eminenta a locului. Ieftinatatea lui 
exceptionala se datoreste faptului ca acest loc apartine D— Luterotti, vechi functionar 



1 82 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

consular al Austro-Ungariei, care doreste a parasi Sofia si voieste a se desface cat mai 
repede de proprietatea sa. 

Totalul cheltuielilor s-ar ridica, deci, la suma de 65.596 lei 75 bani. 
Pentru infrumusetarea interioara a bisericii si alte accesorii ca grilaj, clopotnita, 
templu etc. Colonia romana a adunat prin subscriptiuni suma necesara, dar care totusi 
abia va fi suficienta. 

Pe de alta parte, am constatat dispozitiunea la compatriotii nostri de a lua asupra lor 
toate cheltuielile penrru intretinerea bisericii. 

Sumele de care dispunem nefiind suficiente penrru terminarea lucrarilor interioare, 
penrru inlesnirea si usurarea cheltuielilor, rog pe Excelenta Voastra sa binevoiasca a 
reveni asupra instructiunilor Sale N° 22741 din 30 decembrie 1903si a permite ca icoanele 
si odajdiile trimise Agentiei de Legatiunea din Constantinopole sa ramana la Sofia. De 
altminteri, odajdiile nu ar putea servi la trebuintele capelei de la cimitirul din Bitolia, caci 
ele, find multicolore, nu ar corespunde scopului. 

Termin, rugand pe Excelenta Voastra sa binevoiasca a starui pe langa D 1 Haret 
penrru rezolvarea cat mai grabnica si mai favorabila a cladirii unei biserici romane la 
Sofia din creditul prevazut penrru scolile si bisericile din Turcia, cladire reclamata de 
interesul neamului si de prestigiul Regatului. 

Binevoiti a primi, Domnule Ministru, asigurarea prea inaltei mele consideratiuni. 

(ss) N. Mi§u 
Excelentei Sale 
Domnului I. C. Bratianu 
Ministru al Afacerilor Straine la Bucuresti 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 90, f. 15. 

48 

1904 martie 13, Bucure§ti. Adresa Ministrului Cultelor §i Instructiunii Publice, 
Spiru Haret, catre Ministrul Afacerilor Straine, prin care aproba suma de 60.000 
de lei pentru construirea unei biserici romanesti la Sofia. 

Ministerul Cultelor §i Instructiunilor Publice 

Nr. 1 1 502 Bucure§ti, 4 martie 1904 

Domnule Ministru, 

Luand cunostinta de cuprinsul raportului Ne 126 al D— Agent Diplomatic din 
Sofia, primit in copie pe langa adresa D^ 235116 cu Ne 3542 din 25 februarie a.c, subscrisul 
are onoare a raspunde ca aprobam in principiu constructia bisericii din Sofia, asa cum se 
propune de D 1 Agent Diplomatic, in limita sumei de 60.000 lei, in care se cuprinde si 
pretul terenului. Aceasta suma se va lua din cei 100.000 lei rezervati din creditul de 
600.000 lei pentru dotarea si mobilierul bisericilor si scolilor ce se vor construi, 
imbunatatiri la scolile din Sofia si Turtucaia si pentru terminarea bisericii din Crusova 
(a se vedea copia ordinului N° 12082 catre inspectorii lonescu si Duma, trimisa D Yoastre pe 
langa adresa noastra JVe 12083 din 8 noiembrie 1903). 



Documente 1864-1948 183 

Primiti, va rog, Domnule Ministru, asigurarea prea osebitei mele consideratiuni. 
Ministru Director 

(ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil 

Domniei Sale, 
Domnului Ministru al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 90, f. 19. 

49 

1904 aprilie 12 <Muntele Athos>. Memoriul ieromonahului Antipa de la schitul 
Prodromul, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion I.C.Bratianu, Tn care 
reclama faptul ca locuitorii satului Potamia din insula Thassos, unde schitul are 
un metoc, interzic preotului roman sa mai oficieze slujba Tn limba romana desi 
biserica a fost reconstruita de calugarii romani. 

Domnule Ministru! 

Monastirea noastra Romana „Prodromul", din Sfantul Munte Athos, inca de la 1865 a 
cumparat in insula Thassu de la locuitorii satului Potamia, in departare un ceas de la sat, loc 
pentru un metoc in intindere de 50 pogoane, pe care 1-a si ingradit cu zid si a construit case 
de locuinta, magazii si moara pentru scos untdelemn, sub 6 acoperamanturi, toate de zid de 
piatra solid si destul de incapatoare. Imprejurul acestor edificii se afla si una biserica, pe 
care, in stare de ruina, au cedat-o locuitorii din Potamia Monastirei noastre spre a sluji 
intr-insa in limba romana, cu conditiune a face in folosul locuitorilor un liman de zid solid 
in mare, la portul satului, unde are si Monastirea noastra magazie mare cu doua apartamente 
pentru adapostitul vaselor de mare; a da ajutor la facerea scolii satului, la biserica si alte 
multe binefaceri pentru care s-au cheltuit peste 40.000 Franci. 

Dupa terminarea acestor obligatiuni locuitorii din satul Potamia, in unire cu 
Mitropolitul respectiv, opresc in anul 1890 pe preotul Monastirei noastre a mai sluji in 
limba romana si-1 trimit la Sfantul Munte; dupa multele interveniri ni s-a dat voie a servi 
numai de 3 ori pe an in limba nationals. Vazand atata stramtorare si dispret, considerand 
si dreptul de proprietate in baza colosalelor cheltuieli facute in contul acestei biserici, am 
recurs la Onor. Patriarhie de Constantinopole ca, in baza actelor ce posedam, sa ni se dea 
voie libera si independents a sluji continuu toate sfintele servicii bisericesti in limba 
romana, fara a mai putea cineva sa ne impiedice pe viitor. 

Calduros va rugam, Domnule Ministru, binevoiti a ne da puternicul Domniei 
Voastre sprijin, intervenind oficial pe langa I.P.S. Patriarhul Universal loachim III ca sa 
ni se dea dreptul ce ni se cuvine, considerandu-ne de Romani si Crestini Ortodocsi. 

Primiti, Domnule Ministru, devotamentul nostru si stima ce Va pastram 
Al Chinoviului Roman „Prodromul" din Sfantul Munte Athos 

Superior Antipa Ieromonahul 

Domniei Sale, Domnului Ionel I. Bratianu 
Ministrul Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 28, f.65. 



1 84 §coli si biserici romdnesti din Peninsula Balcanicd 

50 

1904 noiembrie 15 <Bitolia>. Raportul inspectorului Scolilor si Bisericilor 
Romane din Turcia, Lazar Duma, adresat ministrului Afacerilor Straine, Ion I.C. 
Bratianu, prin care solicita carti bisericesti pentru 15 din cele 32 de biserici 
romanesti din aceasta tara. 

Inspectoratul §coalelor si Bisericilor Romane din Turcia 

Nr. 447 <Bitolia> 

Domnule Ministru, 

Ca urmare la raportul meu, sub N° 475, cu data de ieri, am onoarea a aduce la 
cunostinta Excelentei Voastre ca numarul bisericilor noastre in care serviciul divin se face 
in limba romana creste pe zi ce merge si ca azi el atinge cifra de 32. 

Cum in Turcia nu exista si nu dispunem de carti bisericesti si data fiind lipsa ce se 
simte de urgenta in mai multe localitati, imi permit a ruga respectuos pe Excelenta 
Voastra sa binevoiasca a face sa se ia dispozitiunile ce va crede de cuviinta spre a ni se 
trimite cat mai curand posibil la Bitolia, prin canalul Legatiunii noastre la 
Constantinopole, in mod complet toate cartile bisericesti necesare, deocamdata pentru 15 
(cincisprezece) biserici, ramanand ca mai tarziu si treptat sa inzestram toate bisericile 
noastre cu cartile de care avem nevoie. 

Fondurile pentru cheltuielile de mai sus cred ca se pot lua din suma de 100.000 lei 
din creditul de 600.000 lei, destinata de Domnul Sp. Haret, Ministru al Instructiunii 
Publice si al Cultelor, a servi pentru inzestrarea scolilor si bisericilor romane din Turcia 
cu mobilierul necesar si cu toate accesoriile necesare. 

Binevoiti, va rog, a primi, Domnule Ministru, incredintarea prea inaltei mele 
Consideratiuni si a profundului meu respect. 

(ss) L. Duma 
Excelentei Sale 
Domnului Ion l.C. Bratianu 
Ministru al Afacerilor Straine 
> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.8, f. 221-222. 

51 

1904 decembrie 26 <Bucure§ti>. Raportul lui Constantin Burileanu, cancelar 
la Legatia Romaniei din Roma adresat ministrului Afacerilor Straine, generalul 
lacob Lahovary, privind calatoria facuta Tn Albania pentru cunoasterea 
romanilor din zona Vallona-Ardenita-Berat. 

Domnule Ministru, 

In baza autorizatiunii ce am avut de la Guvernul nostru, din instructiunile primite la 
Legatiunea noastra din Roma, instructiuni referitoare la calatoria mea prin Albania in 
calitate de insotitor al D— Prof. Universitar A. Baldacci, am onoare a adresa Excelentei 
Voastre prezentul raport cu privire la aceasta calatorie de al carei sfarsit am anuntat deja 
pe Onor. Guvern pana n-a fi parasit Albania. 



Documente 1864-1948 1 85 

Inainte de-a intra in amanunte imi permit a face cunoscut Excelentei Voastre ca 
scopul calatoriilor D— Baldacci in Peninsula Balcanica este ca, pe de o parte sa adune 
material asupra conationalilor nostri din acele parti, in vederea unor studii antropologice 
si etnografice ce are de gand sa publice mai tarziu, iar pe de alta sa ma puna in masura ca 
sa pot face parte ca auxiliar din comisiunea internationala ce s-ar putea intruni mai tarziu 
ca sa faca cercetari la fata locului asupra diverselor populatiuni ale Peninsulei Balcanice. 

Domnul Baldacci, care spera sa faca parte din aceasta comisiune ca reprezentant al 
Italiei, este, dupa cum insusi marturiseste, un apostol al Chestiunii Balcanice si va face tot 
ce-i va sta in putinta pentru ca numita comisiune sa se intruneasca; despre aceasta a si 
vorbit M.S. Regelui Italiei, in fata caruia Domnul Baldacci se bucura de mare trecere. 

Propunerea, formulata pentru prima oara de raposatul V.A. Urechia la al 
V-lea Congres International al Orientalistilor, tinut la Roma in 1900, si sustinuta de 
Domnul Baldacci, care aprecia foarte mult pe batranul nostru nationalist, cazuta atunci 
din cauza opozitiunii celor interesati ca ea sa nu izbuteasca, a fost reluata de Domnul 
Baldacci si a fost votata in ultimul Congres Geografic tinut la Neapole in anul curent, 
1904. Din jurnalul aci anexat: Neue Freie Presse (1 dec. a.c), Excelenta Voastra va putea 
vedea ca austriecii ar voi sa se insarcineze ei cu facerea unei harti etnografice a Peninsulei 
Balcanice, lucru care, daca s-ar intampla, le-ar conveni de minune, caci la Congresul 
Orientalistilor au fost tocmai delegatii austrieci care au combatut propunerea in chestiune, 
iar acum, cand a triumfat, ar fi pacat ca sa cada numai pe mainile Academiei Imperiale de 
Stiinte din Viena. 

Revenind la subiect, am onoarea a Va face cunoscut ca Domnul Baldacci a hotarat ca 
sa incepem cercetarile de la Albania, explorand pentru acest an partea cuprinsa in triunghiul 
Vallona-Ardenita-Berat si continuand in fiecare din anii urmatori a vedea alte regiuni. 

Romanii din Albania, putin cunoscuti din nefericire in tara noastra, sunt prea putin 
cunoscuti in strainatate, iar in Italia de loc; scriitorii albanezi din aceasta tara, poate mai 
mult din ignoranta decat din rea intentie, nici nu pomenesc de romani cand vorbesc de 
Albania, iar unii dintre ei afirma ca in aceasta tara nu exista nici umbra de element 
romanesc! (Excelenta Voastra se va putea convinge despre aceasta din alaturatul opuscul, 
aparut de curand, al profesorului albanez Conforti.) 

Aceste consideratiuni, cat si altele de alta natura, poate si de natura politica, avand 
in vedere actiunea Italiei in Albania, au indemnat pe Domnul Baldacci sa se intereseze 
daca in aceasta tara exista o populatiune de origina romana si intru cat se mai poate 
chema romana aceasta populatiune (care ar putea servi de legatura pentru o apropiere 
intre Italia si tara noastra). 

In urma instructiunilor primite la Legatiunea noastra din Roma si in urma ajutorului 
material de 400 de lei pe care Guvernul nostru a avut bunavointa a mi-1 acorda, 
subsemnatul, am scris Domnului Duma, Viceconsul si Inspector al Scolilor si Bisericilor 
Romane din Turcia, si in urma raspunsului ce-am primit am plecat imediat la Vallona 
(Albania), unde trebuia sa astept pe Domnul Baldacci, care tocmai in acel timp, dupa cum 
Onor. Guvern a fost informat de catre Legatiune, a avut insarcinarea de la Guvernul 
italian sa prepare Congresul Colonial, ce se va tine la Asmara (Africa) in toamna anului 
viitor, trebuind sa astepte pentru acest scop, nici D— nu stia bine cat timp, pe 
Guvernatorul italian din Eritrea (Africa). 

Ajuns la Vallona, am fost foarte bine primit, in urma unei calde recomandatiuni a 
D— Baldacci, de Viceconsulul Italiei in acel oras, Domnul Alfredo Ancarno, care a fost 



1 86 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

cat se poate de gentil cu mine, luandu-ma sub protectia Consulatului italian si tinand ca sa 
fiu oaspete al Domniei Sale, atat la inceput, la sosirea mea in Vallona, cat si mai in urma, 
in diverse randuri, cand ne intorceam din interior. 

Timp de o saptamana nu m-am miscat din Vallona, avand instructiuni in acest sens 
de la D 1 Baldacci care, in cele din urma, fiind fortat sa intarzie mai mult decat credea, 
mi-a dat insarcinarea ca pana la sosirea D— sa cercetez imprejurimile Vallonei si cat voi 
putea mai mult in interior, dandu-mi pentru acest scop toate indicatiunile necesare si 
recomandandu-mi cea mai mare prudenta. 

Primele excursiuni le-am facut insotit de Dragomanul Consulatului italian, Domnul 
cavas Bosio si de cavasul Consulatului, pe care Domnul Viceconsul Ancarno a fost asa de 
gentil sa-i puna la dispozitiunea mea pe tot timpul permanentei mele la Vallona, iar in 
cele din urma am facut doua lungi excursiuni in interior, de cate 12 zile fiecare, cu 
interval de o saptamana intre una si alta reintorcandu-ma la Vallona. 

In prima excursiune am avut linia (semnata pe harta) Vallona-Mecati-Mifoli- 
Pojani-Fieri-Posca-Berat cu intoarcerea prin Sinia-Siliste-Armeni- Vallona, iar in cea de-a 
doua, aceeasi linie la ducere, cu mici variatiuni pana la Berat, iar de-acolo pana la 
muntele Tomor, pe care 1-am suit pana la varf (2400 m) urmand linia semnata pe harta. 
La intoarcere am urmat linia Berat-Posca-Calfani-Rascovet-Colonia-Ardenita-Libovsa- 
Fieri-Aliban-Scrofetina-Vallona, unde am gasit pe D 1 Baldacci, cu care am facut cateva 
excursiuni imprejurul Vallonei, vazand impreuna unele din comunele pe care deja le 
vazusem eu: Pesilie, Babita, Bunavia, Armeni, Selenita, Svernez etc. 

Domnul Baldacci a ramas satisfacut de rezultatul calatoriilor mele in interior si a 
cautat sa se convinga, in timpul cat am stat impreuna, daca romanii din aceste parti stiu 
romaneste, punandu-ma sa vorbesc cu multi dintre ei, atat cu barbatii cat si cu femeile, 
ceea ce am facut cu mare usurinta, deoarece avusesem destul timp sa studiez limba ce 
vorbesc conationalii nostri din aceste locuri. 

Dumnealui a facut si cateva fotografii, care, din nefericire, n-au iesit toate bune, de 
aceea anexez odata cu aceasta numai unele din ele, din care se poate vedea portul 
femeilor si al copiilor Farseroti. 

Domnul Baldacci, care pentru moment va scrie un articol simpatic pentru romanii 
din regiunea vazuta, imi face onoarea de a-mi lasa mie tratarea studiului asupra 
conationalilor nostri din aceste parti ale Albaniei, pentru competenta mai mare ce am de 
limba si de folclor. 

Cum acest studiu este aproape gata, va fi in curand publicat intr-o revista, ce va 
crede Domnul Baldacci, si indata ce va aparea voi avea grija sa-1 supun aprecierii 
Excelentei Voastre; pana atunci am onoarea de a-i trimite prezentul raport cu privire la 
conationalii nostri din triunghiul Vallona-Ardenita-Berat, raport care in mare parte imi va 
servi la darea de seama ce voi publica, omitand, natural, tot ceea ce n-ar da caracterul 
unui raport, adaugand alte parti in locul celor taiate si amplificand, dupa imprejurari. 

Cum banuiesc ca romanii din zisul triunghi nu sunt indestul cunoscuti Guvernului 
nostru, caci, dupa informatiunile avute la fata locului, n-am aflat ca vreun roman sa fi 
vizitat regiunea aceasta (nici chiar profesorii romani din partea locului, fiindca ar fi destul 
ca vreunul din ei sa se expuna a o face, presupunand ca ar infrunta greutati de alta natura, 
pentru ca sa nu mai iasa pentru multa vreme din inchisoarea turceasca), am crezut necesar 
ca raportul meu cu privire la aceasta populatiune romaneasca sa fie cat mai detaliat si cat 
mai complet. 



Documente 1864-1948 1 87 

Pentru mai mare intelegere a calatoriilor efectuate in interiorul triunghiului aratat si 
a comunelor vazute, anexez si o harta lucrata de subsemnatul dupa o schita facuta la fata 
locului si controlata dupa harti pe care mi le-am procurat la Roma; in harta respectiva 
sunt trecute numai comunele romanesti si acelea in care se gasesc romani, dupa cum se va 
vedea mai inainte; nu e insa completa deoarece, nestiind eu pozitiunea precisa a multora 
din comunele romane trecute in tabloul ce va urma, am preferat sa nu le tree in harta. 

Excelentei Sale 

Domnului General lacob Lahovary 

Ministrul Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.34, £70-73. 

52 

<1904 decembrie 26>. Fragment din studiul lui Constantin Burileanu, cancelar 
interpret la Legatia Romaniei din Roma, intitulat Romanii din Triunghiul 
Vallona-Ardenita-Berat (Albania). 

Romanii din triunghiul Vallona-Ardenita-Berat (Albania) 

In triunghiul Vallona-Ardenita-Berat, afara de albanezi (ortodocsi si mahomedani) 
se gaseste o populatiune care are toate caracteristicile unei nationalitati distincte de cea 
albaneza; aceasta populatiune este reprezentata de asa numitii in partea locului „Vlahi" 
sau „Ciobani", adica romani, caci asa se cheama ei intre ei acesti „Vlahi", si care difera 
de albanezi prin limba, imbracaminte, caractere, obiceiuri si traditiuni, neavand de comun 
cu albanezii, afara de unele datini si obiceiuri imprumutate, decat teritoriul pe care 
loeuiese si unii si altii. 

In adevar, cu toate ca convietuitori cu albanezii, cu care de altfel traiesc in amicale 
relatiuni, romanii due viata aparte, acesta e primul lucru ce izbeste numaidecat pe distins 
si impartial care ar calatori in aceste parti ale Albaniei. 

Admitand chiar ca n-ar sti ce limba vorbeste aceasta populatiune, luand-o drept 
albaneza din nestiinta, fara sa banuiasca ca constituie o nationalitate aparte, nu s-ar putea 
sa nu mire faptul ca aceasta populatiune care poarta altfel de imbracaminte decat 
albanezii, fiind caracteristice atat straiul barbatilor cat mai ales al femeilor si al copiilor, 
traieste in comune care nu sunt la fel cu cele albaneze, ducand o viata proprie si anume: 
independente o parte, adica neavand nume corespunzatoare albaneze; iar alta, alipite de 
cele albaneze avand acelasi nume sau un nume diferit dat de romani, insa totdeauna la o 
distanta care in medie variaza de la 200 la 600 metri de comunele albaneze. 

In afara de limba, de imbracaminte si de modul cum sunt construite si dispuse 
comunele romanesti, sarace dar caracteristice si de recunoscut la prima vedere si de la 
distanta, faptul ca romanii nu se incuscresc cu albanezii, desigur dintr-un instinct de 
conservare a propriei rase, este un alt indiciu pentru a trage concluziunea ca romanii din 
aceasta regiune (cum de altfel si din alte regiuni ale Albaniei) formeaza o nationalitate 
aparte si diferita de cea albaneza. 

Interesant din toate punctele de vedere este a cerceta si studia aceasta populatiune 
romana atat pentru istoric sau etnograf cat si pentru folclorist. 



188 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Pentru un spirit neobservator si care n-ar sti ca romanii vorbesc albaneza numai cu 
albanezii, pe cand intre ei vorbesc totdeauna numai limba lor romaneasca, aceasta 
populatiune ar mai putea fi considerata pe nedrept ca albanizata. Pentru un adevarat 
cercetator constiincios si iubitor al adevarului, care in plus ar avea deja pregatirile 
necesare pentru a sti cauta si studia aceasta populatiune si ar cauta-o si ar studia-o la fata 
locului iar nu din auzite, aceasta populatiune apare ceea ce este in realitate: romdni, nu 
numai cu numele, dar cu toate darurile pe care ar trebui sa le aiba un roman pentru ca sa 
se poata zice ca este un bun roman. Roman bun, adica adevarat, acesta este calificativul 
ce-si dau romanii din aceste parti ei insisi, ca sa arate, si tin sa arate, ca ei sunt romani nu 
numai cu numele, dar cu inima si sentimentul; fapt de o importanta capitala pentru cauza 
romana din Turcia, avand in vedere lupta de nationalitate a diverselor populatiuni din 
Peninsula Balcanica, unde elemental roman e bine reprezentat si unde fiecare din 
natiunile interesate trebuie sa tina cont de fortele ce are aci, atat ca numar, cat si ca 
elemente, si pe care-si sprijina drepturile sau cauta sa-si justifice pretentiunile. 

Un sentiment de admiratie te cuprinde la vederea acestor romani, care si-au conservat 
nationalitatea lor neatinsa, cu toate calamitatile ce-au venit peste ei, cu toate greutatile in 
care traiesc, sub un guvern strain si barbar, intr-o tara care nu-i a lor, in mijlocul unei 
populatiuni ca cea albaneza; sentimentul de admiratie amestecat cu un profund sentiment de 
pietate pentru aceasta laborioasa populatiune romaneasca aproape necunoscuta de ceilalti 
romani si condamnata sa duca o viata de mizerie neagra; de unde un sentiment de iubire te 
cuprinde la vederea acestor buni romani nefericiti, sentiment de iubire cu atat mai mare cu 
cat admiratia si mila iti vin mai in acelasi timp si se amesteca si se confunda impreuna. 

Tragand o linie de la Vallona la Ardenita, care linie va trece prin Fieri (Fereca) si 
alta din Vallona la Berat prin Armeni si unind extremitatile acestor doua linii, Ardenita cu 
Berat, obtinem un triunghi Vallona-Ardenita-Berat, ce am avut insarcinarea sa cercetez 
(dupa cum se vede din itinerariul semnat cu rosu pe harta respectiva). Romanii se gasesc 
pe intreaga suprafata a acestui triunghi, cat si afara din cele trei laturi ale sale, in campie, 
pe dealuri si pe munte. 

lata un tablou general-aproximativ al comunelor romane si unde se gasesc romani, 
din zisul triunghi si imprejurimi, facand parte din Sangiacatul de Berat: 

Numarul familiilor romane din vreo 50 din aceste comune 1-am luat dupa un tablou 
dat mie de catre prof. Lazar Puli din Berat. Profesorii romani din acest oras nu cunosc toate 
comunele din regiunea aceasta si nici nu cred sa le fi vazut vreunul din ei. Pentru multe 
comune am indoiala asupra caselor si familiilor romane; le-am trecut in acest tablou asa 
cum mi-a [...] si tot astfel le-am aratat D— Baldacci. Fiind calatoria mea o simp la calatorie 
de instructie, n-am facut cercetari statistice si nici n-as fi putut face, date conditiunile in care 
am calatorit, si fiind constrans de multe ori a trece drept italian si a nu vorbi romaneste ca sa 
nu destept banuielile autoritatilor turcesti si ale populatiunii din aceasta regiune. 

Tabloul de mai sus, cum am spus, nu e complet si nu e absolut exact ci 
aproximativ; vreo 50 din comunele aratate si anume din cele desenate pe harta urmand 
itinerariul le-am vazut bine, oprindu-ma aproape in fiecare mai mult sau mai putin timp, 
dupa importanta si imprejurari; o parte, semnate iarasi pe harta, le-am de la oarecare 
distanta, iar pentru celelalte, din care unele in afara din regiunea mentionata, am cules 
informatiuni de pe unde si de pe la cine am putut, fara sa le semnez pe harta, nestiind 
pozitiunea lor precisa in interiorul triunghiului aratat, caci acolo se gasesc multe din ele. 

Oricum, tabloul de mai sus fiind lucrat in constiinta, fiind controlat si iar controlat, 
cu toate ca controlul n-a putut fi strict serios, poate sa dea o idee de populatiunea romana 



Documente 1864-1948 1 89 

din zisa regiune, care in nici un caz nu poate fi socotita la mai putin de 20.000 de suflete 
ci la mai mult; in general romanii sunt prolifi si au obiceiul sa traiasca mai multi din 
familie intr-o casa. Sunt case de cate 5-10-15 suflete si mai mult; la Fereca am gasit 24 
intr-o casa si mi s-a spus ca in multe case tree de acest numar; de aceea romanii trebuie 
socotiti cate opt intr-o casa si nu mai putin. 

Populatiunea romaneasca din aceasta regiune nu se poate considera ca pierduta in 
mijlocul albanezilor si celorlalti, care desigur sunt mai numerosi. Comunele romane, dupa 
cum se poate vedea si din harta respectiva, cu toate ca necompleta, se tin lant una de alta 
fiind destul de dese si fiind, cum am aratat, o buna parte independente iar altele lipite pe 
langa cele albaneze, insa totdeauna separate de acestea si la o distanta de ele, care in 
medie variaza de la 200 pana la 600 metri; asa ca si acestea din urma, ducand o viata 
aparte, proprie, se pot considera ca independente. 

In concluziune, aparte Vallona si Berat, comunele unde sunt romani in regiunea 
Vallona-Ardenita-Berat sunt pure romanesti [...] pe linia Ardenita-Berat unde romanii au 
case in interiorul comunelor albaneze; acesti romani traiesc relativ mai [...] ca ceilalti si 
aceasta cred ca e si cauza ca traiesc impreuna cu albanezii desi si la ei se vede tendinta de 
a trai razleti de acestia. Ca [...] sunt romani ca si ceilalti cu toate ca traiesc in contact 
direct cu alt neam. Romanii din triunghiul aratat fac parte din cele doua trunchiuri ale 
poporului romanesc din Peninsula Balcanica: Farseroti si Voscopoleni, la care se adauga 
si alti romani veniti in localitate de prin Epir, San-Marina si imprejurimi si chiar de prin 
parti ale Greciei, traind printre Voscopoleni. 

Farserotii sunt parte stabili si parte nomazi cu tendinte [...] si acesti din urma; ei se 
gasesc in centre mici de la 5 case pana la 25 sau ceva mai mult. 

Voscopolenii sunt toti stabili si se gasesc in centrele mari, in general amestecati cu 
albanezii, cum sunt: Vallona, Pojani, Libovsa, Diviaca (care are si Farseroti). Colonia, 
Gradiste, Berat sau aproape toate celelalte comune sunt farserote. 

Farserotii in general sunt pastori si crescatori de vite; cei stabili cultiva terenul cu 
dijma, nu ca proprietari, si n-au nici un profit din munca pamantului din cauza darilor de 
tot felul si neomenoase la care sunt supusi. Am auzit de un Farserot chemat Lea - [...] 
care sta in Driza (intre Fracula-Fieri) si care trece drept foarte bogat. 

Farserotii fac pe transportatorii in partea locului, posedand numerosi catari pentru 
acest scop. Cei din Selenita lucreaza la mina de bitume ce se gaseste acolo (5 piastre pe 
zi!) si-1 transporta in port la Vallona. Tot Farserotii transporta sarea de la [...] 

[...] din Romania, din care stiut este ca poti sa faci ce vrei, daca stii cum sa-1 iei. 

Pentru ca scolile romanesti ce se vor deschide sa poata merge inainte si sa dea roadele 
care se asteapta de la ele, este absolut necesar ca sa avem in aceste locuri un reprezentant 
care sa le poata sustine la nevoie. Monastir si lanina sunt prea departe si din cauza aceasta, 
pentru populatiunea romana din regiunea Vallona-Ardenita-Berat, sunt ca si cum n-ar 
exista. Chiar inainte de-a se infiinta scoli sau chiar daca nu s-ar putea infiinta, tot ar trebui 
ca romanii acestia sa aiba, macar cu numele, un reprezentant al intereselor lor aci. 

Atat romanii cat si romanii-grecomani m-au privit intotdeauna si oriunde cu simpatie 
fiind prieten cu multi dintre ei; cat despre Farseroti, ei tresareau la auzul limbii romanesti; 
cand am putut sa le vorbesc si cand am putut sa le spun scopul pentru care m-am dus in 
acele regiuni multi m-au sarutat ca pe un frate si s-au despartit de mine cu lacrimile in ochi ! 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.34, til. 



NUMELE 
COMUNEI 


NUMAR 
FAMILII 


NUMAR 
CASE 


NUMELE 
COMUNEI 


NUMAR 
FAMILII 


NUMAR 

CASE 


NUMELE 
COMUNEI 


NUMAR 
FAMILII 


NUMAR 
CASE 


NUMELE 
COMUNEI 


NUMAR 
FAMILII 


NUMAR 
CASE 


Vallona 


50 




Craps 




5/6 


Jarza 


20 


7 


Voivoda 


15 




Svernez 




5 


Levani- 
§aban 


20 




Verbas 


13 


7 


Cumani 


15 






1 




Levani- 
§amar 


20 




Protodura 




8 


Vaviza 






Pesilie 




10 


Sope 


15 




Tucalaz 




6 


Zoiceaua 






Babita 




7/8 


§riilas 


18 


5/6 


Pobrazi 


20 


10 


Culia 


15 




Mulipasa 




20 


Pojani 


25 


20 


Curiani 


10 


15 


Banai 


20 




Giurina 






Crueghiata 


20 




Goriciani 




5 


Cuciov 


15 




Pitari 






Drisa 






§acui 




5 


Maighiata 


10 




Libonia 






Radostina 


15 




Ducas 


20 


20 


Cozare 


10 




Armeni 




7/8 


Javaru 


15 




Cutalia 


20 




Polovina 


25 




Beilic- 
Selenita 




7/8 


Urgurtu 






Poliojani 






Dragoti 


10 




Selenita 


60 


60 


Fieri 
(Fereca) 


300 


270 


Schepuri 


25 


30 


Cazimbeani 


10 




Sili§te 


25 




Petova 






Cosova 


30 




Nguraza 


20 




Buna via 


25 




Ciplaca 


15 


5 


Posca 


15 




Cerma-Azis-Pasa 


35 





Ciaparat 






Libovsa 


15 


15 


Conisbalta 


15 




Cerma-Biuac 


35 




Bestrova 






Cruete-Pest 




4 


Chelbesira 


10 




San-Gremtia 


25 




Lacatun 






Diviaca 


15 


30? 


Ermanica 






Grabiani 


25 




Adenbeu 






Miza 






Morava 


27? 




Cruecchuchi 


25 




Mecati 


18 




Gradistea 


30 


22 


Liaparda 


10 




Spoliata 


20 




Scrapari 






Colonia 




30? 


Dusnic 






Bitani 


20 




Besisti 


25 




Im§tea 


18 


15 


Ducanasi 






Suliani 


15 




Scrofetina 


25 




Bumbulima 


18 


20 


Berat 


440 




Miirtezaca 


10 




Ghioncea 






Esigurga 




15 


Paftali(?) 






Griza 


15 




Heckali 






Lusni 


25 


20 


Voinicu 


7 




Grabova 


80 




Mifoli 


15 




Carbonara 


25 


20 


Brestani 




10 


Zerneti 






Aliban 




4 


Lifai 




12 


Bilcea 


5 




Cresmani 






Amet-Beias 


30 




Garmani- 
Cioc 


35 




Drobonic 






Vanghelcioceni 




20 


Craps 




5/6 


Gurasi 




20 


Vovita 






Cioflikca 






Fracula 


15 


20 


Calfani 


30! 


8 


Hogeani 






Naighiungea 






Pestani 




15 


Cascovet 






Vartopu 






Aranites 






Cerveni 


35? 




Linari 


25 


10 


Bracula 






Tarcani 






Novoselo(?) 


25? 




Ghiloveni 






Malebarda 






Imprej Premeti 







1 92 §coli si biserici romdnesti din Peninsula Balcanicd 

53 

1905 iunie 1, <Bitolia>. Raportul Consulatului Romaniei la Bitolia privind 
refuzul mitropolitului grec loachim de a permite romanilor sa-§i Tnmormanteze 
mortii Tn cimitirul romanesc din localitate. 

Copie de pe Raportul Consulului Romaniei la Bitolia 
Nr. 481 dinl iunie 1905 

Domnule Insarcinat cu Afaceri, 

Nr. 1006/1905 

Am onoarea a va aduce la cunostinta urmatoarele: 

Acum trei ani a incetat din viata la Bitolia D s Olga Cerneschi, supusa romana, fosta 
institutoare la una din scolile noastre din acest oras. Decedata a fost inmormantata de catre 
vara sa, D s Elena Aurelian, supusa romana, profesoara la scoala normala de fete, in 
cimitirul grec din localitate, deoarece in acel timp comunitatea noastra nu-si avea cimitirul. 

In ziua de 30 mai a.c. D m E. Aurelian mi-a adresat o petitie, aci alaturata in copie, 
prin care ma roaga sa intervin pe langa autoritatile turcesti ca sa se ia masurile de ordine 
necesare spre a putea dezgropa, conform obiceiului crestinesc, oasele raposatei Olga 
Cerneschi si a le transporta in cimitirul romanesc. D a Aurelian are protectia autoritatilor 
spre a nu fi expusa la vreun scandal si chiar la bataie din partea agentilor grecismului din 
localitate, care merg pana acolo incat insulta si ameninta zilnic pe orice partizan al nostru 
care trece pe ulita. 

Pe temeiul petitiunii D— Aurelian, am adresat Guvernatorului General o nota in 
ziua de 3 1 mai curent, in care i-am adus la cunostinta dorinta exprimata de petitionara, 
rugandu-1 in acelasi timp sa dea ordinele ce le va crede de cuviinta pentru a se evita orice 
scandal. 

Ieri seara, Valiul mi-a comunicat prin dragomanul Vilaetului ca a pus in vederea 
Mitropolitului Grec loachim ca sa dea ordinele cuvenite pentru a lasa sa se faca in liniste 
dezgroparea oaselor repauzatei Olga Cerneschi, dar ca Sfmtia Sa i-a raspuns ca nu poate 
sa permita lucrul acesta fara o autorizatie prealabila a Patriarhiei. In acelasi timp a spus ca 
va scrie Patriarhiei astazi, 1 iunie, in aceasta afacere. 

Mitropolitul s-a opus dezgroparii in mod arbitrar, impins fiind de rautatea si 
fanatismul lui, cand a aflat ca mai multe familii de romani partizani ai nostri dezgropasera 
anul trecut si anul acesta osemintele mortilor lor si le transportasera in cimitirul 
romanesc, ceva mai mult, cu doua zile inainte de a i se prezenta cazul cu Olga Cerneschi 
s-a plans printr-un tavrir Valiului contra preotului nostru, Theodor, acuzandu-1 de 
sacrilegiu ca a transportat osemintele mortilor din cimitirul grecesc. 

Guvernatorul General mi-a declarat verbal ca este curata nebunie purtarea 
Mitropolitului si ca va scrie la Constantinopol ca sa se dea ordine pentru dezgroparea si 
transportarea oaselor in cimitirul romanesc ale tuturor mortilor ce apartin membrilor 
comunitatii romane din Bitolia care dovedesc lucrul acesta. 

Motivul pentru care partizanii nostri doresc sa transports in cimitirul romanesc 
osemintele mortilor lor este scandalul si insultele de tot felul la care sunt expusi cand se 
due in cimitirul grecesc pentru a-si indeplini datoriile religioase cerute de cultul mortilor. 



Documente 1864-1948 193 

Plangerea e intemeiata caci, daca agentii grecismului indraznesc sa insulte si sa 
loveasca pe membrii comunitatii noastre pe ulite, cu atat mai mult o fac in cimitirul lor. 
Pe mormantul repauzatei Olga Cerneschi n-au permis sa se puna nici o cruce, pe motiv ca 
va trebui sa scrie pe ea in greceste numele decedatei, iar nu in romaneste. 

Am crezut, Domnule Ministru, ca a ceda in acest moment pretentiunilor nedrepte 
ale Patriarhului si ale clerului grec, mai ales dupa caterisirea a doi preoti romani la Bitolia 
(telegrama mea cifrata N° 970 din 1/14 iunie a.c.), ar fi a pune din nou in chestiune tot ce 
s-a obtinut pana acum, ar fi a pare sa se creada ca dobandirea drepturilor pentru 
nationalitatea romana in Macedonia a fost zadarnica, fiindca s-a efectuat fara invoirea 
Patriarhatului si numai in materie civila. 

D 1 Ionescu va putea mentine cererea sa de a se permite mutarea osemintelor la 
cimitirul romanesc si nici nu este de prevazut ca se vor intampla incidente serioase. 

Primiti, va rog, Domnule Ministru, incredintarea prea inaltei mele consideratiuni. 

<D. Stavridi> 

Aducand cele ce preced la cunostinta Domniei Voastre, am onoarea a va ruga sa 
binevoiti a-mi da instructiunile cuvenite daca trebuie sau nu sa insist pe langa autoritati spre 
a-mi da concursul necesar pentru dezgroparea osemintelor repauzatei Olga Cerneschi. 

Primiti etc. 
(ss) G. C. Ionescu 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 15, f. 35-38. 

54 

1905 iunie 10/23, Constantinopol. Raportul Legatiei Romane la 
Constantinopol privind solicitarea comunitatii romane din Salonic pentru 
Tnfiintarea unui paraclis Tn care sa slujeasca un preot roman. 

Nr. 1030 

Urgent Constantinopol, 10/23 iunie 1905 

Domnule Ministru, 

Consulatul nostru General din Salonic imi arata ca in urma recunoasterii natiunii 
aromane si a comunitatilor, romanii din Salonic, persecutati cu mai multa ura de catre 
clerul grecesc, cer cu staruinta sa li se dea un preot roman si sa se infiinteze un paraclis. 
Multi membri ai comunitatii se declara hotarati a parasi cauza noastra daca nu li se 
satisface cererea cat de curand. 

In fata unei asemenea instante, Domnul Consul General Georgescu s-a adresat 
Domnului Inspector General al Scolilor si Bisericilor, intreband daca este autorizat sa se 
ocupe cu chestiunea sau sa faca eel putin promisiuni categorice. 

Domnul Duma, in raspunsul sau a comunicat Consulatului ca a fost autorizat verbal 
a se ocupa deocamdata cu cumpararea unui teren in acest scop, dar ca nu i s-au trimis 
fondurile necesare. 

Am deci onoarea a ruga pe Excelenta Voastra sa binevoiasca a ma pune in masura a 
raspunde Domnului Georgescu; Domnia Sa propune ca suma aprobata sa poata servi la 
cumpararea unui teren destul de mare pentru cladirea scolii de comert si a paraclisului. 



1 94 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Comunitatea romana din Salonic este hotarata, imediat ce va vedea ca Guvernul 
Regal acorda fonduri pentru un teren si un paraclis, a proceda la alegerea unui <muhtar> 
precum si sa ceara numirea unui membru in Consiliul de Administrate al Vilayetului. 
Binevoiti, va rog, a primi, Domnule Ministru, asigurarea prea inaltei mele consideratiuni. 

(ss) D. Stavridi 

Excelentei Sale 

Domnului General I. Lahovary 

Ministrul Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 90, f. 189-190. 

55 

1905 august 3/16, Sofia. Raportul consulului roman de la Sofia, N. Misu, 
adresat ministrului Afacerilor Straine, privind solicitarea populatiei romanesti 
din Turtucaia de a fi ajutata de statul roman cu suma de 3.000 de lei pentru 
cumpararea unui teren pe care sa construiasca o noua biserica, cea veche 
fiind ocupata de bulgari. 

Nr. 717 

Confidential Sofia, 3/ 1 6 august 1 905 

Construirea unei biserici romane Tn Turtucaia 

Domnule Ministru, 

Pentru completarea stirilor cuprinse in telegrama mea cifrata de azi cu N° 714, am 
onoarea a informa pe Excelenta Voastra ca pana prin anul 1902 singura biserica romana 
ce mai ramasese intr-un oras din Principatul Bulgariei era cea din Turtucaia. 

Dupa diferite peripetii si prin mijloace, la inceput de persuasiune, iar pe urma 
brutale, acea biserica a fost luata din mana comunitatii romane (de suditenta bulgara). 
Atat din rapoartele mele, cat mai cu seama din plangerile repetate ce eforia bisericii a 
adresat Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice in ultimii ani, Guvernul Regal 
cunoaste fazele prin care a trecut aceasta spoliere a elementului roman din Turtucaia. 

Toate plangerile si reclamatiunile adresate de comunitatea romana, atat Sinodului 
bulgar, cat si Guvernului si Principelui Bulgariei si Sobraniei, au ramas fara nici un raspuns. 

La ultima plangere orala ce eforii au facut Mitropolitului Vasilie din Rusciuc, om 
cu vaza la Curtea Princiara (el este si duhovnicul si invatatorul religios al Principelui 
Mostenitor Boris), malt Prea Sfmtia Sa le-a raspuns ca „daca voiti sa aveti biserica 
romaneasca, mergeti in Romania. In Bulgaria nu poate exista decat biserica bulgareasca 
pentru bulgari." 

Vazand incercarile lor pentru recuperarea bisericii stramosesti zadarnicite, eforii 
comunitatii romane s-au gandit atunci a construi o noua biserica romaneasca. In acest 
scop D— au venit in primavara anului trecut la Sofia si m-au rugat a interveni pe langa 
Guvernul Regal al Romaniei pentru a le veni in ajutor cu vreo 3.000 de lei pentru 
cumpararea unui loc lipit cu terenul pe care se afla localul scolii. Le-am raspuns ca voi 
face demersuri in favoarea cererii lor, insa am observat ca mai inainte ar trebui sa se 
asigure ca pot abtine autorizarea Guvernului bulgar pentru cladirea unei biserici 



Documente 1864-1948 195 

romanesti. Audientele ce eforii au avut, atat la Sinodul bulgar, cat si pe la unii ministri 
bulgari, au dat rezultate foarte vagi, obtinand raspunsuri dilatorii. Pana in momentul de 
fata nu sunt informat daca s-a facut un pas inainte in aceasta chestiune. 

Astfel stand lucrurile, primesc acum un raport de la Gerantul Consulatului nostru 
din Rusciuc, prin care eforii anunta „ca au gasit un loc situat chiar langa scoala, pe care 
s-ar putea construi o biserica romaneasca si cer 3.200 lei pentru cumpararea lui". 

Astazi, un al doilea raport al D— Margaritescu, in care D~ arata ca: „daca pana in 
4-5 zile nu se termina cu cumpararea locului, tocmeala facuta cu proprietarul ameninta a 
cadea, din cauza ca niste bulgari au oferit o suma mai mare pentru acel loc". 

Tot in asta noapte primesc o telegrama cifrata din partea D— Margaritescu, in care 
D- imi spune: 

„Nouvelles insistances ephores m-obligent demander autorisation partir Bucarest 
traiter affaire achat terrain directement avec Ministere des Cultes et revenir muni somme 
suffisante. Dans ce cas puis-je demander remboursement frais deplacement?" 

Am raspuns D~ Margaritescu telegrafic de a ramane la postul sau si ca Agentia 
Regala va comunica Excelentei Voastre informatiunile necesare, astfel ca Guvernul sa 
judece asupra oportunitatii cladirii unei biserici romane la Turtucaia. 

Totodata invit in scris pe D 1 Margaritescu a se informa daca eforia a obtinut 
autorizatia cuvenita din partea Guvernului bulgar. 

Parerea subsemnatului este ca aceasta permisiune cu greu se va acorda de Guvernul 
bulgar, care de la un timp incoace a dat dovezi de putina bunavointa fata de Romania mai 
in toate chestiunile pendinte. 

In orice caz, dupa inchiderea scolii romane din Turtucaia, despre care trateaza 
raportul meu N° 716 de astazi, sunt de parere ca orice deciziune in privinta construirii 
unei biserici la Turtucaia ar trebui amanata pentru mai tarziu. 

Binevoiti a primi, Domnule Ministru, incredintarea prea inaltei mele consideratiuni. 

(ss) TV. Mi§u 

Excelentei Sale 

Domnului I. Lahovary 

Ministru ad-interim al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 18, f. 53-56. 

56 

1905 septembrie 1, <Muntele Athos>. Memoriul membrilor Societatii Coloniei 
Monahilor Romani de la Muntele Athos privind situatia statistica a schiturilor, 
chiliilor §i colibelor monahilor romani Tn numar de peste 600. 

Colonia Monahilor Romani din Sfantul Munte Athos 

Inspirati de Dumnezeu si atrasi de Sfanta Sa Pronie, urmand preceptelor Sfmtei 
Evanghelii, pentru dragostea lui Dumnezeu si sufleteasca mantuire am parasit lumea si 
toate placerile ei si potrivit neputintelor omenesti am venit spre a imbratisa viata 
monahiceasca in Sfantul Munte Athos, unicul loc ascetic in lume. 



1 96 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Ajun§i aci, cu multa ravna si foe duhovnicesc, am inceput nevointele monahale, fiecare 
dupa puterea sa, insa cea dintai grija si sarguinta ce am avut a fost a ne asigura chipul de 
existenta si locuinta unde sa petrecem cealalta ramasita a vietii noastre in aceasta lume plina 
de griji si nevoi. Astfel, unii prin Monastiri, iar cei mai multi pe la Chilii si locuinte 
pustnicesti, traind in multa saracie si zdruncineala, caci Monastirile nu incap pe toti romanii, 
al caror numar trece peste 600. 

Considerand cinstea numelui de Roman si vazand modul de vietuire al celorlalte 
natiuni ortodoxe de aici, ne-am silit a le imita, cumparand Chilii prin diferite localitati ale 
Sfantului Munte, fiecare dupa puterea sa, si grupandu-ne mai multi in fiecare Chilie, 
potrivit mijlocului de intretinere, am reusit a strange dupa drumuri o multime de Monahi 
Romani, [...] 

II 

Chilia cu patronul Naqterea Sfantului loan Botezdtorul 
din Colciu a Ieromonahului Hie Duhovnicul 

In apropiere 10 minute de Chilia Ieromonahului Gavril Mateescu, pe aceeasi mosie 
l A ora de la mare, este situata Chilia cu patronul Nasterea Sfantului loan Botezatorul, cu 
biserica si case de locuinta cu mai multe incaperi bine intretinute. Locul ce o inconjoara 
este ca de 80 streme, are sadite vii si copaci de maslini, livede pentru fan si padure, din 
care curge si un izvor de apa pentru trebuinta casei si udatul gradinii. La mare are Arsana 
(case pentru barci si pescuit) si port pentru trebuintele Chiliei. 

Aceasta Chilie este cumparata in 1894 de insusi Ieromonahul Hie, actualul Superior 
de la Monastirea Chiriarhica Vatopedul, cu pret de 260 lire plus resimul 15%. Omologhia 
in care se prevede starea si averea ei este data pentru 3 persoane cu drept de mostenire. 
Dupa intrarea in posesie a acestei Chilii a facut reparatie radicala bisericii si caselor, a 
mai sadit vii, copaci de maslini si alte imbunatatiri, iar in tarmurile marii a zidit casa si 
port, a facut una barca pentru necesitatile Chiliei, mreji de pescuit si altele, are o mica 
biblioteca de carti bisericesti si alte odoare sfinte. Platesc bir anual 5 Napoleoni 
Monastirei Chiriarhice. 

Dupa pozitiunea si venitul Chiliei sunt adunati in comunitate 8 Monahi si anume: 

1 . Superiorul Ieromonahul Hie Hulpe Duhovnic 

2. Schimonah Teoctist 

3. Ierodiacon Eftimie 

4. Schimonah Gherasim 

5. Schimonah Iosif 

6. Schimonah Mir on 

7. Monahul Irodion 

8. Monahul Lazar 

Toti romani din Basarabia. 



Documente 1864-1948 197 

III 

Chilia Sfantului Ipatie a Monahului Filaret Serban 

Pe mosia Monastirei Vatoped, aproape de Monastire si de mare l A ora, este situata 
Chilia cu patronul Sfantul lerarh Ipatie, cu biserica mare si case incapatoare, toate de 
curand zidite pe o temelie foarte veche, de insisi cumparatorii, 2 Ieromonahi romani, 
Orest si Ipatie, veniti in Sfantul Munte pe la 1850 de la Monastirea Cheia din Judetul 
Prahova. 

Aceasta Chilie a trecut ca mostenire, pana acum, la 4 Superiori, toti platind la 
randul lor a 3 -a parte din pretul Chiliei, astfel ca pana acum este de 2 ori rascumparata. 
Are ca 100 streme loc cu vie multa, alunis, livede de fan, copaci de maslini si 2 izvoare de 
apa pentru trebuinta casei si udatul gradinii. Are si un izvor de aghiasma, apa facatoare de 
minuni, pentru care isi are istoricul ei. Biblioteca cu carti bisericesti si alte odoare sfinte. 
Actul de rascumparare este dat pentru 3 persoane, cu drept de mostenire; platesc bir anual 
Monastirei Chiriarhice 5 Napoleoni. Decedatul leromonah Theodosie Duhovnicul, fost 
Superior, a facut un act fata de Monastirea Chiriarhica, ca niciodata sa nu aiba dreptul 
viitorii mostenitori a instraina aceasta Chilie la alte natiuni, ci vesnic a fi stapanita si 
locuita de monahi romani. 

Personalul Chiliei se compune din 6 monahi si anume: 

1. Superiorul Schimonahul Filaret Serban 

2. leromonah Theodosie 

3. Schimonah Gherasim 

4. Monahul Ignatie 

5. Fratele Iordan, aspirant 

6. Fratele Nicolae, aspirant 
Toti romani din Transilvania. 

IV 

Chilia Sfantul Nicolae de la Iufta a Monahului Veniamin 

Pe mosia Monastirei Vatoped, in apropiere IV2 ora de Carea, pe localitatea Iufta, 
este situata Chilia cu patronul Sfantul Nicolae, cu 2 biserici, a 2-a cu patronul Sfantul 
Mare Mucenic Gheorghe, si case de locuinta, toate in buna stare si incapatoare. Are 
imprejur 80 streme de loc bine cultivat cu vie , copaci de maslini, alunis si restul padure, 
un izvor de apa adus din departare pe plumb, cu multa cheltuiala, pentru trebuintele casei 
si udatul gradinii de zarzavat. 

Vechimea acestei Chilii este de peste 300 ani; traditia spune ca a fost catedrala a 
mai multor chilii, ce formau in vechime un Schit sub numele de „Iuftadicu", care mai pe 
urma, in timpul razmeritelor ce au bantuit si Sfantul Munte, s-a pustiit, mai ramanand 
numai cateva chilii, intre care si aceasta, ca fosta „Chiriaco", iar acum simp la chilie. 

In anul 1 902 a trecut in stapanirea romaneasca, cumparand-o Monahul Calist de la 
Chiriarhica Monastire Vatopedu cu 280 lire plus resimul de 15%, pentru care i s-a dat act 
de proprietate pentru 3 persoane cu drept de mostenire. 



198 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

In 1905, Monahul Calist, Superiorul, retragandu-se din Chilie, a cedat-o ucenicului 
sau, Monahul Veniamin, obligandu-1 a plati si datoriile ce avea Chilia inca din timpul 
cumpararii si al imbunatatirii ce i-a facut. 

Dupa retragerea fostului Superior, actualul, conform legilor chiliotesti, a platit 
trimirul de 30% din pretul prevazut in actul de cumparare si a scos altul pe numele sau de 
Superior cu 2 mostenitori cu aceleasi drepturi, indatorit a plati bir anual 5 Napoleoni. 

Are biblioteca de carti bisericesti si alte odoare sfinte. 

Se intretin cu cultura pamantufui si potrivit pozitiunii si venitului Chiliei. 

Sunt grupati 6 Monahi si anume: 

1 . Superior Monahul Veniamin Vasiliu 

2. Ieroschimonah Gherontie, duhovnic 

3. Schimonahul Antonie 

4. Monahul Inochentie 

5. Fratele Vasilie 

6. Fratele Gheorghe 

Toti romani din Romania. 

V 

Chilia Sfintii Theodori, de langd Cotlomu$iu, 
a Monahului Ioachim Bdrcdrescu 

In vecinatate cu orasul Carea, pe mosia Monastirei Cotlomusiu, langa Monastire, 
este situata Chilia cu patronul Sfintilor Mari Mucenici Teodor Tiron si Teodor Stratilat, 
cu biserica si case bune de locuinta; are imprejur ca 60 streme de loc bine cultivat cu vie, 
maslini si alunis, iar restul padure. Are si un izvor de apa in launtrul gradinii si altul adus 
din departare pe teava de plumb, pentru trebuinta casei si udatul gradinii. 

Aceasta Chilie este foarte veche, peste 200 ani, si fiindca casele se ruinasera, le-a 
facut din nou, ramanand numai biserica in starea sa primitiva si acum in proiect a o rezidi. 

In anul 1895, cumparand-o actualul Superior de la Monastirea Chiriarhica, a platit-o 
cu 330 lire plus resimul 15%. 

In actul de cumparare se prevede tot locul si averea Chiliei si cu dreptul de 
mostenire pe 3 persoane, pentru care plateste bir anual 5 Napoleoni. Dupa intrarea in 
stapanire a acestei Chilii, Parintele Ioachim a mai facut si alte case necesare, a mai sadit 
vie si maslini si alte imbunatatiri. 

Are biblioteca de carti bisericesti 2 Sfinte Evanghelii legate cu argint masiv, dintre 
care una suflata cu aur si bine impodobita. Are 2 Cutii cu mai multe particele de Sfinte 
Moaste, o cruce de argint cu Sfantul Lemn din Crucea Domnului si alte odoare de mult pret. 

Personalul se compune din 10 Monahi si anume: 

1. Superiorul Schimonahul Ioachim Barcarescu 

2. Ieromonah Arvechie 

3. Monahul Agatanghel 

4. Monahul Evlaghie 

5. Schimonah Visarion 

6. Schimonah Macarie 



Documente 1864-1948 199 

7. Ierodiacon Varahiil 

8. Monahul Mardarie 

9. Fratele Hie 
10. Fratele Gavriil 

Toti romani din Basarabia. 

VI 

Chilia Adinu, a Ieromonahului Mihail Nicoldescu 

In apropiere de oraselul Carea si in vecinatate cu Schitul Rusesc Saraiu, pe valea 
Adin, este situata Chilia Adinu cu patronul Intrarea Maicii Domnului in Biserica, 
pendinte de Monastirea Dionisiul. Biserica si casele din nou facute de insisi proprietarii, 
insa nu defmitiv terminate. Are imprejur 30 streme de loc cultivat cu vie, maslini, alunis, 
faneata si gradina de zarzavat, apa adusa pe plumb din departare. Aceasta Chilie este 
foarte veche, peste 300 ani, iar de vreo 30 ani este trecuta prin cumparare in proprietate 
romaneasca cu act in regula si cu dreptul de mostenire pentru 3 persoane, obligati a plati 
bir anual Chiriarhicei Monastiri 5 Napoleoni. In 1904, incetand din viata fostul Superior, 
Ieroschimonahul Serapion, ramase mostenitor actualul Superior, carele, platind trimirul 
de 30%, obtinu alt act de la Monastire, pe numele sau, cu aceleasi drepturi si obligatiuni. 
Personalul este de 6 Monahi, care se intretin cu cultura pamantului si alte mici produse: 

1 . Superior Ieromonahul Mihail Nicolescu 

2. Monahul Gavriil 

3. Monahul Paisie 

4. Fratele Gheorghe 

5. Fratele Vasilie 

6. Fratele Simeon 

Toti romani din Basarabia. 

VII 

Chilia Turlutiu de la Aghiazma a Monahului Clement Popescu 

Langa Aghiazma Sfantului Athanasie, aproape de turnul fostei Monastiri Latinesti 
Amalfmului (Morfonou), l A ora de la mare, pe mosia Monastirei Lavra, pe o colina, la o 
pozitie pitoreasca, este situata Chilia cu patronul Nasterii Maicii Domnului, cu biserica si 
case foarte vechi; are imprejur ca 20 streme de loc, parte cultivat cu vie si maslini, iar 
restul faneata si padure. 

Pe la 1867 a cumparat-o fostul Superior, Schimonahul roman Sava, retras spre 
liniste din Schitul Prodromul, vestit si laudat pentru bunatatea lui si dragostea primirii de 
straini. Incetand din viata la 1902, ramase mostenitor al sau schimonahul Clement, 
actualul Superior, carele, platind trimirul de 30%, obtinu alt act cu dreptul de Superior si 
alti 2 mostenitori, obligat a plati 5 Napoleoni bir anual. 

Se gaseste in drumul eel mare de comunicatie, din care cauza sunt siliti toti 
trecatorii a face aci repaos de osteneala drumului, unde sunt si bine primiti. Are si apa 
buna de baut, care se serveste in casa si la gradina. Are biblioteca de carti bisericesti si 
alte putine odoare. 



200 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Casele fiind vechi, pretind restaurarea lor. Se intretine cu lucrul mainilor si 
cultivatul pamantuhii. 

Personalul este de 3 Monahi si anume: 

1. Superior Schimonahul Clement Popescu 

2. Schimonahul Ilarion 

3. Fratele Gheorghe 

Toti romani din Romania. 

VIII 

Chilia Sfintii Trei Ierarhi a Monahului Ioachim Iosifescu 

Pe mosia Monastirei Stavronichita, aproape de Monastire, vecina cu marea, este 
situata Chilia cu patronul Sfintii Trei Ierarhi, cumparata in 1904 cu 186 lire plus resimul 
de 15%. Are loc imprejur ca 20 streme, stancos si neproductiv, pe care sunt saditi cativa 
maslini, portocali si lamai. 

Biserica si casele in buna stare, de curand facute; se intretine cu lucrul mainilor. 
Actul de cumparare este dat pentru 3 persoane, cu dreptul de mostenire si obligat a plati 5 
Napoleoni bir anual. Comunitatea [...] 

Mai sunt si alte colibe cu biserici, gradul al doilea, cu drept de mostenire numai pentru 
3 persoane si care platesc bir anual cate o lira; imprejur au loc pana la 3 streme, parte cultivat, 
parte necultivat, fiind stancos, si se intretin cu lucrul mainilor. 

I. Pe mosia Monastirei Vatoped, in Schitul Sfantul Dimitrie al Vatopedului, 
este situata Coliba cu patronul Adormirea Maicii Domnului: 

1 . Superior leromonahul Mihail Bulugeanu Craioveanu 

2. Schimonahul Calinic 

3. Ierodiaconul Calinic 

4. Fratele Constantin 

Toti romani din Romania. 

II. Tot aci, in Schitul Vatopedului, este Coliba cu patronul Sfintei Mucenite 
Marina: 

1 . Superior Ieroschimonahul Cosma Lupascu 

2. Schimonahul Nifon 

3. Schimonahul Ioachim 

4. Monahul Iacob 

Toti romani din Basarabia. 

III. Pe mosia Monastirei Iviru, in Schitul Ivirului al Sfantului loan, este coliba cu 
patronul Sfantul Eftimie eel Mare: 

1. Superior Schimonahul Isaia Ciuchende 

2. Schimonahul Ignatie 

3. Schimonahul Varlaam 

4. Fratele Petru 

Toti romani din Transilvania. 



Documente 1864-1948 201 

IV. Tot aci, in Schitul Ivirului, este Coliba cu patronul Inaltarea Domnului: 

1 . Superior Schimonahul Roman Popadat 

2. Schimonahul Metodie 
Romani din Romania. 

V. Pe mosia Monastirei Lavra, in vecinatate de Schitul Roman Prodrom, la 
Vigla, este pestera Par, Nifon primul Superior si fondator al Prodromului, cu 
patronul Nasterea Domnului: 

1. Superior Schimonahul Ghenadie Stefanescu 

2. Ieromonahul Vartolomei 

3. Fratele Nicola e 

4. Fratele loan 

Toti romani din Romania. 
VI. Tot aci, la Vigla, este Coliba cu patronul Acoperamantul Maicii Domnului: 

1. Superior Schimonahul Thoma Gogalniceanu 

2. Monahul Vichentiu 

3. Monahul Patrichie 

Toti romani din Basarabia. 
VII. Tot pe mosia Monastirei Lavra, 2 ceasuri departe de la Prodrom, este Coliba 
cu patronul Nasterea Maicii Domnului: 

1 . Superior Monahul Nectarie 

2. Fratele Nicolae 

3. Fratele Gavriil 

Romani din Basarabia si Romania. 
VIII. Deasupra Schitului Sfanta Ana, pe mosia Monastirei Lavra, este Coliba cu 
patronul Sfantului Mare Mucenic Arthemie: 

1. Superior Schimonahul Visarion lonescu 

2. Monahul Natanail 

3. Monahul Sava 

4. Monahul Daniil 

5. Monahul Dometie 

6. Fratele Vasilie 

7. Fratele Constantin 

Toti romani din Romania. 
IX. Pe mosia Monastirei Simonos Petra, langa mare, este Coliba cu patronul 
Sfantul Sava: 

1. Superior Schimonahul Sava Vintilescu 

2. Schimonah lerothei 

3. Schimonah Athanasie 

4. Schimonah Grigorie 

5. Schimonah Nectarie 

Romani din Romania si Basarabia. 

Toate aceste Comunitati Romane se impart in 2 clase, dupa regulile proprietatilor 

din Sfantul Munte. Asa, cele de clasa I iau numele de Chilii, pe baza ca au loc mai 

spatios si cultivabil, cu biserica si case incapatoare si prevazut in actul de cumparare 3 

persoane cu drept de mostenire, care pe rand vin la mostenire, implinindu-se cu altul locul 



202 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

celui decedat, astfel ca fiecarui mostenitor Monastirea Chiriarhica ii recunoaste dreptul de 
Superior, dupa ce mai intai plateste a 3-a parte din pretul prevazut in actul de cumparare 
si oprindu-i actul (omologhia), cea veche, ii da alta pe numele sau cu 2 ucenici obligati a 
plati in 2 semestre 5 Napoleoni bir Monastirei. Cele de clasa a Il-a iau numele de Colibe, 
case de pustnici, care au putin loc imprejur, cu biserica si case mai mici; in actul de 
cumparare se prevad numai 2-3 persoane cu drept de mostenire, dupa regulile Chiliilor, si 
obligati a plati bir Monastirei o lira in 2 semestre. Cu toate acestea, atat Chiliile, cat si 
Colibele pot intruni mai multi Monahi intr-o Comunitate daca au cu ce se intretine; 
observatie se face numai Colibelor, dar si acolo se tolereaza prin oarecare mijloace. 

In toate aceste Comunitati slujba bisericeasca se face curat in limba romana, fara a 
avea dreptul cineva sa le faca observatie, ci, din contra, exista multa libertate. La fiecare 
Chilie si Coliba modul de vietuire este comun, supunandu-se toata fratimea Superiorului, 
de la carele asteapta intretinerea si tot menajul. 

Mai este si a Ill-a clasa de locuinte romanesti, fara biserica, ci numai o mica casa 
cu 3-4 incaperi si cu cate 2-3 Monahi; in actul de cumparare se prevede numai o singura 
persoana, fara drept de mostenire, ci, dupa moartea Superiorului, ucenicii sunt obligati sa 
o rascumpere din nou sau sa o paraseasca; in acestea locuiesc cei mai saraci sau iubitori 
de pustnicie, adanca liniste si cugetare duhovniceasca. 

Cu toate acestea, obligati a plati Monastirei una jumatate lira bir anual. 

1905 Septembrie 1 

Chinoviul Romanesc, cu patronul Botezul Domnului, 
din Sfantul Munte Athos; JVs 156 

In baza petitiunii, registrata la Ns 127, a Societatii Coloniei Monahilor Romani din 
acest Sfant Munte Athos, atestam prezentul memoriu pentru exactitate in compunere a 
situatiunii Comunitatilor Romane din Sfantul Munte. 

Al Chinoviului Romanesc Prodromul, 
Superior Antipa Ieromonahul, 
cu toata confratimea 
1905 Septembrie 3 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 28, f. 109-126 



57 

1905 septembrie 28, Constantinopol. Raportul Legatiei Romaniei la 
Constantinopol adresat ministrului Afacerilor Straine, generalul lacob Lahovary, 
privind construirea unui paraclis romanesc Tn acest oras. 
Nr. 1737 
1 Anexa Constantinopol, 25 septembrie 1905 

Confidential 

Domnule Ministru, 

Dezvoltarea ce din prima zi a luat scoala primara infhntata la Constantinopole si care 
numara deja aproape o suta de elevi, face sa se prevada ca in curand vom putea injgheba si 
in Capitala Turciei o comunitate romana la fel cu acele din Macedonia, Epir si Albania. 



Documente 1864-1948 203 

Un indemn puternic pentru parintii noilor elevi ar fi ridicarea aci a unei capele unde 
conationalii nostri ar putea sa vina duminicile si sarbatorile spre a asculta sfanta liturghie 
in limba lor materna. Pe de alta parte, existenta la Constantinopole a unui numar de 
studenti si bursieri romani justifica si ea indeajuns necesitatea unei bisericute. 

Expunand aceste consideratiuni Domnului I. Gradisteanu, Ministru ad interim al 
Instructiunii Publice, in timpul trecerii sale prin Constantinopole, Domnia Sa a binevoit a 
aproba proiectul de a se construi un paraclis pe un loc viran care se afla alipit de gradina 
Legatiunii; viitoarea cladire va forma astfel un singur corp cu Legatiunea si va fi ocrotita, 
prin urmare, in contra intreprinderilor rauvoitorilor sau in contra protestarilor eventuale 
ale Patriarhiei. 

Totodata, Domnul Gradisteanu a binevoit a aproba ca pretul terenului (9.000 lei) si 
cheltuielile cladirii (vreo 16.000 lei) sa fie platite din fondul extraordinar de 600.000 lei, 
din care mi s-a trimis chiar acum suma de 108.000 lei pentru constructiuni si biserici in 
Turcia. 

Aducand cele ce preced la cunostinta Excelentei Voastre, ma grabesc a-i trimite, 
spre mai buna lamurire, copie de pe nota ce am adresat Domnului Ministru ad interim al 
Instructiunii Publice in aceasta privinta. 

Cu acest prilej, rog pe Excelenta Voastra sa binevoiasca a ma autoriza ca, in 
momentul oportun, sa declar ca paraclisul in chestiune este capela Legatiunii si, de se va 
putea, sa fac formalitatile necesare ca proprietatea locului si cladirii pusa provizoriu pe 
numele Domnului avocat Lewis Mizzi, Consilier legist al Legatiunii, sa treaca pe numele 
Statului Roman. Aceste formalitati sunt lungi, fiind nevoie de o iradea, mai cu seama ca 
romanii nu se bucura in Turcia de dreptul de a poseda imobile. 

Binevoiti, va rog, Domnule Ministru, a primi asigurarea prea inaltei mele 
consideratiuni. 

(ss) /. Em. Lahovary 
Excelentei Sale, 
Domnului General de Divizie I. Lahovary, 
Ministrul Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 90, f. 198-199. 

58 

1905 noiembrie 15, Bitolia. Raportul inspectorului G. C. lonescu de la 
Administratia §colilor §i Bisericilor Romane din Turcia adresat ministrului 
Cultelor si Instructiunii Publice, Mihail Vladescu, privind situatia grea a scolilor 
romanesti din Macedonia datorita atacurilor bandelor grecesti. Sunt relatate 
abuzurile savarsite asupra familiilor romanesti: bataile, crimele si jafurile. 

Administratiunea §coalelor §i Bisericilor din Turcia 

Nr. 310 Bitolia, 15 noiembrie 1905 

Domnule Ministru, 

Consulatul Regal din Ianina ne informeaza ca nici o scoala romana din acel vilaiet 
nu functioneaza in timpul de fata din cauza terorii ce domneste pretutindeni. Numai 



204 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

scolile primara si comerciala din orasul Ianina s-au putut deschide si functioneaza in mod 
regulat, dar antartii greci ameninta prin comune cu moartea pe parintii elevilor, care se 
gasesc la internatul scolii comerciale si astfel au reusit ca sa faca pe trei elevi bursieri a 
parasi scoala zilele trecute. 

Prin jafuri si omoruri, antartii greci au izbutit sa paralizeze pentru un moment 
intreaga actiune romaneasca in vilaietul Ianina si sa inchida toate institutive noastre 
culturale, ramanand astazi numai doua scoli din cele 1 care au functionat anul trecut. 

Numaral elevilor de la scoala comerciala (Ianina) a fost redus la 25, de la 45-50, 
cati erau anul trecut, cu toate ca s-au oferit burse tuturor fara cea mai mica dificultate. 

Agentii cauzei grecesti cauta prin toate mijloacele sa faca a se inchide scoala 
comerciala, din lipsa de elevi, si in cazul cand nu vor putea reusi pe aceasta cale, dupa 
informatiile ce ni le dau institutorii, vor recurge chiar la crime, asasinand unu sau doi 
dintre profesori si a baga astfel teroarea in tot personalul didactic. 

Toleranta si nepasarea autoritatilor turcesti din acel vilaiet inlesnesc foarte mult 
punerea in aplicare a manoperelor intrebuintate de greci si, la nevoie, le dau fatis 
concursul, asuprind si nascocind fel de fel de greutati comunitatilor noastre. Astfel, din 
ordinul Valiului, au fost expulzati din comuna Cernesi institutorul Achile Dabura, 
impreuna cu sotia sa, institutoare la aceeasi scoala, fiind considerati ca tulburatori ai 
ordinii publice, dupa cum ii denuntasera grecomanii. 

In comuna Furca antartii greci au amenintat cu moartea pe membrii comunitatii 
noastre, le-au cerut sa alunge din sat pe institutorii romani si sa cedeze grecilor scoala 
comunala, pe care ai nostri o ocupau pe drept, de la deschiderea scolii romanesti. 
Comunitatea nefiind sprijinita de nimeni, a fost silita sa dea cheile localului agentilor greci. 

Institutorii I. Dangu si Nasi Pispa, din comunele Paleoseli si Breaza, fiind 
amenintati de antarti, au parasit scolile si s-au prezentat la Consulatul nostra din Ianina, 
unde au declarat ca nu se mai pot intoarce la posturile lor pana ce nu se vor lua masuri 
impotriva tulburatorilor greci. Pe drum, venind din comunele lor la Ianina, au fost prinsi 
de o banda de hoti, ceea ce nu lipseste niciodata in acele parti, batuti si jefuiti de putinii 
bani ce-i aveau asupra lor. 

D 1 Tache Vasoti, directorul scolii romane din comuna Baiasa (departare sase ore de 
orasul Ianina), imi raporteaza urmatoarele la 27 octombrie a.c. cu privire la invazia 
briganzilor greci in susnumita comuna: „La 20 ale lunii curente, ziua joi, pe la orele 2 
p.m., a intrat in comuna noastra o ceata de revolutionari greci sub conducerea unui ofiter 
si, despartindu-se in mai multe grupuri, au impresurat casele notabililor romani: §umba, 
Adam Vasoti, Zisi, Tegu si a institutoarei Elena Iosef Spargand usile si vazand ca nu 
gasesc pe susnumitii notabili, au pus mana pe sotiile si mamele lor precum si pe 
institutoarea noastra si le-au condus cu forta in biserica satului, unde le-au amenintat cu 
moartea si le-au batut, pana seara la orele 9, cerandu-le sa spuna unde sunt ascunsi 
barbatii lor. In biserica erau de fata si preotul grec, institutorul si mai multi notabili 
grecomani. Pe cand o parte din revolutionari bateau femeile in biserica, altii jefuiau casele 
romanilor. Institutoarei i-au luat totul, pana si rufele de primenire. D— Adam Vasoti i-au 
lasat casa goala, furandu-i chiar si lumanarile de ceara, pe care le pregatise pentru 
inmormantarea batranei sale mame, care tragea sa moara. Au ars toate cartile didactice in 
curtea bisericii. Pe la orele 9 au dat drumul femeilor, spunandu-le ca, daca nu vor pleca 



Documente 1864-1948 205 

din sat in termen de opt zile, se vor intoarce si le vor macelari, iar institutoarei i-au spus 
ca, a doua zi chiar, sa paraseasca comuna. Le-au mai spus ca familiile care doresc sa 
ramana in Baiasa, sa ceara Mitropolitului sau Consulului Grec din Ianina cate un bilet, in 
care sa se arate ca acele familii apartin cauzei grecesti. 

Antartii au petrecut noaptea in comuna, ocupand casele D 1 — G. Baca, Nicolae Ghiti 
si Atanase; ofiterul lor, cu vreo trei oameni, au dormit la grecomanul Nacu Cazana. 

Vineri dimineata, la 21 octombrie a.c, inainte de a parasi Baiasa, au pus foe scolii 
romanesti." 

In urma repetatelor plangeri ale comunitatilor noastre si interventiei Consulatului 
Regal, Valiul a oranduit o ancheta in comuna Baiasa, voind sa descopere pe vinovati. 

Din cele expuse pana aci reiese in mod vadit situatia deplorabila in care se gaseste 
propaganda noastra in vilaietul Ianina si care nu se va putea schimba atata timp cat 
autoritatile turcesti vor tolera bandelor grecesti de antarti si hoti sa cutreiere comunele 
romanesti si sa terorizeze pe partizanii cauzei noastre. 

Binevoiti a primi, va rog, Domnule Ministru, incredintarea prea inaltei mele 
consideratiuni. 

(ss) G. C. Ionescu 
Domniei Sale, 
Domnului Ministru al Instructiunii Publice si al Cultelor 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.32, f. 221-222. 

59 

1905 noiembrie 15, <Muntele Athos>. Raportul ieromonahului Antipa de la 
schitul Prodromul adresat Consulatului General al Romaniei la Salonic, Tn care 
descrie cutremurul din 26 spre 27 octombrie 1905 precum si pagubele suferite 
de schiturile romanesti. 

Copie dupa raportul Ieromonahului Antipa (Superiorul Schitului Roman „Prodromul" din 
sfantul Munte Athos), inregistrat sub N° 906 din 12 noiembrie curent, adresat Consulatului 

General din Salonic 

Cu adanca mahnire si multa ingrijire venim a va aduce la cunostinta nenorocirile si 
dezastrul ce a suferit aceasta Slanta Monastire nationala in urma infricosatului si marelui 
cutremur ce a fost in noaptea de 26 spre 27 octombrie, care a fost o eruptiune vulcanica. 

In miezul noptii miercuri spre joi, orele 2 fara 5 minute (dupa ceasul Monastirei 
noastre) au izbucnit cu detunaturi subterane in poalele muntelui, la locul numit „Perdiche", 
o ora departe de Monastirea noastra, in mare si pe tarmuri doua explozii cu foe si fum de 
pucioasa si gaz, care a tulburat marea in tot jurul muntelui; iar acolo aflandu-se 7 barci de 
pescuit le-au distrus defmitiv si din 1 3 oameni, care se aflau 7 intr-o casa pe tarmuri iar 6 in 
barci, au scapat numai doi, unul dintre cei de pe mare si altul din cei de pe uscat, insa raniti: 
eel de pe mare spune ca, deodata desteptandu-se, a auzit detunaturi groaznice in interiorul 
muntelui de piatra si totodata au inceput a se rupe stancile de pe inaltimile muntelui, 
pravalindu-se in mare, de a caror frica indata s-au retras putin mai spre adanc voind sa fuga, 



206 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

dar in acel timp o explozie teribila in mare a izbucnit cu foe si fum, iar o portiune de mare a 
aruncat-o in sus si de aci nu stie ce s-a mai petrecut, fara numai ca peste cateva ore s-a 
desteptat sus pe tarmurile marii la o inaltime ca de 12 metri, ranit grav de pietre la o mana si 
la un picior. Celalalt, de pe uscat, s-a desteptat in groaza cutremurului si apa marii 
acoperind casa unde era, la o inaltime de 8 metri si bolovani mari pravalindu-se din munte 
peste dansii; retragandu-se apa, el s-a apucat de o grinda a casei si astfel a scapat singur viu 
si putin ranit, iar ceilalti toti s-au inecat. 

In acel timp s-a produs un cutremur infricosat in tot muntele si prin imprejurime, 
carele a durat aproape un minut, unii sustin mai mult de un minut, altii spun mai putin, 
caci din cauza fricii nu s-a putut intelege pozitiv, insa, in tot cazul, a durat peste l A minut, 
fiind asa de puternic incat a surpat multime de pietre de pe inaltimi si s-a crapat muntele 
in multe locuri (muntele fiind singur o stanca de marmura), a iesit multime de izvoare de 
apa din pamant, altele si-au mai adaos apa, iar unele s-au scufundat defmitiv in adanc. 
Peste una ora s-a mai produs al doilea cutremur, insa mai usor, apoi, dupa 2 ore s-a auzit 
o detunatura mare subterana, cu care s-a produs al 3-lea cutremur, tot puternic, insa numai 
ca 3 secunde a tinut, in urma caruia iar s-au pornit stancile de piatra de la inaltime, cazand 
prin vai, mai daramand si asta data o multime de case si biserici. De atunci si pana astazi, 
neincetat se cutremura muntele, de cate 3-4 ori cu zi cu noapte; nu se stie ce ne mai 
asteapta... 

S-a surpat multime de zidarii, a stricat bisericile si casele de prin multe Monastiri, 
mai ales in Monastirea noastra Prodromul, Lavra si Ivirul s-au facut mari stricaciuni, cu un 
cuvant, aproape s-au desfiintat. Asemenea a suferit si colonia noastra romana precum si 
parintii romani din Schitul roman Lacul: unii mai mult, altii mai putin. Astazi Monastirea 
noastra, Prodromul, a ramas curat o ruina: zidurile bisericii crapate in sute de bucati si 
desfacute de cate 3, 5 si 8 centimetri, cupolele abia se mai tin, un vant bun le darama la 
pamant; in interior a cazut mai toata tencuiala si bucati de pietre din cupole, dar, din 
norocire, n-a stricat nimic din mobila bisericii. Asemenea si zidurile caselor dimprejur s-au 
crapat si s-au dezlipit unul de altul, la cateva parti au cazut zidurile, altele sunt plecate spre 
a cadea, toate camerele de locuinta, arhondaricele, magaziile cu bucate si altele, grajdurile 
si celelalte dependinte, toate crapate si stricate, astfel ca nu mai sunt in stare de locuit. 
Multumita Bunului Dumnezeu, ca nu s-a intamplat nici un omor. Toti parintii dorm 
gramaditi pe unde-si pot afla adapost de ploaie si vant. Toate zidurile ce ingradesc terenul 
Monastirei si gradinile, cazute la pamant. Mobila de prin arhondarice si camere, cea mai 
mare parte acoperita de daramaturi si stricata. 

In urma acestui mare dezastru, care este cu greu de descris, ajungand in stare de a 
se imprastia cei mai multi monahi si a parasi Monastirea, privind-o in asa stare de 
plangere, cum se afla, fiind o adevarata ruina, desperandu-se cu totul de a o mai vedea 
inca odata cum era mai inainte cu cateva zile. 

Va rugam, Domnule Consul, a ne incuraja si a lua masuri serioase pentru acest 
Sfant Locas national si, deocamdata, binevoiti a interveni autoritatilor competente, sa 
trimita un arhitect sa faca cercetare la fata locului, luand act de toate stricaciunile 
produse, formand un memoar, cum s-ar putea mai lesne restaura Sfanta Monastire, ca nu 
defmitiv s-o pierdem. 



Documente 1864-1948 207 

Cu tot respectul va rugam, nu intarziati a interveni respectabilelor autoritati competente, 
ca, cat de curand sa se faca aceasta ancheta, fiindca suntem asupra iernii si ploile cele mari, pe 
care le asteptam desigur, au sa desfiinteze defmitiv totul. 

Noi nu suntem in stare de facut nimic in astfel de caz, deoarece suntem cu totul 
lipsiti de bani, abia putand intampina anualele cheltuieli. 
Primiti etc... 

Al Sfmtei Monastiri Romane Prodromul 
Superiorul: (ss) Antipa Ieromonahul cu toata confratimea 
Membri: (ss) Victor Antohio Pimen Ieromonah 

Inochentie Grigorescu Gaonmaliil Gh. 

Pentru conformitate: P. G Trifon 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.28, f.ll8bis-120. 

60 

<1905>. Regulament pentru organizarea interna a comunitatilor romane din Turcia. 

Regulament 
pentru organizarea interna a Comunitatilor Romane din Turcia 

Art. 1. Comunitatile Romane din Turcia, constituite prin Iradeaua Imperials de la 10 
mai 1905, sunt administrate prin reprezentantii alesi din sanul lor, insarcinati cu 
aducerea la indeplinire a ordinelor si regulamentelor Imperiale fata de poporul 
roman din Imperiu, ingrijirea de scolile si bisericile si celelalte asezaminte 
nationale de binefacere in chipul specificat mai jos. 

Art. 2. In fiecare localitate din Imperiul Otoman, avand numarul de locuitori romani 
cerut de legile speciale din Imperiu, Comunitatea Romana isi va alege, dupa 
trebuinta, un numar de 3-12 reprezentanti ai sai. Conditiile pentru a fi alesi sunt: 
a fi supus otoman, sa fie reputat ca om onest si sa fie dintre notabilii 
comunitatii, bucurandu-se de stima si consideratia membrilor ei. 

Art. 3. Alegerea se face de membrii romani ai comunitatii prin aclamatie, iar daca 
aceasta nu va fi posibila, prin majoritate de nasturi; in acest caz votul va fi secret, 
Membrii corpului didactic si bisericesc n-au drept de vot. 

Art. 4. Reprezentantii alesi se vor constitui intre dansii, alegand un presedinte, unu sau 
doi casieri si numind unu sau mai multi secretari. Directorii scolilor primare din 
comune sau un institutor vor fi indatorati a servi de Secretari ai Eforiei sau 
Epitropiei. Orice act emanand de la comunitate trebuie sa fie contrasemnat de 
Secretarul respectiv. Alegerea se face pentru doi ani; in caz de vacanta 
provenita din moarte, retragerea unuia sau mai multor dintr-insii, fara a trece 
peste jumatate din numarul total, se va proceda la o noua alegere pentru locul 
vacant. Aceasta alegere se face de catre reprezentantii comunitatii respective, 
luand in sanul lor persoanele care intrunisera cele mai multe voturi dupa 
membrii alesi in ziua adunarii generale. 



208 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Art. 5. Reprezentantii alesi ingrijesc de interesele generale ale comunitatii, 
administreaza bunurile ei materiale mobiliare si imobiliare, fac demersurile 
necesare pe langa autoritatile Imperiale pentru deschiderea de noi scoli sau 
obtinerea de firmanuri Imperiale pentru biserici, spitale si alte stabilimente 
rationale de binefacere, conform legilor si regulamentelor imperiale; ei 
ingrijesc ca aceste firmanuri si orice alte ordonante ale Guvernului Imperial, 
relative la scoli, biserici etc, ale comunitatii sa fie duse la indeplinire. 

Art. 6. In localitatile unde trebuinta va cere se va delega un numar anumit de 
reprezentanti care sa se ocupe in special cu administratia scolilor, sub 
denumirea de Eforia scolara, un alt numar care sa alcatuiasca Epitropia 
bisericeasca, precum si aceea a spitalului, dispensarului sau oricarui alt 
stabiliment national de binefacere. 

Art. 7. Eforia scolara are supravegherea instructiunii si educatiunii in scolile rationale, 
ingrijind ca ordinea si morala sa domneasca printre personalul didactic si elevi; 
administreaza averea mobiliara si imobiliara ce ar dobandi, prin donatii sau alte 
mijloace, in profitul scolilor; controleaza cheltuielile facute la internate, cantine 
scolare; procura scolilor carti si orice material scolar; ingrijeste de orice alte 
trebuinte ale scolilor, inchiriind, cumparand localuri, aceasta in intelegere cu 
inspectorul scolar; incurajeaza formarea de asociatii scolare pentru ajutorarea 
elevilor saraci etc. 

Art. 8. Pentru conducerea efectiva a scolilor din Imperiul Otoman, corpul didactic este 
pus sub ordinele directe ale Inspectorului scolar, care, in misiunea sa, este ajutat 
de unul sau mai multi revizori. Inspectorul mai supravegheaza mersul scolilor, 
mentinerea disciplinei in corpul didactic, luand masuri de numiri, permutari sau 
destituiri ale membrilor sai, sa fixeze subventiile si plata lor regulata etc. 
Fixeaza programul scolar, ingrijeste ca scolile sa nu se departeze de legile si 
regulamentele Imperiului relativ la scoala, astfel ca sa faca din elevii scolilor 
romane oameni folositori societatii si fideli supusi ai M.S.I. Sultanul. 

Art. 9. Toate certificatele liberate elevilor vor purta, pe langa sigiliul directiei scolii si 
acela al Eforiei sau comunitatii respective, aceasta va putea incasa si o taxa 
pentru liberarea de certificat in profitul scolii, ajutorarea pe toate caile a copiilor 
saraci. Elevii saraci sunt scutiti de aceasta taxa. 

Art. 10. In special pentru ajutorarea mutuala a membrilor sai, corpul didactic si 
bisericesc sunt constituite intr-o societate numita «Asociatiunea corpului 
didactic si bisericesc pentru invatatura poporului roman din Turcia» care va fi 
condusa de un consiliu ales de membri; ea isi are statutele si regulamentul ei 
special de administratie. 

Art. 11. Epitropia bisericeasca are sub supravegherea sa personalul clerical, ingrijeste de 
buna stare a bisericii, de infrumusetarea ei etc, de intrebuintarea fondurilor ei, 
tinand conturi regulate de veniturile si cheltuielile ei, ea va lua masurile 
necesare pentru ajutorarea saracilor din comunitatea romana, mai ales cu ocazia 
sarbatorilor de Craciun, Pasti etc, inzestrand fete sarace, ajutoare elevilor etc. 

Art. 12. Veniturile bisericii or se compun din ajutorul membrilor comunitatii, sub orice 
forma, din donatii, din legate, din veniturile proprietatilor ce va poseda. 



Documente 1864-1948 209 

Art. 13. Epitropia va avea un registru in care sa se inscrie toate nasterile, casatoriile si 
decesele intamplate in cursul anului, precum si divorturile. 

Art. 14. Epitropiile cimitirului, dispensarului si alte stabilimente nationale de bine facer e, 
ce se vor infiinta treptat, dupa trebuintele poporului roman, ele ingrijesc de buna 
stare a acestor asezaminte, luand toate masurile pentru acest scop. 

Art. 15. Reprezentantii comunitatii se vor intruni in adunare generala eel putin o data pe 
luna. Toate hotararile de interes general ale acestei adunari vor fi luate de acord 
cu Inspectorul General al Scolilor si Bisericilor Romane din Turcia, in 
localitatea unde acesta se va gasi, iar in localitatile unde vor fi revizori scolari, 
cu acestia. Reprezentantii comunitatii vor coresponda cu Inspectorul General 
sau cu revizorii pentru orice afacere care intereseaza comunitatea respectiva. 

Art. 16. In amintirea si ca o dovada de adanca recunostinta si devotament ce poporul 
roman pastreaza pentru M.S. Sultanul si Tronul Imperial, comunitatile romane 
vor sarbatori ziua de nastere a M.S.I. Sultanul Abdul Hamid Han al II-lea 
Augustul si Gloriosul nostru Sultan. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 32, f. 230-23 1 . 

61 

1906 aprilie 29, <Monastir>. Raportul consulului Romaniei la Monastir, 
C. Contescu, adresat Legatiei din Constantinopol, privind vizitele prelungite Tn 
Romania ale preotilor §i Tnvatatorilor din Macedonia §i propunand Tntoarcerea 
acestora la posturi pentru a fi alaturi de populatia care trece prin momente grele. 

Nr. 546 Monastir, 29 aprilie 1906 

Domnule Ministru, 

D 1 revizor Cionga imi face cunoscut ca toate familiile romanesti din Damasi si din 
Vahoiani au ajuns deja in comunele Abela, Perivola si Samarina, unde tree de obicei vara 
cu turmele lor si unde raman pana la sfarsitul toamnei. 

Astfel fiind, e absoluta nevoie ca preotii celor doua localitati, adica D. 
Constantinescu, care se gaseste acum la Salonic si P. Puliareu, care se afla la Bucuresti, sa 
se inapoieze cat mai degraba in comunele lor, unde nevoia de a servi romanilor cele sfinte 
se face din ce in ce mai simtita. 

In ce priveste pe preotul Constantinescu, am scris colegului meu, D 1 Georgescu, si 
cred ca Sfmtia Sa va pleca fara mare intarziere. 

Pentru preotul Puliareu, insa, imi iau voia a ruga pe Excelenta Voastra sa 
binevoiasca a scrie D— Ministru al Instructiunii Publice pentru a invita pe zisul preot sa 
piece numaidecat. 

Sistemul peregrinatiunilor prin tara al preotilor si profesorilor din Macedonia e bine 
cunoscut ca foarte lucrativ si agreabil, insa, in completa discordanta cu interesele 
romanismului de aici. Am mai avut anul curent pe preotul Balamaci, care a stat un an 
aproape in Bucuresti si pe alti profesori care au prelungit cu lunile concediile sau vacanta 
ce au avut. Toate aceste lipsuri de la post, in momentele destul de grele prin care trecem, 



210 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

sunt cat se poate de daunatoare bunului mers al invatamantului si bisericii si e de dorit ca 
sa li se puna capat cu orice pret. 

De aceea, oricat ar fi de agreabila sederea in tara, unde se abuzeaza pe o scara 
intinsa de simtamintele binevoitoare ale Guvernului, oamenilor politici si poporului, 
simtaminte ce se indreapta cu multa duiosie catre fratii martiri macedoneni, sistemul e 
condamnabil si e locul a se reaminti preotului Puliareu ca lipseste deja de cinci luni din 
comuna sa, pe care e platit sa o slujeasca. 

Primiti etc. 

(ss) C. Contescu 
> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 10, f. 97. 

62 

1906 august 12. Raport adresat generalului lacob Lahovary, ministrul 
Afacerilor Straine, de catre Hilmy Pa§a, privind punerea Tn practica a masurilor 
de protectie a populatiei romane din Macedonia precum §i pozitia 
ambasadorului Germaniei, baronul de Marschall. 

Confidential 

Nr. 1866 
Masurile luate de Marele Vizir 
Conversatie cu Excelenta Sa Baronul de Marschall, ambasadorul Germaniei 

Domnule Ministru, 

In urma protestarilor si cererilor ce am adresat Marelui Vizir, rapoartele mele 1763 
si 1830 a.c, Alteta Sa s-a grabit a da instructii telegrafice Inspectorului General al 
Reformelor la Monastir. 

Dupa cele ce-mi raporteaza D 1 A. Lahaille, primul nostru dragoman, care a vazut pe 
Marele Vizir alaltaieri, Ferid Pasa i-a spus ca Hilmy Pasa a raspuns ca va executa literal 
instructiile primite favorabil romanilor si ca toate dispozitiile au fost luate pentru 
urmarirea si exterminarea bandelor grecesti. Hilmy Pasa cere totusi, pentru o mai 
completa (...) Vizir, ca sa se introduca cateva modificari si schimbari printre comandantii 
militari. Ferid Pasa a acceptat aceasta propunere si chiar sambata, printr-o nota urgenta, a 
dat ordin Ministrului de Razboi in sensul cererilor Inspectorului General al Reformelor. 

Vorbind cu D 1 Lahaille despre masurile ordonate, Marele Vizir a zis textual: „In 
cateva zile aveti sa vedeti rezultatul fericit al acestor dispozitiuni." 

Alaltaieri, sambata, am vizitat pe Baronul Marschall, Ambasadorul German, sosit 
aici cu oarecare graba miercurea trecuta. Am expus Excelentei Sale agresiunile si 
masacrele neincetate ce au suferit romanii din timpul pornirii sale in concediu, de la 
masacrul romanilor de pe calea Grebena-Abela pana acum; continuele mele staruinte pe 
langa Marele Vizir, in fiecare joi, spre a se lua masuri eficace de aparare; sfortarile ce cu 
mult zel Alteta Sa face in acest sens pe langa autoritatile ce-i sunt subordonate, sfortari 
insa care, in practica, daca au adus o pacificare relativa in regiunile Grebenei, nu au 
impiedicat continua cutreierare de catre bandele grecesti, venite mereu din Grecia, in 
partile romanesti din Megleni, Hrupiste etc; nulitatea jandarmeriei, pretinsa reorganizata, 
si coniventa sau moliciunea autoritatilor inferioare politienesti si municipale din sate si 



Documente 1864-1948 2 1 1 

orase, cu toate ordinele si indicatiunile privitoare la comitetele si agentii provocatori greci 
spre a-i avea sub de aproape supraveghere sau sa-i aresteze, ce le-a transmis Ferid Pasa. 

In fine, am zis Baronului de Marschall ca Vizirul mi-a fagaduit la inceputul lui iunie 
trecut „exterminarea" bandelor grecesti din Macedonia, fagaduiala despre care am informat 
pe Majestatea Sa Regele si acum vedem ca acestea, treptat, prin masacrele ce repeta, or sa 
ajunga sa extermine pe romani dupa ce, prin teroare, a micsorat numarul sau importanta 
comunitatilor romane asupra carora se intemeiau toate concesiunile din iradeaua de acum 
un an, la emiterea careia Excelenta Sa a contribuit atat de mult si care e pe cale de a fi cu 
totul paralizata, tocmai asa cum ameninta D ! Rallys in conversatia [...] la Atena. 

Am conchis rugand pe Excelenta Sa sa vorbeasca cu staruinta in acest sens Marelui 
Vizir si profitand de apropiata audienta ce desigur va avea zilele astea la Sultan, sa-i arate 
pericolul la care este expusa populatiunea cea mai leala din Imperiul Sau din cauza 
tolerantei sangeroaselor bande grecesti care au si ajuns sa inspire frica unei mari parti din 
populatiunea de tot felul si sa ia ca un fel de posesiune morala si materials asupra acesteia 
si asupra teritoriului chiar. In fine, ca politica de terorism a unei parti din populatie prin 
cealalta cu ajutorul bandelor straine nu face decat sa intretina anarhia si sa clatine in 
special speranta romanilor in mentinerea statului quo, care este si politica Germaniei ca si 
a Romaniei. 

Baronul de Marschall, dupa ce a ascultat cu cea mai mare atentiune expunerea mea, 
a aprobat tot ce i-am spus ca am facut ca sa indrum Autoritatile Otomane pe aceeasi cale 
politica care este si a Germaniei. 

[...] Excelenta Sa a constatat impreuna cu mine ca in provinciile europene este o 
adevarata anarhie, ca aceasta nu cadreaza cu politica statului quo ce Germania urmeaza si 
ca, ca si in trecut, va vorbi Majestatii Sale la prima intrevedere in sensul nostru. Iar cat 
despre ineficacitatea fagaduielilor ce mi s-au dat, Excelenta Sa a zis ca aceasta vine, nu 
de la Marele Vizir, care e plin de bunavointa pentru romani, ci de la Palat, de unde ar fi 
pornit altfel de ordine. 

Voi tine in curent pe Excelenta Voastra cu cele ce-mi va spune Ambasadorul 
German dupa vizitele sale la Poarta si la Palat. 

Primiti, va rog, Domnule Ministru, incredintarea prea inaltei mele consideratiuni. 

(ss) indescifrabil 

Excelentei Sale 

Domnului General I. Lahovary 

Ministru al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond 71, (Dosare speciale 1900-1919), vol. 62, M 2 (vol. XV), f. 241-246. 



63 

1906 august 14/27, Buyukdere. Raport adresat ministrului Afacerilor Straine, 
generalul lacob Lahovary, privind Enciclica Patriarhului Ecumenic din iulie 
1906, prin care se condamna cererile romanilor din Macedonia, care solicita 
slujba Tn limba romana Tn bisericile lor precum si atentionarea preotului 
Haralambie Balamaci din Coritza sa nu mai oficieze slujba Tn limba romana. 



212 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Nr. 1929 
3 Anexe Buyukdere, 14/27 august 1906 

Enciclica Patriarhului Ecumenic din iulie 1906 §i Nota 
Verbala catre Eparhiile Macedoniei §i Epirului 
Avertismentul dat din nou Parintelui Haralambie Balamaci 
din Coritza spre a renunta la serviciul in limba romana 

Domnule Ministru, 

Ziarul Ecclesiastiki Alithia din Zdugust a publicat textul unei circulare Patriarhale, 
trimisa cu trei saptamani mai inainte Mitropolitilor din Macedonia si Epir, prin care se 
condamna din nou cererile (romanilor) celor ce voiesc a se servi de limba lor in biserici si 
da instructii spre a se „respinge si sfarama toata puterea si actiunea lor"; in fine, indeamna 
din nou la unire in credinta pe enoriasii de a caror contaminare si pierdere se teme mult 
autoritatea bisericeasca greceasca. 

Totodata cu acea circulara, ziarul oficial al Patriarhiei publica si o Nota Verbala din 
20 iulie trecut, prin care Patriarhul indeamna din nou pe Mitropoliti si pe poporul 
credincios „sa respinga cu indoita grija neincetatele uneltiri din afara", probabil ale 
romanilor, dar totodata li se atrage atentia asupra mijloacelor ce s-ar intrebuinta in acest 
scop de dansii, mijloace ce nu trebuie sa se departeze de dragostea crestina si de respectul 
catre legi, intr-o atitudine moderata si legala. 

Din acestea se vede lesne ca Nota Verbala este mai mult un document de forma 
goala al Patriarhului, invinuit de Poarta si de toata lumea ca protejeaza, impreuna cu 
Mitropolitii din Macedonia si Epir, bandele de antarti si tot felul de uneltiri criminale 
contrare tocmai dragostei crestine si legilor Imperiului ce cu ipocrizie indeamna sa fie 
pazite, caci tocmai dupa acest document s-au petrecut groaznicele masacre din Huma, din 
Patecina si din alte localitati. 

Spre a se dovedi inca odata cat de putin temei se poate pune pe astfel de documente 
ale Patriarhiei Grecesti, trimit aci alaturat, in copie dupa originalul ce ramane in arhiva 
Legatiunei si in traducere romana, scrisoarea cu data de 28 iulie trecut, primita de 
Parintele Haralambie Balamaci din Coritza de la Mitropolitul local, prin care, dupa ce i se 
aminteste ca a fost facut „argos" (suspendat) pentru ca oficiase casatorii (in limba 
romana) in enorii straine si ca inca continua serviciul (in limba romana), e indemnat sa 
mearga in 1 1 august (acum trei zile) la Mitropolie spre a-si cere iertare; iar la din contra 
va fi caterisit (excomunicat). 

Aceeasi pedeapsa de „argos" a fost aplicata zilele astea la doi preoti ai nostri din 
Nevesca, despre care au fost avizati formal de Mitropolitul respectiv. 

Prin urmare, aplecarea catre o schimbare de atitudine, favorabila romanilor, din 
partea Patriarhului, despre care imi vorbea zilele trecute Marele Vizir, imi pare 
problematica. Sa asteptamtotusi sa vedem ce fel de noua enciclica pregateste l.P.S.Sa. 

Primiti, va rog, Domnule Ministru, incredintarea prea inaltei mele consideratiuni. 

(ss) indescifrabil 

Excelentei Sale 

Domnului General I. Lahovary 

Ministru al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond 71, (Dosare speciale 1900-1919), vol. 62, M 2 (vol. XV), f. 244-245. 



Documente 1864-1948 2 1 3 

64 

1906 august 16. Raport adresat generalului lacob Lahovary, ministrul 
Afacerilor Straine, privind atitudinea marelui vizir, Ferid Pa§a, fata de crimele 
bandelor grece§ti precum §i atitudinea Patriarhului Ecumenic Ioachim al Ill-lea. 

Confidential 

Nr. 1905 

Domnule Ministru, 

Ieri, joi, vizitand pe Marele Vizir si intrebandu-1 despre masurile ce a luat in urma 
celor fagaduite joia trecuta, mi-a confirmat mai intai cele ce spusese primului nostru 
Dragoman si a adaugat din nou ca bandele grecesti vor fi de asta data urmarite cu toata 
strajnicia, ca procesul criminalilor greci si condamnarea lor se face cu iuteala si 
severitate, ca in Epir o banda intreaga greceasca a fost capturata iar capul lor, faimosul 
Arcuda (Ursu), roman din Samarina, a fost ucis impreuna cu altul, ca comitetul grecesc 
din Hrupiste, care pusese la cale masacrele din urma de acolo, a fost intreg arestat si ca 
aceeasi procedura se urmeaza si in alte parti unde se urmaresc mai multi din aceia ce 
figureaza pe listele de complici sau de instigatori ai bandelor [...] alte rezultate ale 
masurilor ordonate. 

Totodata, Alteta Sa, trecand, dupa obicei, la subiectul ce asemenea ma interesa, mi- 
a spus ca in urma ultimelor agresiuni din Bulgaria, din Anchialos, asupra grecilor, 
Patriarhul Ecumenic a venit sa-1 viziteze la conacul sau si Alteta Sa a profitat din nou de 
ocazie spre a-1 mustra cu asprime despre purtarea sa si a clericilor sai care intrebuinteaza 
bande si aducandu-i aminte ca se implineste azi, in paguba grecilor si a elenismului, ceea 
ce de mult ii prezisese; amintiri la care Patriarhul a raspuns ca asa este, ca vede ca a gresit 
si ca voieste sa se desfaca de solidaritatea cu Guvernul Grecesc. Atunci Alteta Sa a zis 
Patriarhului ca e timpul ca sa-si apropie pe romani, pe care, daca ar fi urmat sfaturile 
Altetei Sale si ale Guvernului Imperial, care fata cu dansii n-a facut decat sa le conceada 
ceea ce a concedat si sarbilor si bulgarilor si grecilor si ovreilor si multor altor populatiuni 
din Imperiu, ar fi trecut lucrul far a zgomot si fara conflicte si n-ar fi ajuns la cutite ca 
acuma. De aceasta, a zis Alteta Sa, numai dansul, Patriarhul, este vinovat ca s-a impotrivit 
si ca, chiar de se gasea slab, cum pretinde azi, inaintea Sinodului sau a Guvernului 
Grecesc a carui opresiune, prin reprezentantul sau aici, D 1 Gryparis, nu o mai tagaduieste, 
Inalt Prea Sfintia Sa s-ar fi putut cu inlesnire ajuta in politica sa de sprijinul unei sau altei 
puteri ortodoxe, cu care ar fi impus adversarilor sai. Dar cum I.P.S. Sa s-a aratat un 
executor zelos si docil al inspiratorilor sai, care 1-au adus azi pe dansul si pe Patriarhie la 
desperare. 

Acest discurs, mi-a zis Marele Vizir, a emotionat adanc pe Ioachim III, care s-a 
aratat foarte abatut si demoralizat vazand bine ca a dezlantuit fara sa vrea furia bulgarilor 
ce se arata din nou ca eel mai mare pericol pentru grecism si pentru Imparatia Sultanului. 

De aceea, Alteta Sa, profitand de aceasta intorsatura si de marturisirile Patriarhului, 
ca a fost indus in eroare de greci, s-a zis ca este momentul ca sa cugete a satisface cererile 
romanilor, sa-i linisteasca pe acestia lasandu-i in pace cu bandele si acordandu-le dreptele 
lor cereri. Marele Vizir mi-a declarat ca Ioachim III i-a marturisit ca a certat pe 
Mitropolitul Ioachim al Monastirului, care inca intretinea corespondenta agitatorie in 



214 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

fosta lui Eparhie; ca va ingadui ca toti Mitropolitii greci din Macedonia, cunoscuti ca 
fiind in relatiuni cu comitetele si cu bandele, sa fie rechemati; ca va urma sfatul Altetei 
Sale pregatind in cateva zile si publicand o enciclica dupa care Alteta Sa imi va da copie 
[...] favorabila romanilor, a fost data si despre care acum se fac cercetari in Directia 
Cultelor din Ministerul Justitiei, ca sa se gaseasca originalul trimis Portii. 

Ferid Pasa spera ca Patriarhul se va tine de cuvant. Insa, fiindca si in alte 
imprejurari s-a aratat slab, m-a indemnat ca in chip indirect la randul meu, natural prin 
persoana interpusa, sa-1 ajut cautand sa ma incredintez despre sinceritatea fagaduielilor 
l.P.S. Sale si sa aflu pana la ce punct, in cazul cand ar fi sincer, ar merge cu concesiunile 
favorabile romanilor. 

Despre aceasta Ferid Pasa mi-a zis sa nu informez pe nimeni, nici chiar pe 
Excelenta Voastra, lucru ce stie bine ca nu se poate, dar probabil Alteta Sa gandeste sa nu 
ia astfel un prea mare angajament pentru Patriarh si totodata, urmand politica constants a 
Portii, sa-1 desfaca de Guvernul Grecesc, apropiindu-1 de noi, in ciuda bulgarilor. 

Am zis Marelui Vizir ca pe cata vreme grecii si Patriarhul isi vor schimba in 
adevarat atitudinea lor fata de romani si isi vor intelege interesele lor fata de noi si de 
Turcia, suntem gata a asculta cele ce ni s-ar spune spre impacaciune. Dar ca nu cred ca 
s-ar ajunge asa de repede la o astfel de solutiune din partea Patriarhului. 

Cu toate acestea, pentru a complace Altetei Sale, care doreste a se informa din mai 
multe parti despre sinceritatea pornirii actuale a Patriarhului, voi pune una sau doua 
persoane care, direct sau prin altii, sa afle in ce masura fagaduielile l.P.S. Sale ca e gata a 
satisface pe romani sunt sincere sau acceptabile. Toate acestea, bineinteles, cu titlu 
absolut personal, caci nu am nici o insarcinare de a ma angaja in alta directiune decat in 
acea cunoscuta Altetei Sale, cand am rugat-o iulie trecut sa staruiasca pentru satisfacerea 
de Patriarhie sau de catre Guvernul Imperial de-a dreptul legitimele cereri ale romanilor. 

In cursul conversatiunii, Marele Vizir incidental mi-a facut cunoscut ca Patriarhul 
staruieste ca Sinodul sa aiba voie a unui membru al sau pe vestitul Mitropolit 
Agathangelos al Grebenei si ca Alteta Sa nu e opusa acestei propuneri, preferand a avea 
pe acest om aici, unde nu poate fi periculos, decat la Grebena. Am observat Marelui Vizir 
ca o astfel de permisiune fata cu un criminal recunoscut si partizan al Greciei ca acel 
Mitropolit, mi se pare o slabiciune care nu face, ca si aceea data pentru alegerea in Sinod 
a Mitropolitului Monastirului, Ioachim, decat sa dea un fel de recompensa la niste oameni 
defaimati (...) 

Dar Ferid Pasa, care imi face din ce in ce impresia unui om care cauta sa mentina 
politica Imperiului intr-un fel de echilibru instabil, dozand fiecaruia si chiar vrajmasilor 
sai, care cauta sa-1 rastoarne acuzandu-1 de albanezism ocult, concesiunile dupa 
imprejurari, a staruit in parerea sa. Astfel incat vom vedea poate in curand pe acel 
Mitropolit care afirma ca revolverul este azi, in locul Crucii, singurul mijloc de a ajunge 
la indeplinirea idealului national grecesc ! ... 

Cu toate acestea, voi informa pe cativa ambasadori ce, ca si noi, s-au opus pana 
acum, despre recompensa ce se pregateste lui Agathangelos. 

Primiti, va rog, Domnule Ministru, asigurarea prea inaltei mele consideratiuni. 

(ss) indescifrabil 



Documente 1864-1948 2 1 5 

P.S. In antecamera Marelui Vizir am intalnit pe I> Naciovici, Agentul diplomatic al Bulgariei, 
care mi-a spus ca peste cateva zile se va intoarce definitiv la Sofia, nemaiputand sta aici, mai cu 
seama din cauza celor din Sofia care se arata putin acomodati cu politica de moderatiune ce Dansul 
inaugurase aici si ca, de altfel, [...] hotarare a D^ Naciovici, care insa desigur urmareste ceva 
important, daca anunta public demisiunea sa. Dar despre afacerile bulgare voi raporta deosebit. 

Excelentei Sale Domnului General I. Lahovary 
Ministru al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond 71, (Dosare speciale 1900-1919), vol. 62, M 2 (vol. XV), f. 234-237. 

65 

1908 ianuarie 2, <Bucure§ti>. Telegrama adresata Agentiei Diplomatice 
Romane din Sofia, prin care se solicita interventia pe langa autoritatile bulgare 
pentru aflarea cauzei pentru care cartile bisericesti expediate romanului Dinu 
Stan din Vidin au fost confiscate de Mitropolia Bulgara si mai multi romani au fost 
datimjudecata. 

Domnule Ministru, 



Nr. 27170 



Domnul Georgescu, consulul nostru general din Rusciuc, ma informeaza ca cartile 
bisericesti ce a remis prin intermediul Agentiei Navigatiei Fluviale Romane D— Dinu 
Stan, roman din Vidin, despre care trata raportul Domniei Voastre sub N° 1206 de la 1 
decembrie anul trecut, 1906, au fost confiscate de catre Mitropolia Bulgara din Vidin, ca 
D 1 Dinu Stan cu mai multi romani au fost dati judecatii. 

Desi D 1 Georgescu a instiintat acea Agentie Diplomatica despre cele ce preced, 
totusi am onoarea a va ruga, Domnule Ministru, sa binevoiti a face cele ce veti crede de 
cuviinta si a ne comunica care este cauza confiscarii cartilor bisericesti respective si a 
darii in judecata a romanilor sus mentionati. 

In asteptarea raspunsului Domniei Voastre am onoarea a va ruga sa binevoiti a 
primi incredintarea inaltei mele consideratiuni. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 8, f.267. 

66 

1908 martie 26, <Muntele Athos>. Memoriul monahilor de la schitul 
Prodromul, adresat primului ministru, D.A. Sturdza, Tn care solicita trimiterea 
unui arhitect roman care sa faca planul unei noi biserici, Tntrucat cea veche a 
fost avariata la cutremurul din 1905. Statul roman a alocat schitului suma de 
48.300 de lei. 

Chinoviul romanesc cu patronul Botezul Domnului 

Sfantul Munte Athos 
Nr. 83 

Domnule Prim Ministru, 
In urma serioaselor si prea de aproape cercetari ce am facut asupra soliditatii 
actualei biserici catedrale a acestui Sfant Chinoviu, care este prea mult zdruncinata de 



216 



Scoli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



cutremur. In defmitiv, s-a constatat inginereste ca o reparatiune radicala spre a intari niste 
ziduri slabe si crapate de cutremur, iar cele 3 turle a le face din nou, ar costa aproape cat 
am edifica o biserica noua. 

Pe baza acestor motive, incurajati si pentru suma de 48.300 lei ce ati binevoit a ne da 
pe temeiul acesta, pentru care Sfantul nostru Chinoviu va ramane prea mult recunoscator. 

Subsemnatii, cu intreaga noastra confratime, in unanimitate am decis sa facem alta 
biserica din piatra de marmura cioplita, tot pe terenul acestei de acum, mai marind-o cat 
ne permite locul si planul. Deoarece forma actualei biserici fiind de un stil prea frumos, 
dorim a nu iesi cat de putin din planul ei. 

Astfel decisi, am si inceput sa preparam materialul necesar ce se cere imediat la 
inceperea zidariei: var, cherestea, portelan (pamant sandorin) si piatra de marmura cioplita. 

Si ca sa putem inainta cu preparativele si cu lucrarea, potrivit cifrei banesti ce 
avem, se cere neaparat planul noii biserici. 

Respectuos si umil va rugam, Domnule Prim Ministru, binevoiti a trimite aci, la 
fata locului, un arhitect roman de ai statului, din cei din tara, ca sa ne faca un plan dupa 
stilul actualei biserici, bine ornamentat si apoi depus spre aprobare Excelentei Voastre. 
Caci dorinta noastra este a face noua biserica din marmura cioplita din diferite culori, de 
care avem cu abundenta chiar pe terenul Chinoviului si imprejur. Cifra de 48.300 lei, ce 
avem depusa la Banca Nationals Romana din Bucuresti, se va conserva ca fond pentru 
noua biserica. 

Primiti, va rugam, Domnule Prim Ministru, stima si devotamentul ce va conservam. 
Superior Arhimandrit Antipa Dinescu cu toata confratimea 
Membri Ieromonah Paisie Lambru 
Ieromonah Ioassaf Ionescu 
Ieromonah Simeon N. <Clomandra> 
Monah Kornilie 

Excelentei Sale, 
Domnului Prim Ministru Dimitrie Sturdza si Ministru de Externe al Romaniei 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.28, £153. 



67 



<1908>. Tabloul creditelor acordate de statul roman pentru construirea bisericii 
de la Sofia. 



Tablou de creditele care aufost acordate pentru cladirea bisericii statului roman 

din orasul Sofia - Bulgaria 



Numarul $i data adresei ministeriale cu care 
s-a comunicat trimiterea creditelor 


Credite acordate de: 


Ministerul 
Instriictiuiiii Publice 


Ministerul 
Afacerilor Straine 


Ministerul Afacerilor Straine 
Nr. 15351 din 13 -IX -1904 





30000 



Documente 1864-1948 



111 



Acelasi Minister 
Nr.4555din26-III-1905 





30000 


Acelasi Minister 

Nr. 15017 din 5 -IX- 1905 





54500 


Acelasi Minister 

Nr. 10218 din 24 -V- 1906 





41678 


Ministerul Instructiunii Publice 
Nr. 1 8 1 03 Seria B din 9-VII- 1906 


3800 





Acelasi Minister 

Nr.35910 Seria B din 4-VII-1907 


800 





Acelasi Minister 

Nr.5987 Seria B din 17-11-1907 


7560 





Vezi Rap. Legatiei 

Nr.60 din 16-1-1907, Vezi adresa Ministerului 

Instructiunii Publice 

Nr.53722 Seria B din 25 -X- 1906 care este in 
legatura cu Rap. Nr. 60/1907 


1200 





Ministerul Afacerilor Straine 
Nr. 13345 din 9 -VII -1907 





3500 


Acelasi Minister 
Nr.21310din 10 -X- 1907 





2540 


Acelasi Minister 
Nr.7790din26-IV- 1908 





1000 


TOTAL 


13360 


163218 



> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.90, f.5. 



68 



<1908>. Memoriu istorico-statistic asupra Muntelui Athos, alcatuit de monahul 
Soroceanu; fragmente privind schiturile si chiliile romanesti. A fost tiparit cu 
cheltuielile Ministerului Afacerilor Straine Tn martie 1910. 



Sunt in Muntele Athos 13 schituri cu viata deosebita in felul vietuirii aratate mai 
sus, din care patru sunt schituri chinoviale ca: 

1) Schitul chinovial Prodromul, romanesc, cu hramul Botezul Domnului (6 
ianuarie), situat pe mosia Monastirei Lavra, la altarul Muntelui Athos, asa zicand, la capatul 
despre rasarit al Sf. Munte, loc aspru, lipsit de apa, de padure cum si de loc pentru cultura, 
insa avand una dintre cele mai frumoase privelisti asupra insulelor marii si a intregului 
arhipelag. Schitul acesta s-a infiintat pe la inceputul secolului trecut (1816) de catre cativa 
calugari romani avand cu ei indemnul staruitor si tot ajutorul Mitropolitului Veniamin 



218 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Costache al Moldovei; Ieromonahul Justin, apoi mai tarziu Nifon cu ucenicii lui s-au trudit 
mai mult ca altii la zidirea chinoviului acestuia, transformat astfel dintr-o veche chilie 
greceasca. 

Printre ctitorii acestui sfant locas, pe langa cei aratati mai sus, se gasesc si 
Principele Grigore Ghica, Mitropolitul Sofronie Miclescu, Nicolae Rosnovanu, Teodor 
Bals si altii. 

Schitul acesta este intrucatva embaticar catre marea Lavra, proprietara de drept a 
mosiei si el este zidit in anumite conditiuni de dependents fata de marea Lavra, careia ii 
plateste chiar un tribut anual, stabilit prin actul de fundatie. Monahii convietuitori in acest 
schit tree azi de 100 persoane, romani din toate tarile locuite de romani, in majoritate sunt 
insa din regat. 

Tot serviciul divin se face in limba romaneasca. 

Statul roman acorda acestui chinoviu o subventie anuala pentru intretinerea 
monahilor. Acestia mai au si alte venituri, desi nu prea insemnate, de pe la metocurile din 
tara, de la unele ecarete cum si de la insula Thassos, unde poseda o livada de maslini, din 
care extrag anual pana la 7.000 kg untdelemn, masline, vin si altele. 

Comunitatea romana din acest schit are si un mic port la mare, un caic cu panze si 
mai multe barci pentru pescuit, una din ocupatiile de capetenie a monahilor. Pe langa 
aceasta ei se mai ocupa si cu recoltarea legumelor, a viei etc; au felurite ateliere in care 
lucreaza o parte din calugari argintaria, ceasornicaria si altele. In interiorul chinoviului, pe 
langa biserica cea mare, Prodromul mai are si mai multe paradise, saloane pentru 
primirea oaspetilor, biblioteca, infirmerie, cum si un frumos atelier de pictura si sculptura 
in care se executa frumoase icoane pe lemn de chiparis, precum si un magazin cu tot felul 
de obiecte sfinte pentru amatori. 

Modul de vietuire aci este eel de obste chinovial (in de comun). Schitul se gaseste 
pus sub conducerea unui superior ales prin vointa comunitatii si confirmat de marea 
Lavra. Actualmente pastoreste Preotul Antipa Dinescu, roman prahovean. 

2) Schitul Lacu, romanesc, situat la poalele inaltimii Athonului, la loc izolat, pe 
mosia Monastirei Sf. Pavel. 

Alta data, prin secolul al XlV-lea, facea parte din domeniul vechii Monastiri 
Mofrono, arsa si risipita de multe secole prin capriciul imprejurarilor. 

Un timp oarecare schitul acesta a apartinut monastirei Lavra, insa a trecut la 
Monastirea Sf. Pavel ca dar de multumire facut de catre un fost patriarh al 
Constantinopolului, ce, ca simplu monah, fusese alungat din Lavra si primit bine la 
Sf.Pavel. 

Numarul tuturor monarhilor Muntelui Athos este, dupa ultima statistics aproape 14 
mii, pe langa care se mai adauga si aproape 4 mii servitori, negustori si feluriti 
mestesugari laici (mireni); altii medici, farmacisti etc. 

Dupa caderea Imperiului Bizantin sub stapanirea Turcilor, o parte din locuitorii 
ermiti ai Sf. Munte fu nevoita a fugi in tarile surori Moldova si Muntenia, singure in acest 
timp ocrotitoare ortodoxismului in Orient. Bunatatea cea mare a Domnitorilor si Boierilor 
acestor tari era cunoscuta si in Orient si acestia nu numai ca au daruit pe monahi cu 
odoare scumpe, bani si alte donatii, dar, porniti din ravna cea mare de a face binele, au 
zidit si reinnoit din temelie o parte din Monastirile Sf. Munte, facandu-le ca niste cetati 



Documente 1864-1948 2 1 9 

intarite si inzestrandu-le cu metocuri si multe mosii de al caror venit s-au bucurat pana la 
secularizare (1864). 

Acestea toate le marturisesc documentele ce se afla in bibliotecile monastirilor din 
Sf. Munte si le vede si le pipaie oricine, prin emblemele romanesti, inscriptiile si 
portretele Domnitorilor, ce se afla sapate si zugravite pe zidurile lor. Mai mult inca: dupa 
marturisirea unui om vrednic de incredere se asigura ca in Monastirea Zugravul se afla 
chiar hrisovul impreuna cu regulamentul lui Stefan eel Mare, privitor la administrarea 
monastirilor romanesti din Sf. Munte, pentru a carei indeplinire s-ar fi trimis din tara (in 
Sf. Munte) 800 calugari moldoveni, a dirija afacerile administrative si dupa un timp 
oarecare, numarul acestor monahi romani nefiind indestulator cerintelor monastiresti, 
acestia fura nevoiti a inchinovia prin monastirile ce le apartineau si grecilor. De aceasta 
ocaziune profitand calugarii greci, pusera mana cu timpul pe toate monastirile romanilor 
si temandu-se ca nu cumva acestia, inmultindu-se, sa-si revendice astfel drepturile 
pierdute, incepura a nu-i mai primi prin chinovii, ba chiar a-i si persecuta, fapt ce se 
petrece si in ziua de astazi. 

Domnitorii tarii romanesti ca ctitori in Muntele Athos 

S-a spus ca dupa caderea Imperiului Bizantin in mainile Turcilor, o parte din 
calugarii Muntelui Athos a cautat adapost in tarile surori: Muntenia si Moldova, atrasi aci 
de bunatatea Domnitorilor si darnicia Boierilor etc. 

La aceasta vreme aproape toate monastirile Muntelui Athos se gaseau ruinate sau chiar 
distruse din cauza devastarilor armatelor turcesti. De aceea, Domnii, Boierii si poporul 
ambelor tari romanesti, au dat fara preget tot ajutorul lor bisericilor din Orient si mai ales 
monastirilor din Muntele Athos, contribuind cu bani, in natura la recladirea lor si inzestrandu- 
le cu obiecte scumpe ale cultului divin, cu metocuri si chiar cu felurite mosii etc. 

Ctitoria aceasta se dovedeste cu prisos din documente, precum si din alte probe, 
care se pot vedea si pipai de orice doritor de adevar. 

Asa de ex: la monastirea Marea Lavrd Neagoe Basarab Voievod a zidit biserica 
catedrala si a invelit intreg acoperisul monastirei; a daruit multe vase bisericesti de aur si 
argint, cum si felurite vestminte scumpe, destinand cu ocaziunea aceasta pentru intretinerea 
numitei monastiri si suma anuala de 90.000 taleri. 

La monastirea Sf. Pavel, de asemenea, gasim ca ctitor pe Neagoe Basarab Voievod, 
care a zidit din temelie un maret pirg (turn), pentru apararea sfantului locas. Justate 
Dabija si Constantin Brancoveanu inca au facut felurite donatiuni acestei monastiri. 

La monastirea Dionisiu, tot Neagoe Basarab a zidit paraclisul ce poarta amintirea 
Sfantului Nifon, fost Mitropolit al Munteniei. Si tot acest Domnitor a facut un mare si bogat 
sicriu de argint masiv suflat cu aur si impodobit cu pietre scumpe, in care se pastreaza 
moastele Sfantului Nifon. El a facut de asemenea si alte cladiri necesare monastirei. 

Iar Domnul Munteniei, Radu eel Mare, a daruit un sicriu impodobit cu sidefuri 
sculptate, in care se conserva sfinte moaste. 

La monastirea Caracalu gasim ca ctitor pe boierul roman Petre Schiopul, trimis in 
monahism aci, unde a si murit sub numele de Pahomie monahul, romanul. El a recladit 
din nou aceasta monastire, care multime de ani status e ruinata mai inainte. 

Monastirea Xiropotamul are ca ctitor tot pe Neagoe Basarab Voievod, care a zidit 
din temelie o mareata trapeza, precum si alte constructiuni. 



220 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

La monastirea Grigoriu se afla ca ctitori Stefan eel Mare al Moldovei, Bogdan 
Voda precum si Grigore Ghica Voda. 

La monastirea Ivirul ctitori fondatori sunt de asemenea Neagoe Basarab si sotia sa, 
Doamna Despina, care au zidit frumosul canal pentru aducerea apei la monastire, daruind 
multe daruri si vestminte cusute propriu cu aur, doua Evanghelii scrise de Doamna si alte 
carti. Tot la aceasta monastire sunt ca ctitori inca si Radu Mihnea, Stefan eel Mare, 
Grigore Ghica (1774) si altii. 

Monastirea Cotlomusul au zidit-o din temelie Radu eel Mare, Domnul Munteniei si 
Neagoe Basarab, ei fiind deci ctitorii acestui sfant locas. 

La monastirea Pantocratorul Domnitorul Munteniei, Neagoe Basarab a construit 
din nou multe edificii necesare sfantului locas. 

La Dohiarul sunt ca ctitori fondatori Alexandru Lapusneanu precum si Gavril 
Slobozeanu, boier roman, care a donat o multime de obiecte sfinte precum si o evanghelie 
bogata scrisa de mana in limba romana; de asemenea, Doamna Luxandra a lui Alexandru 
Bogdan precum si Mitropolitul Moldovei, Teofan, au donat bani si obiecte. 

Monastirea Stavro-Nichita are ca ctitori tot pe Neagoe Basarab, pe Serban 
Cantacuzino, Gheorghe Duca al Moldovei, pe boierul roman Radu Apostoleanu si altii. 

Monastirea Rusicul este zidita pe noi temelii de catre Scarlat Calimah, Domnul 
Moldovei. 

Monastirea Zugravul este zidita la 1502 de catre Stefan eel Mare al Moldovei, la 
care au contribuit mai tarziu cu felurite donatiuni si Alexandru Lapusneanu, Bogdan al 
IV-lea, Vasile Lupu si altii. 

La Hilindarul sunt ca ctitori Stefan eel Mare, Neagoe Basarab si alti Domni 
romani. 

La monastirea Vatopedi Neagoe Basarab a zidit felurite cladiri si a facut icoana 
Maicii Domnului, facatoare de minuni, multe daruri bogate, precum si un pom de argint 
cu piedestal scump, imitand un mar cu fructe de aur, care se poate vedea si astazi 
destinand totodata si un venit anual de 90.000 taleri pentru intretinerea monastirei. 
Eremia Movila si Grigore Ghica ai Moldovei sunt si ei ctitori ai acestei monastiri. 

Monastirea Exfigmenul are ca ctitori pe Marele Vornic Gavril Costache, Logofatul 
Solomon, Serban Spatarul, Matei Comisul, pe Lupu Costache, Grigore Stolnicul, 
Veniamin Costache, Mitropolit al Moldovei, precum si pe alti boieri moldoveni. 

Portretele Domnitorilor precum si ale altor boieri romani impodobesc si astazi 
zidurile multora din bisericile monastirilor din Athos si multimea emblemelor rationale 
romanesti reprezinta dovezi sfinte despre sentimentele pioase ale poporului romanesc. 

Astfel, la Dionisiu sta ca o marturie a trecutului portretele intregii familii a lui 
Neagoe Basarab Voievod precum si portretul lui Mihai Viteazul. La Dohiarul se gasesc 
portretele zugravite pe perete ale familiei lui Alexandru Lapusneanu, Bogdan al IV-lea, 
Mitropolitului Stefan si ale altor ctitori; iar in interiorul Bisericii mari, la intrare, se 
gaseste si vede si astazi sapata in piatra aquila romana. 

La Zogravul, in catedrala mare, la usa, in partea dreapta pe zid sunt zugraviti Stefan 
eel Mare, Alexandru Lapusneanu, Vasile Lupu si altii, precum si vulturul roman sapat in 
piatra; iar in biblioteca acestei monastiri se gaseste in fiinta steagul purtat in razboaie de 
Stefan eel Mare precum si icoana Sf. Gheorghe, ambele de marimea unui metru patrat, 



Documente 1864-1948 221 

brodate in aur pe plus rosu, avand pe ambele parti felurite inscriptii din care se dovedeste 
originea lor. Ele au fost donate aci de catre Marele Stefan; precum de asemenea si 
multime de vase sfinte si obiecte felurite scumpe, daruite de diferiti Domni romani si 
boieri ai tarii. 

Dintre schiturile si monastirile tarilor romane inchinate la Muntele Athos amintim: 

Monastirile Bursuci §i Flore§ti din Moldova, inchinate monastirei Efigmenului; 
Monastirile Golia §i Bdrboiu din lasi precum si Monastirile Rdchitoasa §i Mera (Tecuciu) 
inchinate marii si bogatei Monastiri Vatopedi; Monastirea Cdscioarele din judetul Vlasca 
inchinata Monastirei Pautocratorul; Monastirile Sfintii Apostoli §i Arhimandritul inchinate 
la Monastirea Stavro-Nichta; Slatina si Glavaciocul din Muntenia inchinate Monastirei 
Cotlomusul. 

Marea Lavra Ivirul avea inchinate ei Monastirea Radu Vodd din Bucuresti si schitul 
Tutana din Arges si altele, 

Monastirile Teodoreni din Moldova si Jitia in Dolj inchinate la Monastirea Sf. 
Pavel. Dionisiul avea schitul Hotarani. Grigoriu avea Monastirile Vizantia din Moldova si 
Spirea din Bucuresti. Frumoasa monastire a lui Mihai Voda din Bucuresti, impreuna cu 
schitul Besteleiu (Arges) si Izvorani (Buzau) erau inchinate la Simono Petra. De 
asemenea, bogata Monastire Plumbuita era inchinata Monastirei Xinofi tot din Muntele 
Athos, iar Monastirea Dohiarul avea Monastirile Slobozia (Ialomita) si Apostolache 
(Prahova). Zugravul avea Monastirea Dimbovita din Moldova si Hilindarul avea inchinat 
schitul Baia de Aramd din judetul Mehedinti si asa mai departe. 

Toate aceste schituri si monastiri situate in tarile romane si inchinate monastirilor 
straine aveau mosiile lor, metocuri, mori, vaduri, vii si alte felurite ecarete, care de drept 
apartineau monastirei careia erau inchinate si de catre care se si administrau prin trimisii 
monastirilor, totdeauna calugari greci. 

Chilia Cucuvinu, numita azi Comunitatea Fratilor Romani „Sfantul loan Teologul", 
adaposteste in sanul ei un numar de 26 monahi si mai multi frati, majoritatea lor fiind din 
Basarabia, iar restul din toate tarile locuite de romani. Staret si proprietar ohamnic al 
numitei chilii actualmente este Theodosie Soroceanu, originar din Basarabia, recunoscut 
pentru sentimentele lui nationale romanesti din Sf.Munte. 

Chilia aceasta este una dintre cele mai bine conduse, are teren intins pentru cultura 
viei, maslinilor, alunilor si a tot felul de pomi roditori, cum si a gradinii pentru o bogata 
cultura a legumelor necesare cultivate toate de catre confratimea sfantului locas ... 
Intinderea terenului ce apartine chiliei Cucuvinu trece de 240 streme - 4 streme 
echivaland 1 pogon - sau in total 60 pogoane de cultura, avand si un rau curgator prin 
mijlocul gradinii ... Guvernul Regatului Roman, acordand anual si acestei comunitati o 
modesta subventie in bani, ajutand astfel la intretinerea vietii lor. 

Chilia Scdparea (Catafighi) 

Se gaseste tot in regiunea numita Provata in cea mai apropiata vecinatate de 
Cucuvinu si a facut parte altadata din domeniul Monastirei Morfona, iar actualmente 
depinde si ea de Marea Lavra ... In capul confratimii la aceasta chilie astazi se gaseste ca 
staret monahul llarion Marzea din Basarabia. Terenul de cultura ce poseda chilia Scaparea 
este, ca si la Cucuvinu, aproape 60 de pogoane (30 falci) si monahii de aici se ocupa cu 



222 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

cultivarea terenului intocmai ca si cei de la Cucuvinu. Birul anual ce plateste aceasta chilie 
Monastirei Lavra, proprietara domeniului, este de SVi lire turcesti. Rugaciunile si toate 
serviciile religioase se fac si aici in limba romana. Monahii ce se mantuiesc aici sunt azi in 
numar de 1 5 persoane. Aceasta chilie este cu drept de succesiune din urmatori in urmatori 
ca si chilia Cucuvinu. 

Chilia Sfdntul Prooroc Hie 

Situata tot in localitatea numita Provata pe mosia Monastirei Lavra are de 
convietuitori numai trei parinti, iar ca superior actualmente se gaseste Parintele Monah 
Modest, venit in Athon de June baiat din comuna Teiu, tinutul Hersonului (Basarabia). 
Chilia aceasta are biserica sub acoperisul ei precum si alte dependinte si ca 20 falci (40 
pogoane) pamant de cultura pe care cultiva fanul pentru vite, masline, vie, alune, legume 
felurite etc. Mica comunitate plateste Monastirei Lavra ca tribut anual 3 lire turcesti. Slujba 
bisericeasca se face si aici tot in limba romana. 

Chilia Nasterii Maicii Domnului 

Pe domeniul vechii Monastiri Morfono, pendinte de Monastirea Lavra, se afla si 
chilia cu hramul Nasterea Maicii Domnului (8 Septembrie), romaneasca, avand ca 
superior pe Parintele Monah Climent, nascut in Oltenia, si cu ucenicul lui, Ilarion, 
originar din Branesti, Dambovita si altii. Chilia aceasta poseda ca 15 falci (30 pogoane) 
teren cultivabil pe care se gasesc vii, maslini, fanete si pomi roditori, ale caror produse 
servesc la intretinerea convietuitorilor chiliei. Tributul anual platit Monastirei Lavra este 
de 3 lire turcesti. Chilia are si bisericuta ei in care slujba se savarseste in romaneste. 

Chilia Acoperamantul Maicii Domnului 

Este situata in pozitiunea numita „Vigla", este romaneasca, avand biserica cu 
hramul Acoperamantul Maicii Domnului pe proprietatea Lavrei, careia ii plateste ca bir 
anual 2 lire turcesti. Are ca superior pe parintele schimonah Toma, nascut in Basarabia 
(Orhei), iar ca ajutor pe fratele sau, Vichentie schimnicul. Ca teren propriu are ca un 
pogon de pamant cultivabil. Rugaciunile liturgice se fac in romaneste. Pe zidul interior 
din dreapta bisericii se gaseste inscriptia prin care se spune ca aceasta chilie si cu biserica 
de aici au fost facute de ieromonahul Antim, roman din Craiova, la anul 1870. 

Chilia Paraclisul „ Toti Sfintii " 

In tinutul schitului Capaa-Culibi se gaseste chilia numita si Paraclisul „Toti Sfintii" 
dupa hramul bisericutei. Aici se adaposteste staretul Nicodem cu ucenicii lui. Nicodem 
acesta este primul sculptor in lemn din intreg Sfantul Munte. Prin acest renumit si 
desavarsit artist s-au lucrat mai multe obiecte sfinte, cruci, medalioane, iconite, raspandite 
in lumea intreaga. Familia regala romana inca poseda unele sculpturi de mana 
susnumitului facute dar de ieromonahul Soroceanu de la Cucuvinu. Ele au fost mult 
apreciate de Suverani, iar monahul Nicodem medaliat cu „Serviciul Credincios", clasa 1, 
pentru meritele lui artistice. Nicodem sculptorul este nascut in orasul Galati, ucenicii lui 
sunt insa de origine greci, insa romanofili desavarsiti. 

Chilia Sfdntul Artemie 

Se afla pe proprietatea Monastirei Lavra, poseda biserica sub acoperisul ei, cu 
hramul Sfantului Mucenic Artemie. Plateste tribut anual Lavrei 3 lire turcesti, iar terenul 
de cultura ce poseda trece de 2 pogoane de vii, maslini, legume. Staret actual al acestei 
chilii se afla schimonahul Visarion din Romania, judetul Tecuci, care traieste aici de 



Documente 1864-1948 223 

aproape 40 ani avand cu el si cativa ucenici romani din regat. Slujbele bisericesti se fac in 
romaneste. Ei se intretin ca si toti ceilalti, din produsul pamantului ce cultiva si din 
rogodele manuale. 

Chilia „ nasterea Maicii Domnului " 

Din localitatea numita Catunache. Pe langa bisericuta ce are sub acoperis, chilia 
mai poseda si alte dependinte precum si ca la 4 pogoane teren de cultura pentru care 
plateste Monastirei Lavra 2 lire turcesti. Rugaciunile se fac si aici in limba romana. Ca 
staret, actualmente este monahul Marcu cu cativa ucenici, unii dintre ei originari din 
Basarabia, iar altii din Moldova. 

Chilia „ Schitul Sfdntul Vasile " 

Chilia aceasta este recladita pe vechiul schit Sf. Vasile, al carui nume s-a pastrat. A 
fost cumparata si reinnoita la 1870 de monahul roman Ghedeon Bucovineanul, om 
inaintat in varsta, care traieste de 4 ani in Sfantul Munte. Chilia depinde de Monastirea 
Lavra careia ii plateste anual un obisnuit tribut in bani. 

Chilia „ Catisma " cu biserica Sfdntul Artemie 

Se gaseste pe domeniul Monastirei Grigoriu. Are ca superior pe schimonahul Maxim, 
nascut in Basarabia, judetul Balti, cu cativa ucenici. Are prea putin teren de cultura si in 
total fiind o chilie saraca este scutita de contributie de catre monastirea proprietara 
(Grigoriu). Slujba bisericeasca se oficiaza in romaneste si in greceste. Schimonahul Maxim 
si cu ucenicul sau Artemie si-au rascumparat in bani dati odata pentru totdeauna dreptul lor 
de a trai pana la moartea lor in numita chilie nesuparati de nimeni. Aceasta in schimbul 
sumei de una suta lire turcesti, oferindu-li-se de Monastire si hrana. 

Chilia „Sf. Sava " pe mo§ia Simon-Petru 

Chilia aceasta romaneasca are biserica cu hramul „Sfantul Cuvios Sava". Este pe 
proprietatea Monastirei Simon-Petru. Ca teren de cultura are ca la 7 pogoane, insa putin 
productiv, nefiind tot cultivabil. Superiorul ei este schimonahul Sava, originar din 
Campulung, judetul Muscel, Romania. El traieste aci de multi ani in comunitatea a cativa 
ucenici care se ocupa in mare parte cu pescuitul, avand vad la mare. Plateste numai o lira 
pe an contributie. Rugaciunile se fac aci romaneste si greceste. 

Chilia numita Sf. Nicolae din Careia 

Aceasta chilie romaneasca se gaseste situata in localitatea Careia, are biserica cu 
hramul „Sf Nicolae" si ca la 4 pogoane pamant de cultura si plateste o contributie anuala 
de 4 lire otomane. Staret este Preotul Schimonahul Sava, roman din Macedonia. Are si 
doi ucenici. Comunitatea aceasta, pentru intretinerea vietii, pe langa cultura terenului mai 
inchiriaza si camere separate cu anul si chiar cu luna, la cei ce doresc sa traiasca in 
Careia. 

In biserica se citeste greceste si romaneste. 

Schitul chinovial Prodromul (romanesc) isi are aici conacul din Careia, avand 
inchiriate 4 camere cu termen de mai multi ani (metocul chinoviului romanesc). 

Chilia numita „Intrarea in biserica" (din Capsala). 

Aceasta chilie este situata pe domeniul Monastirei Dionisiu, in localitatea numita 
,, Capsala". 

Are ca superior, pe batranul duhovnic roman basarabean Serafim, trecut de 80 ani, 
ca etate. 



224 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Pe langa dansul, mai are si cativa ucenici. 

Chilia are sub acoperisul ei, biserica si felurite dependinte necesare gospodariei, 
precum si 8 pogoane teren de cultura imprejurul ei. 

Rugaciunele se fac in limba romana, iar birul anual, platit Monastirei Dionisiu, este 
de 3 lire turcesti. 

Comunitatea se intretine si aici mai mult din cultura pamantului. 

Chilia numita ,,Nasterea Sf. loan Botezatorul" pe teritoriul Monastirei Ivirul. 

Chilia aceasta care poseda numele dupa numirea hramului bisericii, este situata pe 
domeniul Monastirei Ivirul; are ca la 16 streme (4 pogoane) pamant de cultura; plateste 
contributia anual Monastirei Ivirul, 2 lire pe an. 

Ca superior actual este parintele monah Zozima, basarabean, avand si trei ucenici. 

In biserica este limba romaneasca. 

Chilia ,,Adormirea Maicii Domnului" pe domeniul Monastirei Xiropotanu. 

Chilia aceasta romaneasca este situata pe mosia Monastirei Xiropotanul, in 
apropierea portului Dafm, avand privirea libera asupra marei. 

Superiorul acestei chilii este Ieromonahul Arsenie, roman basarabean, avand si 
cativa ucenici, toti romani. Biserica are hramul ,,Adormirea Maicii Domnului". 

Slujba se face in limba romana. Confratimea acestei chilii are peste 6 pogoane teren 
de cultura, din produsul careia se intretin. Plateste ca contribute catre Monastirea 
proprietara, suma de 2 lire turcesti pe an. 

Chilia Sf. Mucenic Gheorghe (in Capsala). 

Chilia Sf. Gheorghe, situata in Capsala, pe proprietatea Monastirei Pautocrator, are 
ca superior actualmente pe parintele leromonah si duhovnic Gherasim, roman din Saliste 
(Transilvania), care traieste aici de multi ani, in tovarasia catorva ucenici, ce are cu 
dansul, tot romani din Regat si Transilvania. 

In biserica acestei chilii cu hramul Sf. Gheorghe, se slujeste romaneste; iar teren de 
cultura este aproape 4 pogoane, din al carui produs, se intretine confratia. Ei mai dau si 
camere cu chirie pe la alti monahi, fiind cautate locuintele de aici din cauza apropierei de 
Careia. Contributiunea platita Monastirei Pautocratoru este de 5 lire pe an. 

Chilia numita „Intrarea in biserica" 

Aceasta chilie este tot pe proprietatea Monastirei Pantocrator, stapanita actualmente 
de schimonahul Varvara, roman din judetul Tutova, avand si un alt ucenic. 

Are cam trei pogoane teren de cultura; in biserica se slujeste romaneste. Monahii de 
aici se mai ocupa, pe langa cultura terenului si cu cismaria, fiind ciobotari. 

Chilia numita „Sf. loan Teologul". 

Aceasta chilie situata tot pe domeniul Pautocratorului, are ca superior pe romanul 
basarabean Isaia cu 2 ucenici. Biserica are hramul Sf. loan Theologul si are ca un pogon 
de pamant de cultura. Monahii de aici se ocupa cu croitoria si alte mestesuguri manuale. 

Slujbele religioase in biserica se fac tot in romaneste. 

Chilia numita ,,Sf. Ipatie" (la Vatopedi). 

Chilia aceasta romaneasca, este situata pe mosia Monastirei Vatopedi, la departarea 
de Vi ora de la mare. 

Biserica are hramul ,,Sf Ipatie"; terenul de cultura, este aproape 10 pogoane pe 
care se cultiva: vie, maslini, legume felurite si diferiti pomi roditori. 



Documente 1864-1948 225 

Actualmente, este ca superior batranul schimonah Filaret, avand ca ajutor pe 
Ieromonahul Theodosie, impreuna cu alti cativa ucenici, romani transilvaneni, iar unii din 
Regat. 

Chilia aceasta plateste Monastirei Vatopedi ca bir anual, 5 lire turcesti. Toata slujba 
bisericeasca se face in limba romaneasca. 

Chilia numita ,,Sf. Nicolae" din Iufta. 

Tot pe domeniul Monastirei Vatopedi, se gaseste si chilia Sf. Nicolae, situata in 
localitatea numita „Iufta", cu biserica ce are hramul ,,Sf. Nicolae". 

Chilia aceasta zisa a monahului Veniamin, romanul, are teren de cultura, cam 280 
streme sau 33 falci, pe care se cultiva vie, maslini, fanete, alune si tot soiul de legume si 
pomi roditori. 

Aceasta chilie actualmente este trecura sub ingrijirea de aproape a chinoviului 
roman Prodromu, care are aici, detasati mai multi monahi, de a caror soarta se intereseaza 
Prodromitii. Rugaciunile se fac in limba romana si birul anual platit Monastirei Vatopedi 
e de 5 lire pe an. 

Chilia ,,Izvorul Tamaduirei" Capsala (romaneasca) din Valea plangerii. 

Chilia aceasta a carei biserica are hramul ,,Izvorul Tamaduirei", este situata la 
Capsala, in regiunea numita si Valea plangerei, pe mosia Monastirei Vatopedi, careia ii 
plateste un tribut anual de 2 lire. Superiorul ei este parintele Ghemnasie schimonah, 
roman Ploestean, care are pe langa el si 2 ucenici. Are teren de cultura 1 l A pogon cu vie, 
maslini si alti pomi. Monahii acestia, se mai ocupa si cu croitoria. Rugaciunile serviciului 
divin se fac si aici in limba neamului. 

Chilia numita ,,Sf. Gheorghe" din Colciu. 

Aceasta chilie, cu biserica Sf. Mucenic Gheorghe, se gaseste pe domeniul Monastirei 
Vatopedi, la locul numit „Colciu". Are cam 6 pogoane teren cultivabil; legumele, faneata, 
maslinii si intinsa cultura de vie este productia terenului de aici. 

In aceasta chilie romaneasca, se mantuiesc 1 monahi romani, toti din judetele de 
peste Olt, Romanati, Gorj, etc. 

Ca superior proprietar este parintele leroschimonahul Gavril Mateescu, om in 
varsta, inflacarat nationalist. El este nascut in comuna Tariceni din Judetul Gorj si a venit 
in Muntele Athon de acum 33 ani, fiind in etate atunci de 25 ani. 

Tributul anual ce-1 plateste Vatopedului este 5 lire. Rugaciunile se fac in romaneste. 
Monahii de aici, pe langa lucrarea terenului, se mai ocupa si cu pescuitul, cu croitoria, 
ciobotaria si altele. 

Aceasta chilie, fiind la loc izolat, insa cu frumoasa privire catre mare, are ca loc 
necultivabil, parte rapos, parte impadurit pe o intindere de peste 30 pogoane. 

Chilia ,,Na§terea Sf. loan Botezatorul" 

Tot pe domeniul Monastirei Vatopedi, la locul numit ,, Colciu" in apropiata 
vecinatate a chiliei par. Gavriil de mai sus, se gaseste chilia aceasta romaneasca, zisa si 
chilia ieroschimonahului si duhovnic Hie, roman, superior actual al comunitatei numite 
chilii, care cuprinde un numar de 1 monahi si frati, cei mai multi nascuti peste Prut. 

Biserica cu hramul Nasterea Sf. loan, este sub acelasi acoperis cu locuintele 
monahilor. Slujba se face in limba romaneasca. 



226 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Chilia aceasta are 60 streme (15 pogoane) pamant cultivabil. Plateste tribut 5 lire pe 
an monastirei dominante Vatopedi. Monahii de aici se ocupa si cu pescuitul pe mare. 

Chilia numita „Sf. Teodoru" la Cotlomus. 

Chilia aceasta situata in apropiere de Careia, pe domeniul monastirei Cotlomus, 
este romaneasca, stapanita actualmente de superiorul monahul Ioachim, basarabean, cu un 
numar de 10 ucenici, romani de peste Prut. 

Biserica are hramul sfintilor Teodor Tiron si Teodor Stratilat. Are mai multe 
dependinte si teren de cultura in intindere de 10 pogoane, cu vie, maslini, pomi roditori si 
legume felurite. 

Plateste monastirei Cotlomus, cu tribut anual suma de 4 lire turcesti. Rugaciunile 
divine se face in romaneste. 

Pe langa chiliile aratate mai sus sunt si un numar oarecare de colibe, locuite de 
calugari romani, in care se adaposteste cate unul, doi sau chiar mai multi monahi. 

Unele colibe sunt cu bisericuta sub acoperisul lor, iar altele fara biserica. Colibele 
se compun adeseori din 2-4 si chiar mai multe camere. Are teren de cultura si chiar pomi 
roditori, vie, maslini etc., insa intindere mica. Colibiotii cumpara chilia de la Monastirea 
proprietara cu drept de stapanire pana la moarte si chiar cu drept de mostenire la urmasi, 
daca aceasta s-a stabilit prin omologhia relativa. Contributiune platesc si colibiotii; iar 
altii sunt scutiti, avandu-se in vedere saracia lor. 

Acesti ermiti se intretin cu lucrul pamantului; unii care stiu vreun mestesug, cu 
produsul mainilor. 

Sunt insa si din aceia care traiesc din mila altora. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 28, f. 162. 

69 



1909 februarie 12, Bucure§ti. Cererea dr. Pericle Papahagi adresata 
ministrului Afacerilor Straine ad-interim, Ion I.C.Bratianu, de a i se prelungi 
concediul pana la data de 1 aprilie Tntrucat editarea scriitorilor aromani Ucuta, 
Cavalioti si Daniil necesita un studiu prelungit la Biblioteca Academiei. 

Domnule Ministru, 

Subsemnatul, director al liceului roman din Bitolia, fiind insarcinat de D 1 fost Prim- 
ministru Dim. Sturdza cu editarea celor trei scriitori aromani Ucuta, Cavalioti si Daniil, 
care au scris pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, a trebuit sa aman plecarea la postul 
meu pana la tiparirea lucrarii din urmatorul motiv: 

Lucrarea, pe langa o introducere amanuntita, in care se descrie epoca de dezvoltare 
culturala dintre 1760-1810 la Aromani, cuprinde si reproducer ea credincioasa a textelor 
Ucuta - Daniil, precum si trei vocabulare (aroman, albanez, bulgaresc). Deoarece insa 
textele originale nu se gasesc decat in cate un singur exemplar in posesia bibliotecii 
Academiei Romane si deoarece corecturile trebuie facute dupa original, nu le putem face 
decat la biblioteca. 



Documente 1864-1948 227 

Din pricina varietatii de litere, mergand tiparirea foarte incet, abia cate unul sau doua 
spalturi pe zi, desi au aparut 14 coale cop let din 20-22 ce va cuprinde intreaga lucrare, 
respectuos Va rog, Domnule Ministru, sa binevoiti a aproba prelungirea concediului pana la 1 
Aprilie, a. a, pentru a putea duce lucrarea la bun sfarsit. 

Primiti, Va rog, Domnule Ministru, asigurarea inaltei mele stime si consideratiuni. 

Bucure§ti, 12 februarie 1909 Dr. Per<icle> Papahagi 

Domniei sale 

Domnului Ministru al Afacerilor Straine 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 10, f. 1 17. 

70 

1910 martie 16, <Turtucaia>. Memoriul Comitetului Scolii Romane din Turtucaia 
adresat ministrului Afacerilor Straine, Alexandru Djuvara, Tn care solicita ajutor pentru 
construirea unei noi biserici Tntrucat cea veche a fost confiscate de autoritatile bulgare. 

Confidential 

Domnule Ministru, 

In numele coloniei Romane de aici, noi subsemnatii efori ai comunitatii Romane 
din Turtucaia (Bulgaria) gratie binevointei Guvernului Roman, Turtucaia a fost singurul 
orasel din dreapta Dunarii ai carui locuitori se bucura de norocul de a avea o scoala a lor 
proprie cu un numar de elevi si eleve de aproape 260, a carei existenta dupa putinele 
resurse care s-au gasit prin cartile bisericesti si altele, e de la anul 1774, in care timp s-a 
inceput si punerea unui Sf. locas bisericesc, incepand cu preotul Rusu Saru hirotonisit 
preot din invatator, numit pe atunci ,,dascal". 

De la aceasta epoca pana la anul 1862, aici a existat o singura biserica romaneasca 
cu un singur preot pe care nu-i enumeram neper mitandu-ne spatiul, insa de la sus numita 
data s-a construit o noua biserica, care exista si pana astazi. 

La construirea acestei biserici, cum din fire romanul e foarte nobil si ospitalier, a 
primit impreuna cu locuitori bulgari de aici, care nu erau la numar decat maximum 1 00 de 
familii, sa contribuie si ei la construirea acestui locas dumnezeiesc, dandu-le dreptul de a 
avea si ei un preot bulgar si un cantaret, pentru care scop s-a hirotonisit primul preot, cu 
care s-a inceput era preotilor bulgari si serviciul religios in limba bulgara. 

Romanii de la aceasta data aveau doi preoti romani si un cantaret, pana la 1875, 
cand s-a hirotonisit inca un preot roman, facandu-se la numar trei, deoarece numarul 
locuitorilor romani era de 600-700 familii, in conditiuni ca preotii romani sa slujeasca trei 
saptamani de-a randul si a patra eel bulgar, fiind in dreapta cantaretul roman si in stanga 
eel bulgar, aceasta situatiune a durat pana in 1880, dupa construirea principatului bulgar, 
cand din diferite cauze, Mitropolia din Rusciuk, pe unul din preotii romani 1-a permutat la 
Silistra, pe al doilea 1-au exclus cu desavarsire, iar pe cantaretul roman 1-a mutat din 
strana dreapta in cea stanga, sub motivul ca Bulgaria fiind stapana i se cuvine cinstea de a 
fi in dreapta cantaretul lor. Toate acestea s-au facut cu multa greutate caci romanii care 



228 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

erau in dreptul lor ca numar mai mare de locuitori nu cedau, insa din evlavie catre 
Mitropolitul din Rusciuk care a venit in persoana a convinge pe bunii crestini romani, au 
cedat, multumindu-se si cu aceste privilegii, numai cat pot auzi serviciul religios in limba 
lor nationals. 

Asadar, din cele aratate mai sus, romanii au ramas cu un singur preot si cantaret ca 
si bulgarii. 

In anul 1881 Mitropolia Bulgara din Rusciuk a mai trimis inca un preot bulgar, asa 
ca pana la anul 1888 au fost doi preoti bulgari si unul roman, cand spre nefericirea 
romanilor, preotul roman a incetat din viata, asa ca romanii la aceasta data, raman fara 
nici un preot, si numai cu un singur cantaret, ramanand ca serviciul religios sa se faca in 
limba romana de un preot bulgar si aceasta in urma marilor staruinte din partea romanilor, 
si cu promisiune ca sa-si aduca un preot roman din tinutul Vidinului. 

Cu toate ca gasisera un preot roman care voia cu tot dinadinsul sa se permute aici, insa 
tot amanandu-se din zi in zi numirea sa, vine nenorocitul eveniment al conflictului din 1900 
cand guvernul bulgar initiaza pe locuitorii bulgari din Turtucaia, a se rascula spre a izgoni 
singurul cantaret roman din biserica si interzicand orice serviciu religios in limba romana in 
acest locas dumnezeiesc, sub cuvant ca e biserica lor, care au ingrijit-o de la liberarea 
Bulgariei pana la aceasta data. 

Cu toate protestarile facute din partea romanilor de a li se reda dreptul ce au avut 
asupra bisericii si asupra personalului bisericesc, au ramas nule. 

Din situatiunea aratata mai sus dupa cum vedeti Domnule Ministru, singura cetate 
romana din partea dreapta a Dunarii ce mai exista cu sentimente rationale, gratie scoalei 
sale care este intretinuta de guvernul roman, este or<asul> Turtucaia, si singura dorinta 
mai ramane de acum inainte locuitorilor romani din Turtucaia de realizat, construirea unui 
locas in care sa preamareasca pe Dumnezeu in limba stramoseasca, dorinta, care prin 
perseverenta ce-i caracterizeaza, nu le va fi prea greu de realizat. 

Pentru acest scop guvernul roman a avut bunavointa de a ne admite un ajutor pentru 
cumpararea unui loc, pentru a construi un locas dumnezeiesc, dar necorespunzand 
cerintelor, atat din punctul de vedere al situatiunii sale, cat si din aceea ca era insuficienta 
suprafata, a ramas sa indicam o alta pozitiune si alt loc cu mai mare suprafata, in 
mahalaua romaneasca, pentru care Va rugam Domnule Ministru, cu eel mai profund 
respect sa binevoiti a dispune pentru inceput acordarea unui ajutor de 25000 lei pentru 
cumpararea locurilor din alaturata schita pentru ca sa se construiasca un locas 
dumnezeiesc, in care sa preamareasca pe Dumnezeu in limba lor stramoseasca, pe care si- 
au pastrat-o de sute de ani, trecand prin cele mai teribile evenimente si expusi la fel de fel 
de neajunsuri si sicanii nepermise pentru deznationalizarea lor. 

Totodata, pentru a nu pierde ocazia cea mai favorabila, cand de bunavoie se 
cedeaza de bunii romani din alaturata schita cu preturile cele mai mici, entuziasmati de 
faptul ca vor fi unii din cei care au putut contribui la indeplinirea inaltului scop ce se 
urmareste, Va rugam Domnule Ministru, cu eel mai profund respect sa binevoiti a 
dispune sa se libereze cat va fi posibil mai curand suma de 5000 lei spre a se da ca acont 
vanzatorilor. 



Documente 1864-1948 229 

Binevoiti, va rugam, Domnule Ministru, a primi asigurarea prea distinsei noastre 
consideratiuni. 

Pre§edinte, Nicolae Jevcov Papa 
Membri: Anghel Stamatescu 
V, Cristescu 
Tudor M. Chelu 
VladK. Palantd 
Ion T. Caraghios 
MM. Kirsizu 
Domniei sale 

Domnului Ministru al Afacerilor Straine Bucure§ti 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 18, f. 62-63. 



71 

1911 martie 15, lanina. Adresa revizorului scolar P.Civica pentru consulul 
Sebastian Grecianu privind numirea preotului Gheorghiadi <lon Gheorghiu> Tn 
Paleohori-Laista unde ar putea sluji mai bine cauza nationala a romanilor din 
circumscriptia lanina. 

Consulatul Roman la lanina 

Nr. 119 lanina, 1 5 martie 1911 

Domnule Consul, 

Am onoare, a va aduce la cunostinta ca in comunele Paleohori-Laista, Dobrinova, 
Leasnita (Zagor), am putea incepe actiunea culturala nationala si am putea razbi in aceste 
comune, unde cultura greceasca de scoli a prins radacini, daca ne-am servi de parintele 
Gheorghiade, care este originar din Paleohori-Laista. 

Sf. Sa, fiind un cleric, ar putea mai bine propaga printre concetatenii sai 
sentimentul national si va reusi daca va lucra cu zel, devotament si in mod chibzuit, a 
aduce treptat, treptat, la constiinta nationala pe concetatenii sai. 

Deci in interesul actiunii nationale ce voim sa incepem in sus-zisa regiune, 
subsemnatul, gasesc de cuviinta ca parintele Gheorghiade este nimerit a fi utilizat 
exclusivamente numai in Paleohori-Laista; deci ar fi bine ca Sf. Sa sa fie transferat in 
Paleohori-Laista, conscriptia lanina, unde deja se gaseste, ramanand ca Sf. Sa in 
intelegere cu concetatenii sai, sa indeplineasca formalitatile cerute, spre a fi recunoscut de 
autoritatile locale ca popa roman in sus-zisele comune. 

Primiti, va rog, Domnule Consul, incredintarea prea inaltei mele consideratiuni si 
stime. 

Revizor, 
(ss) P. Civica 
Domniei sale 
Domnului Sebastian Grecianu, Consul Regal al Romaniei 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 26, f 79. 



230 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

72 



1911 aprilie 9. Extras din Bugetul §colilor si Bisericilor Romane din Turcia si 
Bulgaria pe anul 1911-1912, capitolul cu bursierii din tara si din strainatate. 

Ministerul Afacerilor Straine, Serviciul §colilor si Bisericilor Romane din Turcia 
si Bulgaria „Bugetul §colilor si Bisericilor Romane din Turcia si Bulgaria pe exercitiul 
1911-1912" 

Bursierii din strainatate 



Nr. 
crt. 


Nume si 
prenume 


Facultatea la 

care 

urmeaza 


Localitatea 


Din ce 

an e 
bursier 


Din ce 
an de 
studiu 


Bursa 
lunara 


Observatii 


1 


Andrei 
Glavina 


§c. Normala 


Capo d-Istria 


1908 


- 


150 


pana la 1 

septembrie 

1911 


2 


Al. 

Papacosta 


Economia 
Politica 


Paris 


1909 


2 


250 


Pana la 1 
septembrie 

1912 


3 


Osman 
Bectas 


Teologie 


Cairo 


1909 


2 


120 




4 


Tascu 
Pucerea 


§t. chimice 


Geneva 


1910 


2 


400 


pana la 1 
august 1913 


5 


Marcu Beza 


Litere 


Londra 


1909 


2 


200 


pana la 1 

septembrie 

1911 


6 


Marcu Beza 


Litere 


Londra 


- 


- 


300 


cheltuieli 

pentru 

introducerea in 

tara 


7 


I. Bura 


Finante 


Paris 


1910 


2 


250 


pana la 1 

septembrie 

1911 



Bursierii din tara si Turcia 



Nr. 
crt. 


Nume si 
prenume 


Facultatea la 
care urmeaza 


Localitatea 


Din ce 

an e 
bursier 


Din ce 
an de 
studiu 


Bursa 
lunara 


Observatii 


1 


Tofa C. Petre 


Medicina 


Bucuresti 


1907 


6 


50 


extern cu 
40 lei lunar 


2 


Dan Constantin 


Medicina 


Bucuresti 


1907 


5 


50 


extern cu 
40 lei lunar 


3 


I. A. Mihail 


Medicina 


Bucuresti 


1907 


5 


50 


extern cu 
40 lei lunar 


4 


Dicea Dimitrie 


Medicina 


Bucuresti 


1910 


5 


70 





Documente 1864-1948 



231 



5 


Nastu Arhonde 


Medicina 


Bucuresti 


1908 


4 


70 




6 


C . Constantinescu 


Medicina 


Bucuresti 


1907 


4 


70 




7 


Atanasescu Petre 


Medicina 


Bucuresti 


1909 


3 


70 




8 


Chiale Atanasie 


Medicina 


Bucuresti 


1909 


3 


70 




9 


Sufleri 
Constantin 


Medicina 


Bucuresti 


1909 


3 


70 




10 


Ciapara Tache 


Medicina 


Bucuresti 


1908 


3 


50 


extern cu 
40 lei lunar 


11 


Topa Petre 


Medicina 


Bucuresti 


1909 


2 


70 




12 


Buia Ion 


Medicina 


Bucuresti 


1909 


2 


40 


extern cu 
50 lei lunar 


13 


S. Popa Sotir 


Medicina 


Bucuresti 


1910 


2 


70 




14 


Naum Ionescu 


Medicina 


Bucuresti 


1910 


2 


70 




15 


Petrasnicu Sterie 


Medicina 


Bucuresti 


1910 


1 


70 




16 


Gg. Nena 


Medicina 


Bucuresti 


1910 


1 


70 




17 


Busacu 
Constantin 


Medicina 


Iasi 


1909 


4 


70 




18 


I. N. Foti 


Litere 


Bucuresti 


1908 


4 


70 


inscris la 
1907-1908 


19 


Petre G. Marcu 


Litere 


Bucuresti 


1908 


4 


70 


inscris la 
1907-1908 


20 


Boga Leon 


Litere 


Bucuresti 


1910 


3 


70 


inscris la 
1908-1909 


21 


Grigore Magiari 


Litere 


Bucuresti 


1910 


2 


70 


inscris la 
1909-1910 


22 


N. Smina Zisi 


Arhitectura 


Bucuresti 


1909 


3 


70 




23 


D. Petrescu 


Arhitectura 


Bucuresti 


1910 


1 


70 




24 


D m Elvira 
Maimuca 


Centrala de 
fete 


Bucuresti 


1906 


7 


50 




25 


D m Maria N. 
Popa Gh. 


Conservator 


Bucuresti 


1906 


- 


50 




26 


Pantazi Mihai 


Liceu 


Bucuresti 


1909 


- 


50 




27 


D- Eliza 
Papacosta 


Gimnaziu 


Bucuresti 


1908 


2 


40 




28 


D a Eva Saru 


Sc. prof. 
gr.H 


Bucuresti 


1909 


2 


60 




29 


D m Margareta 
Pocletaru 


Sc. prof. 
gr.H 


Bucuresti 


1910 


1 


60 




30 


D- N. Speranta 


Azilul Elena 
Doamna 


Bucuresti 


1908 


- 


10 


Bursiera a 

Min. de 

instr. 


31 


D m Hrisicu Maria 


Azilul Elena 
Doamna 


Bucuresti 


1908 


- 


10 


Bursiera a 

Min. de 

instr. 


32 


D m Apostol 
Domnica 


Azilul Elena 
Doamna 


Bucuresti 


1910 


- 


10 


Bursiera a 

Min. de 

instr. 



232 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



33 


IonM. 
Constantin 


Seminarul 
Central 


Bucuresti 


1908 


3 


10 


Bursier al 

Min. de 

instr. 


34 


Spiru Gg. 


Seminarul 
Central 


Bucuresti 


1910 


1 


10 


Bursier al 

Min. de 

instr. 


35 


Gg. Popa Tanase 


Seminarul 
Central 


Bucuresti 


1910 


1 


10 


Bursier al 

Min. de 

instr. 


36 


Papazisi Panaioti 


Seminarul 
Central 


Bucuresti 


1908 


3 


10 


Bursier al 

Min. de 

instr. 


37 


Marinescu Gg. 


Liceul Sf. 

Sava 


Bucuresti 


1909 


- 


10 


Bursier al 

Min. de 

instr. 


38 


Niculescu T. 
Nicolae 


Sc. Normala 


Campulung 


1909 


2 


10 


Bursier al 

Min. de 

instr. 


39 


Dumitrescu Gg. 


Sc. Normala 


Craiova 


1909 


2 


10 


Bursier al 

Min. de 

instr. 


40 


Constantinescu 
Arsene 


Sc. Normala 


Craiova 


1909 


5 


10 


Bursier al 

Min. de 

instr. 


41 


T. Statu 


Drept 


Constantinopol 


1911 


1 


250 


pana la 1 

aprilie 

1913 


42 


N. T. Docea 


Drept 


Salonic 


1908 


4 


70 




43 


Dumitru 
Hagigogu 


Drept 


Salonic 


1908 


2 


70 




44 


Pericle Goga 


Drept 


Salonic 


1908 


2 


70 




45 


Tascu Linga 


Drept 


Salonic 


1910 


1 


70 




46 


Gg. Tararescu 


Drept 


Salonic 


1910 


- 


70 




47 


bursa vacanta 


Drept 


Salonic 


- 


- 


70 




48 


Taxe de inscriere 
pentru studentii 
din Salonic 


Drept 


Salonic 


- 


- 


20 




49 


Carti pentru 
biblioteca 
studentilor din 
Salonic 


Drept 


Salonic 


- 


- 


15 




50 


I. Bibescu 


Lie. Galata 
Serai 


Constantinopol 


1909 


- 


- 


920 anual 


51 


P. Papa Sterie 


Lie. Galata 
Serai 


Constantinopol 


1909 


- 


- 


920 anual 


52 


Carti si diferite 
rechizite sc. 
pentru cei 7 elevi 
de la Galata 
Serai 


Lie. Galata 
Serai 


Constantinopol 


- 


- 


- 


300 anual 



Documente 1864-1948 



233 



53 


Cheltuieli de 
drum pentru cei 
7 elevi de la 
Galata Serai 


Lie. Galata 
Serai 


Constantinopol 


- 


- 


- 


200 anual 


54 


Petre Iogu 


Scoala 
militara 


Constantinopol 


1910 


2 


40 




55 


Masu Traian 


Scoala 
militara 


Constantinopol 


1911 


2 


40 





Recapitulare: 

1. Bursieri din strainatate 12540 lei 

2. Bursieri din tara si Turcia 34800 lei 

Total general 47340 lei 

9aprilie 1911 

Ministru, T. Maiorescu Seful serviciului, G. C. Ionescu 

> A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor $i Instructiunii Publice, dosar 3090/191 1, f.14-15. 



73 



1911 mai 11, Salonic. Norme pentru alegerea Eforiilor §colare din Monastir, 
Salonic §i lanina. 

Ministerul Afacerilor Straine Copie 

Norme pentru alegerea Eforiilor 

Alegerea membrilor Eforiilor scolare din Monastir, Salonic si lanina se face odata 
la doi ani in ziua de 10 iulie, de catre reprezentantii comunitatilor din circumscripta 
respectiva, reuniti in congres in cele 3 orase mentionate. Fiecare comunitate nu va avea 
decat un singur vot oricati delegati ar trimite, iar fiecare delegat nu va putea vota decat 
pentru o singura comunitate prin delegatiune. 

Mentorii Eforiei pot fi alesi printre persoanele domiciliate in orasele de resedinta 
sau in alte localitati, cu conditiunea insa de a nu avea la pasivul lor fapte infamante, in 
care caz alegerea lor nu va fi recunoscuta. 

Eforia se alcatuieste din 5 membri, din care doi din popor, doi membri ai corpului 
didactic si un preot. 

In ce priveste circumscriptiunea Salonic, unde corpul profesoral al scoalei 
comerciale nu poate avea nici un amestec cu Eforia, aceasta scoala apartinand guvernului 
roman. Eforia se va alcatui din trei membri din popor, un institutor si un preot. 

Membrii corpului didactic al scoalei comerciale nu participa la alegeri si nu sunt 
eligibili. 

Presedintele si vice-presedintele Eforiei trebuie sa fie domiciliati in orasul de 
resedinta. Secretarul compatibil al comitetului va indeplini si functia de secretar al Eforiei. 

Pentru chestiuni de interes general ale poporului roman, cele trei Eforii vor delega 
din sanul lor cate una sau doua persoane, care se vor intalni in consiliul general la Bitolia 
sau Salonic, pentru a hotari asupra mijloacelor necesare dezlegarii cestiunilor pendinte. 



234 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Nici un demers nu se va face in acest sens fara incuviintarea consulatului respectiv. 

Toti membrii Corpului didactic si preotesc precum si alte persoane subventionate 
de statul roman, vor lucra numai dupa indicatiunile date de Eforie, cu aprobarea 
Consiliului; orice abatere va fi pedepsita. 

Se accepteaza personalul Scoalei Comerciale din Salonic, care cade exclusiv sub 
autoritatea Consulatului General local. 

Valabilitatea mandatului de Efor, este in principiu doi ani. 

Eforiile actuale (Bitolia, Salonic, lanina) vor fi reinnoite conform dispozitiunilor de 
fata, in ziua de 10 iulie 1911. 

Functiunea Eforiilor este onorifica. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 34, f. 326. 



74 

1911 mai 26, lanina. Transcrierea facuta de Ion Ciulli (traducator) convorbirii 
dintre consulul S. Greceanu si guvernatorul general de lanina, cu privire la 
situatia preotului Ion Gheorghiadi. Rezulta masurile restrictive luate de 
autoritati, la presiunile clerului grec, Tmpotriva preotilor romani din Turcia. 

Consulatul Roman la lanina 

Nr. 263 

Domnule consul, 

Conform regulei, am onoarea a rezuma mai jos convorbirea ce a avut loc astazi prin 
talmacirea mea, intre Domnia Voastra si Guvernatorul General de lanina cu privire la 
Parintele Ion Gheorghiadi. 

La aratarea Domniei Voastre cum ca din informatiuni oficiale ce aveti, ar rezulta ca 
masura luata in 1909 contra preotului nu a fost ordonata de Ministerul Imp<erial> de 
Interne, cum s-a spus atunci, ci ar fi rezultatul uneltirilor grecesti din localitate, Valiul a 
raspuns ca de buna seama au fost reclamatiuni din partea grecilor la Constantinopol, dar 
ca ordinul emana de acolo. 

La aratarea Domniei Voastre cum ca la Ministerul Imp<erial> de Interne s-a 
afirmat contrariul acum, in urma, Valiul a spus ca la mijloc pare a fi o confuziune. 

„Am fost intrebat de Minister mai daunazi a zis Excelenta Sa, de ce 1-am izgonit pe 
acel preot, si am raspuns ca eu nu 1-am izgonit, dar ca dansul a plecat de buna voie, 
anume pentru ca sa scape de aplicarea masurei prescrise contra lui de Minister, consistand 
in aducerea sa inaintea autoritatii si dezbracarea sa de vesmintele preotesti. In raspunsul 
meu am aratat chiar Ministrului Nostru si data ordinului sau din 1909 privind la preot." 

Apoi Valiul a chemat pe Seful Arhivelor si a cerut dosarul, din care a scos 
telegrama Ministerului din 1909 si a citit-o, iar eu v-am tradus-o. Telegrama spunea ca, 
conform cererii Patriarhului, preotul grec Ion Gheorghiadi sa fie adus la autoritate si 
dezbracat de hainele sale preotesti. Excelenta Sa a adaugat ca privind acea telegrama si 
pentru a evita un scandal penibil, 1-am instiintat pe preot de ce-1 asteapta si ca atunci 
Parintele Gheorghiadi a venit la el si 1-a rugat sa-i acorde un termen pentru regularea 
afacerilor sale, dupa care va parasi localitatea. „I-am acordat bucuros acest termen", a zis 



Documente 1864-1948 235 

Valiul, „lasandu-l liber sa mearga unde o pofti. Dupa cateva zile preotul a si plecat. Anul 
trecut am aflat ca s-a reintors in Vilaet si cum grecii au inceput a reclama, 1-am prevenit 
pe preot sa se tie linistit in comuna sa natala si 1-am lasat in pace, dupa cum v-am asigurat 
la intervenirea Domniei Voastre de atunci." 

La observarea Domniei Voastre ca la Ministerul de Interne s-a spus acum in urma 
ca preotul Gheorghiadi a fost si este liber de a circula in Turcia nesuparat de nimeni si ca 
prin urmare ar putea sa vie si la Ianina, Valiul a raspuns ca riguros nu este asa, caci 
Ministerul nu a revocat inca aici ordinul sau anterior privitor la dezbracarea Preasfmtiei 
sale de hainele sale preotesti, astfel ca s-ar intelege ca ar putea veni si la Ianina insa in 
haine civile. 

La aratarea Domniei Voastre amicala ca acel ordin privea pe preotul grec 
Gheorghiadi, pe cand Parintele se afla in serviciul bisericilor aromane si ca personalul 
bisericesc si didactic aroman ar trebui aparat contra intrigilor si uneltirilor locale grecesti, 
Valiul a raspuns: 

„Pana acum am vorbit impreuna prieteneste, acum am sa ies insa cu totul din rolul 
meu de Valiu si am sa va vorbesc confidential nu numai ca unui bun amic dar chiar ca 
unui frate. 

Dupa cum stiti, noi am aparat intotdeauna, pe cat se poate pe aromani si interesele 
lor, intrucat ei sunt buni supusi otomani si oameni pacinici, prin urmare si pe corpul 
didactic si ceilalti agenti ai Domniei Voastre. Eu stiu bine cine sunt agentii Domniei 
Voastre de propaganda si ii toleram pe cata vreme ei procedeaza cu tact. Eu nu ma 
conduc deci dupa intrigile grecilor, dar in ce priveste pe preotul in chestiune, voi observa 
ca el deocamdata nu se afla in serviciul nici unei biserici aromane, neexistand nici una in 
acest vilaet si ca deci nu poate fi decat un agent de propaganda. Ca atare insa e foarte rau 
ales, caci un agent de propaganda trebuie sa lucreze in ascuns, dar nu sa bata la ochi deja 
prin portul sau preotesc. Apoi, nu inteleg ce folos pot avea romanii dintr-un asemenea 
agent, care nu se recomanda nici prin purtarea, nici prin tactul sau si-si permite chiar aici 
la Ianina, in mijlocul elementului grecesc, de a profera ofense la adresa Patriarhului, dand 
loc la neincetate reclamatiuni, care creeau numai dificultati autoritatilor. Veti intelege 
deci ca nu putem permite o asemenea propaganda agresiva si de provocatiuni, care numai 
in folosul aromanilor nu poate fi." 

Valiul a incheiat prin obisnuitele asigurari de simpatie si neclintita bunavointa. 

Binevoiti a primi, Domnule Consul, incredintarea adancului meu devotament. 

(ss) T. Ciulli 

Subsemnatul certific ca intr-o discutie ce am avut, acum in urma [...] a facut acelea§i 
declaratiuni ce colegul meu Dl. T. Ciulli le expune mai sus 

(ss) C. V. Adam 

Domniei Sale 

Domnului S. Greceanu, Consul Regal al Romaniei la Ianina. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 26, f. 86. 



236 §coli si biserici romdnesti din Peninsula Balcanicd 

75 

<1911>. Instructiuni pentru oficiile consulare romane din Turcia cu privire la 
raporturile dintre ele si Eforiile scolare. 

Instructiuni confidentiale pentru oficiile consulare cu privire la raporturile dintre 
ele si Eforiile scolare 

Membrii comunitatilor si ai corpului didactic secundar, primar si preotesc se vor 
adresa in scris Eforiei respective, pentru orice afacere a lor; raspunsul le va fi dat tot astfel 
in urma discutiei si reaprobarii cererii. 

De regula sedintele Eforiei vor avea loc o data pe saptamana, la ziua si ora de mai 
inainte fixate, numai pentru sedintele extraordinare, secretarul Eforiei, din ordinul 
Presedintelui, va convoca in mod special pe membri, comunicand si Consulatului 
motivul, ziua si ora intrunirii. 

Vicepresedintele, impreuna cu unul din membri, poate convoca pe ceilalti, in caz de 
refuz dovedit din partea presedintelui de a face aceasta, cand afaceri grabnice ar reclama-o. 

Persoanele care doresc sa ocupe locuri in invatamant se vor adresa prin petitiune 
Presedintelui Eforiei, Presedintelui comunitatii de unde locul este vacant sau revizorului 
scolar respectiv, acestia din urma vor transmite cererea Eforiei impreuna cu avizul lor. 

Numirile si transferarile propuse de Eforie nu pot fi facute decat cu avizul 
revizorului scolar respectiv si cu aprobarea Consulatului, data sub rezerva confirmarii 
ulterioare a Ministerului. 

Schimbarile propuse Eforiei de catre comunitati si revizori scolari pe ziua de 1 
septembrie vor fi discutate de Eforie intre 1-10 iulie, iar rezultatul spus Consulatului 
inainte de 3 1 ale aceleiasi luni, iulie. 

Comunicarile relative la aceste schimbari vor fi adresate interesatilor numai dupa 
aprobarea Consulatului si instiintarea la timp a Ministerului, prin revizoratele scolare, 
prin membrii invatamantului primar si prin directiunile respective, pentru membrii 
invatamantului secundar. 

Aceste comunicari vor purta formula: 

„ Din ordinul Eforiei scolare " 

Pentru schimbarile de personal dintre o circumscriptiune si alta, Eforiile se vor 
intelege mai inainte intre dansele, iar rezultatul va fi supus aprobarii Consulatului cu 
incuviintarea Ministerului. 

Mijlocirile necesare pe langa autoritatile locale vor fi facute de catre Eforie, luand 
mai intai intelegere cu Consulatul. Daca natura afacerii o reclama, se poate chema la 
resedinta una sau doua persoane din comunitatea interesata, care sa insoteasca Eforia in 
demersurile sale, aceasta insa numai cu consimtamantul prealabil al Consulatului. 

Pentru admisiunea bursierilor in scolile cu internat, Eforiile se vor intelege intre 
dansele, pe baza tablourilor prezentate de directiunile respective si cautand, pe cat posibil, 
a lua elevi din toate circumscriptiile. 

Pentru scoala comerciala din Salonic, cererile de bani vor fi adresate sau transmise 
directiunii scoalei, care le va returna Consulatului. 



Documente 1864-1948 237 

Anteproiectul de buget al fiecarei circumscriptii scolare se va alcatui de Eforie in 
intelegere cu revizorii scolari pentru invatamantul primar si cu directiunile respective 
pentru invatamantul secundar, in limitele sumei fixate mai dinainte si comunicate Eforiei 
de catre Consulat. 

Proiectul, astfel alcatuit, va fi depus la Consulat pana la 1 decembrie si nu va putea 
fi pus in aplicare decat dupa examinarea si incuviintarea lui de catre Minister, comunicata 
Eforiei prin Consulat. 

Eforia va putea acorda concediu membrilor invatamantului secundar, primar si 
preotesc eel mult o luna pe an, numai cu consimtamantul comunitatii respective sau 
natiunii si cu avizul favorabil al revizorului. Incuviintarea Consulatului este 
indispensabila. 

Persoana care pleaca in concediu trebuie sa lase un substitutor, iar aceea care 
paraseste postul fara concediu pierde subventia pe timpul cat a lipsit. Concedii mai lungi 
de o luna nu se pot acorda decat de Ministru cu propunerea Eforiei si avizul favorabil al 
Consulatului. 

Lipsa de la post fara concediu timp de eel putin o luna atrage dupa sine pierderea 
postului. 

In cazuri de indisciplina si abateri de la datorie a membrilor corpului didactic 
secundar, primar, preotesc si medical, precum si a oricaror alte persoane subventionate de 
statul roman, comunitatile sau directiunile respective sunt tinute a raporta cazul Eforiei 
centrale care, de va gasi cu cale, va hotari si propune Consulatului spre aprobare pedeapsa 
meritata. 

Oricare ar fi pedeapsa, ea nu poate fi aplicata decat cu aprobarea Consulatului. 

Gradatiunea pedepselor va fi: 

1) Avertismentul in scris 

2) Amenda cu pierderea subventiei pana la 1 zile 

3) Suspendarea din serviciu cu pierderea subventiei de la 10-30 zile 

4) Transferarea in alta localitate 

5) Destituirea din serviciu 

Pedepsele N e 3, 4 si 5 nu se vor aplica decat numai in urma aprobarii data de 
Minister, pe temeiul motivelor comunicate de Consulat. 

Revizorii scolari si Consulatul au dreptul de a cere din oficiu pedepsirea pentru 
actele de nedisciplina, abuzuri, abateri si oricare alte neregularitati in serviciu. 

In caz de refuz al Eforiei, Consulatul poate aplica pedeapsa ce va crede de cuviinta, 
raportand cazul Ministerului. 

In cazurile grave ce ar atrage destituirea, Eforia, cu consimtamantul Consulatului 
sau Consulatul insusi pot suspenda pe culpabil pe timp nedeterminat, pana la comunicarea 
hotararii Ministerului. 

In ce priveste scoala comerciala din Salonic, se va urma tot dupa normele de mai 
sus, in ce priveste gradarea sau aplicarea pedepselor, cu deosebirea, ca singur Consulatul 
General din localitate are a se pronunta asupra lor, sub rezerva aprobarii ulterioare a 
Ministerului. 

Orice pedeapsa aplicata de Consulat sau Eforii, precum si concediile acordate, se 
vor comunica lunar Ministerului pentru a fi notate in statele personale ale celor in drept. 



238 §coli §i biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Eforia este tinuta a se consulta cu reprezentantii comunitatilor in toate chestiunile 
privitoare la interesele lor. 

In general, orice dispozitie se va gasi cu cale sa fie aplicata de carre Eforie, trebuie 
sa fie aprobata prealabil de carre Consular. 

Orice neintelegere, la care ar da nastere aplicarea interdictiilor de mai sus, va fi 
adusa la cunostinta Ministerului de carre Consulat, facandu-se in acelasi timp si propuneri 
penrru modificarile necesare de inrrodus. 

Eforiile actuale nu au caderea de a se ocupa de afacerile de pe o comunitate 
necuprinsa in circumscriptiunea mandatului respectiv. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 34, f. 327-329. 

76 

1912 aprilie 26, Turtucaia, Bulgaria. Memoriul directorului scolii romanesti din 
Turtucaia adresat Tn numele locuitorilor romani din aceasta localitate consulului 
general al Romaniei, Al. Padeanu, Tn care solicita drept de a avea preot care 
sa oficieze Tn limba romana Tn biserica zidita de ei sau sa li se permita de catre 
autoritatile bulgare sa construiasca o noua biserica. 

Consulatul Roman 

Confidential Turtucaia, 26 aprilie 1912 

Nr. 391 

Domnule Consul General, 

In urma conflictului romano-bulgar din 1900, noi romani din Turtucaia in tot 
timpul de atunci si pana in prezent, am fost sub ispitele si sovinismul bulgar, care si pana 
in momenrul de fata n-au incetat atat direct cat si indirect, isi arata pe fata ura si 
dusmania ce hranesc in suflet penrru tot ce este romanesc. 

In mai multe randuri, Guvernele bulgare au intervenit penrru a ni se reabilita 
dreprurile noastre nationale: sa ni se inapoieze biserica cea cladita de parintii nostri in 
timpul cand in Turtucaia nu existau decat 3-4 familii bulgare sau sa ni se dea voie a avea 
un preot si un cantaret roman in biserica sau sa ni se dea voie a cladi o noua biserica 
romaneasca. 

De la 1900, cand s-au izgonit preorul si cantaretul roman din biserica si pana in 
prezent n-am incetat a face mereu cereri fata de Guvern, Sinod si Mirropolie de a ni se 
reabilita dreprurile noastre pe care le prevad legile bulgare si canoanele bisericesti sau se 
a avea si noi un preot si cantaret roman sau a ni se permite a cladi o noua biserica 
romaneasca. 

Guvernul actual a avut, se vede, bunavointa de a da ascultare cererilor noastre de 
mult asteptate, vrand insa a sonda in prealabil ideea populatiei din localitate. 

In cursul lunii acesteia, la 19 aprilie, a avut loc o inrrunire pur si simp la national 
bulgara la subprefecrura din localitate. Mare mi-a fost surpriza, cand am auzit ca acea 
sedinta a fost una din cele mai secrete, iar in urma dezbaterilor din partea sovinistilor s-a 
luat decizia ca sub nici un cuvdnt sa nu se permita romanilor sa aiba preotul si cantaretul 
lor in biserica. 



Documente 1864-1948 239 

Domnule Consul General in dorinta de a ne pastra mai bine limba, obiceiurile si 
credinta noastra stramoseasca, venim cu aceasta a va ruga sa binevoiti a comunica 
Ministerului Afacerilor Straine de la Bucuresti ca sa intervina pe langa legatia bulgara de 
acolo si a comunica legatiunei noastre din Sofia sa mijloceasca pe langa guvernul actual, 
care are bunavointa fata de romanii din Bulgaria, ca sa ne permita sa avem preotul si 
cdntdretul nostru in biserica ziditd de noi sau sa ne permita a cladi o noua biserica 
romdneasca. 

Binevoiti, va rog, Domnule Consul General a primi asigurarea distinsei noastre 
stime si consideratiuni. 

In numele locuitorilor romani din Turtucaia. 



Directorul scolii 
(s.s.) indescifrabil 



Domniei Sale 
Domnului Al. Padeanu 



> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.18, f. 72. 



77 

1912 iunie 25, Monastir. Raportul consulului Romaniei la Monastir, 
G.C.Ionescu, adresat ministrului de Finante, Theodor Rosetti, §i pre§edintelui 
Consiliului de Mini§tri, ministrul Afacerilor Straine, Titu Maiorescu, privind 
traducerea Bibliei Tn dialectul macedo-roman. Referatul facut la raport propune 
participarea unui numar mai mare de intelectuali aromani care sa faca parte 
din colectivul de traducatori si participarea aromanilor bogati, cu donatii, la 
editarea Bibliei, pentru ridicarea constiintei lor nationale. 

Consulat Royal de Roumanie 

Nr. 770 Monastir, 25 iunie 1912 

Domnule Presedinte al Consiliului, 

Referindu-ma la ordinul Excelentei Voastre N e 13262/a.c. am onoarea a va 
comunica urmatoarele: 

Pentru traducerea Bibliei in dialectul macedo-roman m-am adresat D— profesori T. 
Capidan, Coe Adam, G.Zuca si G. Cosmescu. Primii doi au si studii teologice, ceea ce e 
potrivit lucrarii ce proiecteaza, fiind vorba despre o carte religioasa. 

Cartea ce mi s-a trimis de catre Minister e editia Societatii de Biblii britanica si 
contine 519 foi, pe care m-am gandit sa le impart la 5 persoane, pentru a fi traduse. 

Nu se poate distribui aceasta munca la un numar mai mare de profesori si institutori, 
deoarece ar iesi lucrarea foarte variata ca expresiuni si limba in genere, stiut fiind ca 
dialectul macedo-roman nu se vorbeste la un fel nici chiar in acelasi tinut, fiind deosebit de 
la comuna la comuna. In aceste conditii, revederea manuscriselor in urma de o singura 
persoana ar insemna schimbarea intregii lucrari, ceea ce ar fi o munca grea si de prisos. 



240 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



xl 



In convorbirea ce am avut cu personalul de mai sus, lipsind numai D Cosmescu, 
am convenit asupra felului lucrarii si timpului cand ar putea fi gata (pana in septembrie 
a.c), dar nu ne-am putut intelege asupra sumei ce urmeaza sa li se plateasca pentru 
munca ce vor depune. 

Le-am oferit 200 de lei pentru 100 de foi, dar D 1 — aratau ca trebuie sa depuna o 
munca grea si lunga pentru traducerea in dialect sarac in expresiuni si plin de cuvinte 
grecesti, turcesti si bulgaresti introduse in limba in timpul din urma mai ales, pe care 
trebuie sa le inlocuiasca cu cele curat aromanesti, mi-au cerut cate 500 de lei. 

Aceasta suma mi se pare cam mare si nu le-am dat lucrarea, inainte de a avea 
aprobarea Excelentei Voastre. Tinand seama ca intr-adevar lucrarea este grea si ca trebuie 
facuta in conditiuni cat se poate de bune, cred ca li s-ar putea acorda cate 400 de lei de 
fiecare, pentru 104 foi; astfel ar costa toata traducerea 2000 de lei. 

Daca Excelenta Voastra va aproba suma de mai sus, o rog sa binevoiasca a dispune 
sa mi se comunice cat de curand, fiind nevoie sa se inceapa lucrarea mai din vreme. 

Referat 

1) Editura Bibliei in dialectul aroman este menita a umple un gol simtitor in 
cresterea si viata poporului aroman. Imprastierea lor in Imperiul Otoman, unii in localitati 
lipsite de preoti de orice fel, apoi pelegrinatiile a cea mai mare parte dintr-insii in munti 
vara, la pasune, vedereaza trebuinta de a avea fiecare in casa biblia in dialect spre lectura. 

2) Editand Biblia in aromaneste, nu este vorba de a face o lucrare de eruditie 
filologica, ci pe intelesul tuturor, iar pentru ca asemenea lucrare care de mult trebuia 
facuta si care nu s-a facut, a devenit acum o urgenta peste masura, am cerut Consulatului 
sa o imparteasca la cat mai multi spre alcatuire. 

Nu ma unesc cu preferinta D— Consul lonescu de a se fi adresat la cele 5 persoane; 
dimpotriva eu va rog a o imparti si D 1 — : Civica, revizor scolar la lanina; Diamandi, 
directorul scoalei comerciale din lanina; Parintelui Papa Gheorghiade de la Laca-Palioseli 
(lanina), fost secretar I al Patriarhului ecumenic din Constantinopol si licentiat in teologie 
de la Atena; Parintelui Theodoru din Bitolia; Parintelui Papa Sotir Papa Steni din Crusova; 
Parintelui Cosmescu din Uskiib; Parintelui Iufu din Osani (Meglenia), fost revizor scolar, 
absolvent al seminarului din Ramnicu Valcea; Stavri Hristu, din Lunzini (Meglenia), 
absolvent al seminarului din lasi; Nusi Tulli, revizor scolar la Grebena; Badralexi din 
Caraferia, invatator retras la pensie; Dalametra, invatator in Salonic, autor al unui dictionar 
aroman; Parintelui loan Murnu din Bucuresti; lonescu Cherana din Nevasca, invatator 
retras la pensie; D. Murnu, revizor scolar la Salonic, si altii dupa putinta. 

Unii din cei ce am numit poate ca nu vor putea lucra mult, fiind ocupati, atunci li se 
va da mai putin Interesul este ca lucrarea sa fie produsul muncii poporului aroman si cu 
aceasta insemnare va veni la lumina Biblia in aromaneste, cu binecuvantarea Mitropolitului 
Ungro-Vlahiei, Primat al Romaniei in zilele Majestatilor lor Regele Carol I al Romaniei si 
Mehmed Resad V, sultanul Otomanilor. 

Insemnatatea lucrarii va fi aratata modest in prefata in aromaneste si in turceste, 
unde se va da si numele interpretatorilor spre amintire. 

Evanghelia lui Matei o avem deja tradusa in dialectul aroman, Evanghelia lui Marcu 
o traduce Parintele Murnu, incat acestea le voi mai da in lucru de Consulat. Ar fi potrivit ca 



Documente 1864-1948 241 

cele 2 evanghelii ce raman, a lui Luca si loan, sa fie traduse una de Parintele Theodoru de la 
Bitolia si alta de Parintele Gheorghiade de la Laca. 

3) A restrange lucrarea numai la cele 5 persoane care sa o termine in 2 luni, este a 
obtine o lucrare tahigrafica, oricat de ridicat ar fi onorariul ce mi s-ar cere, si deoarece o 
asemenea lucrare cu necesitate trebuie revazuta dupa terminare spre a se obtine 
uniformitate, este mai multa garantie de seriozitatea lucrarii facute de vre-o 20 de insi, 
mai pe indelete, decat cea tahigrafica a numai 5 insi. 

4) Onorariile ce mi se cer sunt ridicate si tocmai de persoane care primesc leafa de 
profesor de la Minister fara munca excesiva spre a se risipi si care au si mijloace 
personale stranse tocmai din subventiile ce li s-au dat pana acum. 

Cred ca D 1 Consul lonescu sa imparteasca lucrarea precum am insemnat, cu un 
onorariu mai modest, facand apel la sentimente mai bune din partea colaboratorilor si 
daca cele 5 persoane la care D~ s-a adresat nu-si vor schimba hotararea, atunci sa fie 
lasati la o parte, caci romanii macedoneni trebuie sa lucreze cu abnegatie pentru propria 
lor cauza. De altminterea despre D 1 Capidan si Coe Adam nici nu ma asteptam la altceva. 
Cred ca sa se aprobe dinainte onorariile cum va socoti D 1 Consul lonescu. 

5) Tiparirea urmeaza sa se faca in vreo 10000 de exemplare, nu cu cheltuiala 
Guvernului Romaniei ci cu subventii din partea romanilor macedoneni bogati catre care 
ma voi adresa si care am credinta ca vor ajuta, aceasta nu spre a face economie 
Guvernului roman, ci ca poporul aroman sa contribuie el singur la asemenea lucrare 
insemnata spre a vedea ca este constient de sine si ca poate fi ingrijitorul propriei sale 
cauze. 

6) Sa se fereasca interpretatorii de a umbla dupa cuvinte dialectice parasite sau de 
exclusivisme proprii unor localitati. Dialectal comun este inteles de tot poporul aroman, ba 
foarte usor chiar si de eel daco-roman. De asemenea, se vor feri de elisiuni care sunt asa de 
dese in vorbire sub influenta limbii tarcesti, dar care nu sunt esentiale pentru intelegerea 
dialectalui si nu sunt generate la toti aromanii. Asa nu se va scrie „ce s-feace" ci „ce se 
feace". Formele folcloristice sa fie in principal excluse. Dar acestea ca si altele sunt in 
caderea aceluia ce va reviziona lucrarea, iar pentru acesta rog respectaos a fi consultat si eu 
fara onorariu. 

7) Scrierea trebuie sa se faca numai pe jumatati de coale si pe o singura fata, 
lasandu-se in stanga o latime de 4 degete. 

Excelentei Sale 

Domnului T. Rosetti, Ministru de Finante, Presedinte al Consiliului si Ministru al 
Afacerilor Straine ad-interim. 

16 iulie 1912 (s.s.) M. Burghele 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 15, f. 64-66. 



78 

1912 iulie 30. Referat semnat de M. Burghele privind sfintirea Bisericii 
Romane din Sofia, amanata datorita conflictului dintre Patriarhia din 
Constantinopol §i Biserica Bulgara. 



242 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Sfintirea Bisericii romane din Sofia 

La 1904 Domnul Misu, pe atunci agent diplomatic la Sofia, a expus ca: 

„Sacrificiile enorme ce Statul roman a facut si continua a face pentru romanii din 
Bulgaria, intretinand scolile din Sofia si Turtucaia, nu pot corespunde deplin scopului lor, 
daca pe de alta parte nu se vor face oarecare sacrificii, mult mai mici, si pentru cladirea si 
intretinerea unei biserici romanesti in Principat. 

Si deoarece Sofia este elemental vizitat eel mai des si mai regulat de elementele 
romanesti, nu numai din Bulgaria, chiar si din Serbia si Turcia, cladirea unei biserici 
romanesti este reclamata in mod imperios. 

Dar si numarul insemnat al romanilor din Sofia face evidenta necesitatea unui sfant 
locas unde limba materna sa fie auzita..." si apoi „romanii de prin prejurul capitalei sau din 
orasele de prin apropiere, care vin zilnic aproape la Sofia si care se urea la o cifra 
considerabila. Toti romanii nostri, mai cu seama originari din Macedonia, in urma influentei 
Patriarhiei, care a declarat biserica bulgara shismatica, viziteaza numai biserica greaca din 
Sofia, care a fost cladita de guvernul grecesc cu concursul a diferite societati din Grecia si la 
a carei constructie a contribuit chiar Majestatea Sa Regele George al Greciei". 

Guvernul de atunci, ca si cele urmatoare, au aprobat propunerea si au pus la 
dispozitia agentiei din Sofia uneltele trebuitoare pentru cumpararea locului si pentru 
cladirea bisericii. 

In urma acestei aprobari, arhitectul Griinanger din Sofia, reputat ca eel mai bun, a 
alcatuit planurile bisericii si agenda a cerut Presedintelui bulgar autorizarea de a cladi 
(nr. 550 - 16/29 iunie 1904). [...] 

Ca biserica, autorizarea urma a se capata de la Sf. Sinod al Bulgariei, iar ca planuri, 
de la Primaria din Sofia. 

Ministerul Afacerilor Straine al Bulgariei a raspuns (nr. 990-15 iulie 1904) 
afirmativ ... Pe baza autorizarii Guvernului roman si a celui bulgar, locul trebuitor a fost 
cumparat si cladirea bisericii s-a facut in primavara anului 1905; ea s-a terminat in 
primavara anului 1908. 

Cartile trebuitoare slujbei bisericii sunt trimise de mult la agenda, acum legatiune, 
din Sofia. 

Biserica fiind a Statului Roman, sub cerotirea legatiunii Majestatii Sale Regelui 
Romaniei pe langa Majestatea Sa Regele Bulgariei, a ramas a se randui personalul 
bisericesc si a se sfinti biserica. 

Randuirea personalului bisericesc 

Agentia diplomatica din Sofia a cerut Ministerului (nr. 502 - 8 mai 1908) ca Inalt 
Prea Sfintia Sa Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Primat al Romaniei (losif Gheorghian) „sa 
aprobe si sa intareasca in functiunile ce ocup" persoanele urmatoare: 

1) Ieromonahul Fotie C. Balamace, ca superior al bisericii; 

2) Preotul Ion Sgalla ca preot; 

3) Ierodiaconul Chesarie Stefanescu, ca diacon; 

4) Domnul Theodor Popescu, ca cantaret; 

5) Domnul Grigore Tautu, ca cantaret al II-lea; 

6) Monahul Pitirum Dalta, ca paraclisier; 



Documente 1864-1948 243 

Inalt Prea Sfintia Sa Mitropolitul a cerut atunci (nr. 2580 - 26 mai 1908) relatiuni 
asupra acestor persoane, precum si „cartile canonice ale Episcopilor Eparhiei de unde 
pleaca spre a putea, pe baza lor, sa-i primim si sa-i numim la Sofia, ca personal bisericesc 
ai bisericii ce se zideste acolo la agentia noastra diplomatica." Asemenea relatii s-au 
trimis Sfmtei Mitropolii (nr. 16228 - 20 august 1908 si nr. 8210 - 13 mai 1909). 

Sfanta Mitropolie insa nu a hotarat pana acum nimic asupra personalului bisericii, 
ci a rezervat aceasta pentru a aviza „odata cu hotararea ce vom lua privitoare la sfintirea 
bisericii." (nr. 727 - 21 februarie 1909). [...] 

1) Protosinghel Foti Balamace, preot superior: 150 lei/luna; 

cand se va deschide biserica va fi platit cu 200 lei/luna, stabilindu-se acolo; 

2) Preotul 1. Zagalla, preot: 150 lei/luna; 

3) Th. Popescu, cantaret: 200 lei/luna; 

4) [...] Paracliser-servitor: 60 lei/luna; 
Si aceasta tine de 4 ani in buget. 

Sfintirea bisericii 

t 

In privinta aceasta Ministerul de Externe nu s-a adresat nicicand Sfmtei Mitropolii 
si deci nici dansa nu a avut a se rosti. 

Tacerea aceasta din partea Ministerului de Externe sau mai bine zis temerea de a se 
hotari asupra Sfmtirii bisericii, este datorata, dupa cat se poate judeca din actele din dosar, 
imprejurarii urmatoare: la Sfintirea bisericii, cuviinta de a se invita si clerul bulgar spre a 
lua parte; o procedare altminterea este cu desavarsire exclusa; Exarhatul bulgar, insa, din 
Constantinopol, de care tine inca biserica domnitoare din Bulgaria, este considerat de 
Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol ca shismatic si nici nu a fost recunoscut de 
Biserica romana. Asadar ar fi in fata doua puteri contrarii. 

Sub inraurirea unor asemenea sumare cunostinte, lucrurile au intepenit pe loc la 
Ministerul de Externe; este insa o idee in curs, ce se transmite din vorba in vorba, si 
anume ca dupa ce Guvernul rusesc va Sfinti biserica ce cladeste la Sofia, si Guvernul 
roman sa sfmteasca pe a sa cu acelasi ceremonial si in acelasi fel ca rusii, scapand astfel 
de greutatea cu schisma bulgara. Aceasta este o vorba numai, caci nu este nici un raport 
de la agentia diplomatica (legatiune acum) in asta privinta, sau vreo insemnare despre o 
aprobare sau dezaprobare a unei asemenea idei, sau despre o hotarare in alt fel din partea 
vre-unui Ministru de Externe, sau al Cultelor si Instructiunii Publice, sau din partea Inalt 
Prea Sfmtiei Sale Mitropolitului Primat al Romaniei. [...] 

Este, dar, oare cazul de a tine in asemenea imprejurari seama de acrimoniile bisericii de 
la Constantinopol, grecesti, contra celei bulgare pentru a intepeni sfintirea bisericii romane din 
Sofia si a preamari pe Dumnezeu in limba nationals romana? 

Este preferabil a lasa de o parte discutii teoretice sau teologice, in asemenea 
imprejurari si a avea in vedere lucrul simplu ca Guvernul roman a creditat o biserica care 
trebuie sfintita si ca la sfintire este de toata cuviinta sa fie invitati a lua parte reprezentanti 
ai bisericii statului pe teritoriul caruia este cladita biserica, cu autorizarea caruia s-a cladit, 
pe teritoriul caruia este menita a prospera cat va vrea Dumnezeu si cu care Romania este 
vecina si are a convietui, iar nu a astepta evenimente ca impacarea Patriarhului cu 



244 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Exarhatul sub auspicii asa de josnice ca actiunea bandelor, sau implinirea faptelor de 
catre Guvernul bulgar, precum a imp Unit Independent si Regatul. 

Este locul sa ne oprim putin si la curioasa combinatie (nescrisa) cu biserica 
ruseasca de la Sofia. Este de insemnat inainte de toate ca ea s-a propus ca mijloc numai ca 
exarhatul bulgar nu e recunoscut de patriarhatul grecesc din Constantinopol, sau de 
biserica Romana. 

Daca acest cuvant este intemeiat, atunci cu judecata este sa ramana intemeiat si 
dupa Sfmtirea bisericii rusesti; fiind insa hotarat (raportul nr. 514/1910 al legatiunii din 
Sofia) ca aceasta va avea loc cu participarea clerului bulgaresc, fara a se astepta 
implicarea bisericilor, urmeaza ca biserica romana nu se va sfmti, iar daca se hotaraste ca 
dupa sfmtirea bisericii rusesti cu participarea clerului bulgaresc, sa se sfmteasca in acelasi 
fel si biserica romana, atunci argumentul de la inceput nu este intemeiat si prin urmare 
nici combinatia. Nu este doar cuvant a intepeni sfmtirea bisericii romane cu asemenea 
combinatiuni, caci urmandu-se asa, adica a astepta sa fim trasi la remorca de altii, atunci 
cand singuri nu vom merge altfel de cum va merge insusi remorcatorul ce asteptam sa ne 
traga, prestigiul bisericii romane si autoritatea Romaniei nu vor castiga nimic in ochii 
romanilor, si mai putin inca in ochii bulgarilor, pe dreapta dreptate. 

Ar fi dar acum ca Inalt Prea Sfmtia Sa Mitropolitul Ungro-Vlahiei si Primat al 
Romaniei, sa binevoiasca a randui personalul bisericii romane din Sofia si a hotari 
sfmtirea. 

Programul sfmtirii ar fi acesta ce se alatureaza. Din partea clerului bulgar, ar urma 
sa fie invitat l.P.S.S. Mitropolitul Sofiei care va asista la Sfmtire si un preot pe care-1 va 
hotari l.P.S.S. Mitropolitul Sofiei, spre a sluji impreuna cu clerul roman. 

30 iulie 1912 (ss) M. Burghele 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 17, f. 41-46. 



79 



1912 septembrie 20, Monastir. Raportul consulului G.C. lonescu adresat 
pre§edintelui Consiliului de Mini§tri, Titu Maiorescu, privind traducerea Bibliei Tn 
dialectul macedo-roman §i lista celor 34 de persoane (personal didactic, 
functionari, preoti, pensionari aromani) care au acceptat sa participe fara bani la 
aceasta traducere. 

Consulat Royal de Roumanie 

N r. 1101 Monastir, 20 septembrie 1912 

Domnule Presedinte al Consiliului, 

Ca raspuns la ordinul nr. 16388/a.c, am onoare a aduce la cunostinta Excelentei 
Voastre, ca am luat dispozitiuni, sa execut intocmai referatul D lm Director M. Burghele, 
cu privire la traducerea Bibliei in dialectul macedo-roman. 

Am facut apel la mai multi profesori si institutori, ale caror nume sunt notate in 
lista alaturata, ca sa contribuie cu munca D 1 — la executarea unor lucrari nationale, de mare 
utilitate pentru poporul macedo-roman. 



Documente 1864-1948 



245 



Cu totii am inteles insemnatatea acestei lucrari si am primit cu mare bunavointa 
propunerea ce le-am facut, angajandu-se a traduce fiecare, cate 10-15 foi, in mod gratuit. 

Dorinta exprimata de cat mai multi institutori, de a colabora la traducerea Bibliei, 
m-a indemnat sa distribui materialul la un numar de 34 de persoane, alegand, bineinteles 
pe cei care cunosc mai bine dialectal macedo-roman. 

Indata ce voi primi toate lucrarile, voi avea onoarea sa le inaintez D— Director M. 
Burghele la Minister, conform ordinului cu nr. 13262/a.c. 

(ss) G.C. Ionescu 

Excelentei Sale 

Domnului Titu Maiorescu, Presedinte al Consiliului, Ministru al Afacerilor Straine. 



1. Lista 

de membrii corpului didactic primar si secundar, carora li s-a distribuit materialul din 
Bib lie, pentru a fi tradus in dialectul macedo-roman. 



Nr. 
crt. 


Numele si Prenumele 


Localitatea unde functioneaza 


Materialul repartizat calculat 

pe pagini (Biblia, editia de le 

1911a soc. britanica) 


1 


D- Maria Coe 


prof, la sc. normala, Bitolia 


de la pag. 1-34 inclusiv 


2 


D 1 T. Nero 


institutor la Fiorina 


de la pag. 35-64 inclusiv 


3 


D C. Ionescu Chersina 


institutor la Nevesca 


de la pag. 65-1 14 inclusiv 


4 


D 1 1. Chitu 


institutor la Nevesca 


de la pag. 1 15-144 inclusiv 


5 


D St. Constantinescu 


institutor la Belcameu 


de la pag. 145-168 inclusiv 


6 


D V. Petrescu 


institutor la Crusova 


de la pag. 169-200 inclusiv 


7 


D 1 P. Cunia 


institutor la Paticina 


de la pag. 201-230 inclusiv 


8 


D St. Cionescu 


institutor pensionar Crusova 


de la pag. 23 1-264 inclusiv 


9 


D 1 N. Baliu 


institutor la Crusova 


de la pag. 265-286 inclusiv 


10 


D 1 T. Popa Mihale 


institutor la Crusova 


de la pag. 287-3 16 inclusiv 


11 


D 1 C. Metta 


interpret la Consulat si prof, la 
Liceu 


de la pag. 3 17-340 inclusiv 


12 


Pr. V. Burnuciu 


preot la Ohrida 


de la pag. 341-371 inclusiv 


13 


D D. Dimania 


institutor la Ohrida 


de la pag. 372-398 inclusiv 


14 


D- E. Berberi 


prof, la sc. normala 


de la pag. 399-428 inclusiv 


15 


D 1 T. Carafoli 


prof, la sc. comerciala, Ianina 


de la pag. 429-462 inclusiv 


16 


D 1 1. Sdrula 


prof, la sc. comerciala, Ianina 


de la pag. 463-495 inclusiv 


17 


D 1 P. Civica 


revizor scolar la Ianina 


de la pag. 496-529 inclusiv 


18 


Pr. St. Vasoti 


medic la Ianina 


de la pag. 530-560 inclusiv 


19 


D C. Belimaci 


functionar la Bitolia 


de la pag. 561-590 inclusiv 


20 


D 1 N. Cealera 


institutor la Ianina 


de la pag. 591-608 inclusiv 


21 


D G. Zugrafu 


institutor la Resna 


de la pag. 609-638 inclusiv 


22 


D 1 St. Zugrafu 


institutor la Molaviste 


de la pag. 639-666 inclusiv 


23 


D I. Papadame 


institutor la Molaviste 


de la pag. 667-696 inclusiv 


24 


D I. Ciamu 


institutor la Molaviste 


de la pag. 697-726 inclusiv 


25 


D 1 P. Ion (Chirtstigi) 


institutor la Bitolia 


de la pag. 727-760 inclusiv 


26 


D I. Vuleaga 


institutor la Bitolia 


de la pag. 761-784 inclusiv 


27 


D Z. Papazi 


institutor la Bitolia 


de la pag. 785-809 inclusiv 



246 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



28 


Pr. I. Gheorghiade 


preot la Laca 


Evanghelia Apost. loan 


29 


Pr. Teodor Constantin 


preot la Bitolia 


Evanghelia Apost. Luca 


30 


D 1 T. Capidan 


prof, la sc. comerciala, 
Salonic 


Faptele Apost. pag. 101-130 


31 


D D. Geagea 


prof, la sc. comerciala, 
Salonic 


Faptele Apost. pag. 131-160 


32 


D I. Dalametra 


institutor la sc. comerciala, 
Salonic 


Faptele Apost. pag. 161-180 


33 


D 1 G. Zuca 


prof, la Liceu, Bitolia 


Faptele Apost. pag. 181-200 


34 


D 1 C. Cosmescu 


prof, la Liceu, Bitolia 


Faptele Apost. pag. 201-220 



Bitolia 20 septembrie 1912 



Consul, G.C.Ionescu 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.15, f. 68-69. 



80 



1912 septembrie 29 <Bucuresti>. Adresa ministrului Afacerilor Straine, Titu 
Maiorescu, catre Mitropolitul Primat al Romaniei, T.P.S.P. Konon, prin care 
recomanda spre aprobare §i binecuvantare lucrarea preotului G. Murnu, Tn 
dialectul aroman, „Apostolul pentru toate Duminicile §i sarbatorile de peste anul 
Tntreg". Sunt citate lucrari pentru bisericile de rit oriental din Turcia, lucrari care 
au fost tiparite de-a lungul timpului Tn Tarile Romane. 

Ministerul Afacerilor Straine 

Nr. 22823 
Anexe: 2 

Inalt Prea Sfmtite Parinte, 

Cartile bisericesti in dialectul romanilor din Turcia, spre trebuinta bisericilor 
aromanesti, sunt putine tiparite. 

Numai Evangheliarul este tiparit in acest dialect, la Bucuresti, la 1881, in tipografia 
Thiel & Weiss, cu titlul „Sfantului si Dumnezeiescului Evanghelui in dialectul Macedo- 
Roman, imprimat dupa originalul Sfantei Mitropolii, cu spesele Ministerului de Culte in 
zilele M.S. Regelui Romaniei Carol I si inaltei Prea S.S. Calinic Miclescu, Mitropolit 
Primat." 

Alte carti sunt in manuscript la diferite biserici si se citesc dupa manuscript. Preotul 
Econom loan G. Murnu, aroman din Veria (Karaferia) din Turcia, a lucrat in dialectul 
aromanesc „Apostolul pentru toate Duminicile si sarbatorile de peste anul intreg", ca 
manuscript. 

Indemnat de dorinta de a vedea inzestrate bisericile confratilor nostrii aromani cu 
carti in dialect, spre intelegerea tuturor, am pus sa se tipareasca Apostolul lucrat de 
Preotul Murnu. Astfel tiparit, Apostolul va implini trebuinta cea mai urgenta care este la 
zilele de Duminici si Sarbatori. [...] 

Ca Apostolul insa lucrat de Parintele Murnu sa aiba si oarecare autoritate, viu a 
ruga respectuos pe Inalt Prea Sfintia Voastra a-i da Binecuvantarea ca la o carte 



Documente 1864-1948 247 

bisericeasca tiparita in Romania. Alaturez si rugamintea Parintelui Murnu catre Inalt Prea 
Sfintia Voastra pentru binecuvantare. 

Ca precedent, pot sa invoc Evanghelierul de la 1881, pe care 1-am citat mai sus 
tiparit „cu toata cheltuiala tarii si cu binecuvantarea Inalt Prea Sfmtitului Mitropolit si 
Primat Calinic Miclescu" (dupa cum se vede din prefata). 

Osebit de aceasta, mai avem numeroase exemple de carti bisericesti tiparite in tarile 
romanesti pentru bisericile creatine de rit oriental din Turcia, si aceste exemple le culeg 
din „Bibliografia romaneasca veche, 1508-1530" de I. Bianu si N. Hodos, vol.1, 
Bucuresti, 1903, editia Academiei Romane. 

In aceasta publicatie vedem ca in vechile timpuri, fete bisericesti din Turcia veneau 
in tarile romanesti spre a tipari cartile trebuincioase bisericilor crestine din Turcia, pe care 
imprejurarile faceau ca se puteau tipari acolo. Insemnez mai jos aceste carti. 

In limba slavond: 

Psaltire cu ceaslov, tiparita de Ieromonahul §tefan din Ohrida, la Manastirea 
Govora, intre 1638-1641. 

Un exemplar se afla si acum la Manastirea Sarbeasca Hilandar din Sf. Munte 
Athos. ... 

Penticostar, tiparit la Mitropolia din Targoviste, la 1649, de Parintele Damaschin 
de la Sf. Munte Athos, de loc din Kamengrad, din Bosnia, cu cheltuiala Domnitorului 
Matei Basarab si cu binecuvantarea Mitropolitului Ungro-Vlahiei, Stefan. 

In limba greceasca: 

Slujbele Sfintei Paraskiva celei noud §i a Sfdntului Grigorie Decapolitul, tiparite la 
Mitropolia din Bucuresti, 1692, cu cheltuiala Domnitorului Constantin Basarab, de 
Ieromonahul Antim Ivireanul. In prefata se spune: „Si s-a impartit aceasta carte la toate 
Sfintele Manastiri si Biserici." 

Antologhion, tiparit la Manastirea Snagov (judetul Ilfov), la 1697, de Antim 
Ivireanul, cu cheltuiala Ieromonahului Galaction Vidali, din insula Tinos. 

Psaltire, la Manastirea Snagov, la 1701, cu cheltuiala Domnitorului Constantin 
Basarab, Mitropolit al Ungro-Vlahiei fiind Theodosie. 

Proschinatarul Sfdntului Munte, la Manastirea Snagov, la 1701 „spre a se da in dar 
credinciosilor pentru mantuirea sufletului", tiparit de Antim Ivireanul, Mitropolit al 
Ungro-Vlahiei fiind Theodosie. 

Serviciul Sfintirii Bisericii, la Mitropolia din Bucuresti, 1703, a fi erosita 
Patriarhului Ecumenic Gavriil si tiparita cu cheltuiala Mitropolitului Auxentie, fost al 
Sofiei „spre a se imparti in dar Arhivelor". 

Slujba Sfdntului Visarion, la Mitropolia din Bucuresti, 1705, tiparita de Antim, 
Episcopul Ramnicului. ... 

Slujba Sfintei Ecaterina si Proshinatarul Sfdntului Munte, la Mitropolia din 
Targoviste, 1710, tiparit de Mitropolitul Ungro-Vlahiei Antim. 

In limba greceasca si ardbeascd 

Liturghier, la Manastirea Snagov 1701, tiparit de Antim Ivireanul cu cheltuiala 
Domnitorului Constantin Brancoveanu, Mitropolit al Ungro-Vlahiei fiind Theodosie, 
„dupa cererea cu ingrijirea Prea Sfmtitului Parinte Kyr Athanasie, fost Patriarh al 



248 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Antiohiei", „spre intrebuintarea mai usoara a ei de carre preotii nostri eleno-arabi" (din 
Antiohia, dupa cum se spune in scrisoarea Patriarhului catre Domnitor). 

Ceaslov, la Mitropolia din Bucuresti 1 702, tiparit de Antim Ivireanul, „dupa cererea 
si cu ingrijirea Sfintitului Parinte Athanasie, fost Patriarh al Antiohiei" si cu cheltuiala 
Domnitorului Constantin Brancoveanu, Mitropolit al Ungro-Vlahiei fiind Theodosie „ca 
sa dea in dar preotilor ortodocsi de acolo" (din Antiohia). 

Pe langa acestea, mai gasim in publicatia amintita a Academiei Romane ca s-a 
tiparit la Alep, la 1706, o psaltire in limba araba, cu cheltuiala Domnitorului Tarii 
Romanesti, Constantin Brancoveanu, iar la Tiflis, la 1709, s-a tiparit un evanghelier in 
limba georgiana de catre Mihail Stefanovici, tipograf „Ungro-Vlah" adus la Tiflis, spre 
acest scop, [...] si un liturghier in aceeasi limba, la anul 1710, in acelasi loc. 

Nu mai amintesc numeroasele carti de dogmatica bisericeasca tiparite in greceste la 
Mitropoliile din Iasi, Bucuresti si Targoviste, sau la Manastirile Snagov si Govora si 
Episcopia de Ramnic, pentru trebuintele bisericilor din Turcia, din indemnul Patriarhilor 
ortodocsi sau altor fete bisericesti din Turcia; toate sunt insemnate in „Bibliografia 
romaneasca veche", publicata de Academia Romana. 

Cele aratate mai sus invedereaza destul ca bisericile crestine de rit oriental din 
Turcia au facut apel la bisericile din Tarile Romanesti spre a se tipari carti spre trebuinta 
lor la un timp cand ele insele nu puteau face aceasta in Turcia. Exemplele de mai sus sunt 
luate numai din volumul I al publicatiei citate a Academiei Romane, care merge pana la 
anul 1716; altele sunt si in volumul II. 

Apostolul Parintelui Murnu este tiparit la Tipografia Statului din Bucuresti si 
indreptat din tipar la Departamentul meu. 

Sunt al Inalt Prea Sfintie Voastre, prea plecat si supus fiu sufletesc. 

Inalt Prea Sfmtiei Sale D.D.Konon, (s.s.) T. Maiorescu 

Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Primat al Romaniei. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 5, f. 280-281. 



81 

1912 octombrie 27, lanina. Raportul consulului Romaniei la lanina, adresat 
pre§edintelui Consiliului de Mini§tri §i ministru al Afacerilor Straine, Titu 
Maiorescu, privind situatia grea a aromanilor din Macedonia ca urmare a 
crimelor savarsite de greci. Solicita interventia diplomatica pe langa autoritatile 
din Atena pentru oprirea crimelor ce nu au fost Tnca savarsite. 

Consulat Royal de Roumanie 

Nr. 564 lanina, 27 octombrie 1912 

Domnule Presedinte al Consiliului, 

Precum lasam sa se prezinte in ultimul raport cu nr. 559 din 25 ale curentei pe care 
am avut onoare a-1 inainta Excelentei Voastre, situatia romanilor din comunele din Zagor 
cum si din celelalte comune limitrofe ale vilaetului Monastir este astazi <cum> nu se poate 



Documente 1864-1948 249 

mai rea, si dupa umila mea parere numai o interventie diplomatic^ pe langa cei de la Atena 
ar putea, daca mai este timp, sa scape pe acei din fratii nostri care nu au platit inca cu viata 
lor crima ce li se face de a purta numele de roman. Urmarea crimelor de jalnica amintire 
savarsite de antarti in anii 1906-1907 contra romanilor din Macedonia si din Epir, a 
reinceput cu o noua furie si numele unui nou martir trebuie adaugat pe lista deja lunga a 
acelora care au ispasit cu sangele lor curajul si devotamentul ce 1-au adus cauzei 
romanismului. Directorul scolii noastre de la Turia, azi raposatul D. Cicma, eroul de la 
Turia, cum il numeau insisi turcii, in amintirea pretiosului concurs ce le daduse in 1897 
cand cu razboiul greco-turc si apoi in 1 907 cand in capul a vreo 1 00 de romani a reusit sa 
fugareasca mai multe sute de antarti care navalisera in acele parti, D. Cicma a fost ucis si 
apoi oribil mutilat de soldatii din armata regulata greceasca care il atrasesera in cursa. 

Dupa povestirea care mi s-a facut de alti 15 romani fugiti din comunele Perivoli, 
Abela si Baeasa si sositi aici flamanzi si tremuranzi dupa 3 zile de drum prin cararile 
muntilor, omorarea raposatului D. Cicma s-ar fi facut in urmatoarele imprejurari: 

Dupa ocuparea orasului Grebena de catre armata greaca la 12 octombrie, antartii 
s-au raspandit in comunele romanesti din prejur, dezarmand pe toti ai nostrii si 
asigurandu-i ca nici un rau nu li se va face daca se supun. D. Cicma impreuna cu ai sai, 
vazand ca orice rezistenta din partea lor nu numai ca ar fi zadarnica dar ar provoca 
macelul intregii populatii aromanesti, s-a increzut in vorbele banditilor si de la Turia si 
alte comune au mers cu totii sa faca supunere Mitropolitului din Grepena. Acesta dupa ce 
a complimentat pe Cicma 1-a trimis indarat la Turia, dandu-i-se o pusca greceasca. Dupa 
doua zile insa o escorta de soldati regulati luati din corpul de ocupatiune care ramasese la 
Grebena a venit la Turia sa ridice pe institutorul nostru, de unde 1-au condus inaintea 
Mitropolitului. Acolo, dupa un proces sumar, nenorocitul institutor a fost scos afara din 
oras si oribil macelarit, taindu-i-se nasul, urechile si mainile si scotandu-i-se ochii. 

Nici preotii nostri nu sunt crutati de salbatica debordare de ura a grecilor. Preotul D. 
Constantinescu din comuna Perivoli care de cateva decenii o duce intr-un continuu martiriu 
din partea potrivnicilor nostri si care s-a refugiat aici impreuna cu cei 1 5 aromani mai sus 
vorbiti, mi-a povestit cum s-a dus la Mitropolitul grec din Grebena si cum acesta 1-ar fi 
intampinat cu vorbele cele mai insultatoare la adresa intregului neam romanesc, 
invinuindu-1, ca de o rusine, de faptul ca ar fi devenit preot roman dupa ce a fost hirotonisit 
de un arhiereu grec. A mai adaugat ca, chiar daca guvernul elen va cruta pe romani 
niciodata insa el nu va permite a se face vorba de biserica romaneasca. 

Fata cu aceasta furie salbatica care se declanseaza asupra fratilor nostri si a caror 
dovada ne-o da macelarirea patriotului D. Cicma, precum si fuga pe unde pot apuca a 
aromanilor, cred de prisos a insista asupra groazei ce stapaneste in momentul de fata pe toti 
ai nostri. Printre acestia unii stabiliti aici se vad despartiti de familiile lor pe care nu au avut 
posibilitatea sa le aduca de la munte unde au petrecut vara si care sunt expuse astazi fara 
nici o aparare urgiei dusmanilor nostri. 

Indata ce am aflat despre omorarea raposatului D. Cicma precum si de cele aratate de 
catre romanii nostri amenintati, am cerut grabnicul concurs al autoritatii militare care m-a 
asigurat ca au fost trimise zilele acestea forte indestulatoare prin tinutul Zagor, unde 
rasculatii stapanesc. Totodata am expus cazul colegului meu D 1 Consul Austro-Ungar care 
in prezenta mea a redactat o telegrama, vestind pe guvernul sau de crimele savarsite contra 



250 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

romanilor sub ocrotirea guvernului grecesc. Tot in aceeasi zi, ieri, 26 octombrie, am 
raportat telegrafic cele de mai sus Excelentei Voastre. 

Dupa cum isi poate oricine inchipui, actiunea clerului grec din aceste parti nu ramane 
straina de miscarea ostila romanilor si totodata anti-turca ce se face in aceste parti. Aceasta 
cruciada iese la iveala prin faptele zilnice care tradeaza politica clerului sub auspiciile 
Mitropolitilor. Alaltaieri, facandu-se unele perchezitiuni in satul vecin Dovra de pe sirul 
muntilor Micikeli s-a gasit in casa popei de acolo un steag grecesc impodobit cu flori, gata a 
fi desfasurat la intrarea armatei grecesti in lanina, socotita de pe acum ca iminenta de catre 
grecii, supusi musulmani. Acest steag a fost adus in oras si aratat Mitropolitului grec, spre a 
i se pune sub ochi dovada ca populatiunea crestina din eparhia sa este de asemenea imbibata 
de spiritul iredentist contrar asertiunilor de pana acum ale Prelatului. 

In ceea ce priveste operatiunile armatei inamice din apropierea laninei nu pot decat sa 
comunic Excelentei Voastre ca trupele lui Essad Pasa se afla deocamdata la Anoion si 
Karavasara, la o mica distanta de Besbunari (care ramane si acum in stapanirea turcilor, cu 
toate telegramele contrare lansate de la Atena) de unde incearca sa recucereasca pozitiunile 
de la Kumziazes si Gribovo. Desele bubuituri de tun auzite chiar astazi din oras dovedesc 
ca acolo se da o lupta al carui rezultat il vom afla maine. 

Consul 
(ss) indescifrabil 
Excelentei Sale Domnului T. Maiorescu, 
Presedinte al Consiliului de Ministri, Ministru al Afacerilor Straine. 

> A.M.A.E., fond 71, 1900-1919, litera B, vol. 19, f. 3a-5 f+v.. 



82 

1912 noiembrie 1, Salonic. Scrisoarea aromanului St. Ghizari adresata unui 
anume Ahile Tn care sunt relatate abuzurile savarsite de greci Tmpotriva 
aromanilordin tinutul Caraferiei. 

Salonic, 1 noiembrie 1912 

Draga Ahile 

In cateva cuvinte iti voi numara nenorocirile ce s-au abatut pe capul Romanilor din 
tinutul Caraferiei. Indata ce armata Greaca a intrat in Veria a arestat pe Romanul Vasile 
Zeana. Dupa ce 1-au batut in mod ingrozitor, intre baionete 1-au dus in inchisoare. Trei 
zile de-a randul au facut perchezitie amanuntita prin casele Romanilor. Sub cuvant de a 
gasi depozite de arme ei au jefuit toate casele romanilor insultand femeile si batandu-si 
joe de onoarea lor. Marti 22 Octombrie, soldatii Greci s-au dus la casa D-lui Toli 
Hagigogu de unde au luat intre baionete pe studentul Dumitrache si pe fratele sau 
Gheorghe si pe Institutorul Nicolae Ciumeti, presedinte Soc. ,,Averchie" pe care ca niste 
criminali ordinari i-au dus la inchisoare. Putin dupa aceea au luat pe batranul D. 
Badralexi tatal Doctorului. Odata cu el au dus in inchisoare si pe fiii sai Ion si Nicolae. 
Ceva mai tarziu au dus la inchisoare si pe Petre Badralexi socrul D-lui Cionga. Apoi au 
arestat pe Nucea Carageani, Gheorghe Soldatu, Dumitru Badralexi care veneau din 



Documente 1864-1948 25 1 

Doleani. N-am cuvinte sa descriu mizeriile, huiduirile si bataile indurate de acesti 1 1 
romani in tot timpul cand au fost detinuti in inchisoarea din Veria. Zi si noapte legati cot 
la cot ii plimba prin strazile orasului spre a fi expusi vederei tuturor. Si pe unde treceau, 
populatia ii scuipa, ii batea, ii stropea cu noroi si cate si mai cate. Ii lasa in ploaie spre a 
se imbolnavi doar asa vor muri in chinuri. Dar sa trecem mai departe in ziua de Joi i-au 
adus in curtea Bisericei Sf. Anton unde era adunata mare multime de Greci, ii tinea legati 
cot la cot iar pe batranul Badralexi il chinuia mai mult ca el este initiatorul cauzei 
romanesti din Vereia si tot odata Invatatorul atator tineri romani in special ai celor de 
fata. In acest interval au arestat pe alti patru romani anume pe Janachi Papatanasi, 
vicepresedinte Soc. Averchie, pe Sterie Cutova, pe surdomutul Alexi din Veria iar pe acei 
alti unsprezece i-au pornit Joi seara tarziu pe ploaie torentiala si prin noroi strans legati 
unul de altul si loviti cu patul pustii insultandu-i si amenintandu-i mereu ca ii vor impusca 
pe drum in noaptea acea chiar. Nici ei nu sunt in stare sa descrie perepetiile prin care au 
trecut. Atate stiu sa spue ca au vazut cu ochii persecutiile indurate de primii crestini. 
Numai cine a citit viata martirilor poate sa-si faca o idee clara de suferintele lor. Asa mi- 
au spus. Vineri dimineata, dupa ce au umblat toata noaptea au ajuns la Ghida unde era si 
regele Greciei. Din ordinul regelui D-l Hagigogu, fratele sau Gheorghe si Institutorul 
Nicolae Ciumetti au fost dusi spre a se prezenta Majestatii Sale. Din vagon regele s-a 
uitat la ei si cum i-a vazut legati si uzi si murdari de noroi a dat ordin sa se inapoieze asa 
ca au fost dusi la ceilalti, de unde i-au pornit iarasi pe jos pe drumul ce merge inspre 
Litohor unde era regina, ca de aici sa-i duca la Atena. Dupa ce au parcurs mai multa cale 
au fost ajunsi de un automobil in care erau doi evzoni din garda regala. Din ordinul 
regelui romanii au fost inapoiati si indreptati spre Salonic. La Ghida au fost gazduiti intr- 
un hambar de grau varati printr-o intrare de abia ii incapia. Toata noaptea au zacut intr-un 
aer stricat. Aici la Ghida li s-au luat interogatoriu. Cel dintai a fost chemat Dumitru 
Hagigogu. L-au integrat asupra intregei chestiuni de la inceput si pana azi incepand cu 
Margarit si cu toate serile de inspectori si administratii ce s-au perindat de atunci si pana 
azi. Cu ce fonduri sunt intretinute scolile noastre, cum sunt administrate si cum e retribuit 
personalul didactic si clerical. La toate Dumitrache a raspuns descriind situatia adevarata 
adaogand ca scolile sunt intretinute de statul roman, ca tatal sau nu este subventionat, si 
ca banii de la scolile din Caraferia nu vin prin tatal sau ci direct de la administratie. Dupa 
acea i-au spus si acuzatiile care se rezuma astfel: 1/ Ca el in unire cu Turcii ar fi organizat 
bande ca sa macelareasca populatia Greceasca de Caraferia. 2/ Ca ar fi avut in casele 
romanesti cantitati suficiente de bombe si dinamica spre a azvarli in aer toate podurile. 3/ 
Ca ar fi trimes scrisori anonime de amenintare pe la ofiteri greci. 4/ Ca ar fi planuit in de 
acord cu turcii ca sa omoare pe toti ofiterii greci. lata acuzatiile ce li se aduc, dar 
adevarata cauza e ca sunt romani nationalisti, toate celelalte sunt zvonuri grecesti. 

Rand pe rand i-au interogat pe toti si apoi ii au pornit spre Salonic. De la Ghida au 
urcat in tren pana la Vardar unde podul a fost stricat de armatele turcesti. Aici ii au 
incarcat cu niste lazi grele ale ofiterii or, fiecare cantarea mai mult de 1 00 kilograme. Asa 
cu ele in spinare, i-au pornit cale de ora si jumatate unde au ajuns alt tren, in care s-a urcat 
si au ajuns in Salonic Marti seara tarziu de tot. Aici au fost dusi in inchisoare intr-o 
camera unde sunt peste 80 de arestati turci si evrei abia ii incapea sa stea in picioare, 
necum sa se culce desi erau prapaditi de oboseala. Asupra celor arestati in Calaferia nici 
nu avem alte stiri, atata numai ca la venire grecii aveau o lista de 40 de insi. 



252 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Tot Cascavalu lui Hagi-Gogu in cantitate de 25.000 de ocale a fost jefuit de armata 
greaca careia s-a vandut de ofiteri a 2 dracme ocaua. Toate oile si caprele rapite, mosiile lui 
inchiriate de greci la altii, chiriasii aranjati de Hagi Gogu au fost goniti, lui Nucea Zamani 
toate oile si caprele rapite. Toti carbunii lui Hagi Gogu, peste 300.000 ocale au fost 
distribuiti pe la populatia greaca din Veria. Vacile si boi de la mosie jefuite. Cu un cuvant 
pe bogatul Hagi Gogu 1-au lasat muritor de foame. Fratilor Caprini toate oile, caprele, vacile 
si caii rapiti. Acelasi lucru s-a intamplat, cred si cu averea celorlalti romani. Detalii lipsesc, 
dar sunt convins ca li s-o fi facut pagube enorme. Cu mare ura s-au pornit ostile grecesti 
asupra avutului si familiilor romanesti, comitand tot felul de orgii. 

In ajunul intrarii armatelor grecesti in Caraferia, Toli Hagi Gogu, Tolica si Sterie 
Hagi Gogu, precum si Doctorul Badralexi au plecat din Veria si au sosit la Salonic pentru 
afaceri personale, iar dimineata am plecat eu si cu alti doi romani, Alexi Cimeti si Nicolae 
Zuchi tot pentru afaceri personale. [...] trecuta au arestat pe Toli Hagi-Gogu, pe fiul sau 
Sterie pe un comerciant roman Costa Nanu si pe pandaru lui Hagi-Gogu turcul Selim. Pe 
toti patru ii tin in inchisoare. Asa ca pe Toli Hagi Gogu si cu cei trei fii ai lui, ii tin inchisi 
dupa ce le-au jefuit tot avutul. Orice comunicatie cu ei este intrerupta. Nu stiu cand ii vor 
judeca pe acesti 15 insi. Ne-am adresat consulului roman din localitate, dar ne-a primit 
foarte rece, ba s-a purtat cam aspru fata de noi nevoind sa dea crezamant spuselor noastre. 
Vai de noi bietii! Nu e cine sa se intereseze de soarta noastra! De Dumnezeu parca am 
fost osanduiti sa suportam devastarile si nelegiuirile grecilor. Nu stim cui sa ne adresam, 
cauta de fa ceva pe acolo, caci de aici nici o speranta, scoalele din Veria inchise, pe 
preotul Gheorghe 1-au somat sa predea cheia Bisericei romane de acolo; clopotul 1-au 
ridicat si 1-au dus la o biserica greaca, iar toate obiectele din biserica jefuite. Nici 
locasurile sfante nu au fost respectate. La Doleami au trimes preoti si institutori greci. Am 
scris putine, foarte putine fata de cruzimile soldatilor greci. Unde sa caute romanii 
scapare? Tipa cat poti, du-te pe la toti numai si numai sa putem salva pe romani din 
aceasta grava situatie. Singura lor vina e ca au avut nenorocirea a se naste romani si a dori 
sa ramaie romani. Scuza-ma ca scriu asa de incurcat, sunt foarte enervat si nelinistit, mai 
ales ca din Veria nu putem primi alte stiri care desigur numai imbucuratoare nu pot fi. 

La LIVEZI (Ghevgheli) cu toate ca in apropiere era armata bulgaro-sarba, grecii au 
trimes o banda de antarti care a macelarit pe Niculae Christu, primarul, Mihail Merca si 
alti doi. Detalii lipsesc. Pana acum bulgarii se poarta bine cu romanii, mai ales aici in 
Salonic, unde ni se arata foarte favorabili. Corectitudinea sunt multumiti de ei, respectand 
viata, avutul si scolile si bisericile romane. 

Din Grebena primim stiri tot asa de ingrozitoare, victime sunt foarte multe, chinuri 
ingrozitoare. Cand sa inchid scrisoarea au sosit aici doi refugiati din Grebena, amandoi 
nationalisti care imi povestesc printre altele urmatoarele: Inca in viata fiind li se smulge 
parul, li se scot ochii, ii schinjuiesc in toate chipurile. Romanii sunt disperati, au fugit 
care incotro stia, lasand in urma lor femeile, batranii si copiii. Mare e numarul mortilor, 
tot avutul jefuit! Mi se pare ca si comunele au fost incendiate cu copii cu tot ce se afla in 
ele. Unde sa cautam scapare? Atata pentru azi. Numai e nevoie a-ti spune ce trebuie sa 
faci odata ce vei primi prezenta. 

Al tau (ss) St. Ghizari 

> A.M.A.E., fond 71 (1900-1919), Litera B, vol. 19, f. 8-10. 



Documente 1864-1948 253 

83 

1912 noiembrie 7, Atena. Raportul consului Al. G. Florescu adresat 
pre§edintelui Consiliului de Mini§tri §i ministru al Afacerilor Straine Titu 
Maiorescu, privind arestarea institutorilor Nicolae Nibi §i Constantin Cicma din 
Turia de antartii greci §i abuzurile comise de ace§tia Tn zona. Se preconizeaza 
o Tncordare a relatiilor dintre cele doua tari. 

Legatiunea Romaniei Atena, 7 noiembrie 1912 

' Nr. 564 



Confidential 



Domnule Prezident al Consiliului 



Ca confirmare a telegramei mele cifrate sub nr. 560 din 7 Noiembre a.c, am 
onoarea a instiinta pe Excelenta Voastra ca astazi s-au prezentat la Legatiune doi 
institutori din Turia, Nicolae Nibi si Constantin Cicma care mi-au povestit ca acum 
cateva zile o banda de antarti greci, compusa de vreo 17 insi si condusa de numitii Ramo 
din Megaspilion si Ziko Ruso din Paleohori a navalit in satul Turia, a dat foe mobilierului 
si cartilor celor doua scoli romanesti, remitand apoi aceste scoli ca si biserica romaneasca 
din localitate Grecilor din sat. 

Dupa aceasta isprava, antartii au arestat pe cei doi institutori susnumiti, dimpreuna cu 
Parintele Tanase, preotul bisericii, George Catzanu, eforiul comunitatii romanesti si Ion 
George Ciema. Cite-si cinci au fost dusi intr-un sat din apropiere, Chipurghio, unde au fost 
tinuti arestati trei zile. N-au putut scapa din mainile antartilor, decat dupa ce le-au numarat 
5.000 lei. Antartii i-au amenintat ca, daca vor pomeni de acesti bani, vor fi omorati 
impreuna cu familiile lor, si de aceea institutorii m-au rugat cu tot dinadinsul ca, in 
reclamatiile ce se vor face in aceasta privinta, sa nu se faca catusi de putin vorba de aceasta 
suma de bani. 

Preotul, care se afla cu dansii, a fost nevoit, sub pedeapsa de moarte, sa se duca la 
Mitropolitul din Grebena si sa ceara iertare. 

Ceea ce ingrija asemenea foarte mult pe institutori era ca Dimitrie Cicma, tatal 
unuia dintre ei, directorul scoalei din Turia, fusese chemat la politia din Grebena in ziua 
de 19 Octombrie si ca, de cand raspunsese la aceasta chemare, nu se mai putuse afla de 
urma lui. Nevasta lui, care fusese nevoita si dansa sa fuga din Turia, insotea pe cei doi 
institutori. 

Pe Dimitrie Cicma, foile de aici in mai multe randuri, au cautat sa-1 infatiseze ca pe 
un vestit sef de banda, in solda propagandei romanesti, si ca atare una din ele, anuntand 
acum in urma arestarea lui, o saluta cu bucurie. 

Dimitrie Cicma este trecut in bugetul scoalelor din Epir cu 100 lei lunar si numara 
24 ani de serviciu. 

Acestea sunt faptele pe care am avut onoarea sa le transmit telegrafic si in rezumat 
Excelentei Voastre, comunicandu-va totodata si demersul ce-1 facusem pe langa Ministrul 
Germaniei, insarcinat cu apararea supusilor otomani si cerandu-va cuvenitele instructiuni. 

Ocupandu-se de catre Greci atatea sate locuite de Romani si cunoscand ura salbatica a 
Grecilor fata de tot ceea ce este Roman din Macedonia si Epir, prevad o serie de prigoniri, de 



254 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

violente, de omoruri chiar care vor aduce astfel iarasi in relatiunile celor doua tari pe cale de a 
se imbunatati, o incordare din cele mai serioase. 

(ss) A. G. Florescu 
Excelentei Sale 
Domnului Titu Maiorescu Prezident al Consiliului de Ministri al Afacerilor Straine 

> AMAE. fond 71 (1900-1919), Litera B vol 19 f. 18. 

84 

1912 16/29 noiembrie, Bucure§ti. Raportul institutorilor romani Constantin D. 
Cicma si N. Nibi adresat ministrului Instructiunii Publice privind represaliile la 
care sunt supusi de catre greci locuitorii aromani din Macedonia, dupa 
retragerea trupelor turcesti. 

Bucure§ti, 16/29 noiembrie 1912 

Domnule ministru, 

In urma retragerii Trupelor Turcesti de la Granita Greco-Turca a urmat invazia 
trupelor si bandelor Grecesti, dupa urma carora am avut a suferi cele mai mari suferinte 
care s-au dedat la cele mai mari atrocitati fata de noi Romanii. In ziua de 13 Octombrie 
1912 si-au facut aparitie in comuna Turia Capitanul Ciucadana in fruntea unei cete de 
antarti in numar de vre-o 80 persoane, si a invitat poporul sa facem act de supunere 
guvernului Grecesc, la care poporul a trebuit sa se supuna caci nu se putea altfel. E 
singurul sef de banda care a avut misiunea din partea guvernului Grecesc de a supune 
toate comunele Romanesti si astfel am mers la Avdela, Perivole, Samarina etc. unde a 
procedat ca si in comuna Turia. In ziua de 14 Octombrie, seful nostru Dumitru Cioma, 
Directorul Scoalelor Romane, care in acelasi timp e si Primarul Comunei, a fost insarcinat 
din partea locuitorilor ca sa mearga la Grebena unde erau instalate autoritatile militare 
superioare Grecesti si sa-i asigure de lealitatea Romanilor fata de noul guvern Grecesc. 
Sefii s-au aratat foarte satisfacuti de acest act de supunere al Romanilor, si 1-au asigurat 
ca atat el cat si toti Romanii vor fi tratati bine. Aceste cuvinte de iubire catre Romani a 
fost repetata si de Arhiereul Grec din Grebena. In cuvantarea tinuta la Biserica cu ocazia 
ocuparii teritoriului Turcesc si a liberarei de sub jugul Turcilor. 

Toti Romanii au ramas linistiti si multumiti de buna purtare a Grecilor. Sefii 
Cretani, dupa de s-au ospatat cu D-l Director si au ridicat pahare in onoarea Suveranului 
tarei Grecesti i-au dat un steag Grecesc si i-au dat voie sa vie la Turia ca sa ne aduca cat 
mai curand imbucuratoarele stiri. 

Dupa patru zile de la venirea d-lui Cioma din Grebena, vine in satul grecesc Kiprio, 
asezat la o departare de 3 ceasuri de Turia, seful Politiei [...]. Grecesti din Grebena anume 
Petru Zografis si chema pe D-l Cioma prin urmatoarea scrisoare, - a carei copie o 
alaturam aici. 

La ordinul autoritatilor, s-a supus numaidecat D-l Cioma si a mers la Kiprio insotit 
de alti 9 Romani. Aici se vede inconjurat de o multime de soldati cu baioneta la arma. 
Toti Romanii au fost prinsi cu mainile cot la cot si dusi la Grebena. In acest oras ceilalti 
Romani au fost liberati, iar pe D-l Cioma 1-au dus la casa notabilului grec din aceasta 



Documente 1864-1948 255 

localitate anume Cusidi, unde locuia Judecatorul. Dupa un interogatoriu care a durat V2 de 
ceas, 1-au dus direct la inchisoare si de unde pana in ziua de azi s-a facut nevazut. 

Cerand informatiuni, din toate partile am aflat mai multe versiuni: cativa ne-au 
spus ca 1-au dus la Athena ca prisonier. Cei mai multi, care se pretind bine informati, ne- 
au spus ca a fost omorat in chinurile cele mai grozave, ce isi poate inchipui cineva, intr-o 
moschee din Grebena si ca capul lui 1-ar fi trimes la Athena, unde era pretuit cu 25.000 de 
franci. Credem ca aceasta din urma versiune e adevarata, caci Ministrul Romaniei si 
Germaniei din Athena, intervenind pe langa Ministerul de Externe al Greciei, n-au primit 
nici un raspuns ca D-l Cioma s-ar gasi la Athena. 

In ziua de 16 octombrie a fost prefacut in cenuse ferestreul cu toata cheresteaua, 
proprietatea D-lui Cioma, in valoare de peste 10.000 lei. 

In ziua de 24 octombrie au venit in comuna noastra capitanii Greci, Ramos grec, 
originar din comuna Spilio si Zico grec originar din satul Paliohori, impreuna cu ceata 
lor. Prima lor grija a fost sa ne ocupe Biserica, unde a oficiat liturghia cu preoti greci 
pentru victoria armatelor Grecesti. Dupa terminarea liturghiei, au scos afara din Biserica 
toate cartile bisericesti in limba romana si le-au ars. Pe urma s-au imprastiat prin comuna, 
dandu-se la chefuri si orgii, terorizand pe Romanii si umbland sa gaseasca pe 
institutoarele romane si fetele Romanilor, ca sa le necinsteasca. 

Sambata 27 octombrie ne-au ocupat scoalele, trecand prin foe hartile geografice si 
tot materialul didactic Romanesc. 

Pe urma au umblat prin casele romanesti, perchezitionand prin toate partile cu 
gandul de a gasi arme. Negasind nimic, ne-au luat pustile de vanat. La amiaza au luat din 
Comuna, din mijlocul familiilor, pe parintele Popa Tanase preot aroman, pe institutorii N. 
Nibi, C. Cioma, Eforul Roman G. Catanu si pe J. Cioma. Femeile plangeau dupa sotii lor, 
iar copii tipau dupa parintii lor. Nimeni nu s-a indurat de strigatile lor desperate. Ci din 
contra, desparteau cu maiul pustii pe femeii de barbatii lor si pe copii de parintii lor. Pe 
acesti 5 Romani, conducatorii i-au dus in satul grecesc Ciprio, unde i-au tinut inchisi vreo 
trei zile injurandu-i si batjocorindu-i in toate felurile. Dupa rapirea acestor Romani, 15 
locuitori, rude celor rapiti, s-au dus la Grebena unde au protestat de rapirea celor prinsi si 
cu mare greutate au scos de la autoritatile grecesti un ordin de liberare. Prin energica lor 
interventie, acesti Romani au fost scapati de la impuscare, dupa cum le declarasera 
Capitanii greci. Dupa liberarea noastra, ajungand la Turia, am fost din nou amenintati cu 
moarte si D-l Constantin, fiul D-lui D. Cioma, a fost nevoit a vinde pe un pret derizoriu 
2453 ocale vechi de cascaval la niste negustori din Tricala, de la care au luat arvuna 
numai 60 de lire Turcesti, iar pentru restul de 4120 franci, a luat polita platibila la 
Tricala. In noaptea dinspre 2 Noiembrie, subsemnatii impreuna cu D-na D. Cioma si unul 
din negustori am fugit din Turia si prin carari neumblate am ajuns la Tricala in noaptea 
dinspre 4 Noiembrie si am descins la Hotelul Athena. Dis, de dimineata a venit la Hotel 
un comisar si ne-a luat la politie. Acolo ne-a luat la interogatoriu si in acelasi timp au 
sechestrat si cascavalul, luandu-ne si polita, care am avut-o de la negustori si ne-a ordonat 
ca sa stam la Tricala. 

In noaptea de 6 Noiembrie, profitand de ocazia ca n-am fost bine supravegheati, am 
luat trenul si am iesit din Athena. Aici ne-am prezentat numaidecat la Legatiunea 
Romaneasca si am cerut protectia ei care ni s-a acordat cu cea mai mare bunavointa din 
partea D-lui Ministru Al.G. Florescu. 



256 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

La Tricala am vazut in cea mai neagra mizerie, inchis cu toti criminalii din Grecia, 
pe farmacistul Roman din Grebena, N. Legara invinuit din partea Grecilor ca fiind 
farmacist roman va face microbi de holera si de tifos pentru raspandirea acestei boli in 
armata greceasca. 

Dupa rapirea D-lui D. Cioma, au cautat sa puie mana pe toti institutorii si notabilii 
romani din Epir, dar fiind prevestiti de patania D-lui D. Cioma, am aflat ca mai toti au 
fugit gasindu-si fiecare cate o vizuina si ca altii ar fi cazut in mainile Grecilor de al caror 
soarta nu stim nimic. 

Despre institutorul Nicolae Cioma de la 20 Octombrie nu avem nici o stire unde se 
gaseste. 

Aceste sunt, Domnule Ministru, pe scurt faptele la care am fost martori oculari. 

Bine voiti, Domnule Ministru, a primi deosebita noastra stima si consideratiune. 

Institutori: 

(ss) Constantin Cicma 
N. Nibi 
> A. M.A.E., fond 71, (1900-1919), Litera B, vol. 19, f. 35 

85 

1912 decembrie 12, Muntele Athos. Fragment din memoriul arhimandritului 
Antipa Dinescu adresat primului ministru Titu Maiorescu Tn care solicita 
interventia statului roman pentru obtinerea de drepturi egale pentru monahii 
romani cu cei greci, rusi, sarbi si bulgari. 

Chinoiul romanesc Prodromul Sf. Munte Athos 

Nr. 488 

EXCELENTA-VOASTRA 
Domnule Ministru, 

Toate natiile crestine ortodoxe din Europa sunt proprietare de Monastiri si Schituri 
in Sf-1 Munte afara de noi romanii, care ar fi trebuit de mult cei intai sa fim acolo in 
drepturile si privilegiile Athosului. 

§apte-spre-zece Monastiri pentru Greci, una pentru rusi, una pentru sarbi si una 
pentru bulgari, socotim ca ar putea de o cam data sa fie de ajuns, si ca un omagiu adus 
Tarilor Romane, sa se fi gandit cineva ca sa nu fim cum suntem azi, in conditii umilitoare 
pentru noi toti ca natiune, fara nici o Monastire acolo. 

O zicem aceasta fiindca nu numai suntem ravnitori pentru prestigiul Tarei noastre, 
care acum din mila Domnului si prin meritele ei a ajuns sa fie intre cele care normeaza 
viata politica a lumei intregi, dar durerea pe care le indura toate natiunile aici in Munte 
din partea fratilor Greci nu mai poate fi rabdata nici un moment. 

Dibaci fara pereche cu cei mari, in sufletul carora stiu sa se insinueze cu deosebita 
arta, natia aceasta care nu se asemana de loc cu floarea neamului elin din gloria trecuta a 
lumei, sunt atat de tirani cu cei ce se gasesc in inferioritate de drepturi cu ei, in cat nici 
prin grai, nici prin scris, nu putem accentua suferintele noastre, fiindca ni se inabuse 
sufletul de durere si de chin. 



Documente 1864-1948 257 

Favorizati de imprejurari pe care numai tainele ascunse ale politicei lumi acestia le 
cunosc, Grecii Muntelui Athos a<u> §tiut sa faca prin straduintele lor, ca toate 
conferintele Europene sa le mentie privilegiile. 

Frumoasa nazuinta si mai frumos succes pentru ei! Dar pentru ceilalti necaz si 
suferinte. 

Se vede ca strigatul de durere al monahului Athonit garbovit de batranete si de 
meditatiuni religioase, a fost auzit de Dumnezeu, si iata prilej venit ca sa se schimbe 
situatia intolerabila de pana acum. 

Arbirrarul cu care este inarmata natia greceasca de pe Muntele Athosului, fruct al 
conceptiei paganesti, este azi un anachronism in viata popoarelor, cand drepturile 
natiunilor ca si al indivizilor trebuie ocrotite. 

EXCELENTA VOASTRA 
Domnule Ministru, 

Din toate partile Turciei de azi unde sunt romani cu deosebire cei din Macedonia si 
Epir ca si noi cei din Athos, intindem maini rugatoare catre Domnia Voastra de scapare si 
mantuire. Nu cerem stramtorarea nimanui; dar cerem putinta de vietuire fara suparare si 
necaz, pentru noi. 

Conferinta Europeana care de sigur se va aduna ca sa puna la cale cele ce urmeaza 
sa fie dupa razboiul actual din Balcani, este datoare sa se ocupe si de situatia ce urmeaza 
sa se creeze Sfantului Munte fata cu privilegiile sale. 

Facem apel calduros la sentimentele Domniei Voastre romanesti, sa sustineti cu 
energie si drepturile noastre acolo in masura egala cu celelalte neamuri, fhnd-ca nici 
mandria noastra romaneasca nu ne ingaduie a fi mai prejos decat Grecii, bulgarii si sarbii 
de acolo. 

Dumnezeu chemandu-va la carma Tarei v-a pus pe umeri datorii pe care nu le 
puteti trece cu vederea si noi, in virtutea dreptului ce avem ca romani sa cerem de la 
Parintii Tarei, tot ceia ce ne-i de lipsa; Cerem ca sa fim scosi de sub arbirrarul actual si 
pusi in drepturi egale cu toti cei de acolo. 

Sa se faca act de morala elementar, aducandu-se aminte stapanitorilor arbitrari de 
azi, ca recunostinta e datoare sa urmeze bine facerii care cu atata lux de calitate le-a fost 
facuta in vremuri. 

Indeosebi cerem pentru noi, pe langa independent Schitului, cu intindere suficienta 
imprejur pentru alimentare cum si fosta Monastire Morfono, cu toata intinderea teritoriala 
a ei, spre a lega numele romanesc de o localitate, care poarta pecetea latinitatei, originea 
noastra de sange, si protectia Metocului ce are Schitul in insula Tasos, cu dreptul de a 
sluji in limba Romana la biserica Sfantului Dimitrie din metoc. 

Pentru orientarea Excelentei- Voastre, anexam aici un mic registru al Monastirilor, 
Schiturilor si Chiliilor din Sfantul Munte. 

Sunt al Excelentei Voastre cu cea mai deosebita stima. 

Al Schitului Romanesc Podromul din Sfantul Munte Athos. 

Superiorul: Arhimandrit Antipa Dinescu cu tot soborul 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol, 19, f. 17. 



258 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanicd 

86 

1912 decembrie 28, Bucure§ti. Adresa Mitropoliei Ungro-Vlahiei catre 
Ministerul Afacerilor Externe Tn care este expusa situatia asezamintelor 
romanesti de la Muntele Athos ocupate de greci, contributia domnitorilor 
romani la construirea si Tntretinerea multora dintre manastirile care nu le mai 
apartin romanilor, donatiilefacute si se solicita interventia ministrului de externe 
pentru apararea intereselor romanesti. 

Sfanta Mitropolie a Ungro-Vlahiei 

Nr. 5829 

Domnule Ministru, 

Suntem instiintati ca in urma razboiului dintre Turci si Tarile Balcanice, Grecii au 
ocupat toata Peninsula Sfantului Munte Athos si au luat unele masuri care jignesc in 
general drepturile tuturor Manastirilor si Bisericilor de acolo. 

Nu ne vom ocupa de drepturile ce privesc Monastirile si Bisericile ce depind de alte 
Natiuni si asupra carora, dupa cum ni se spune, Guvernele respective au luat masurile 
dictate de imprejurari, dar gasim ca este timpul a se interveni si de catre Guvernul Nostru 
spre a se apara inaintea Conferintei ce se tine la Londra drepturile din vechime ale 
Manastirilor si Bisericilor cu toate proprietatile ce apartin Comunitatilor romanesti. 

In acest scop, avem onoarea a Va inainta - aici anexat - in copie: 1) Scrisoarea 
primita de la Epitropii Schitului roman PRODROMUL de catre parintele Egumen T. 
Soroceanu de acolo si care acum se afla in tara pentru interesele acelei Comunitati. Din 
cuprinsul ei veti vedea cum au procedat Grecii la ocuparea intregei Peninsule cu 
Manastirile si Bisericile de acolo; 2) Ordinul Comandantului Flotei Grecesti catre toti 
locuitorii Peninsulei, din care iarasi Va veti putea convinge de ocuparea pe nedrept a unor 
locuri ce nu apartin Greciei si de masurile vexatorii ce se iau fata de asezamintele 
romanesti ce trebuie sa ramana Romanilor, fara a se schimba situatia lor de catre Greci cu 
ocazia unui razboi ce n-are ca obiectiv lupta dintre Greci si Romani. 

Domnia Voastra cunoasteti, Domnule Ministru, care sunt drepturile de care se 
bucura ab antiquo Manastirile si Bisericile din Sfantul Munte Athos, cum unele din ele 
s-au zidit din temelie de catre Domnitori si boieri din Romania, altele s-au restaurat si 
inzestrat de ei, iar pentru altele pana azi Statul nostru ajuta cu diferite sume la intretinerea 
lor. De aceia n-avem sa insistam pe larg asupra istoricului acestor manastiri si biserici, 
dar vom arata in mod sumar si despre fiecare in parte tot ceia ce s-a facut pentru aceste 
sfinte locuri, spre a se avea in vedere la intervenirea ce se va face pentru apararea 
drepturilor ce se incearca a se incalca de catre Greci, lucrandu-se in directia aceasta, spre 
a ramanea Comunitatile monahale romanesti pe deplin proprietare asupra Manastirilor si 
Bisericilor cu toate proprietatile lor si pentru care azi platesc embatic*. 

Din datele istorice ce posedam se constata ca in Sfantul Munte Athos s-au zidit ori 
restaurat din temelie: 1) Manastirea Zugrafu zidita la 1502 de catre Stefan eel Mare, iar in 
apropierea ei si tot de catre acest Domnitor, s-a construit un far la 1475; 2) Manastirea 



embatic = drept real de folosinta a unui imobil, rezultat dintr-o locatiune perpetua sau de foarte 
lunga durata in schimbul unei chirii. 



Documente 1864-1948 259 

Rusicu zidita din temelie de catre Scarlat Calimah al Moldovei; 3) Manastirea 
Cotlomusiului zidita iarasi tot din temelie de catre Radu eel Mare si Neagoe Basarab, care 
au facut si case si un far la Caliagra si un paraclis si le-au armat cu tunuri de aparare si cu 
blagoslovenia tuturor Egumenilor si a Arhiereului Eparhial a numit-o Lavra cea Mare 
Romaneasca pentru Tara Romaneasca; 4) Manastirea Dionisiului la care Neagoe Basarab 
a zidit paraclisul pe mormantul Sf. Nifon, fost Mitropolit al Munteniei; 5) Manastirea 
Lavra Mare, unde Neagoe Basarab a zidit biserica catedrala si a invelit intreg acoperisul. 

In a doua categorie gasim urmatoarele: 1) Manastirea Lavra Mare restaurata de 
Vladislav, tatal lui Mircea eel Mare. Neagoe Basarab a reparat-o, a facut cimitirul, apoi 
Matei Basarab a facut un corp de case si un paraclis, care in timpul din urma s-a daramat, 
iar un proistos din Lavra 1-a facut din nou. Biserica a fost restaurata de Vintila Voda. Se 
vede pana azi, in Nartica, langa usa din dreapta portretul lui Vintila Voda cu intreaga lui 
familie. 2) Manastirea Caracalu restaurata de boierul Nicolae din Caracal si de 
Domnitorul Petru al Moldovei. 3) Manastirea Vatopedului restaurata de Vasile Lupu si 
inzestrata cu 80 de sate, cu 80 hrisoave Domnesti scrise in romaneste, pe care Parintii 
Prodromiti le-au tradus in limba Greaca. 4) Manastirea Dochiarului restaurata de Voievodul 
Alexandru eel Bun si Doamna Ruxandra, iar sarcina executarei lucrarei a luat-o Teofan, 
Mitropolitul Moldovei, care a si sfintit biserica de noi, apoi s-a facut schimnic si a murit 
aici. 5) Manastirea Stavro-Nichita unde este ctitor Neagoe Basarab, Serban Cantacuzino, 
Gheorghe Duca al Moldovei si boierul roman Radu Apostoleanu cu altii 6) Manastirea 
Xenofu unde s-a facut pictura in Nartica si Trapeza de catre Duca al Munteniei. 7) La 
Manastirea Dionisiului Neagoe Basarab a facut un sicriu bogat din argint masiv, suflat in 
aur si impodobit cu pietre scumpe, in care se pastreaza moastele Sf. Nifon. Tot aici Radu 
eel Mare a daruit un sicriu impodobit cu sidefuri sculptate, in care se pastreaza Sf. 
Moaste. 8) Manastirea Grigoriu restaurata de Stefan eel Mare in 1500. 9) Manastirea 
Xiropotamu restaurata de Alexandru Voievod al Munteniei. In Nartica se afla chipul 
Domnitorului si al familiei sale. 10) Manastirea Sf. Pavel este restaurata de loan 
Cantacuzino Basarab. 11) Manastirea Pantocratorul s-au facut unele restaurari de catre 
Logofetii Barbu si Gavriil din Muntenia. 12) Manastirea Ivirul care are de ctitor pe 
Neagoe Basarab si sotia sa. 

Donatiuni diferite s-au mai facut: Istrate Dabija si C. Brancoveanu Manastirei Sf. 
Pavel, Neagoe Basarab si Doamna Despina pe langa alte daruri au dat vesminte cusute cu 
aur, doua Evanghelii scrise de catre Doamna si alte carti Monastirei Ivirul. Tot asemenea 
intre ctitorii acestei Monastiri gasim pe Radu Mihnea, Stefan eel Mare, Serban 
Cantacuzino, Dimitrie Cantemir etc. Manastirei Dochiarul i s-a donat obiecte sfinte si o 
evanghelie scrisa in romaneste de catre Alexandru Lapusneanu si boierul Gavril; tot 
donatori sunt si Doamna Ruxandra a lui Alexandru Bogdan si Mitropolitul Teofan al 
Moldovei; Manastirei Vatopedului i s-a daruit o icoana facatoare de minuni de catre 
Neagoe Basarab si multe daruri bogate si un pom de argint ce se vede si azi, cum si un 
venit anual de 10.000 taleri. In aceste Monastiri se gasesc si embleme rationale si portrete 
ale Domnilor romani. Asa la Dionisiu este intreaga familie a lui Neagoe Basarab si a lui 
Mihai Voda Viteazul. La Dochiarul se gaseste portretul lui Alexandru Lapusneanu, 
Bogdan Voievod, Mitropolitul Stefan etc. iar in interiorul bisericii mari la intrare si se 
vede sapata in piatra aquila romana. La Zografu in Catedrala cea mare, la usa, pe partea 



260 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

din dreapta sunt portretele lui Stefan eel Mare, Alexandru Lapusneanu, Vasile Lupu si 
altii, cum si Vulturul roman sapat in piatra, iar in biblioteca se afla steagul purtat de 
Stefan eel Mare in razboaiele sale, precum si icoana Sf. Gheorghe brodata in aur, pe plus 
rosu, cu inscriptii pe ambele parti. Toate acestea, impreuna cu altele ce se gasesc in 
Monastirile si Bisericile din Sf. Munte Athos dovedesc sentimentele pioase ale poporului 
roman. 

In categoria din urma se afla: Schitu Lacul, Prodromul, Provata, Colonia Romana si 
Comunitatea chiliei Sf. Gheorghe [...], toate trecute in Bugetul Ministerului Cultelor. 

Din aceasta schitare, marginita la strictul necesar potrivit cadrului unei adrese, 
dovedesc Domnule ministru, ca in Sfantul Munte Athos sunt interese romanesti de aparat 
atat din punctul de vedere al dreptului cat si in vederea telului ce trebuie urmarit a mentine 
pe monahii acestor locuri ca avangarda a Romanismului. 

Primiti, Va rugam, Domnule ministru, incredintarea osebitei noastre consideratiuni 
si Arhiereasca binecuvantare. 

Mitropolit Primat, 
Konon 
Domnului Ministru de Externe 

> A.M.A.E., fond 71, dos 20/1912, B 13, vol. XIV, f. 201. 



87 

<1912>, <Muntele Athos>. Proiect propus de monahii romani de la Muntele 
Athos, privind drepturile pe care le solicita precum si participarea voievozilor 
romani la restaurarea asezamintelor Sfantului Munte. 

Drepturile Monahilor Romani in Sf. Munte Athos. 

1) Schitul romanesc Prodromul sa fie recunoscut Manastire independenta in 
numarul celorlalte Manastiri. 

2) Fosta Manastire latineasca Morfonou (Amalfinul) sa se restaureze de romani si 
sa i se dea inapoi toata mosia rapita de cele 3 Manastiri: Lavra, Sf. Pavel si Caracalu. 

3) Schitului romanesc Prodromul sa i se dea teren indestulator cu padurea de la 
Sevca, incepand hotarul de la Afurisiti pe parau in sus pe sub poalele Muntelui celui mare 
pana in varful Sveci, si de acolo tot pe sub poalele muntelui pana in dreptul paraului Sf 1 — 
Nil, si de acolo pe parau la vale pana in mare la Caravustas (Arsanaua Sf 1 ^ Nil) si de aici 
tot tarmul marii pana la Afurisiti, iar colibele ce se gasesc in cuprinsul acesta, vor trece la 
Schit cu drepturile ce se vor regula in genere pentru tot Sf. Munte. 

Aceasta portie de teren se poate socoti in schimbul partii de loc ce stapaneste 
Manastirea Lavra de la fosta Manastire Morfonou. 

4) Sa i se dea drept a cumpara o chilie din cele mari in Careia pentru conac. 

5) Sa i se dea dreptul a trimite reprezentant in Consiliul General (in Chinotita) la 
Careia care sa sustina drepturile tuturor monahilor romani din Sfantul Munte. 

6) Biserica metocului schitului din insula Tasos, Sf. Dimitrie de langa comuna 
Potamia sa fie libera ca proprietate a schitului si sa se faca toata slujba in limba romana in 



Documente 1864-1948 261 

toate zilele, neimpiedicati de autoritatile bisericesti si civile. Iar metocul sa fie trecut in 
catalogul metoacelor pronomiale ale Sf. Munte cu drepturi egale. 

In actul din 1853 se prevede ca deocamdata schitul se margineste in terenul ce a 
avut ca chilie pentru 20 de monahi, iar inmultindu-se calugarii se va da teren de ajuns cat 
va trebui; asemenea si celelalte trebuincioase. 

Si daca nu se poate ajunge la izbanda dorita, este neaparat necesar sa i se dea 
schitului teren: toata panta locului pe care este situat schitul, incepand de la Piatra alba pe 
parau in sus, pana la Crucea lui Cucuzel si de acolo la vale pana la Hairu si Perdiche, cu 
tot tarmul marii. In afara de aceasta sa i se dea lemne pentru foe din abundenta si pentru 
ars var din padurea de la Levca; gunoi de padure, libertate de a pasuna toti molarii pe 
mosia Lavrei, cum am avut si pana acum, apa de la Levca din padure si izvorul eel mic de 
la smochin de langa sterna, afara de gradina Kir-Isaia. 

Libertate fara control pe tot teritoriul schitului de a zidi biserici, case si de a cultiva 
locul in toate directiile. 

Drept sa cumpere in Careia o chilie din cele mari pentru conac si toate celelalte 
drepturi ca si schiturile rusesti Sf. Andrei (Saraiu) si Profetul Hie. 

Schitul romanesc Prodromul fiind o institutie monahiceasca fondata de statul roman 
sub domnitorul Grigorie Ghica al Moldovei, statul roman recunoaste numai actul din 1 820 
si eel din 1853 facut intre Manastirea Lavra si schit; Singhiliul Patriarhiei din 1856 si alte 
doua hrisoave domnesti ale domnitorului Grigorie Ghica precum si hrisovul regelui Carol 
din 1876 pe baza carora s-a intemeiat Schitul romanesc Prodromul. Iar alte acte facute cu 
silnicie din partea Manastirii Lavra si Patriarhiei intre monahii lavrioti si prodromiti sunt 
socotite ca neavenite intrucat nu sunt recunoscute nici de guvernul roman nici de eel 
turcesc, se anuleaza. 

Sfantul Munte este un loc de sihastrie, hotarat pentru calugarii ortodocsi de orice 
nationalitate. In Sf. Munte pe la 1600 au fost 180 manastiri mari si mici independente si 
din cauza certurilor ce au urmat intre ele, guvernul a pus pe cele mai mici sub tutela celor 
mai mari, care profitand de acest drept le-au desfiintat cu timpul sub diferite pretexte. 

7) Toate chiliile romanesti sa fie libere de orice control din partea manastirilor, 
avand dreptul a intretine cati calugari vor putea si a calugari cu singura alegerea 
superiorului chiliei. Libere a cultiva terenul, a zidi biserici si case cate vor avea 
necesitate, in cuprinsul chiliei. 

8) Sa aiba dreptul la un reprezentant in Comitetul Chinotitei la Careia, pentru 
apararea drepturilor chiliotesti romanesti, care sa lucreze impreuna cu ceilalti 
reprezentanti ai manastirilor la toate afacerile Sfantului Munte. 

9) Sa aiba dreptul a cumpara o chilie in Careia pentru conac. 

1 0) Sa li se dea apa si lemne de foe din abundenta din padurile manastirilor. 

11) Toate padurile manastirilor sa fie comune pentru toti monahii din Sfantul 
Munte sub paza si controlul comun al Chinotitei. 

Schitul Lacu sa fie trecut in randul si drepturile celorlalte schituri ca Sf. Ana, Nea- 
Schit, Capsocalibi, etc. si cu dreptul de a avea reprezentant in Chinotita din Careia. 

Chilia comunitatii fratilor romani a Sfantului loan Theologul (Cucuvinu) din 
Provata, proprietatea parintelui Theodosie Soroceanu sa fie recunoscuta de Schit 
Chinovial, cu drepturi deopotriva cu celelalte Schituri Chinoviale. Sa aiba dreptul la un 



262 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

reprezentant in Comitetul Chinotiti la Careia pentru apararea drepturilor Schitului, care sa 
lucreze impreuna cu ceilalti reprezentanti ai manastirilor, la toate afacerile Sfantului 
Munte. Sa aiba dreptul a cumpara o chilie in Careia pentru conac. 

Restaurarea Manastirilor din Sf. Munte 

1) Manastirea Lavra s-a restaurat pe la 1200 <1369> de Vladislav tatal lui Mircea 
eel Mare. Apoi Matei Basarab a facut un corp de case cu doua randuri si paraclisul Sf. 
Mihail Sinadon, langa altarul bisericii catedrale, in mijlocul curtii, care s-a daramat acum 
dupa cutremur, iar un proestos din Lavra 1-a facut din nou. Vintila Voda a restaurat si 
zugravit biserica iar in nartica langa usa din dreapta, 1-au zugravit pe el cu toata familia. 

2) Manastirea Caracalu este restaurata de boierul Nicolae din Caracal si de 
domnitorul Petru al Moldovei. 

3) Manastirea Cotlomusu este restaurata de Neagoe Basarab, Radu Voievod 
Basarab si Mircea Voievod si numita Lavra Vlaheasca (Romaneasca), sunt toti zugraviti 
in nartica bisericii. 

4) Manastirea Vatopedu este restaurata si inzestrata de Vasile Lupu cu 80 de sate, 
cu 80 de hrisoave domnesti scrise in limba romana, pe care parintii prodromiti le-au 
tradus in limba greaca. 

5) Manastirea Zugrafu este restaurata cu totul de Stefan eel Mare la 1502 si de fiii sai 
Petru Rares si Bogdan eel Ciacar <Orb>. Stefan eel Mare a donat manastirii steagul ce-1 
purta singur in razboaie si icoana Sf. Gheorghe, ca de 70 cm ce o purta in razboaie la 
oblancul calului celui alb. Acum icoana este facatoare de minuni. 

6) Manastirea Dohiarul este restaurata de Voievodul Alexandru si Doamna 
Ruxandra, iar Mitropolitul Theofan al Moldovei a luat sarcina sa execute lucrarea 
restaurarii si a facut biserica din nou si corzile de case cu doua randuri, a sfintit biserica el 
insusi, apoi s-a facut schimnic in manastire, unde a si incetat din viata si a fost ingropat in 
artica bisericii, unde ii arde candela pana astazi, ziua si noaptea, sunt si cateva stihuri 
scrise pe mormantul lui. 

7) Manastirea Rusicu este facuta din nou de Scarlat Calimah la 1812, biserica si 
toate corzile din temelie. Pe piatra fundamentala de deasupra usilor bisericii este scris: „Io 
Scarlat Calimah Domnul Moldo-Vlahiei a zidit aceasta Sfanta biserica din temelie". Pe 
usile bisericii sunt sculptate vulturul in dreapta si capul de bour in stanga. Pe clopotnita ce 
era in mijlocul curtii in fata bisericii, era zidit din caramida capul de bour, acum rusii au 
stricat clopotnita si au zidit alta cu un clopot urias. 

8) Manastirea Stavro-Nichita, apa este adusa de Serban Cantacuzino Voievod, 
canalul zidit de piatra cu bolti, cu multa cheltuiala. 

9) Manastirea Xenofu. Domnitorul Ungro-Vlahiei Duca, a zugravit nartica si 
trapezul. 

10) Manastirea Dionisiu este restaurata de Neagoe Basarab, de Petru Voievod si alt 
Petru Voievod si de ginerele sau Alexandru Voievod care s-a numit Paisie si de Doamna 
Ruxandra si altii. 

11) Manastirea Grigoriu este restaurata de Stefan eel Mare la 1500. 



Documente 1864-1948 263 

12) Manastirea Xiropotamu este restaurata de Alexandra Voievod al Romaniei care a 
zugravit biserica, in nartica este zugravita icoana Domnului cu familia. 

13) Manastirea Sf. Pavel este restaurata de loan Cantacuzin Basarab. 

14) Manastirea Pantocratorul, a restaurat corzile imprejur marele logofat Barbu si 
Gavriil al Vlahiei. 

La Manastirea Cotlomusi 

Radu Voievod si Neagoe Basarab au reinnoit din temelie biserica si casele imprejur si 
spital si arfundarice a zidit si arsanaua la Caliagra cu pirg si paraclis si le-au armat cu tunuri 
de aparare si cu blagoslovenia tuturor egumenilor si a arhiereului eparhist a numit-o Lavra 
cea mare romaneasca pentru Tara Romaneasca, si terminand toate s-au inapoiat in tara cu 
mare bucurie si satisfactie sufleteasca. 

La Manastirea Lavra a reparat biserica, a invelit-o cu plumb cum este si astazi, a 
zidit din temelie cimitirul cu paraclis, a facut multe odoare aurite, lucrate in sarma si i-a 
facut venit anual de 1 0000 taleri. 

La Manastirea Dionisiu a facut biserica pe mormantul Sf. Nifon, a facut un sicriu 
de argint de 1 cot in forma bisericii de Arges, cu iconite smaltuite imprejur, unde a depus 
moastele Sf. Nifon. 

Toate aceste cereri ce am notat, le facem pe baza tratatelor internationale, care 
totdeauna au recunoscut si au intarit deopotriva drepturile monahilor in Sfantul Munte, de 
orice nationalitate ar fi ei, precum suna si art.62 al Tratatului de la Berlin: „Calugarii din 
Sf. Munte din orice tara ar fi ei si de origina, pastreaza drepturile lor de avere si se bucura 
fara nici o exceptie de deplina egalitate, de toate drepturile si privilegiile." 

Desi numai cele 20 manastiri se considera a fi ele singure proprietare, cu toate 
acestea si celelalte schituri si chilii romanesti, grecesti si rusesti, care au cumparat de la 
manastiri portiuni de loc pe care au zidit sfmtele lor locasuri, trebuie a fi socotiti in viitor 
proprietari liberi de orice sarcina, liberi a zidi, liberi a calugari, liberi a hirotonisi 
ierodiaconi si preoti, ca si manastirile cele mari, cu propria lor alegere. 

Indeosebi Romania trebuie sa ceara si sa obtina stapanire pentru noi a Sfintei 
Manastiri Cotlomusi, care dupa cum si aici, dupa actele aratate, se vede a fi fost hotarata, 
inca de la restaurarea ei, cu consimtamantul tuturor celorlalte manastiri, de Marea Lavra 
romaneasca. 

Statul roman nu poate fi indatorat sa plateasca nici o despagubire pentru intrarea 
noastra in posesiunea acestei manastiri Cotlomusi fiindca de la reintemeierea ei de catre 
domnii romani, a fost recunoscuta de Mare Lavra Manastire romaneasca, iar acum nu se 
cere altceva decat reintrarea in vechile noastre drepturi istorice. 

Noi romanii din Regat carora ni se cuvine aceasta manastire, pentru mantuirea 
noastra cum si pentru a celorlalti frati din provinciile locuite de romani, care vor dori 
convietuirea cu noi pe temeiul acelorasi drepturi nationale de origine si de sange, vom 
ingriji si de monahii greci ce se afla acum in aceasta manastire, cu toate cele de lipsa, 
pana la stingerea lor din viata. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 29, f. 18-21. 



264 §coli si biserici romdnesti din Peninsula Balcanicd 

88 



<1912>, <Muntele Athos>. Memoriul Comunitatii Fratilor Romani Sf. loan 
Theologu, chilia Cucuvina-Provata de la Muntele Athos, alcatuit de 
ieromonahul Theodosie Soroceanu ce cuprinde o introducere, un istoric §i 
regulamentul . Fragmente. 

Memoriul Comunitatii Fratilor Romani 
„Sf. loan Theologu" 

Chilia Cucuvina-Provata din Sf. Muntele Athos 

INTRODUCERE 

Nascut si crescut in sentimentele religioase si nationale, si tot ce e mai pretios al 
vietii mele ca mostenire de la strabuni este religia si natiunea. 

Locul natal imi este Basarabia. Insa, desi ea este despartita de la Patria sa muma, 
totusi oricare fm al sau cu simtaminte patriotice nu trebuie sa dea uitarii neamul sau ori si 
unde destinul il va duce. 

Oriental a fost si este intotdeauna leaganul de religie, cat si scutul locurilor sacre 
ale crestinismului, care, desi este sub dominatiunea otomana, insa religia sta nestirbita. 

Daca a fost si pentru mine un petic de pamant in acest Orient, apoi a fost Muntele 
Athos, la un loc unde se zice Provata, pe pamantul Chiliei Cucuvinu, unde in anul 1868 
am pus prima baza de stabilitate. Iar in anul 1870, cu mari greutati, abia s-a putut reusi de 
a se pune prima piatra fundamentals a modestului locas de astazi, intitulat: „Comunitatea 
Fratilor Romani Sf. Ion Theologul" 

De atunci si pana acum, in decursul acestor ani, greutatile locale rostogoleau tot 
felul de rivalitati ca sa zguduie scopul inceput, si cele petrecute numai singur Dumnezeu 
le stie. 

Comunitatea de astazi, pe langa multe lipsuri, avea necesitate mare de un 
regulament care sa fie ca asezamant pentru viitor. Acest regulament s-a si facut si votat de 
o adunare generala a batranilor interesati in aceasta cauza. Regulamentul poarta titlul de: 
„Actele fundamentale ale constituirii comunitatii fratilor romani din Sf. Munte Athos". 

Apoi, dupa niste imprejurari de o natura cu totul contrarii, a urmat necesitatea de a 
se modifica si a se aranja, adaugandu-se inca un asezamant memorativ cu o deosebita 
siguranta, adaugandu-se la titulatura numele de: ,,Sf Ion Theologul", adica: 
„Comunitatea fratilor romani Sf. Ion Theologul, Chilia Cucuvinu din Provata, Sf. Munte 
Athos", si care asezamant se gaseste inregistrat in a doua condica, adica in cea prezenta, 
formata in anul 1907. 

Cele de mai sus exprimandu-le ca motiv de introducere a prezentei condici, doresc 
celor de fata si viitori sanatate, fericire, onoare si mangaiere sufleteasca, si smerit rog pe 
Dumnezeu sa-i incoroneze cu amandoua fericirile. 

Al Comunitatii Fratilor Romani Sf. Ion Theologul, fondator si staret, 

(ss) Ieromonah Theodosie Soroceanu 
Observatiuni. Numele de contrariu se numesc aceia care sunt contra romanismului si 
contra oricarui progres national. 



Documente 1864-1948 265 

M E M O R I U L 

Comunitatii Fratilor romani Sf. Ion Theologul, chilia Cucuvinu-Provata 

din Sf. Munte Athos 

Subsemnatul ieromonah Theodosie Soroceanu, superior-presedinte al susnumitei 
comunitati, inca din anul 1868, impreuna cu trei mosi (unchi) ai mei, am venit la Sf. 
Munte ca inchinatori. Si vizitand toate sfintele locasuri, am avut fericirea a vedea o 
multime de odoare scumpe si sfinte pentru neamul nostru romanesc, ca: emblemele 
Tarilor Romanesti, inscriptii diferite, portretele Domnitorilor romani, fondatori aproape ai 
tuturor manastirilor din Muntele Athos, precum si alte odoare care fac podoaba bisericii 
noastre si care toate in sine arata trecutul si urmele strabunilor nostri. 

Incantati de vederea acestora, am dorit ca si noi, pe cat ne va fi posibil, sa purtam 
cu multumire numele de Romania printre celelalte natiuni vietuitoare in localitate, ca 
astfel faptele strabunilor nostri sa treaca cu fala din generatie in generatie. 

In care scop si pentru indeplinirea acestei dorinte, cu toate greutatile ce am intampinat 
de a ne stabili in Sf. Munte, gasind ocazia bine venita, cu propriile noastre mijloace am 
cumparat intreaga proprietate a fostei Chilii Cucuvinu din localitatea Provata. 

Aceasta chilie mai inainte apartinea fostei manastiri a Morfonoului, si care atunci 
servea pentru manastire ca scoala de teologie, unde alaturi pe un loc mai sanatos se afla 
cladit locasul de astazi. 

Inca de la punerea primei pietre fundamentale a acestui Sf. locas (anul 1870), am 
intampinat mari si nespuse piedici din partea adversarilor si uratorilor natiunii noastre; 
dar tot ce a fost mai periculos si mai ruinator pentru noi a fost urata lacomie a acelora a 
caror autoritate influenteaza asupra noastra, astfel ca la orice nevoie de cladiri sau alte 
afaceri pendinte de aprobarea lor, nemiloasa lacomie din ce in ce mai mult isi deschidea 
gura sa cea nesatioasa. 

De atunci si pana astazi acelasi stil de procedura il limiteaza, inaintandu-se pana 
intr-atat incat de multe ori ne era imposibil a raspunde pretentiilor nedrepte si necinstite 
din partea lor. 

Prin asa mari greutati si sacrificii enorme s-a putut realiza parte din dorinta noastra, 
incat mult sau mai mult, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ridicat din temelie locasul 
Comunitatii in starea actuala. 

Din dorinta de a progresa neamul nostru si in strainatate, cu toate piedicile de care 
ne loveam in orice moment, totusi, cu ajutorul lui Dumnezeu am putut ca alaturi, si hotar 
langa hotar cu locasul nostru, sa cumparam si ruinele fostei chilii Catalighi (Scaparea), 
care la cumparatul si inceputul cladirii am ajutat cu suma de doua mii, saisprezece lire 
otomane. 

Dupa aceasta, numita chilie s-a incredintat la patru monahi Prodromiti, randuind ca 
superior pe repauzatul intru fericire ieromonahul Thedorit Hodorogea, cu indatorirea ca 
dansul in viitor sa dirijeze bunul mers al chiliei. Dupa moartea ieromonahului Theodorit a 
fost succedat de unul din urmasii lui, de ieromonahul Antonie, si dupa moartea acestuia, a 
urmat ucenicul sau, monahul Ilarion Marza care este si pana astazi, urmand aceeasi 
independents . 

Cand i-am dat locasului nostru numirea de: Comunitatea Fratilor Romani cu 
Patronul Sf. Ion Theologul, Chilia Cucuvinu-Provata, Sf. Munte Athos", am avut in 



266 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

vedere ca in viitor in acest locas sa se primeasca romani care au dorinta de a imbratisa 
cariera monahala, ori de unde ar fi, fara a se tina socoteala unde s-a nascut, si aceasta 
pentru a pieri odata dinrre romani cuvintele de: „Noi" si „Voi", ramanand acelea de: „Noi 
Romanii". 

Acum se simtea nevoia de o organizatie temeinica si care sa asigure viitorul 
urmasilor, pentru care scop am format un comitet permanent de administratie din sanul 
Comunitatii, schimbandu-se numai in cazuri neprevazute. 

Acest comitet se compune din cinci persoane, care au atributiunea de a administra 
Comunitatea, iar cand urmeaza nevoia de a se face sobor, numarul lor se urea pana la 
doisprezece, al caror presedinte le sunt eu. 

Superiorul este pe viata si el alege doi succesori neschimbati. 

Dupa moartea superiorului, locul il ocupa de drept eel de al doilea; iar locul celui 
de al doilea il ocupa eel de al treilea si in locul celui de al treilea se alege unul dinrre frati, 
si asa se urmeaza mai departe. 

Dinrre tovarasii mei de fundare numai eu singur am ramas in viata. 

Menirea acestui comitet este: ca in limitele posibilului, pe langa celelalte indatoriri 
personale si de administratie, sa lupte pe orice cale spre a aduce intr-un singur corp de 
unire pe toti membrii romani vietuitori in Muntele Athos. 

Desi intr-un timp se facuse un bun inceput care tindea la realizarea cat mai 
apropiata a ideii ce nutreste comitetul nostru in indeplinirea ce-i impune sacra misiune, 
caci reusisem a atrage catre noi unele din comunitatile romanesti (chilii), dar cu cazul de 
dare in judecata a subsemnatului de catre rau-voitorii progresului nostru national, in anul 
1898, prin doua petitiuni: una catre Marea Lavra si alta catre actualul Patriarh loachim, 
prin care ni se interzice de a pomeni in biserica familia Domnitoare a Romaniei si 
membrii Sf Sinod, si acei care convenise a se uni la scopul nostru, si-au retras fagaduinta. 

Asa ca in urma acestei imprejurari, pana in prezent, desi depunem cele mai mari 
forte, totusi nu s-a putut realiza scopul ce-1 urmarim cu unirea, mai fiind si o alta cauza: 
caci multi se inclina mai mult spre mijloacele panslavismului si altele multe; iar cat 
priveste despre sustinerea sentimentelor nationale, cu toate piedicile puse de adversari si 
ura ce o are uratorii de bine ai natiunii noastre, am ajuns pana acolo incat si pana astazi sa 
se pomeneasca numele Familiei Domnitoare, ambii Inalt Prea Sfintii Mitropoliti, precum 
si membrii Sf. Sinod ai Sf. Biserici Autocefala Ortodoxa Romana. 

Aceasta si-a luat inceputul de pe timpul cand pentru prima oara a fost Ministru de 
culte Excelenta Sa D-l Take Ionescu, cand am avut si fericita ocazie de a ma prezenta 
inaintea Excelentei sale, unde i-am dat, pe cat posibil, toate explicatiile in sensul privirilor 
noastre cu Comunitatea, si cand am primit si ordinul de a se pomeni in biserica Familia 
Domnitoare, ambii Inalt Prea Sfintii Mitropoliti si Membrii Sf. Sinod, ca astfel sa se poata 
cunoaste mai cu inlesnire care sunt dusmanii cauzei noastre nationale. 

Excelenta sa a binevoit de a ne veni in ajutor cu strictul necesar de carti bisericesti 
cu litere si cu suma de una mie franci. 

Asa ca treptat, treptat, de catre D-nii Ministrii de culte am fost ajutati cu cate ceva 
pana in timpul guvernului sub Excelenta sa D-l Sturdza, care ne-a facut o subventiune de 
cinci mii franci anual si care a tinut pana in timpul crizei din tara, iar in urma a fost 
redusa la doua mii cinci sute. 



Documente 1864-1948 267 

De catre D-l Haret, Ministrul de culte, subsemnatul am fost insarcinat a face un 
studiu statistic, aratand numarul tuturor monahilor romani aflatori in Muntele Athos, 
precum si numarul tuturor locasurilor romanesti care, dupa o munca de aproape un an si 
dupa o expunere extraordinara, pana si cu pericolul vietii, am reusit a-1 face, pe cat a fost 
posibil, cu datele cele mai exacte, pe care le-am inaintat Excelentei sale D-lui Ministru de 
culte in anul 1903. 

Comunitatea noastra a mai facut si alte lucrari ca: memorii diferite referitoare la 
drepturile romanilor in Muntele Athos, dupa cum probeaza dosarul respectiv ce se gaseste 
la Ministerul afacerilor straine. De asemenea a mai facut si alte servicii insemnate Tarii, 
ca: Fotografia dupa steagul lui Stefan eel Mare, aflator in Manastirea Zograf, care a avut 
mare valoare la serbarea din 1904, precum si alte fotografii istorice ale tarilor romane, pe 
care am avut onoare a le inainta in anul 1906 onor. D-lui Ministru de culte si care 
fotografii vor servi la lucrarea privitoare la starea asezamintelor bisericesti din strainatate. 

Pentru toate acestea si altele multe, Majestatea Sa Regele Carol I a binevoit de a-mi 
conferi ,,Ordinul Coroana Romaniei" in gradul de Cavaler si in gradul de Ofiter, 
,,Medalia Jubiliara Carol 1" si ,,Ordinul Steaua Romaniei" in gradul de Cavaler. 

Nevoile comunitatii actualmente sunt considerabile, dar cea mai de capetenie este 
ca biserica fiind prea mica fata de cerintele ei si stricaciunile cauzate de cutremur 
amenintandu-i caderea, in primul rand privirea noastra este aruncata asupra acestei mari 
nevoi de a face o alta biserica mai incapatoare si intr-un stil national. Dar intampinam 
mari neajunsuri: una din partea autoritatilor de care depindem, deoarece nu permite asa 
ceva, fiind contrarii ori si carui progres al vreunei institutiuni de alta natiune, si alta este 
ca, chiar de am reusi sa obtinem aceasta voie, totusi mijloacele materiale ne lipsesc cu 
desavarsire. 

Si dupa toate acestea, Marea Lavra ne-a mai marit si birul anual, pe care pana acum 
il plateam cu cinci lire otomane, iar de acum inainte ni 1-a urcat la 20 lire. §i, desi ne-am 
impotrivit la aceasta, nereusind, am convenit ca, in baza platii unui asemenea bir mare, sa 
avem dreptul a pretinde drepturi mai mari decat ceilalti chilioti. 

Speram insa in ajutorul celui Prea malt ca, vazand scopul ce-1 urmarim spre a 
merge pe calea inceputa de strabunii nostri, va deschide inima celor cu dor de progres si 
lumina, ca prin mijloacele de care dispune, sa vina in ajutorul cauzei noastre sfinte si 
nationale. 

Acesta este, in termeni sumari, istoricul Comunitatii fratilor romani Sf loan 
Theologul, chilia Cuvuvinu-Provata, din Sf. Munte Athos, de cand cu ajutorul lui 
Dumnezeu am fondat-o si pana in momentul de fata. 

A§EZAMANTUL 

Oranduit de catre fondatori a se urma Tn locasul comunitatii fratilor romani 

Sf. loan Theologul, chilia Cucuvinu-Provata, Sf. Munte Athos 

Se incepe de la apusul soarelui. 

Cand ora suna 12 (a la turca), trapezarul suna clopotelul pentru a se aduna la masa 
cu totii, parinti si frati. In trapeza, eel oranduit parinte sau frate citeste rugaciunea pentru 
masa, si dupa ce preotul de rand da binecuvantarea, parintii si fratii incep a manca, iar eel 
oranduit spune cuvantul zilei din vietile sfintilor sau din alte carti ale Sf. Scripturi. Dupa 



268 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

terminarea mesei se face oranduiala cuvenita, adica multumirile pentru mancare, apoi se 
citeste rugaciunile pavecernitii (rugaciunea spre somn) tot in trapeza, si dupa terminarea 
si a acestor rugaciuni, parintii cei batrani merg pe la odaile lor, iar cei mai tineri se 
cheama la invatatura cantarilor bisericesti, care tine pana la orele 2 l A sau 3, cand merg cu 
totii la culcare. 

La orele 6 noaptea, fratele desteptator oranduit bate toaca de fier si zice rugaciunile 
pentru a destepta pe parinti si frati la canon (metaniile oranduite de duhovnic), iar la 7 l A 
bate toaca mica de lemn si dupa ce se aduna toti parintii si fratii la biserica se bate toaca 
mare de lemn si se trage clopotul eel oranduit pentru toate zilele. Dupa ce preotul da 
binecuvantarea se citeste rugaciunile miezului noptii, apoi cei sase psalmi si asa toata 
oranduiala mancarii pana la sfarsit. Pe langa ceasul I si celelalte ceasuri se citeste si 
obetnita (tipicul diminetei), in care timp paracliserul toaca in amandoua toacele de lemn 
si trage clopotul pentru inceperea Sf. Liturghii (serviciul divin). In timpul chinonicului se 
citeste Icoasele (Acatistul) Maicei Domnului sau ale Domnului, iar Joia se citeste 
Acatistul Sf. loan; si dupa terminarea Sf. Liturghii care este la orele 12 sau 12 l A, parintii 
si fratii merg la repaus. 

La ora 1 l A dimineata se cheama cu totii la cele oranduite pentru mangaiere, dupa 
obicei, apoi fiecare merge la ascultarile oranduite lor, ca: la bucatarie, la trapezarie, la 
cizmarie, la cancelarie, la biblioteca, la casa de oaspeti, la gradinarie, la lemne in padure, 
la grajd si ingrijirea mularilor (catari), la stolerie, la fierarie, la vii, la livezi si alte 
ascultari trebuincioase casei. 

La orele 5, trapezarul suna clopotelul pentru masa, unde se aduna cu totii, si dupa 
regula obisnuita incep a manca. In timpul mancarii de asemenea se citeste cuvant. Iar 
dupa terminarea mesei se face iarasi invatatura de cantari timp de o ora, cand pleaca iarasi 
la ascultarile lor. 

La orele 10 se bate toacele de lemn si clopotul pentru vecernie (Vesperina), si dupa 
terminarea citirilor, la orele 12 seara, iarasi intra cu totii la trapeza. 

Aceasta regula se obisnuieste in timpul de iarna. 

Astfel parintii si fratii care convietuiesc in chinovia acestui locas, in timp de 24 ore, 
n-au timp mai mult de dormit decat 5 sau 6 ore, mai mult nimic, iar in zilele de lucru si 
mai putin. 

La zile de sarbatoare slujba se mai prelungeste la biserica cu cantari mai pe larg si 
chiar la unele sarbatori se fac privigheri de toata noaptea, asa ca orele de repaus se mai 
imputineaza, adica 2 sau 3 ore pe noapte, dar in schimb in ziua de sarbatoare se 
repauzeaza. 

Bucataria se gateste in timpul serviciului bisericii, si dupa ce se termina cu biserica, 
cum si dupa cinstirea obisnuita la arfundarie, parintii si fratii merg indata la trapeza. 

Aceasta in zilele de sarbatoare. 

In modul acesta se urmeaza regula bisericeasca pana la postul eel mare, cand atunci 
isi ia mai mult timp, deoarece se adauga mai multa citire. 

In timpul verii se schimba orele. 

Dupa terminarea mesei la jumatate de zi se face repaus pana la vecernie, care din 
cauza caldurii prea mari si nesuferita pentru lucru de afara, se face la orele 7, iar pe la 
orele 9 si pana la apusul soarelui iese la lucrul gradinilor sau altele cu totii, fie cu preot, 



Documente 1864-1948 269 

fie cantaret etc., afara de bucatar care prepara mancare pentru seara. De asemenea si cu 
serviciul bisericii se termina mai de dimineata. 

La slujba bisericeasca se mai adauga si urmatoarele: 

Cand se intampla de moare vreun parinte sau frate convietuitor al casei, atunci 
biserica are obicei ca sa faca 40 de panahide mari cu catisma, cu canoane si cu toata 
regula, dupa terminarea Sf. Liturghii, in 40 zile de-a randul. 

De asemenea se intampla ca unii din crestinii mireni din afara de Sf. Munte sau de 
prin tarile noastre au obicei ca daca le moare cineva din rudenii, trimit la biserica acestui 
locas, cum si la altele, ca sa li se faca de asemenea 40 de Liturghii cu panahide mari sau 
mici, dupa putere, platind cheltuielile bisericii: iar altii fac cate o priveghe de toata 
noaptea, cu Liturghie si panahida, iar la trapeza se citeste pomelnicul cu cate nume ar fi. 

Aceste slujbe sunt foarte ostenitoare si tin timp mult, insa nu se poate inlatura, caci 
asa este obiceiul in Sf. Munte. 

In zilele de sarbatori si cand se fac asemenea pomeni, atunci se trag toate clopotele; 
cum si cand vine in vizita ca mosafiri persoane mai distinse, atat la venire cat si la 
plecare, de asemenea se trag toate clopotele. 

Acesta este asezamantul oranduit de fondatorii Comunitatii fratilor romani Sf. loan 
Theologul, chilia Cucuvina-Provata, si in modul mai sus aratat se urmeaza nestramutat 
intotdeauna. 

C E R E R E 

Pe care fiecare frate este Tndatorat a o adresa staretului la Tnchinovierea sa Tn chinovia 
confratimii fratilor romani Sf. loan Theologul, chilia Cucuvina-Provata, din Sf. Munte Athos 

Cu smerite metanii. 

Viu a vd sdruta dreapta, 

Prea cinstite parinte Theodosie, 

Subsemnatul , nascut in comuna , plasa judetul , 

tara , din mica mea copilarie si pana in etatea aceasta dorind de viata monahiceasca, 

m-am gandit in diferite chipuri si in urma m-am hotarat a intra in viata de obste 
monahiceasca; pentru care scop m-am si hotarat a alerga la aceste locuri departate si chiar 
la acest Sf. locas, al carui staret sunteti Sf. Voastra, avand nadejde ca cu ajutorul lui 
Dumnezeu si rugaciunile Sf. Voastre voi putea vietui si eu printre confratiunea acestui 
locas. 

Pentru care cu adanca smerenie vin a ruga bunatatea Sf. Voastre ca, in acord cu 
ceilalti parinti si frati ai rasei, sa aveti bunavointa a dispune ca sa fiu primit si inchinoviat 
alaturi cu confratiunea acestui locas si sa raman ca ucenic al Sf. Voastre. 

Iar eu din parte-mi ma oblig inaintea Sf. Voastre si a celorlalti parinti si frati ca voi 
fi supus si ascultator la toate poruncile si ascultarile ce-mi veti incredinta, potrivit dupa 
puterea mea; iar cat priveste pentru obiceiurile mele cele rele si lumesti, care imi vatama 
si trupul si sufletul, de buna voia mea le parasesc, cunoscand ca fara de folos imi sunt. 

Am toata increderea in bunatatea Sf. Voastre ca de azi inainte, ca pe un fiu 
duhovnicesc ce va sunt, ma veti povatui la calea ce buna a mantuirii, caci toata nadejdea 
mea, dupa Dumnezeu, ramane si la mila Sf. Voastre. 



270 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Si avand credinta ca nu voi fi refuzat, cu mare umilinta va rog a-mi raspunde pentru 
primirea mea. 

Cu smerite metanii va sarut dreapta Cinstite parinte si va raman eel mai devotat fiu 
duhovnicesc. 

Observatiuni. Prezenta cerere este extrasa de pe formularul actelor fundamentale 
ale Comunitatii fratilor romani Sf. loan Theologul, chilia Cucuvina-Provata, din Sf. 
Munte Athos, inregistrat la No. 748, fila 5 din prezenta condica, care serveste in general 
pentru toti convietuitorii care sunt inchinoviati in chinovia acestui locas, cum si pentru cei 
care se vor inchinovia in viitor. 

In care cerere se subsemneaza cu totii, fiecare dupa cum mai jos urmeaza, aratandu- 
se in dreptul fiecaruia numele si pronumele, locul natal, data inchinovierii si alte detalii. 

Semnaturile se gasesc inscrise in condica. 



RASPUNSUL 

Staretului ce-l face la cererea mai sus aratata a fratilor ce voiesc a se Tnchinovia Tn viata 
monahiceasca din chinovia locasului Comunitatii fratilor romani Sf. loan Theologul, chilia 

Cucuvina-Provata, din Sf. Munte Athos 

Iubitul meu Frate, 

Subsemnatul ieromonah Theodosie Soroceanu, staretul chiliei Cucuvina, 
Comunitatea fratilor romani de sub patronajul Sf. loan Theologul din localitatea Provata, 
Sf. Munte, va fac cunoscut ca cererea fratiei voastre din luna .... Anul.... Ziua...., am 
primit-o, intelegandu-i cuprinsul cum ca cu insistenta doresti ca sa fii primit in aceasta 
smerita adunare chinoviala ce se adaposteste in scopul duhovnicesc in acest de Dumnezeu 
pazit locas. 

Bun lucru si frumos ai ales pentru calea mantuirii, dragul meu frate, ca zice Sf. 
Evanghelie: ,,Daca omul ar dobandi lumea toata si si-ar pierde sufletul sau ce folos va 
avea?" 

Insa frate trebuie sa stii ca tot lucrul bun cu mare sarguinta se poate dobandi, si mai 
ales cand este vorba de mantuirea sufleteasca trebuie mare rabdare, pentru ca viata 
singurateca monahiceasca cu obiceiurile ei chinoviale este cam stricta (aspra) si la multi 
le pare foarte grea, mai ales la oamenii rataciti de credinta. 

La smeritul nostru locas se urmeaza toate in comun si de chinovie, chiar tu singur 
nu mai esti al tau, dupa cuvantul ce zice: ,,cel ce vrea a urma mie sa se lepede de sine". 
Prin urmare, fiecare convietuitor al chinoviei noastre trebuie a sti ce-i trebuie si anume: 

1. Fiecare frate este dator ca cu mare sfintenie sa pazeasca regula bisericeasca, 
adica la fiecare timp de serviciu ce se cheama prin sunet la biserica trebuie sa mearga fara 
lenevie, afara de imprejurari neprevazute; 

2. Sfantul locas este fondat de catre actualul staret, prin urmare este proprietar, si 
nu-i este permis nimanui dintre parinti si frati a-1 contrazice, sau a-1 judeca, sau a gandi 
cineva de a-1 schimba, ci raman toti ca ucenici supusi lui intru toate; 

3. Masa si hrana este comuna pentru toti, potrivit dupa putere, dupa loc si dupa 
cerintele vietii monahicesti si trebuie a se multumi fiecare asa cum este; 



Documente 1864-1948 271 

4. Imbracamintea iarasi comuna este pentru toti, potrivit insa dupa chemarea vietii 
monahicesti a locului a locului si dupa treapta, si fara cartire trebuie a se multumi fiecare 
la locul sau; 

5. Fiecare frate sau parinte, fara binecuvantarea staretului sau a celor ce-i tin locul 
in caz de lipsa, nimeni nu poate face ceea ce ar vrea, fie lucrul chiar folositor, ci trebuie 
ca toate sa fie cu binecuvantarea si voia celor in drept; 

6. Datoria fiecarui frate sau parinte este, si neiertat chiar, de a nu primi vorbe 
desarte si sfaturi potrivnice venite dinauntru sau din afara de la oricare rau voitor al 
staretului ori al casei, ori de ce natura ar fi ele; 

7. Ascultarile si toate lucrarile trebuincioase casei se tin si se lucreaza de catre 
fratii si parintii convietuitori ai casei, si fiecare la ceea ce poate, acolo trebuie sa fie cu 
luare aminte a nu face risipa si a nu pierde timpul in trandavie si in lene, ci cuviincios sa 
lucreze, dupa cuvantul Apostolului care zice: ,,Cel ce nu lucreaza sa nu manance"; 

8. Este strict oprit si neiertat pentru fiecare frate sau parinte de a umbla pe la 
chiliile unora si altora cu zarva, clevetiri, sfaturi rele si orice necuviinte potrivnice vietii 
si chemarii monahicesti; 

9. Oricine ar fi dintre fratii sau parintii casei, daca ar fi suparat de patimi ori 
naravuri rele, ori de ce natura ar fi ele, ca: betii, fumatul tutunului etc., este obligat sa le 
paraseasca cu totul, fara orice impotrivire; 

10. Punga cu bani nu poate a avea nimeni, fara numai casa, si oricine ce are pune la 
casa comuna, insa cu oarecare inteles cu cei in drept ai casei si cu nimeni altul din afara; 

11. Nimeni din inchinoviatii casei, in caz de nemultumire, voind a se retrage ori in 
ce mod ar fi, nu are nici un drept de a cere plata pe timpul cat 1-a petrecut ca inchinoviat, 
ci va fi multumit cu ceea ce va avea al lui propriu, si aceea fara vreun procent; 

12. Obiceiul chinovial al casei noastre este ca fiecare frate sa mearga adeseori la 
duhovnicul casei pentru marturisire si la staret pentru sfatuire si a-si lua tot intelesul 
pentru buna cuviinta, si 

13. Datoria unui calugar sau frate il priveste ca fapta lui sa fie sfanta in tot locul, la 
toata lucrarea si in tot timpul sa fie cu buna randuiala si cu binecuvantare, apoi din mintea 
lui sa nu lipseasca niciodata rugaciunea: ,,Doamne Isuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, 
miluieste-ma". Iar lucrurile si gandurile cele rele trebuie desradacinate din mintea lui si 
lepadate, si viata lui sa fie orice lucrare cu binecuvantare si chiar averea lui proprie, dupa 
ce depune fagaduinta si-si tunde parul la altarul Dumnezeiestei Biserici a acestui locas, nu 
mai are dreptul la ea, si casa chinoviala, caci ca calugar curat trebuie a-si taia voia si a fi 
legat cu smerita cugetare. 

Iubite frate, te rog a fi intotdeauna cu buna luare aminte la toate lucrurile cele bune 
si buna oranduiala, deoarece fratia ta de buna voie ai parasit lumea si te-ai apropiat la 
aceasta viata, voind a te insoti in aceasta adunare de sub conducerea smereniei mele, desi 
nevrednic sunt, sa te silesti a fi un bun lucrator in via Domnului nostru Isus Hristos, dupa 
putere, avand intotdeauna in minte la cele dinainte a tinde si nici de cum la cele din urma 
ramase lumesti, ci intotdeauna trupeste si sufleteste sa te gasesti lucrand in aceasta 
gradina duhovniceasca si binecuvantata de Dumnezeu, ca gasindu-te ceasul Stapanului 
lucrand in gradina sa sa fii vrednic de acel sfant glas: ,,Veniti binecuvantatii Parintelui 
meu, etc.". 



272 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Asa cu mare mila Prea Sfmtei Stapanei Nascatoarei de Dumnezeu si pururi fecioara 
Maria si prin mijlocirea Marelui Apostol al lui Hristos - Evanghelistul loan de Dumnezeu 
cuvantatorul - sub a carui mila si paza se adaposteste aceasta comunitate si tu sa te 
mantuiesti de pacatele tale din aceasta lume vremelnica, si in lumea viitoare, in viata 
vesnica nesfarsita a fi si fratia la numarat in randurile celor mantuiti. 

Si aceasta fiind mila ta sfanta, Stapane, si pentru noi toti cei care ratacim departe de 
caminul parintesc si de bunavoia noastra voim a ne apropia de viata cea sfanta si 
ingereasca, amin. 

Al dragostei tale iubite frate, eel care iti doresc mantuirea sufleteasca. 

Staretul locasului, Ieromonahul Theodosie Soroceanu. 

Raman credincios intru toate si supus oranduelilor aratate mai sus, care de bunavoia 
mea sunt eel mai mic dintre frati si devotat ucenic al Sfmtiei Voastre. 

Observatiuni. Semnaturile de asemenea sunt scrise in condica ca si la cererea de 
inchinoviere. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 29, f. 1(8). 

89 

1913 ianuarie 10/23, Atena. Raportul Legatiei Romane la Atena adresat 
pre§edintelui Consiliului de Mini§tri, Titu Maiorescu, privind uciderea aromanilor 
Cu§iu Papatheodoru din Perivoli §i George Lala de catre antartii greci. 

Legatiunea Romaniei 

Nr. 29 Atena, 10/23 ianuarie 1913 

Confidential 

Domnule Prezident al Consiliului, 

Dupa cum am prevazut, inca la 26 noiembrie, prin raportul meu cu n e 619, incetul 
cu incetul se va afla cat de numeroase sunt nelegiunile comise de greci contra populatiei 
romanesti din tinuturile Macedoniei azi sub dominatie greceasca. 

Astfel sunt acum in masura de a adauga la lista romanilor ucisi de greci inca doua 
nume: pe Cusiu Papatheodoru din Perivoli, in varsta de 32 de ani, care in ziua de 5 
noiembrie a fost omorat de banda antartilor Jiko si Ramos, si pe George Lala, ucis, tot de 
antarti, pe drumul de la lanina spre Grebena. 

Nu voi lipsi de a comunica Excelentei Voastre orice noua informatiune ce voi putea 
culege despre omorarea aromanilor de catre bande grecesti. 

Am semnalat omorurile de mai sus Domnului Cazamilas, care mi-a fagaduit 
oranduirea unei anchete despre rezultatele careia am cele mai desavarsite indoieli. 

(ss) A. G. Florescu 
Excelentei Sale 

Domnului T. Maiorescu, Presedinte al Consiliului de Ministri, Ministru al 
Afacerilor Straine. 

> A.M.A.E., fond 71, (1900-1919), litera B, vol. 19, f 231. 



Documente 1864-1948 273 

90 

1913 ianuarie 11. Scrisoarea lui Gu§a adresata lui lotta, privind samavolniciile 
comise de greci Tmpotriva familiilor aromane din Macedonia. 

Iubite lotta, 

Acum cateva zile ti-am scris. Raspuns n-am primit. De vei raspunde ar fi bine sa-mi 
scrii prin cineva din Salonic, ca de acolo sa mi-o trimita mie aici. Cu parere de rau iti fac 
cunoscut urmatoarele trei atentate. 

In seara de 30 Decembrie trecut 2 soldati greci s-au dus noaptea tarziu in casa 
preotului Sterie Gama. Din fericire preotul lipsea in seara ceia, caci cu cateva zile 
<inainte> plecase la Salonic. Sunand la poarta, cei din casa inghetati de frica le-au 
deschis. Iar acestia dand navala infuriati au intrebat de preot, sub cuvant ca-1 chiama 
guvernatorul orasului. Li s-a raspuns ca e la Salonic, dar ei fara a da crezare au inceput a 
scotoci prin toate partile casei. Unul dintre soldati era prieten cu un nepot al popei si 
indata ce a cunoscut cu cine are a face s-a cait amar de pornirea lui si a inceput sa se 
jeluiasca cerand scuze. De aici se vede ca se pornisera nu cu gand bun, au adaugat ca au 
fost trimisi ca sa ia pe preot si sa-1 duca afara din oras. Numai Dumnezeu stie ce era sa se 
intample cu el, daca 1-ar fi gasit in casa. De aici au pornit sa vie la Sterie Ghizari spre a-1 
lua si pe acesta si a-1 duce afara din oras, unde era sa fie executat, dar in loc sa mearga 
Ghizari, ei s-au intors iarasi la Papagama unde au ramas toata noaptea. Nu si-au pus 
planul in executie caci s-au facut cunoscuti si s-au temut ca a doua zi sa nu fie denuntati. 
Se zice ca Guvernatorul orasului nici nu stia de asa ceva. Asa au scapat acesti doi romani, 
proscrisi se vede. 

In seara de 5 ale lunii crt. Sambata pe la orele 8 mai multi soldati greci cu ofiter au 
inceput sa bata la poarta lui Sterie Ghizari. 

Toata familia a fost cuprinsa de groaza, locuind singura intr-o mahala greceasca. 
Mama lui Ghizari a intrebat ce cauta pe vremea aceasta, dar ei nici n-au vrut sa dea 
ascultare acestei rugaminti au sunat si mai tare batand in poarta cu paturile pustei. Atunci 
tatal lui Ghizari le-a deschis si acestia navalind in frunte cu ofiterul au inceput sa 
imbranceasca si sa bata pe bietul batran somandu-1 sa le predea arme desi ei sunt siguri ca 
romanii n-au arme. Pe cand voiau sa impuste pe bietul batran, restul soldatilor au navalit 
in casa cautand pe Institutorul roman asa cunosc ei pe Ghizari. Aici au gasit pe Institutor 
pe care inconjurandu-1 au inceput sa-1 inbranceasca si sa-1 ameninte cu arma strigand si 
insultandu-1 cu cuvintele caine de roman (Romunoschilo). Ce e mai trist acesti criminali 
ordinari n-au crutat nici o femeie, nici pe copilasi care era impinsi cu o salbaticie de 
nedescris. Chiar si pe nevasta fostului Institutor au impins-o asa de tare incat biata a 
lesinat mai ales ca e insarcinata. Saturati de atatea cruzimi, salbaticii greci s-au retras 
lasand in urma lor desperarea. Abia dupa 3 ore tanara nevasta si-a venit in fire si de atunci 
pana azi inca zace in pat. Bietii copilasi sunt inghetati de frica si in fiecare seara viseaza 
ca sunt sfasiati de greci si asa adormiti plang de ti se sfasie inima, sa-ti fie dat sa vezi asa 
ceva scene. Vestea despre navalirea in casa lui Ghizari si chinuirea familiei lui a intristat 
amar inimile romanilor. Toti sunt ingroziti nestiutori de cele ce se putea intampla in 



274 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

fiecare seara. S-a dat de stire autoritatilor, vom vedea masurile ce se vor lua caci pana azi 
nu s-a facut mai nimic. 

In seara de 10 ale lunei crt. mai multi jandarmi greci au dat navala in casa 
romanului Toli Hagigogu noaptea tarziu. Toata familia a fost cuprinsa de spaima si mare 
rau era sa li se intample daca nu s-ar fi gasit prin apropiere alte patrule de jandarmi de 
garda. Tipetele disperate ale familiei au fost auzite si de garda ce pazeste fostul palat 
administrativ. 

Pe pazitorul lui Hagigogu desi grec de origine, autoritatile 1-au arestat pentru ca el 
s-a opus intrarii jefuitorilor inainte de a se da alarma. lata in ce chip traiesc romanii sub 
dominatiunea greceasca. 

Biserica Romaneasca Sf. Maria e inchisa inca de la venirea armatelor cuceritoare. 
Toate icoanele si obiectele sfinte au fost transportate intr-o moschee „Nichiargiami" 
acum prefacuta in biserica, pana si clopotnita va fi ridicata, iar cartile romanesti au fost 
arse. Unde sa se inchine credinciosii romani? Imi zici sa ramai linistit. In ce chip? 

Al tau prieten 
Gu$a 
Caraferia 1 1 ianuarie 1913 

> A MAE fond 71 (1900-1919), Litera B, vol. 19, f. 233 f+v. 



91 

1913 iulie 18, Muntele Athos. Memoriul monahilor de la schitul romanesc 
Prodromul adresat guvernatorului insulei Thassos prin care solicita dreptul de a 
oficia slujba religioasa Tn limba romana Tn biserica metocului din acea insula. 

Monastirea Romaneasca 1913 iulie 18 

Prodromul din Sfantul Munte Athos Copie 

Nr. 269 Traducere din grece§te 

EXCELENTA, 
GUVERNATORULUI INSULEI THASSOS 

Mare ne-a fost bucuria anul trecut, auzind cum ca Nobila natiune Elena a ocupat 
insula Thassos, liberandu-ne si pe noi de tirania agareneasca, si de dupa aceasta ne-au 
mahnit barbaria vulgara a satenilor Potamioti, insa iar ne-a mangaiat nobila purtare a 
Excelentei Voastre, punand in respect pe turbatorii sateni si deschizandu-ne Biserica, tot 
odata recunoscandu-ne dreptul anterior de a ceti si servi Sf-ta Liturghie intr-insa; drept 
care dupa cererea Excelentei Voastre v-am si dat evharistiriul in scris. 

Insa mare ne-a fost durerea auzind de la confratele nostru Ieromonahul Theofilact, 
cum ca Excelenta Voastra ati revenit si ne-ati interzis slujba Sf-tei Liturghii, si in 
nedomerirea noastra ne intrebam insine, care sa fie motivul opririi de slujba? eretici nu 
suntem, contra Guvernului si a canoanelor nu suntem; prin sate nu cerem voie a sluji, ci 
pur si simplu in biserica metocului nostru, spre a impartasi cu Dumnezeestile taine pe 
sarmanii nostri frati monahi, traitor i in acest metoh, care deja asteapta in post si rugaciune 



Documente 1864-1948 275 

venirea preotului nostru, precum tot crestinul asteapta venirea pastelui. §i in mahnirea 
noastra cugetam: Cum in Romania fiind atatea biserici elinesti si atatea sute de mii de 
Eleni se bucura de acele drepturi ale tarii intocmai ca romanii si de deplina libertate a 
cultului in limba lor. Iar noi o mana de romani, fara de nici un motiv sa fim opriti a sluji 
in casa si limba noastra? 

Deci Excelenta cu profund respect, din nou va rugam a ne recunoaste libertatea 
cultului garantat prin constitutia Elena, drept care va vom ramane foarte recunoscatori. 

Iar cat pentru daunele cauzate de locuitorii potamioti, precum ati zis Excelenta 
Voastra, vom astepta pana dupa terminarea razboiului. 

Cu aducerea la indeplinire a acestor de mai sus, am insarcinat pe confratele nostru 
leromonahul Pimen. 

Cu respect, 
Ai Manastirei Romane Prodromul din Sfantul Munte Athos, 

Epitropii 
> A.M.A.E., fond 71, dos 20/1921, B 13, vol. XIV, f. 168 . 



92 



1913 iulie 26, Londra. Raportul ambasadorului Romaniei la Londra, <N.Misu>, 
adresat presedintelui Consiliului de Ministri, Titu Maiorescu, privind discutiile 
purtate Tn cadrul Conferintei de la Londra, Tn legatura cu statutul a§ezamintelor 
de la Muntele Athos. 

Nr. 1 304 Londra, 26 iulie 1913 

Confidential 8 august 

Domnule Presedinte al Consiliului, 

Spre raspuns la instructiunile Domniei Voastre vr- 16949 din 19 iulie curent, am 
onoarea a va informa ca, de la sosirea mea la Londra, n-am incetat, ori de cate ori 
ocaziunea s-a prezentat, a ma interesa de afacerile comunitatilor romane de la Muntele 
Athos, ramanand in aceasta privinta in contact cat mai apropiat cu ambasadorul Rusiei. 

Precum stiti, inca de la primele sedinte ale Conferintei de la Londra, adica pe la 
inceputul lui decembrie 1912, chestiunea Muntelui Athos a fost hotarata, precum se 
credea pe atunci, in mod definitiv, si anume in forma urmatoare: „Muntele Athos va fi 
autonom, independent si neutral sub garantia tuturor puterilor ortodoxe. Muntele va 
pastra forma sa de guvern autonom. Guvernul va fi compus din reprezentantii 
mdndstirilor . Acest consiliu de guvernamant va intretine, sub oarecari restrictiuni, o trupa 
de politie si mici vase de coasta pentru politia coastelor. Patriarhul din Constantinopol 
rdmdne, pentru chestii spirituale, capul Muntelui §i ultima instantd pentru chestii 
spirituale." 

Aceste hotarari s-au luat in primele sedinte ale conferintei, cand toate puterile erau 
patrunse de necesitatea absoluta a regularii cat mai grabnice a chestiilor balcanice si cand 
toate erau animate de un spirit comun de conciliatiune. 

Pana martea trecuta, 23 iulie, membrii Conferintei de la Londra considerau chestia 
Muntelui Athos ca definitiv transanta, cand la sedinta conferintei de marti, Contele 



276 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Mensdorff, Ambasadorul Austro-Ungariei, pe neasteptate, a adus din nou in discutie 
aceasta chestie declarand ca guvernul imperial si regal cere ca in afara de puterile 
ortodoxe, si Austro-Ungaria sa fie recunoscuta ca putere protectoare a Muntelui Athos, 
deoarece este chemata a apara interesele monahilor ortodocsi, supusi austro-ungari, care 
se afla la Muntele Athos. In afara de aceasta cerere de principiu, Austro-Ungaria mai cere 
a fi reprezentata si in politia Sfantului Munte. 

Interventia Austro-Ungariei a produs nemultumire asupra celorlalti membri ai 
conferintei si indeosebi asupra lui Sir Edward Grey, presedintele conferintei, caci in 
sedinta din decembrie 1912, Austro-Ungaria nu facuse obiectiuni in privinta hotararilor 
definitive ce fusesera adoptate in unanimitate. 

Fata cu greutatile ce conferinta intampina in chestiunea frontierelor de sud ale 
Albaniei si a insulelor ocupate de Italia, Sir Edward Grey a insistat din nou asupra amanarii 
lucrarilor conferintei si a trimiterii la fata locului a unei comisiuni internationale pentru 
fixarea frontierelor si masurilor de lucrat pentru administrarea Albaniei pana la alegerea 
unui Principe, care va avea loc peste sase luni de zile. 

Astfel ca, conferinta va lua vacanta probabil in cursul saptamanii viitoare lasand in 
suspensiune, intre altele si chestia Muntelui Athos. 

Detaliile de mai sus le-am obtinut din convorbirile ce le-am avut in ultimele zile cu 
ambasadorii si cu Sir Edward Grey. 

Contele Berckendorff, ambasadorul Rusiei, cu care am vorbit mai pe larg in chestia 
Muntelui Athos, m-a asigurat de tot sprijinul sau si de o stransa colaborare in toate 
detaliile care ne intereseaza, privitoare la conationalii nostri din Sfantul Munte. 

Cred ca solutiunea cea mai favorabila a intereselor romanesti de la Sfantul Munte 
se va obtine prin intelegerea, pusa la cale de Excelenta Voastra, cu Grecia, care dispune 
de toate mijloacele de a influenta atat Patriarhia din Constantinopol, cat si pe superiorii 
manastirilor grecesti, care sunt in majoritate zdrobitoare 20 de manastiri grecesti contra 
una ruseasca (Sf. Pantelimon), una bulgara (manastirea Zografos) si una sarbeasca 
(manastirea Hilindar). 

Grija noastra de capetenie trebuie sa fie de a obtine eel putin un vot la adunarea de 
la Carea, fie prin cumpararea drepturilor autonome ale unei manastiri parasite, sau prin 
recunoasterea chiliilor noastre, ca manastiri independente, ceea ce va fi mai greu. 

N.Misu 
Excelentei Sale 

Domnului T. Maiorescu, Presedinte al Consiliului, Ministru al Afacerilor Straine 
la Bucuresti. 

> A.M.A.E., fond 71, dos. 20/1912, B 13, vol. XIV, f. 74. 



93 

1913, septembrie 7, Bucurefti. Referatul Sinodului Bisericii Romane adresat 
Ministerului Afacerilor Externe Tn care solicita apararea drepturilor romanilor din 
Peninsula Balcanica, precum si a asezamintelor de la Muntele Athos, dupa 
Tncheierea razboaielor balcanice. 



Documente 1864-1948 277 

Regatul Romaniei 
Sfantul Sinod al Sfintei Biserici 
Autocefale Ortodoxe Roman e Bucure§ti, 7 septembrie 1913 



Nr. 191 



DOMNULE MINISTRU, 



Sfantul Sinod in sedinta din 31 Mai a.c. fiind de fata si Domnul Ministru al 
Domeniilor - Domnul C. ARION - insarcinat de Domnul Ministru ad-interim la Culte - 
Domnul TAKE 10NESCU - care lipsea din Capitala, - ascultand propunerea facuta de 
Inalt Prea Sfintitii Mitropoliti, relativa la drepturile ce avem noi Romanii din timpuri 
stravechi, de cand asezamintele bisericesti, ca Monastiri si Schituri fiinteaza in Sfantul 
Munte Athos, si au fost inzestrate cu mosii si odoare pretioase prin darnicia cunoscuta a 
Marilor nostri Voievozi ca Stefan eel Mare, Mihai Viteazul si altii. 

Aceasta propunere a Inalt Prea Sfintitilor Mitropoliti dupa ce a fost ascultata de 
Sfantul Sinod si asupra careia a vorbit si Domnul Ministru C. ARION, aflator in sedinta, 
gasind-o ca bine venita, pentru ca interesele noastre bisericesti, care sunt in acelasi timp si 
rationale sa fie asigurate in Peninsula Balcanica, si in special in Macedonia de care tine si 
Sfantul Munte Athos. D-sa si-a exprimat dorinta ca de catre biroul Sfantului Sinod sa se 
comunice oficial Onor. Guvern pentru inlesnirea celor de cuviinta. 

Deci, Noi ca Presedinte al Sfantului Sinod, avand in vedere ca acum s-a terminat 
razboiul din Balcani prin intervenirea Statului Roman si a valoroasei noastre Armate si 
prin pacea incheiata la Bucuresti s-au stabilit drepturile si avantajele acordate Romanilor 
in Peninsula Balcanica; 

In vedere ca drepturile noastre bisericesti in Macedonia cu Muntele Athos trebuie a 
fi mai de aproape lamurit determina in ceea ce priveste recunoasterea si executarea unei 
stari echitabile de egalitate si neatarnare a Asezamintelor noastre bisericesti de acolo fata 
cu ale celorlalte natiuni si State si in special fata de Greci; 

In vedere ca in prezent de catre Stapanirea Greceasca si de autoritatea monahala a 
Manastirei Grecesti LAVRA s-au luat dispozitiuni cu totul apasatoare fata de 
Asezamintele noastre bisericesti din Sfantul Munte, oprind calugarilor nostri pana si apa, 
lemnele si pasunatul din padure, dreptul de vama gratificat de Guvernul Otoman, 
libertatea de a construi cladiri in Manastire si la Arsana (limanul Manastirei), devastandu- 
le si metocul din insula Tasu, prin care li s-a facut o paguba de 20 mii lei, si oprindu-i de 
a servi Sfanta Liturghie in biserica metocului cu hramul Sfantului Marele Mucenic 
DIMITRIE, proprietatea lor, dupa cum se vede si din oficia cu No. 124 a Superiorului 
Manastirei Prodromul din Muntele Athos. 

In vedere ca biserica noastra autocefala Orthodoxa Romana cuprinde sub aripile ei 
pe toti Romanii de pretutindeni si ca atare interesele ei atat din launtrul Regatului Roman, 
cat si in afara de Regat sunt si trebuie a fi strans legate si sustinute prin energia si 
intelepciunea Guvernului nostru. [...] 

Idem schitul Lacu, tot romanesc si Sfantul loan Teologul (din Chilia Cucuvinu) cu 
cateva alte chilii si paradise, toate locuite de Romani, dar cladite pe loc strain si inca din 
vechime platind mari embaticuri, sa fie si ele inlesnite ca sa devina proprietate pe locul 
curtii si gradinile lor pentru hrana, pe care le lucreaza. 

II) Trebuie asigurat prin Onor. Minister si legatiunea noastra respectiva, ca toate 
asezamintele bisericesti romane, adica Manastirea Prodromul si schiturile numite mai sus 



278 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

din Sfantul Munte Athos, sa aiba un reprezentant al lor in marele sfat obstesc, numit 
Chinou, care le supravegheaza paza legilor, a canoanelor, a oranduielelor bisericesti si 
buna administrate a Sfmtelor Manastiri din Muntele Athos. 

Ill) Trebuie acum sa profitam de buna ocaziune cand ne aflam bine cu Grecii si 
avem atata acces in Peninsula Balcanica, cu ocaziunea stabilirii unei noi ordini de lucruri 
in Muntele Athos, prin reorganizarea lui in o republica religioasa cum (nepropriu) este 
numita la Londra. Guvernul nostru sa grabeasca a lua masuri serioase, pentru ca in raport 
cu bisericile altor natiuni orthodoxe proprietare acolo, nici noi Romanii sa nu ramanem 
mai pe jos, si sa se revendice sau sa se rascumpere toate istoricile noastre drepturi asupra 
catorva Manastiri mari intemeiate si inzestrate cu mosii si odoare pretioase ca icoana si 
steagul Sfantului Gheorghe ale lui Stefan eel Mare etc. 

Referitoare la aceasta chestiune fiind si adresa noastra cu No. 5828 din 28 Decembrie 
1912 (a sfmtei Mitropolii) din care se vede mai detaliat si anumit Manastirile si schiturile 
din Sfantul Munte Athos, care sunt intemeiate si inzestrate de catre marii nostri voievozi si 
alti piosi boieri romani, o inaintam aici in copie, alaturi cu mai sus pomenita adresa de 
acum primita de la Superiorul Prodromului, spre a se avea si aceasta in vedere la rezolvarea 
acestei importante chestiuni. 

Primiti, va rugam, DOMNULE M1NISTRU, incredintarea deosebitei Noastre 
consideratiuni si Arhiereasca binecuvantare. 

Presedinte, 
Konon Mitropolit 
Primat 
Director, Econom Ovidiu Musceleanu 

> A.M.A.E., fond 71, (1900-1919), LiteraB 13, vol. XIV, f. 95-105. 

94 

1913 octombrie 11, Atena. Extras din raportul Legatiei Romaniei la Atena, 
privind discutia avuta de consulul N.N.Filodor cu primul ministru al Greciei, 
Venizelos, care a permis redeschiderea scolilor si bisericilor romane din Grecia 
si a promis ca se va ocupa si de Tnfiintarea unui Episcopat romanesc. 

Extras 
din raportul nr. 898 din 1 1/24 octombrie 1913, al Legatiunii romane la Atena 

Am profitat de acest prilej pentru a intreba daca schimbul de scrisori intre Domnia 
Sa si Domnul Prim Ministru Maiorescu, in chestiunea bisericilor si scoalelor romane din 
Macedonia a fost aprobat de Consiliul de Ministri. 

Domnia sa mi-a raspuns ca da, si m-a autorizat a comunica Excelentei Voastre 
acest raspuns. Domnul Venizelos a adaugat ca notele schimbate in aceasta privinta vor 
aparea in publicatiunea oficiala a guvernului grec impreuna cu Tratatul de la Bucuresti, 
din care fac parte; si daca aceasta publicatiune nu a avut inca loc, cauza este de cautat in 
niste piedici administrative. Domnul Ministru al Afacerilor Straine Panas mi-a confirmat 
ieri aceasta stire, spunandu-mi ca a trimis foile la tipar. 



Documente 1864-1948 279 

La intrebarea mea, cum Domnul Venizelos isi inchipuie pentru mai tarziu 
constituirea Episcopatului, Excelenta Sa mi-a declarat ca nu a intrat inca in detaliile 
chestiunii si ca roaga ca aceasta chestiune sa fie lasata libera, pana cand o va putea 
rezolva; ca deocamdata putem deschide toate bisericile si scolile noastre in noua Grecie, 
fara a ne teme de nici o piedica, si ca el totdeauna, cand a avut in ultimile timpuri prilejul 
de a vedea pe preotii si episcopii depinzand inca de Patriarhat, le-a spus: „Pana acum ati 
facut Greciei destule dificultati, va rog ca de aici inainte sa-mi usurati sarcina, 
supunandu-va deciziunilor mele." ... 

In ceea ce priveste organizarea viitoare bisericeasca, Excelenta Sa a mai spus: „Va 
trebui sa iau si sfatul Patriarhului din Constantinopol", desi a adaugat surazand „il n-aura 
plus grand chose a dire". 

(s.s.) N.N. Filodor 
> A.M.A.E., fond 71, dos.20/1912, B 13, vol. XIV, f. 131. 

95 

<1913>, <Muntele Athos>. Fragment din Regulamentul impus de autoritatile 
grece§ti asupra a§ezamintelor Muntelui Athos, dupa ocuparea lui. 
Copie 

IN NUMELE MAJESTATII SALE REGELUI ELINILOR 
- GHEORGHE I-IU 
Noi, subcomandantul vapoarelor, PAVEL CONDUR10T1S, Capitanul Flotei din 
EGH1N, catre locuitorii peninsulei din Sfantul Munte Athos. 

ORDONAM: 

1) Peninsula Sfantul Munte in totul s-a cuprins de NOI si ramane de astazi inainte 
in stapanirea noastra si ne vesteste in stare de asediu, dupa legile elinesti. 

2) Autoritatile din Peninsula, cele Otomane se desfiinteaza, iar stapanirea lor o 
cuprinde carmuitorul stapanitor al cetei ostasesti cu numele TELEMAH CUMUR1, 
locotenent, prin ofiterii cetei ostasesti si a celor intamplatori randuiti carmuitori, 
functionari. 

3) Chestiunile de natura locala se vor carmui pana la un mai nou ordin al nostru, 
precum si pana acum, de acei functionari - insa sub mai inalta privire si observatie a 
carmuitorului cetei ostasesti, avand dreptul de a inlocui pe cei rai si lenesi. 

4) Cele pana acum legi stapanitoare si obiceiuri locale sau carmuitoare sau 
pedepsitoare si de orice natura vor urma a se aplica de orice autoritati carmuitoare sau 
judecatoresti, sub observatiunea carmuitorului cetei ostasesti, care are dreptul sa ia 
instiintare de orice chestiune si sa ordone pentru intamplatoarele petitiuni aduse lui. 

5) Garantam neaparatul respect si neatenta pastrare a propriilor drepturi a 
religioasei si personalei libertati a vietii, a cinstei, a relatiunilor familiare si a averilor 
miscatoare sau nemiscatoare la toti locuitorii dominatei peninsule, cu nedeosebire de 
semintie sau de neam, sau de religiune, privindu-se toti deopotriva intre sine atat in 
drepturi, cat si in datorii. 



280 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

6) Deosebit garantam sprijinire a Sfmtelor Manastiri si schituri, a carora avere va 
ramane neatinsa si se va ocarmui precum si pana acum, fara mijlocirea carmuitorului 
cetei ostasesti. 

7) Pazirea celor mai de sus aratate drepturi, contra oricarui pericol si atacuri, o 
depunem carmuitorului cetei ostasesti, prin lucrarea politiei peninsulei, avand autoritate a 
da politienesti ordine la orice intamplare obsteasca, pentru toti locuitorii, impunandu-le 
egale indatoriri, fara deosebire de neam si semintie sau religiune, si in tot cazul sa nu 
poata atinge petrecerea monahicestei societati din Sfantul Munte. 

8) Hotarator oprim la toti locuitorii peninsulei purtarea armelor si se indatoresc 
toti, ca in termenul hotarat de carmuitorul cetei ostasesti, sa predea armele dominatoarei 
armate, spre implinirea dezarmarii. Permitem carmuitorului cetei ostasesti sa impuna cele 
mai severe pedepse si sa ia cele mai aspre masuri, inca si in contra tuturor locasurilor. 

9) Locuitorii dominatei peninsule vor urma a plati perceptorilor randuiti de 
carmuitorul cetei ostasesti, cele de pana acum randuite dari, din care se platesc dupa 
dreptul cuvant cheltuielile bunei carmuiri a peninsulei. Asemenea se indatoresc locuitorii 
Sfmtelor Locasuri, ca sa depuna dupa intamplari, in obiecte sau in bani, contributiile care 
ar fi ordonat carmuitorul cetei ostasesti, eel ce are dreptul obligatoriu vis-a-vis de orice 
despagubire. 

10) Invitam pe toti locuitorii Peninsulei sa convietuiasca si sa reguleze obstestile 
lor afaceri, supuindu-se legilor si ordinelor carmuitorului cetei ostasesti, departandu-se de 
toata lucrarea putincioasa a tulbura obsteasca siguranta. 

11) Toata lucrarea sau uneltirea ispititoare spre a pune in pericol siguranta cetei 
ostasesti, a flotei si a plinirei ei la interesele ELADEI, se va judeca ostaseste ca o crima 
de o extrema tradare si se va pedepsi cu moartea la 24 ore dupa hotarare. 

> A.M.A.E., fond 71, dos 20/1912, B 13, vol. XIV, f. 9. 

96 

<1913>, <Muntele Athos>. Copie dupa o scrisoare a monahilor romani de la 
Muntele Athos Tn care sunt descrise evenimentele din timpul razboaielor 
balcanice, precum si ocuparea proprietatilor de catre greci si persecutiile la 
care sunt supusi de acestia. 

COPIE DUPA O SCRISOARE DIN SFANTUL MUNTE ATHOS 

Cu datoritul respect Onorabile Parinte Superior 

Ne rugam Prea Bunului Dumnezeu sa ajute, ca scrisoarea noastra sa Va intampine 
in pace si sanatosi, ca sa ne bucuram. 

Cu mila Prea Sfmtei Mamei Domnului Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului loan 
Botezatorul, ale Sfantului Marelui Mucenic Dimitrie si ale Sfmtiei Sale si noi toti suntem 
sanatosi, dar in pace numai intre noi, dar nu si de afara. 

La 29 Noiembrie au sosit de la metohul din Tasu confratii nostri, aducandu-ne 55 
paravute vin, varza, ceara, rachiu, fasole etc. si scrisoarea iconomului carele scrie 
urmatoarele: 



Documente 1864-1948 28 1 

La 15 octombrie turcii cu forta au luat 2 molari cu samarele pe ei, iar ceilalti fiind 
in camp i-am ascuns la deal. Dar fiind parati ca avem 5 molari buni, zapita a trimis 4 
jandarmi ca sa ducem la Limena toti molarii; ca alegeau din tot Tasul molari buni, tineri, 
au luat si de la toate celelalte metoace. Deci cu molaru mic m-am dus la Limena si i-am 
spus ca noi suntem Romani, nu Bulgari, nici greci, cu care au ei razboi. Au inceput a 
vorbi cu caimacanu, cu limenarhu si cu muftiu, timp ca un ceas. De odata au sosit cinci 
vapoare de razboi grec<esti> debarcand la Limena, si au ramas toate balta luandu-ne noi 
molarii inapoi, numai 2 samare ne-au luat. 

Un vapor la liman, a iesit cu ofiter cu 15 soldati armati pe moraiu si mergand la 
conacul Turcilor dandu-le bonjur, au luat pe caimacan, zapita si limenarh in vapor, de 
unde s-a intors sa ia in primire toata afacerea Guvernului Otoman si 150 soldati greci 
punand in locul celor turci, au luat pe toti Turcii, lasand cativa de ai vacufului. 

Alungati fiind Turcii, ne pomenim la 1 Noiembrie, pe la orele 10 dupa vecernie cu 
50 sateni, primarul si fruntasii cu drapele grecesti si au pus unul la biserica si unul la 
casele din-naintea bisericii, noi adunam masline. Apoi primarul LASCARIE cu alti 8 de 
frunte, chemandu-ma in balcon au cerut cheia caselor din-naintea bisericii si momentan sa 
scot fanul de acolo, zicand ca-s casele lor. 

Spunandu-le eu sa se adreseze la schit de orice pretentiuni si sa fi venit cu un om al 
Guvernului, mi-au raspuns ca ei sunt Guvern pentru metoh, adaugand: nu mai este ca la 
Turci, sa dati bani si sa mosteniti cu sila. In fine au aruncat fanul in parau langa nuc jos de 
sterna cu apa. Tot acolo au aruncat si gramada de pietre de langa smochin aproape de 
biserica. Au stricat pizul vis-a-vis de biserica ca de 4 metri, zicand ei si i-au dat drumul 
lor, au stricat si eel 1-alt pizul, la perghel tot in acel drept afara aproape de portile mari, au 
stricat tot atat facand si porti noi, acoperite tot cu ale noastre; dupa aceia, au stricat tot 
pizulul facut acum un an de parintele TEOFILACT, la apa chioscului platanului, urland si 
chiuind ca dracii, zicand sa se duca Vlahi la Vlahia lor, cherata! au pus broasca la casele 
de din-naintea bisericii si punandu-se jos sa manance, se laudau ca vor lua toata averea 
bisericii cu dobanda ei de atatea ani, de cand mostenim noi, si au plecat unii la deal, altii 
la vale, aruncandu-ne si toti stupii. 

Pana seara eu m-am dus la duichitis in Limena aratandu-i toate, si i-am dat anafora 
facuta de Costea avocatul, dandu-ne bune nadejdi ca are el grija. A doua zi seara 
inapoindu-ma la metoh, am aflat portile terminate, si au stricat si jumatate din pizulul 
vechiu, de deasupra ogoiului, descoperind ogoiul pana sus la moara. La 4 Noiembrie, 
Duminica, facand praznic la Sf Dimitrie cu lautari, mancand fripturi si jucand, s-au 
incins la bataie, facandu-se 3 cete de batausi si s-au dus cu asa alai la sat in tipetul 
muerilor si al copiilor. Minunea 1 a Sfantului Dimitrie. Pana acum 28 Noiembrie n-au 
mai facut nici o miscare. 

§i in Sfantul Munte persecutiile Grecilor urmeaza asupra noastra varvareste. 

Ca cerand garanta spre scutire de vama in 2 randuri, hotarator ne-au spus ca de nu 
platim chinotitei 16 lire, nu ne recunoaste nici o cerere. Dupa aceasta, ne va impune a 
plati bir catre Stat. Apoi al 4-lea gir pentru lemnele ce vom fi luat mai mult peste 700 
incarcaturi. 

Deci, consultand pe antiprosopii Hilindarului si Zugrafului, am aflat, de la 
propunerea ce au facut schiturilor Saraiul si Prorocul Hie, sa plateasca acest tribut, au 



282 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

raspuns ca platesc cu toata buna vointa dupa ce li se va acorda a avea si ei antiprosopi in 
chinotita, precum si venituri teritoriale, cum si celelalte monastiri au. 

Chinotita hotarand sa mearga cei 20 antiprosopi la Salonic sa felicite pe regele 
GHEORGHE pentru biruinta, au format o scrisoare ce urma a avea 20 sigili, ale tuturor 
Monastirilor, facand scrisoarei inceputul astfel: 

Noi supusii Majestatei Voastre, depunem juramant ca vom fi supusi pana la ultima ora. 

La acestea, antiprosopii Ruzicului si Zugrafului au protestat, spunand ca sunt supusi 
Imperiului Rusiei si Regatului Bulgariei si nici cum al Grecilor, si nevoind a pune sigiliile 
pe acea scrisoare, Grecii i-au amenintat cu excluderea din chinotita, iar ei au raspuns cu 
indrazneala ca-si vor face si ei chinotita si asa s-au dus la Regele numai 20 antiprosopi. 
S-au dus si ai Ruzicului si Zugrafului deosebi, in alte zile, insotiti de catre 2 reprezentanti 
din Monastirile lor. De la Regele, antiprosopii Zugrafului, s-au dus la Principii BORIS si 
CH1R1L, carii erau in Salonic, comunicandu-le cele intamplate, iar aceia i-a laudat, ca bine 
au facut, intru nimic sa considere Grecismul, ci toate cererile ce au sa le adreseze 
Guvernului Bulgar. Le-au spus inca, astazi, vor scrie Regelui FERDINAND si lui 
GHESOF, ca sa aiba in vedere drepturile monahilor Bulgari, la congresul ce se va face. 

Astfel s-a petrecut si intre antiprosopii Ruzicului, cu consulul lor. 

Si pe noi ne-a sfatuit tot asa sa facem, toate persecutiile, nemultumirile si cererile sa 
le aratam Guvernului Roman, ca sa protesteze la Congres, solicitand independenta, cum 
au si celelalte natiuni in Sfantul Munte. Ne-au asigurat ca RUSH energic lucreaza pentru 
independenta Seraiului si a Prorocului Hie, inca si pentru chiliile rusesti, ca fiecare chiliot 
sa fie liber a zidi pe locul sau ce va voi si a-1 cultiva cum ii place. 

Deci, de vom scapa si noi acum aceasta ocazie, vom ramane robi pentru totdeauna. 

Toti suntem de parere, sa compuneti acolo un memoriu, descriind barbariile si toate 
persecutiile grecesti pentru apa, arsana, garantii de scutirea vamei, lemne, pasunat, 
cerandu-ne independenta, ca si la celelalte natiuni. Si ca crezand, ca venind aici 
stapanirea greaca vom fi mai protejati, mai amari s-au facut Grecii contra noastra, 
impunandu-ne dari noi. Veti descrie si aratatele barbarii din Tasu, pe care bine este a le 
publica in jurnalul Universul sub un asa titlu: ,,Varvaria efectuata contra Romanilor din 
insula Thasu". 

Comisia chinotitei, n-a obtinut de la regele GHEORGHE decat o promisiune 
verbala, ca Sfantul Munte va fi aranjat mai bine cum a fost pana acum. 

Inapoindu-se vaporul Ahaichi antiprosopii din Salonic, s-au infipt vaporul in 
nisipul la coltul schelei. Semne bune! 

Venind in Sfantul Munte un Roman din Bucovina mester de mori, se lauda ca ne va 
face un lucru ca apa ce avem sa putem macina neincetat. Deci, nu faceti nici o miscare 
acolo pentru moara, cum vorbisem, pana ce vom comunica rezultatul laudelor acestuia. 

In protestul catre PATR1ARHIE si in memoriul ce veti face, sustineti energic ca 
biserica Sf Dumitru din metohul nostru de la THASU, este definitiv a noastra, atat din 
partea confratelui nostru SIMEON, cat si din partea satenilor. Actele lor probeaza. 

Poate cu acest act veti scoate dania rapausatului Ian Sacareanu, P. Chermano 1-a 
adus de la acest avocat ce iscaleste. 

Am scris indata cu posta aceasta relativ la potanioti, la Legatiune si Domnului 
Consul din Salonic, sa intervie unde crede pentru cestiunea aceasta, cum si pentru a 



Documente 1864-1948 283 

obtine si noi egale drepturi cu monastirile de aici, cand se va decide la Congres soarta 
Sfantului Munte in a cui stapanire va fi. 
Smeriti fii in Domnul rugatori. 

EPITROPI (ss) IOASAF IEROMONAH 

(ss) IEROM. DOMETIE IONESCU 
(ss) THEOFILACT IEROMONAHUL 
(ss) GANALEIL PACATOSUL 
Urmeaza sigiliul schitului cenovial Roman din Sfantul Munte Athos. 

> A.M.A.E, fond 71, dos 20/1912, B. 13, vol. XIV, f. 7. 

97 

<1913>, <Muntele Athos>. Memoriul monahilor romani de la Muntele Athos, 
care cuprinde un scurt istoric al asezamintelor romanesti, precum si cererea de 
ridicare a schitului Prodromul la rangul de manastire, slujba oficiata Tn limba 
romana, reprezentanti Tn chinoviul de la Carea, recunoasterea dreptului de 
proprietate si egalitatea Tn drepturi cu celelalte manastiri din regiune. 

MEMORAND 

Pe muntele Athos se afla 20 Manastiri - dintre care 17 sunt grecesti, 1 ruseasca, 1 
sarbeasca si 1 bulgareasca - independente si privilegiate, bucurandu-ne de cele mai 
depline drepturi si care stapanesc intreg muntele. 

Sub chiriarchia acestor 20 Manastiri se gasesc 12 schituri si peste 250 de chilii 
grecesti, rusesti, romanesti si bulgaresti, toate supuse la embatic. 

Printre aceste schituri se afla Schitul Romanesc numit , , Prodromul" avand ca 
patron Botezul Domnului, locuit de mai mult de 120 calugari romani si asezat la Vigda, in 
capatul inferior al Muntelui, pe mosia Manastirei „Lavra" si supus la embatic fata de 
aceasta, ne bucurandu-se in realitate de nici un drept. 

Acest schit a fost intemeiat de calugarii romani in anul 1 820 in baza autorizatiunei 
acordata de Manastirea greceasca „Lavra" si a actului supliment cu data de 1852, 
amandoua intarite prin hrisovul Domnitorului Grigore A. Ghica cu data de 1853 si cu 
Singhiliu Patriarhiei din Constantinopole (1856), iar mai tarziu, in 1871, intarit prin 
Hrisovul M. S. Regelui Carol I al Romaniei, documente care ii confera calitatea de 
comunitate religioasa romana autonoma. 

Schitul romanesc ,,Lacul" intemeiat pe la anul 1775 cu patronul Sfantului Mucenic 
Dimitrie compus din 24 chilii cu 15 biserici (paradise) supus embaticar Manastirei 
Grecesti „Sf Pavel" fara sa aiba vr-un act de recunoastere ca institutie monahala 
romaneasca. 

Mai sunt si 34 chilii cu 23 biserici ocupate de calugari romani ne posedand acte 
justificative dar sunt supuse la embatic si la tot felul de contributii arbitrare si vexatorii 
catre diferite manastiri, care au acaparat toate terenurile pe care sunt asezate chiliile mai 
sus citate. 



284 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Cu alte cuvinte, aceste institutiuni religioase romanesti se gasesc intr-o situatiune 
cu totul precara, nebucurandu-se de nici o siguranta materiala sau juridica, neavand macar 
nici dreptul de a corespunde - in caz de trebuinta pentru afacerile lor locale - cu 
autoritatile competinte, asa ca sunt lipsite de orice initiativa posibila in vederea 
ameliorarei soartei lor. 

Cu toate acestea s-ar cuveni sa constatam ca pe cand toate celelalte natiuni 
ortodoxe posed in Sft. Muntele Athos institutiuni religioase independente, singurele 
institutiuni romanesti care la numar la mai mult de 600 de calugari, se gasesc intr-o 
situatiune precara, intolerabila, cu toata viata lor exemplara. 

In consecinta, institutiunile religioase romanesti si asociatiunile lor solicita in 
modul eel mai calduros posibilitatea de a se emancipa din aceasta viata de constrangere 
materiala si morala care le ia orice liniste spirituals si anume: 

1) Recunoasterea de fiindatie curat romaneasca independents in favoarea 
Manastirei „Prodrom", bucurandu-se la fel cu celelalte Manastiri ale Sf. Muntelui Athos, 
de toate drepturile, titlurile si privilegiile existente pentru acestea privitoare la terenuri, la 
lemnele de foe si de constructie, alimentarea cu apa potabila etc. 

2) Dreptul la esire, cu numar necesar, la mare vedere de a facilita navigatiunea si 
pescuitul. 

3) Liberul exercitiu al cultului si institutiunei religioase si laice in limba 
romaneasca. 

4) Dreptul de a avea reprezentanti in numar egal cu ale celorlalte Manastiri in 
consiliul general religios al comunitatilor Sf. Munte Athos. 

5) Anularea ori carei legaturi de vasalitate materiala, morala si religioasa catre 
Manastire. 

6) Dreptul de a avea un teren suficient cu apa potabila la Carea, Capitala Muntelui 
Athos scutit de impozit pentru locuinta reprezentantului Manastirei, si al schiturilor. 

7) Recunoasterea dreptului de proprietate absoluta si exclusiva intocmai ca a 
celorlalte Manastiri, a Metochului si bisericei romanesti apartinand Manastirei romanesti 
cu Hramul Sf. Marelui Mucenic Dimitrie, asupra livezilor de maslini si arsenali ce are 
Chinoviul romanesc ,,Prodromul" in insula Thassos pe baza titlurilor ei de proprietate si a 
caror estimatie se ridica la mai bine de 10000 lire turcesti. 

8) Restituirea fostei Manastiri latine ,,Amalfmo" numita astazi ,,Morfonos" care e 
ruinata, cu terenul care ii apartinea de asemenea si Manastirea Contlomisiu una din cele 
,,20 Manastiri privilegiate care a fost inceputa de Principii Romani Vintila Voda si 
Mircea eel Batran si terminata de Neagoe Basarab si carei i s-a dat numele de ,,Marea 
Lavra Romaneasca" pentru romanii din Valahia cu invoirea si aprobarea tuturor 
egumenilor Manastirilor din Sf. Munte Athos si a Mitropolitului din Erisso. 

In rezumat, institutiunile religioase romanesti din Sf. Munte Athos solicita completa 
lor liberare din tutela care le e impusa acum intr-un mod arbitrar si pe nedrept de diferitele 
Manastiri si in acelasi timp cere si recunoasterea unei perfecte egalitati cu celelalte 
institutiuni religioase similare independente din tinut. 

> A.M.A.E., fond 71 dos. 20/1912, B.13, vol. XIV, f. 167. 



Documente 1864-1948 



285 



98 



<1913>. Tablou cu numele, profesia, domiciliul §i cu cele Tntamplate aromanilor 
din tinuturile ocupate de greci Tn Macedonia. 



Tablou continand numele, meseria, domiciliul §i cele intdmplate aromanilor 
din tinuturile ocupate de greci 



Nr. 
crt. 


Numele 


Meseria 


Rapoarte si 

telegrame 

privitoare la 

fiecare caz 


Domiciliul 


Observatii 


1 


N. Lagara 


Farmacist 


Rap. conf. adresat 

Min. Af. Str..la3 

noiembrie sub nr. 

557 (Pro-memoria 

adresat legatiunii 

Germaniei din 

Atena sub nr. 545 

la 3 1 oct.) 

Tel. cifrata cu nr. 

608 din 23 -XI- 

1913 

Rap. cu nr. 611 

din23-XI-1913 


Grebena 


Inchis in arestul din 
Trikala (anunta 
aceasta legatiunii prin 
scrisoarea din 26 
octombrie purtand 
pecetea «Trikala» 
pentru suspiciune de 
complicitate la 
asasinarea episcopului 
din Grebena, precum 
si pentru a fi 
contribuit, cu 
ocaziunea unei 
ciocniri intre trupele 
greco-turce la 
Diminiga, la arestarea 
de catre turci a unui 
caporal din cavaleria 
greaca. 

Din comunicarea 
facuta de D Venizelos 
la 23 noiembrie (v. tel. 
mea cifrata cu nr. 608, 
din 23 -XI) rezulta ca e 
tradus inaintea Cons, 
de Razb. din Larissa. 
Prezidentul Cons, a dat 
ordin ca Lagara sa fie 
pus in libertate. (v. rap. 
cunr. 611 din 23-XI) 



286 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



Nicolae Nibi 



Const. Cicura 



Parintele 
Tanase 



George 
Catjanu 



Dimitrie 
Cicura 



Ion Cicura 



Institutor 



Institutor 



Preot 



Eforul 

comunitatii 

romanesti 



Directorul 

scoalei 

romanesti 



Tel. cifrata sub nr. 

561 si rap. pol. sub 

nr. 564 din 7-XI- 

1912. 

Rap. sub nr. 577 

din 12-XI. 

Tel. cifrata sub nr. 

590dinl7-XI 

Rap. sub nr. 596 

din 19-XI. 

Tel. cifr. sub nr. 

608 din 23-XI 

Rap. cu nr. 611 

din 23-XI 



Turia 



Turia 



Turia 



Turia 



Turia 



Turia 



S-au prezentat ambii 
in Cancelaria 
Legatiunii, la 7 
noiembrie 1912 si s-au 
plans conducerii 
numitilor Ramus din 
Megaspilioru si Jiko 
Russo din Paleohori, 
dupa ce arsesera 
mobilierul scolilor 
romanesti. Apoi i-au 
dus intr-o alta 
comuna, Chipurghis, 
unde nu i-au pus in 
libertate decat in urma 
platii unei sume de 
5000 de franci, dupa o 
detinere in acest timp 
de 3 zile. 



Preotul Tanase nevoit, 
sub pedeapsa de 
moarte, a se duce la 
Mitropolitul din 
Grebena, pentru a se 
pocai si a cere iertare. 



Directorul scolii din 
Turia, Dim. Cicura, 
chemat la 19oct. la 
politia din Ggebena. De 
atunci nu s-a mai aflat 
nimic despre dansul. 



Dupa cum reiese din 
raportul adresat de 
primarul din Grebena, 
D Venizelos, Cicura a 
fost asasinat (v. rap. 
meu cu nr. 596, din 
19-XI- 19 12) 



Ion Propeutja 



Comersant si 
cantaret la 
biserica din 
Grebena 



Rap. cu nr. 600 
din 20-XI 



Grebena 



Inchis la Trikala. 



Ghita Papa- 
Hagi 



Rap. cu nr. 600 
din 20-XI 



Grebena 



Inchis la Grebena. 



10 



Sterie Papa- 
Hagi (fiul 
precedentului) 



Rap. cu nr. 600 
din 20-XI 



Grebena 



Inchis la Grebena. 



Documente 1864-1948 



287 



11 


Trandafir 
Nicolau 


Directorul 
scoalei 
romanesti din 
Metzovo 


Rap. cu nr. 600 
din 20-XI. 
Tel. cifr. cu nr. 
608 din 23-XI. 


Metzovo 


Arestat la domiciliul 
sau, fara nici un 
motiv; se afla inchis la 
cazarma din Rufo 
(Atena) 


12 


Chircu Topi 


Comersant 


Rap. cu nr. 600 
din 20-XI 


Metzovo 


De asemenea inchis in 
cazarma de la Rufo, 
pentru simplul fapt ca 
copiii lui se duceau la 
scoala romaneasca. 


13 


Hagi-Gogu 


- 


Rap. cu nr. 577 
din 12-XI 


Veria 


Ar fi fost ambii ucisi 
de bande grecesti. 
Nacu Papa e fiul lui 
Vasile Papa, omorat la 
1906, tot de bande 
grecesti. 


14 


Nacu Papa 


- 


Rap. cu nr. 577 
din 12-XI 


Grebena 


15 


Gheorghiady 


Preot 


Tel. cifr. sub nr. 
27015, din 20-XI. 


Paleohori 


Ar fi fost ambii 
omorati. 


16 


Papi 


Institutor 


Tel. cifr. sub nr, 

27015, din 20-XI. 


Paleohori 


17 


George Mihuta 


- 


Tel. cifr. sub nr. 
27015, din 20-XI 
si tel. cifr. sub nr. 
27169 din 22-XI. 


Metzovo 


Ar fi fost incarcerat. 


18 


Trandafir 
Nicolau 


Institutor 


Tel. cifr. sub nr. 

27169 din 22-XI. 


Metzovo 


Arestat si maltratat (v. 
si sub a. nr. 1) 


19 


Lagara 


Farmacist 


Tel. cifr. sub nr. 

27169 din 22-XI. 


Grebena 


Incarcerat la Trikala 
(v. sub a. nr. 1) 



> A.M.A.E., fond 71, (1900-1919), litera B, vol.19, f. 99(1-4). 



99 



1914 ianuarie 20, Bucure§ti. Statut pentru Tnfiintarea unei episcopii ,,Eparhia 
Dunarii de Sus cu Macedonia" semnat de mitropolitul primat Konon. 

STATUTUL FUNDAREI EPISCOPIEI TREBUITOARE 
PENTRU MACEDO-ROMANI 



Prin tratatul de pace incheiat la Bucuresti in vara anului 1913, ratificat la 28 Iulie 
(10 August) acelasi an, se vede prevazuta autonomia Bisericii si a Scoalelor pentru 
Romanii din Macedonia porecliti Cuto-Vlahi, cu conditia de a fi salariate aceste 
institutiuni de Guvernul Roman si cu stirea Guvernelor intre care este impartita 
Macedonia (Grecia, Bulgaria si Serbia). 

Aceste prevederi ale tratatului sunt formulate sub forma de corespondents 
epistolara, ca intrebare si raspuns cu fiecare stat aparte, asa p. ex. 



288 Scoli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

1) TITU MAIORESCU, Primul Ministru al Romaniei, catre EXCELENTA SA 
Domnul E. VENIZELOS, Presedintele Consiliului de Ministri al GRECIEI, Prim 
delegat al Guvernului Regal Helenic la conferinta din Bucuresti. 
No. 12777 Bucuresti 23 Iulie (5 august) 1913. 
zice: 

„DOMNULE PRESEDINTE AL CONSILIULUI, 

„Dupa cum ne-am inteles in cursul convorbirilor noastre, am onoarea a ruga pe 
Excelenta Voastra sa binevoiasca a-mi confirma ca raspuns la prezenta nota, ca: 

„Grecia consimte a da autonomia scoalelor si bisericilor Cuto-Vlahilor (Romanii 
Macedoniei) in viitoarele posesiuni grecesti si a permite crearea unui Episcopat pentru 
acesti Cuto-Vlahi, cu facultatea pentru Guvernul Roman de a subventiona, sub 
supravegherea Guvernului Helenic, zisele institutiuni culturale, prezente si viitoare. 
(semnat) T. MAIORESCU 
Raspuns 
E. VENIZELOS catre Excelenta Sa, Domnul T. MAIORESCU, Presedintele 
Consiliului de Ministri, Ministrul Afacerilor Straine al Romaniei. 

Bucuresti, 23 Iulie (5 August) 1913. 
zice: 

„DOMNULE PRESEDINTE AL CONSILIULUI, 

Ca raspuns la nota cu data de astazi, pe care Excelenta Voastra a binevoit a mi-o 
remite, am onoarea a confirma Excelentei Voastre, ca: 

,,Grecia consimte a da autonomia scoalelor si bisericilor Cuto-Vlahilor (Aromanii 
Macedoneni) aflatori in viitoarele posesiuni grecesti si a permite crearea unui Episcopat 
pentru acesti Cuto-Vlahi, cu facultatea pentru Guvernul Roman de a subventiona, sub 
supravegherea Guvernului Helenic, zisele institutiuni culturale, prezente si viitoare". 
(semnat) E. K. VENIZELOS 

Pa baza lucrarilor mai sus citate, in conformitate cu Protocolul Conferintei din 
Londra si a celei din St. Petersburg, Guvernul Roman in intelegere cu Guvernele 
Bulgariei, Greciei si Serbiei,. convin a pune in practica aceste prevederi ale tratatului din 
Bucuresti, incheiat la 28 Iulie 1913 si anume: 

1) Pentru Romanii din Macedonia, impartita intre aceste state, se infiinteaza o Episcopie 
speciala, cu atributiunea de a supraveghea si conduce Biserica cu Scoala tuturor 
Romanilor Ortodocsi de peste Dunare. 

2) Episcopatul acesta, din nou infiintat, va avea rezidenta sau in orasul Craiova sau in 
unui dintre orasele mai din apropiere, aflator pe malul drept al Dunarii avand ca 
jurisdictiune trei sau patru judete peste Dunare, socotite dupa numarul statelor intre 
care sunt impartiri Aromanii Macedoneni (Grecia, Bulgaria, Serbia si Albania, 
dimpreuna cu toata Valea Timocului). 

3) Episcopul acesta va fi ales si instalat dupa toate regulile privitoare pe Chiriarhii 
Regatului Roman, trebuind a se conduce dupa Sfintele Canoane, Tipicurile Bisericesti 
si Regulamentele Sfantului Sinod, ca si oricare alt Chiriarh din Regat. 

4) Episcopul acestei noua Eparhii va fi sufraganul Arhiepiscopiei si Mitropoliei Ungro- 
Vlahiei, iar eparhia lui de peste Dunare se va numi Eparhia Dunarii de Sus cu 
Macedonia (spre deosebire de actuala a Dunarii de Jos cu Dobrogea). 



Documente 1864-1948 289 

5) Episcopul Dunarei de Sus cu Macedonia, avand resedinta de aceasta parte a Dunarei 
nu-si va putea exercita aici atributiunile, orasul sau de resedinta apartinand alte 
Episcopii locale, iar toata jurisdictiunea se va fi numi de cealalta parte a Dunarii, 
unde va avea cea mai deplina putere episcopala, conform Sfmtelor Canoane si 
legiuirilor de acolo. 

6) Episcopul Dunarei de Sus va face parte dintre membri Sfantului Sinod al Sfintei 
Biserici Orthodoxe Romane Autocefale, avand dincolo de Dunare stabilit intr-un oras 
si centru mai populat de Romani, pe Arhiereul sau Macedono-Romanilor, a caror 
purtare de grija si incredintata, totodata pazind buna intelegere cu autoritatile statelor 
respective unde sunt Romani. 

7) Aceasta noua Episcopie, rezultata din tratatul din Bucuresti, cu prevederile 
Protocoalelor din Londra si Petersburg, va fi inzestrata ca si toate Episcopiile 
Regatului Roman, avandu-si Consistoriu, Clerul Catedralei Episcopale, Arhimandriti, 
Protoierei de judete (cate unul de fiecare din tarile mai sus citate) cu Cancelaria si tot 
restul personalului administrativ si bisericesc, dupa un anumit Stat Eparhial. 

Konon Arhiepiscop si Mitropolit 
Primat 

20 decembrie 1914 

> A. M.A.E., Fond 71, (1900-1919), Litera B, vol. 26, f. 17-20. 

100 

1914 mai 27, Bitolia. Raportul Consulatului Roman din Bitolia, adresat 
ministrului Afacerilor Straine, Emanoil Porumbaru, privind acordarea unor 
ajutoare bane§ti familiilor unor aromani care au slujit cauza romaneasca Tn 
circumscriptia consulatului respectiv. 

Consulat Royal de Roumanie 

Nr. 503 Bitolia, 27 mai 1914 

Domnule Ministru, 

Referindu-ma la ordinul acestui departament cu nr. 14425 din 17 a. c, am onoarea a 
da Excelentei Voastre lamuririle ce urmeaza cu privire la fiecare din persoanele care li se 
serveste cate un ajutor din fondul diplomatic al Ministerului si care locuiesc in 
circumscriptia acestui Consulat. 

1) Grociu Globar, originar din Magarova aflat acum in Bitolia, a fost unul din 
aromanii cei mai persecutati de comitetele grecesti pentru serviciile aduse cauzei 
nationale. Nereusind a-i rapune viata, agentii comitetelor grecesti i-au macelarit pe 
mama-sa in mijlocul comunei Magarova. De atunci suszisul a fost utilizat de acest 
consulat pentru diferite servicii, in special pentru a urmari diverse afaceri scolare si ale 
oamenilor pe langa autoritati. Este cu desavarsire lipsit de mijloace, are mai multi copii 
mici si in imprejurarile actuale de criza economica nu are posibilitatea de a-si gasi o 
ocupatiune. De aceea sunt de parere sa se continue a-i acorda ajutorul de pana acum, 
justificat prin serviciile auxiliare ce aduce si acum administratiei scolare. 



290 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

2) C. Xifta, fast muhtar la Bitolia, din care cauza a avut de suferit multe 
persecutiuni, precum am avut onoarea a arata prin raportul meu cu n e 258 din 8 martie a.c. 

3) Un cavoz in serviciul protoiereului Teodor. Prezenta unui om de incredere pe 
langa Parintele Teodor a fost simtita de cand S. Sa a intrat in serviciul nostru, pentru a-i 
apara viata la nevoie. Desi vremurile s-au schimbat, functiunea de cavoz poate avea si 
acum rostul ei, daca se ia in vedere ca parintele Teodor fiind seful religios al comunitatii 
este chemat uneori a intra in raport cu autoritatile locale. De aceea sunt de parere sa se 
mentina acest post, facandu-1 insa sa figureze in bugetul ordinar al scolilor si bisericilor 
de aici. 

4) Miha Zugrafu din Crusova. Ajutorul acordat acestuia poate fi suprimat, deoarece 
suszisul si-a gasit ocupatie si de fapt nu i s-a mai platit nimic de la octombrie trecut. 

5) C. Argintaru din Veles. Dupa informatiile ce am, acesta a adus de asemenea 
servicii insemnate cauzei nationale fiind si acum unul din sustinatorii scolii noastre de 
acolo; este impovarat de o numeroasa familie. 

6) Vdduva Toma Pavle. Sotul ei a fost impuscat de agentii comitetului grec, pentru 
ca s-a dus la Magarova si a redeschis scoala romaneasca de acolo inchisa din cauza 
teroarei bandelor. Are trei copii minori, al caror unic mijloc de existenta este micul ajutor 
ce li se serveste de noi. 

7) Vaduva Maria G. Gosu. Sotul ei a fost de asemenea macelarit de bandele 
grecesti, pentru ca era unul din aprigii sustinatori ai romanismului din Muloviste. Are doi 
copii minori. 

8) Vdduva Spiru Balamace. Sotul ei, impreuna cu defunctul preot H. Balamace, a 
fost fondatorul mai multor scoli din Albania si in vederea acestora i s-a acordat un mic 
ajutor. Cred ca suprimarea acestui slujitor in imprejurarile de fata, cand romanii din 
Corita au dat noi victime din cauza sentimentelor lor nationale, ar fi de natura sa aduca 
descurajare printre dansii. Suszisa se afla in adanca batranete si e lipsita de mijloace. 

Plata acestor ajutoare se face direct de la administratia noastra scolara destinatarilor 
care remit in schimb cuvenitele chitante. De altfel acest oficiu n-a primit candva vre-o 
plangere ca aceste ajutoare in bani n-ar fi fost inmanate celor in drept. 

(ss) indescifrabil 
Excelentei Sale 
Domnului Emil Porumbaru, Ministru al Afacerilor Straine. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 17, f. 196-197. 



Documente 1864-1948 291 

101 

1914 septembrie 8, <Muntele Athos>. Petitia membrilor chinoviului romanesc 
de la Muntele Athos, adresata consulului general al Romaniei la Salonic, 
G.C.Ionescu, de unde rezulta conflictul dintre calugari si arhimandritul Antipa 
Dinescu, superiorul schitului Prodromul, acuzat de acestia ca a Tncalcat 
regulamentul adoptat Tn 1891, drept care a fost dat afara cu forta din functie si 
din schit. 

Copie de pe petitia Nr. 422 din 8 septembrie 1914 adresata de chinoviul romanesc 
de la Muntele Athos Consulului General al Romaniei la Salonic 
Nr. 1720/1914 

Domnule Consul, 

Dupa cum telegrafic, la 5 a.c, am aratat D. Voastre despre destituirea din postul de 
superior al chinoviului nostru a parintelui Antipa ieromonahul. Acum va aratam si cauza. 

Acest chinoviu romanesc, Domnule Consul, are regulament format la 10 februarie 
1891 si semnat de superiorul de atunci cu intreaga confratiunea noastra. 

Si la intoarcere fiecare superior este dator a-1 semna declarand inaintea Lui 
Dumnezeu, a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si a tot soborul monahilor chinoviati, 
ca-1 va pazi intocmai. Asa a facut si parintele Antipa, dar numai atat 1-a respectat, pana ce a 
apucat bine carma in mana si apoi i-a dat cu piciorul, iar cand ii facem observatie, se lauda 
ca-1 va pune pe foe, ceea ce a si facut, nu arzandu-1, ci calcand defmitiv toate articolele 
prevazute in el, prin smintelile sufletelor monahilor, Sfintia Sa care trebuie sa fie model 
monahilor edificandu-i sufleteste. Inca si materialmente a cauzat colosale daune chinoviului 
prin reaua sa conduita, intru nimic socotind sfatuirile epitropilor si a batranilor. Dupa cum 
va puteti informa din anexatele putine articole expuse din cele fara numar, timp mai mult de 
14 ani, pentru care s-a facut nedemn a mai ocupa functia de superior. 

Asadar cerandu-i demisia, s-a opus. Atunci tot soborul compus din 53 de monahi 
prezenti, incheind proces verbal, 1-au scos cu forta din functiune si din schit. 

Deci alergand fara rusine la suprema manastire Marea Lavra, ne-a parat zicand: „ca 
parintii moldoveni 1-au dat afara impreuna cu toti parintii munteni" minciuna goala! 

Va rugam, Domnule Consul, observati in aceasta copie dupa procesul verbal de 
destituirea Sfmtiei Sale, ca parintii moldoveni sunt semnati numai 16 in numarul 53, 
judecati, au nu majoritatea biruieste? 

Afara de aceasta, de era cum ne-a parat manastirei, ca moldovenii au alungat pe 
munteni, atunci puneam superior un moldovean. Iar noi, intregul sobor, cu dragoste si 
pace am ales superior tot muntean, pe parintele duhovnic Ioasaf ieromonahul. 

Binevoiti Domnule Consul a primi asigurarea prea distinsei noastre consideratiuni. 

Ai chinoviului romanesc Prodromul, 

Epitropii Dometie leroshimonah, 
Arsenie Ieromonah, 
Cornilie Monahul, 
Grighentie Shimonah. 
> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.29, f. 40. 



292 §coli si biserici romdnesti din Peninsula Balcanicd 

102 



1915 ianuarie 28, lanina. Adresa consulului D.Mincu, prin care solicita sase 
randuri de haine preotesti pentru bisericile romane din zona, Tntrucat revizorul 
scolar al circumscriptiei lanina a constatat ca preotii slujesc Tn odajdii rupte. 
Acest lucru armcuraja comunitatile romane, care ar constata grija statului roman 
pentru ele. 

Consulat Royal de Roumanie lanina, 28 ianuarie 1915 

Domnule Ministru, 

Am onoarea a aduce la cunostinta Excelentei Voastre ca Dl revizor scolar al acestei 
circumscriptiuni consulare, printr-un raport, ma informeaza ca, in cursul inspectiunilor 
sale, ce a facut scolilor si bisericilor noastre din aceste parti, a constatat ca preotii nostri, 
in serviciile lor religioase, se slujesc de odajdii foarte uzate, care nu mai pot servi, caci 
asemenea odajdii nu li s-au facut de mai multi ani. 

Aceasta stare de lucruri insa, ne mai putand dainui, imi permit a ruga pe Excelenta 
Voastra sa binevoiasca a dispune sa ne trimita 6 randuri de odajdii preotesti pentru a fi 
distribute bisericilor noastre din aceste parti. 

Este cert si necontestat ca biserica este mijlocul eel mai eficace pentru propasirea si 
intarirea sentimentelor rationale printre aromanii nostri de aici, atat incercati si 
amenintati de a fi deznationalizati prin puternicele mijloace de care dispun aceia ce de 
mult incearca sa-i asimileze. 

Pentru acest motiv atat locasurile sfmte, cat si personalul bisericesc cred ca merita 
din partea noastra o osebita solicitudine. Inzestrand preotimea cu odajdii noi, vom 
incuraja pe acest pretios element de propaganda nationals si totodata comunitatile noastre 
vor simti o multumire sufleteasca, constatand grija ce statul o are pentru dansii. 

Acestea sunt consideratiunile, Domnule Ministru, care ma indeamna sa rog pe 
Excelenta Voastra sa binevoiasca a aproba propunerea de mai sus, pentru a inzestra astfel 
bisericile noastre cu aceste odajdii bisericesti de care au absoluta nevoie. 

Consul (s.s.) D. Mincu 
Excelentei Sale 
Domnului Emil Porumbaru, Ministru al Afacerilor Straine la Bucuresti. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.26, f. 156. 



103 

1915 februarie 19, Salonic. Raportul consulului general al Romaniei la 
Salonic, G.C.Ionescu, adresat Ministrului Afacerilor Straine, Em. Porumbaru, 
privind situatia de la schitul romanesc „Prodromul" si Tncercarea de preluare a 
controlului asupra lui de catre manastirea greceasca Lavra careia Ti era 
subordonat. Consulul constata ca razvratirea de la schit a fost condusa de 
greci si ca Tnlaturarea cu forta a arhimandritului Antipa Dinescu a fost ilegala. 



Documente 1864-1948 293 

Consulatul General Regal al Romaniei la Salonic Salome. 19 februarie 1915 

Nr. 237 

Domnule Ministru, 

Referindu-ma la ordinul telegrafic al Excelentei Voastre cu nr.3000/a.c., privitor la 
restabilirea ordinii in schitul romanesc Prodrom din Sf. Munte si in legatura cu telegrama 
mea nr.313/a.c, am onoare a aduce la cunostinta urmatoarele: 

Am hotarat sa ma due la Sf. Munte, conform ordinului primit, de urgenta, in ziua de 
7 curent, cand unul dintre vapoarele care face cursa in acea directie la fiecare 8-10 zile 
urma sa piece din Salonic. 

A fost imposibil insa sa ajung la Prodrom inainte de luni 16 curent, din cauza 
timpului foarte rau, caci vaporul cu care am plecat a ratacit pe mare, fiind impins de 
furtuna dincolo de insula Lemnos, inspre Mitilene, asa ca n-a mai putut sa se opreasca in 
dreptul Sf. Munte, la Dafin (o mica schela) si s-a indreptat spre Cavala unde a ajuns luni 9 
curent, pe la orele 3 p.m. Marea continuand sa fie tot furtunoasa, comandantul vaporului 
mi-a spus ca nu este sigur daca va putea la intoarcere sa se opreasca si la Sf. Munte, unde, 
din cauza golfurilor numeroase, marea este si mai agitata. 

Ca sa nu astept alte 8-9 zile la Cavala, am hotarat sa plec la Sf. Munte pe uscat si in 
ziua de vineri 1 3 curent am putut ajunge la manastirea ruseasca „Russiku" unde a trebuit 
sa stau pana duminica seara, 1 5 curent, din cauza unei furtuni cu ploaie si zapada, care a 
tinut trei zile fara intrerupere. 

Inaintea plecarii din Salonic, indata ce am primit ordinul telegrafic al Excelentei 
Voastre, mentionat mai sus, am luat toate masurile in localitate, pentru ca executarea 
deciziei referitoare la Prodrom sa nu intampine nici o dificultate. 

Guvernatorul general al Macedoniei, Dl T. Safulis, caruia i-am expus chestiunea in 
detaliu, in ziua de 3 curent, mi-a declarat cu multa bunavointa si fara cea mai mica 
ezitare, ca imi pune la dispozitie forta publica de care voi avea trebuinta si ca nu este 
deloc nevoie sa se adreseze guvernului elen, la Atena, pentru rezolvarea acestei chestiuni. 

Avand acest raspuns categoric al Excelentei Sale si cunoscand bine rezistenta ce 
voi intampina la schitul Prodrom, atat din partea calugarilor romani rasvratiti, cat si din 
partea manastirilor grecesti, al caror sprijin stiam ca 1-au cerut tulburatorii si pentru a nu 
fi expus a face calatoria in zadar, am facut guvernatorului general propunerea urmatoare: 

Sa se dea ordin confidential sefului de politie de la Carea (orasel din Sf. Munte), ca 
impreuna cu 2-3 jandarmi, sa se aduca la schitul Prodrom si sa ceara a fi gazduiti pentru o 
noapte, spunand ca vin din inspectii facute in Sf. Munte, lucru obisnuit pe la manastiri, 
dupa ce vor intra in curtea schitului sa ia in stapanire portile, fara a se provoca eel mai 
mic scandal. In urma sa se aduca la schit si alti jandarmi, ca sa fie in total 10-12, pentru a 
mentine ordinea printre calugari pana la sosirea mea acolo. 

Guvernatorul general a gasit nimerita aceasta propunere si a dat in prezenta mea 
chiar ordin telegrafic in sensul de mai sus, punand in cunostinta si pe colonelul Trupakis, 
comandantul jandarmeriei din Macedonia, sub ordinele caruia se afla si postul de 
jandarmi din Sf. Munte. In acelasi timp s-a decis sa se trimita de la Salonic inca cinci 
jandarmi, deoarece la Carea (Sf. Munte) nu se afla de regula decat 5-6. 



294 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Sambata 7 curent, inainte de amiaza, Guvernatorul General mi-a comunicat ca a 
fost informat telegrafic de la Carea, ca ordinul de mai sus a fost executat intocmai de 
seful politiei si ca jandarmii au luat in stapanire portile schitului. 

Nemaiavand nici un motiv sa ma indoiesc de reusita misiunii cu care eram 
insarcinat, am luat imediat masuri de plecare si guvernatorul general mi-a pus la 
dispozitie, pentru a ma insoti in calatorie si a-mi da concursul de care as fi mai avut 
nevoie, un functionar de la guvernorat si un jandarm Cretan. 

Dupa cum am aratat la inceputul acestui raport, n-am putut ajunge la Prodrom, 
decat in ziua de 1 6 curent. 

Indata ce am sosit la tarmul marii, in dreptul schitului, impreuna cu superiorul 
Antipa, de unde trebuia sa urcam muntele timp de eel putin o ora, pana la schit, am trimis 
pe jandarmul ce ma insotea si pe doi dintre calugarii aflati afara, sa instiinteze pe seful 
politiei, ca am sosit si sa ne trimita catari pentru a urea muntele. 

Calugarii si jandarmul s-au inapoiat si mi-au comunicat ca seful politiei nu se afla 
la schit ci la manastirea greceasca Lavra, unde s-a dus de 3-4 zile sub pretext ca este 
bolnav, iar portile schitului sunt inchise; trei dintre jandarmi se aflau in schit, dar cheile 
portilor le tineau calugarii; ceilalti jandarmi se plimbau pe afara din schit. 

In acelasi timp mi-au spus ca in locul sefului de politie a ramas ajutorul sau. In 
privinta catarilor mi s-a trimis vorba de calugarul Cornilie, care privea de la o fereastra a 
schitului, ca manastirea nu are catari pentru noi si ca nici portile nu le va deschide, caci 
ei, calugarii de la Prodrom, nu au nici o legatura cu guvernul roman, ci numai cu Lavra 
(manastirea greceasca) si cu „Kinotita" (comunitatea centrala) greceasca de la Carea. 

Am chemat atunci pe ajutorul sefului de politie, caruia i se lasase comanda 
jandarmilor si i-am cerut, prin functionarul ce ma insotea, sa dea ordin jandarmilor care 
se aflau inauntru, sa deschida portile. 

Acesta mi-a raspuns, ca nu poate sa faca nimic, deoarece „Kinotita" greceasca le-a 
dat ordin sa se retraga de la Prodrom. 

Intrebat fiind daca seful politiei a primit ordin din partea guvernatorului general si a 
colonelului Trupakis, ca sa ocupe portile schitului si sa se puna la dispozitia noastra, a 
raspuns ca da, s-a primit acest ordin, insa, „Kinotita" greceasca „a obtinut un alt ordin 
mai mare" prin care li se pune in vedere sa piece de la manastire. 

In fata acestei situatii neasteptate, vazand ca nu pot sa fac nimic, neavand nici 
posibilitatea sa informez telegrafic pe guvernatorul general, am hotarat sa ne reintoarcem 
pe uscat la schela Dafni, de unde m-am imbarcat pentru Salonic, chiar in noaptea de luni 
16 curent. 

Inainte de a pleca de langa Prodrom, am trimis obstei calugarilor din schit, 
adresarea malt Prea Sfmtiei Sale Mitropolitului Primat, prin care li se pune in vedere sa 
reintre in ordine si sa se supuna arhimandritului Antipa Dinescu „superiorul necontestat" 
al schitului; de asemenea li se comunica si pedepsele la care sunt supusi calugarii 
razvratiti, de catre Inalt Prea Sfmtia Sa Primatul Romaniei. 

Pe drum, inspre schela Dafni, ne-am intalnit cu reprezentantul manastirii Lavra, 
care impreuna cu alti 3-4 reprezentanti ai manastirilor grecesti (anteprozopi in Kinotita 
centrala la Carea) se duceau la schitul Prodrom. 



Documente 1864-1948 295 

Vazandu-ne, s-au oprit in drum si au intrebat pe superiorul Antipa daca 
ne-au primit la Prodrom. 

Raspunzandu-le ca nu, dansii au spus ca se due tot acolo, fiind chemati „ca sa 
reguleze chestia schitului". 

Am rugat atunci pe arhimandritul Antipa sa le spuna, ca Prodromul este schit 
romanesc, nu grecesc si ca Cuviosiile lor n-au ce sa reguleze in acel schit, neavand nici o 
legatura administrativa cu el. In urma am plecat mai departe, iar numitii calugari au 
continuat drumul spre Lavra si Prodrom. 

Indata ce am sosit la Salonic, m-am dus la guvernatorul general, in ziua de 18 
curent si expunandu-i in detaliu cele constatate la Prodrom, 1-am rugat sa-mi dea 
explicatiile de care aveam nevoie, asupra conduitei autoritatilor din Sf. Munte, care aveau 
ordin sa-mi dea tot concursul pentru executarea deciziei luata de Excelenta Voastra, cu 
privire la calugarii tulburatori. 

Domnul guvernator Safulis s-a aratat foarte suparat de schimbarea ce a 
luat-o aceasta afacere si mi-a declarat ca ea se datoreaza necunoasterii chestiunii de la 
Prodrom de catre primul ministru al Greciei, care a dat direct un ordin telefonic 
„Kinotitei" grecesti centrale de la Carea (Sf. Munte), ca raspuns la interventia facuta de 
aceasta, autorizand-o sa puna in vederea sefului de politie sa retraga jandarmii de la 
manastire. 

Guvernatorul general mi-a citit telegrama primita de la presedintele consiliului, 
dupa plecarea mea la Sf. Munte, in care i se spune ca „Kinotita „centrala se plange ca 
Excelenta Sa (guvernatorul) se amesteca in afacerile manastirii Lavra si ale schitului sdu 
Prodrom (fara sa se fi amintit nimic ca acest schit e romanesc) si i se pune in vedere, sa nu 
violeze statuquo-ul din Sf. Munte. In acelasi timp, presedintele consiliului se refera si la o 
intervenire facuta de ministrul Rusiei la Atena, cu cateva zile inainte, cand s-a plans ca 
autoritatile elene se amesteca in afacerile manastirilor, atingand prin aceasta autonomia 
Sf. Munte. 

Mentionez ca, interventia ministrului Rusiei, dupa parerea mea, nu se refera catusi de 
putin la chestia Prodrom, intrucat nu i s-a adresat nimeni pentru aceasta afacere, dupa cate 
stiu, ea este o urmare a unor neintelegeri ivite la manastirea ruseasca din Sf. Munte, anume, 
Rusicu (hramul Pantelimon) unde comunitatea ruseasca n-a mai voit sa se mentina 
cantaretii care cantau in limba greaca unele rugaciuni, conform unei vechi invoieli. 

Guvernatorul general, ducandu-se la Sf. Munte in luna decembrie trecut, pentru 
regularea unor neintelegeri de la mai multe manastiri grecesti, a trecut si pe la manastirea 
Rusicu si intreband ce este cu chestia cantaretilor greci, i s-a raspuns ca nu pot sa-i mai 
tina, nemaiavand cu ce sa-i plateasca. Nu i s-a dat insa nici o urmare acestei afaceri, de 
autoritatile elene, dar calugarii rusi s-au plans, ca guvernatorul general se amesteca in 
afacerile lor (asupra acestei chestiuni am raportat legatiunii regale cu raportul nr.81 din 
14 ianuarie a.c). 

La telegrama primita de la presedintele consiliului, Domnul Safulis mi-a afirmat ca 
a raspuns dand toate lamuririle si aratand ca nu este vorba de vre-o manastire greceasca ci 
de un schit romanesc, sustinut de statul roman si ca trimiterea jandarmilor la Prodrom s-a 
facut in intelegere cu Consulatul roman, care a primit instructiuni in acest sens de la 
guvernul sau, pentru restabilirea ordinii in acel schit. 



296 §coli §i biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Guvernatorul general mi-a declarat ca in raspunsul dat a mentionat si faptul cu 
violarea statuquo-ului, aratand ca nu autoritatile grecesti au adus vre-o atingere Sf. 
Munte, ci statul rusesc, care in anul trecut, in urma unei anchete facuta de consulul 
general al Rusiei din Salonic in luna martie, la schitul Sarai (care depinde de manastirea 
greceasca Vatoped, intocmai ca si Prodromul de Lavra) a trimis un vapor cu mai multi 
soldati, care au debarcat la Sf. Munte, fara ca guvernatorul general sa fie informat de 
aceasta si a imbarcat cu forta peste 700-800 de calugari rusi care provocasera tulburari, 
transportandu-i in urma in Rusia. 

In acelasi timp, guvernatorul general a intervenit staruitor pe langa presedintele 
consiliului ca dispozitiile luate in intelegere cu Consulatul roman, relativ la schitul 
Prodrom, sa fie mentinute si sa fie autorizat a ordona din nou executarea lor. 

Dupa cum am constatat cu ocazia anchetei facuta la schitul Prodrom in cursul lunii 
octombrie anul trecut (a se vedea raportul cu nr. 1986/1914 la punctul al Ill-lea) m-am 
convins acum ca nu poate fi nici o indoiala ca, calugarii razvratiti, nevoind sa fie supusi 
nici unui control din partea statului roman, mai ales acum cand schitul are o avere destul 
de insemnata, au cerut in mod hotarat sprijinul manastirii grecesti Lavra, care a intervenit 
fatis, sustinand pe tulburatori, in schimbul supunerii neconditionate a schitului fata de 
acea manastire. 

Cu chipul acesta, dezordinea si necinstea baneasca, care domnesc in manastirile 
grecesti, se va inradacina si la Prodrom, satisfacand pe calugarii razvratiti, iar manastirile 
grecesti, nadajduiesc sa-si implineasca vointa, ca in Sf. Munte sa nu existe manastire sau 
schit romanesc independent. 

Arhimandritul Antipa Dinescu, cat timp a functionat ca superior, a urmarit cu 
staruinta ca schitul Prodrom sa nu fie ingenunchiat de Lavra, care in pretentiile ei 
nechibzuite, nu permitea sa se deschida sau sa se repare la schit nici chiar o fereastra, fara 
autorizarea ei. 

Sunt nenumarate suferinte indurate de Prodrom, in decursul anilor, din partea 
lavriotilor, care in timpul din urma, mai cu seama dupa alungarea turcilor, pierdusera 
oarecum din autoritate si putere si autoritatile elene nu voiau sa-i sprijine cu tarie contra 
schitului roman. 

Manastirea Lavra, vazand ca superiorul Antipa lupta cu energie si se adreseaza 
guvernului roman prin legatiune si consulat, ori de cate ori schitul este asuprit, a recurs la 
viclesug, bagand intrigi printre calugarii romani, ca sa-1 alunge cu forta din schit si sa-1 
inlocuiasca cu un calugar umil si supus la toate, ceea ce a izbutit sa faca. 

Din nenorocire pentru Prodrom, s-au gasit in schit cateva unelte inconstiente, ca 
simonahii Antonie, Cornilie, Grighentie si alti cativa, invechiti in ura si intrigi, care s-au 
pus in serviciul manastirilor grecesti fara sa cugete catusi de putin ca uneltesc contra 
demnitatii statului roman. 

Este nevoie sa mentionez si in acest raport ca simonahul Antonie, actualul sef al 
razvratitilor, care se afla acum in Bucuresti, este unul dintre capii calugarilor tulburatori 
de la anul 1881 si urmatorii, cand lupta din rasputeri alaturi de parintii romani Nifon si 
Nectarie si de acord cu manastirea Lavra, ca schitul Prodrom sa nu se intituleze schit 
romanesc ci numai schit moldovenesc, semanand vrajba si ura printre calugarii romani. 



Documente 1864-1948 297 

Simonahul Antonie a fost strans legat cu calugarii Nifon si Nectarie de la care a 
avut procura in scris in anul 1881 luna mai, ca sa-i reprezinte in lupta ce duceau contra 
schitului romanesc Prodrom si care in luna aprilie 1880 au avut indrazneala sa iasa in 
mijlocul bisericii schitului Prodrom, in timpul serviciului religios si sa blesteme toti 
calugarii care pomenesc si se roagd pentru M.M.L.L. Regele Carol si Regina Elisabeta, 
numindu-i „ eretici ", 

(s.s.) G.C. Ionescu 

Excelentei Sale 

Domnului Emil Porumbaru, Ministru al Afacerilor Straine. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.29, f. 69-74. 



104 

1915 martie 2, <Muntele Athos>. Declaratia monahilor de la schitul 
Prodromul, adresata ministrului Afacerilor Straine al Romaniei, de unde rezulta 
intentia monahilor greci de la manastirea Lavra de a pune stapanire pe acest 
asezamant romanesc prin Tndepartarea Arhimandritului Antipa Dinescu. 

1915, martie 2 

Copie de pe declaratia monahilor din Schitul Romanesc „Prodomul" 
adresata Domnului Consul Roman din Salonic 

Domnule Ministru, 

Subsemnatii monahi, supusi romani din schitul romanesc Prodrom din Sfantul 
Munte Athos, cu respect va aducem la cunostinta urmatoarea plangere: 

In ziua de 17 februarie 1915, pe la orele 9 dimineata, sosesc in schitul nostru patru 
proistosi din chinotita Sfantului Munte si trei reprezentanti ai manastirii Lavra si sunt 
primiti cu mare pompa, apoi dupa ce acestia au facut schitului o minutioasa inspectie de 
receptie, au adunat pe toti calugarii la sobor si ne-au pus de am semnat un act scris 
greceste, ce purta, intre altele, ca titlu „Schitul Prodromul al Lavrei", excluzand 
denumirea de romanesc; si cum noi cea mai mare parte fiind batrani si neputinciosi, am 
semnat acel act, de frica sa nu fim dati afara din schit si sa ramanem muritori de foame, 
pe drumuri, tocmai in aceste timpuri de lipsa, iar monahul Valerian a fost imbrancit, 
arestat si inchis intr-o camera, chiar de provitosii din chinotita, fiindca n-a vrut sa 
semneze acel act si tot in acest mod, sub presiunea amenintarilor, am semnat de la 
inceputul tulburarilor din schit, orice act ce ni s-a prezentat spre semnare. Altii dintre noi 
n-au semnat, altii n-au stiut carte si au fost semnati de sefii tulburarii, care nu sunt decat 
vreo 15 calugari care au cucerit schitul si puterea, 1-au pazit si-1 pazesc cu ciomagul, 
revolverul si cu patrula la porti si balcoane. 

Noi fiind oameni simpli si nestiind ce am iscalit, in urma am auzit ca schitul nu mai 
e romanesc si ca sefii tulburarii, dupa ce ne-au fiirat iscaliturile cu inselaciune, ademenire 
si amenintari, spunandu-ne ca iscalim un act pentru stingerea tulburarii, impacarea tuturor 
calugarilor si restabilirea linistei de la inceput, 1-au vandut manastirii grecesti Lavra. 



298 



§coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 



Noi, mahniti pana in suflet de modul barbar cum pe Domnul Consul General de la 
Salonic, ca reprezentant al Romaniei, nu 1-au primit in schit si cum aceasta casa este 
singura romaneasca din Sfantul Munte si este cladita si intretinuta cu multa bunavointa de 
iubita noastra patrie, protestam cu energie contra acestui act de vanzare ce sefii tulburarii 
1-au facut si consideram ca nule si neexistente toate iscaliturile ce am dat la inceputul 
tulburarii, 4 septembrie 1914 pana astazi si va rugam a face tot ce credeti de cuviinta ca 
sa nu pierdem schitul. 

Cei ce protesteaza sunt mult mai multi decat cei iscaliti aici, dar unii n-au semnat. 

Iar hotararea l.P.S. Mitropolit Primat, ce Domnul Consul a dat-o in executare, nici 
nu s-a citit si a fost tradusa greceste si data chinotitei Sfantului Munte ca o arma pentru ei. 

Asa fiind, va rugam cu respect, a starui ca sa se puna cat mai curand in executare 
hotararea l.P.S. Mitropolit Primat, restabilindu-se ordinea si pacea in schit, spre a putea 
urma inainte calea vietii normale si religioase in care ne gasim. 

Incredintati ca cererea noastra va fi ascultata si rugatori catre Dumnezeu a ne 
sprijini biserica amenintata, va asiguramrespectul cuvenit. 



(s.s. 


I Dalmat schimonah 


(s.s.) Axente monah 


(s.s. 


I Non schimonah 


(s.s.) Gorgone schimonah 


(s.s. 


I Ignatie monah 


(s.s.) Timoftei schimonah 


(s.s. 


I lacob Deciu monah 


(s.s.) Alipie schimonah 


(s.s. 


I Natanail monah 


(s.s.) Daniil schimonah 


(s.s. 


l Nistor monah 


(s.s.) Sevastian monah 


(s.s. 


I Neofit shimonah 


(s.s.) Iulian monahu 


(s.s. 


I leromonahu Pascu Lambru 


(s.s.) Gherasim schimonah 


(s.s. 


I Istrate monah 


(s.s.) Meftodie monah 


(s.s. 


I losif monah 





1915, martie2 



Onor. Domniei Sale 

Domnului Ministru de Externe al Romaniei, Bucuresti. 



> A.M.A.E., fond Problema 15, vol.29, f. 83. 



105 



1916 mai 16, Salonic. Raport al consulului de la Salonic, G.C. lonescu, 
adresat ministrului Afacerilor Straine, Em. Porumbaru, privind conflictul dintre 
populatia aromana §i grecomani Tn privinta proprietatii asupra bisericii romane 
din comuna Papadia de Jos. 

Consulatul General Regal al Romaniei 

Nr. 637 Salonic, 16 mai 1916 

Domnule Ministru, 



In circumscriptia revizoratului scolar din Salonic exista o comuna romaneasca, 
anume Papadia, despartita in doua: Papadia de Sus si Papadia de Jos, facand parte din 
districtul Fiorina. 



Documente 1864-1948 299 

Acum 27 de ani un celnic roman, anume Hristu Zega (decedat) a cumparat de la un 
proprietar turc jumatate din mosia Papadia pe care s-au instalat mai multe familii 
romanesti, carora li s-a revandut mosia de repauzatul Zega. 

La un an dupa cumpararea mosiei s-a cladit in locul zis Papadia de Jos, unde se 
formase satul, o bisericuta pe terenul aromanilor, cu ajutoare date de locuitori. 

Litre locuitorii aromani se aflau si 8-9 familii de bulgari-grecomani (patriarhisti) 
care dupa declaratiile lor ar fi contribuit la construirea acelei biserici. 

Multi ani de-a randul, pana acum 11-12 ani, a oficiat in biserica din Papadia de Jos 
un preot aroman, Tasa Niculae, platit de statul nostru; tot acolo functiona si o scoala 
primara romaneasca. 

Locuitorii aromani observand ca in Papadia de Jos, clima nu este destul de 
sanatoasa, s-au hotarat sa paraseasca localitatea acum 11-12 ani si s-au dus, o parte pe alta 
mosie, numita Paticina unde au devenit proprietari, formand un sat cu scoala si biserica 
romaneasca, iar ceilalti au ramas tot pe mosia Papadia, dar s-au retras pe un loc mai 
ridicat (numit acum Papadia de Sus) la o departare de 20-30 de minute de Papadia de Jos, 
construind mai multe colibe pentru 70-80 de familii. 

In Papadia de Jos au ramas numai cele 8-9 familii de bulgari-grecomani. 

Preotul aroman Tasa Niculae s-a dus si el cu familiile aromane in noua comuna 
Paticina, asa ca biserica din Papadia de Jos a ramas fara preot. 

Aromanii din Papadia de Sus (la colibe), fund proprietarii bisericii din Papadia de 
Jos, ramasa fara preot au cerut revizoratului nostru din Salonic sa le trimita un altul si in 
urma interventiilor facute de acest Consulat pe langa Mitropolitul grec Policarpos de la 
Fiorina, Prea Sfintia Sa a hirotonit ca preot roman pe preotul Atanasie Mihailescu 
(Libanova) in luna octombrie 1915. 

Pana la finele lunii martie a.c. biserica a functionat in mod regulat si romanii de la 
colibe (Papadia de Sus) veneau la biserica lor din Papadia de Jos unde preotul aroman 
oficia in limba romana. Din cand in cand preotul nostru spunea unele rugaciuni si in 
limba greaca, pentru familiile de bulgari-grecomani care se aflau in acea comuna. 

Inainte de sarbatorile Pastelui, bulgarii-grecomani insa, din indemnul unui alt 
grecoman, anume Dimitrie Malescu (de origine aroman) s-au adresat Mitropolitului din 
Fiorina, cerand sa li se trimita un preot grec, pretinzand ca in biserica sa nu se oficieze 
decat in limba greaca, pe motiv ca biserica este cladita de dansii. 

Prin staruintele Mitropolitului, seful jandarmeriei din Fiorina a dat ordin jandarmilor 
sa se duca la Papadia si sa opreasca pe preotul nostru de a oficia in limba romana. 

Primind in ziua de 4 aprilie a.c. un raport de la directorul scolii primare din Vodena 
(in apropiere de Papadia) cu privire la cele intamplate la biserica din Papadia, am 
intervenit imediat pe langa Colonelul Trupakis, comandantul jandarmeriei din 
Macedonia, sa ia masurile necesare pentru ca ordinea sa fie restabilita. 

In acest timp Mitropolitul din Fiorina informandu-se ca biserica este cladita pe 
terenul aromanilor si mai mult cu ajutoarele date de ei, a luat dispozitiunea ca preotul 
nostru sa oficieze in amandoua limbile (greaca si romana) in acelas timp, citind in 
romaneste numai Evanghelia si Apostolul. 

Fiind informat de aceasta dispozitiune am hotarat, in intelegere cu colonelul 
Trupakis sa se faca o ancheta la fata locului de prefectura din Fiorina, la care sa asiste si 



300 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

directorul scolii noastre din Vodena, Dl I. Zeana ca delegat din partea administratiei 
scolare, lipsindu-ne revizor scolar. 

In ziua de 25 aprilie a.c. s-a facut ancheta la Papadia de Jos, de generalul prefecturii 
si seful politiei din Fiorina, asistand si directorul scolii aromane din Vodena. 

Cu privire la rezultatul anchetei Dl I. Zeana imi comunica prin raportul de la 29 
aprilie a.c. ca, din declaratiile martorilor propusi de ambele partide s-a constatat, ca la 
construirea bisericii au ajutat si aromanii si grecomanii; aromanii au mai declarat ca pe la 
anul 1890, cand s-a facut cladirea nu erau in acea localitate decat 3 familii de bulgari- 
grecomani si 9 familii de aromani. 

Grecomanii au recunoscut ca terenul pe care se afla biserica este proprietatea 
aromanilor, dar sustin ca a fost cumparat de acestia, dupa cladirea bisericii, ceea ce nu 
este exact, deoarece insusi proprietarul turc, care a vandut acea mosie aromanilor (lui 
Hristu Zega) si care traieste la Fiorina, declara ca nu exista biserica pe mosia sa cand s-a 
facut vanzarea. 

Faptul ca si grecomanii au contribuit cat de putin la construirea bisericii le da prilej 
atat lor cat si Mitropolitului din Fiorina (si autoritatilor grecesti in mod direct) sa aiba 
pretentii asupra ei si sa tulbure linistea cerand sa se oficieze si in limba greaca. 

Pentru a se pune capat dezordinei mai ales in imprejurarile actuale, am spus 
colonelului Trupakis ca, pana la regularea defmitiva a acestei afaceri, serviciul religios sa 
se oficieze o saptamana in limba romana si alta in limba greaca, avand fiecare comunitate 
preot separat, ceea ce a admis si D~. 

In acest sens am dispus sa se comunice comunitatii aromane din Papadia de 
revizoratul scolar din Salonic. 

Dupa parerea mea insa, chestiunea bisericii din Papadia de Jos, va da nastere mai 
tarziu la alte tulburari, din cauza pretentiilor grecomanilor. 

Pe langa aceasta, gasesc ca nu este deloc potrivit ca locuitorii sa traiasca in acest sat 
si biserica lor sa fie in altul, cum este cazul de fata. 

Solutia cea mai buna ar fi ca aromanii sa renunte la bisericuta din Papadia de Jos si 
la terenul pe care este construita, limitandu-i o curte (care sa se imprejmuiasca de 
grecomani) in schimbul sumei de trei mii cinci sute de drahme, pe care le-ar plati 
guvernul elen ca despagubire. 

Comunitatea aromana ar fi multumita cu aceasta suma caci cladirea actuala a 
bisericii este de mica valoare si apoi le-ar da ocazia sa-si construiasca biserica in comuna 
lor, la colibe (in Papadia de Sus), scapand de cearta cu grecomanii odata pentru 
totdeauna. 

Pana la terminarea cladirii lor s-ar continua cu oficierea in biserica din Papadia de 
Jos, cu schimbul, in felul propus mai sus. 

Mitropolitul Policarpos din Fiorina ce a fost la mine in ziua de 22 aprilie a.c, cu 
care am discutat asupra chestiunii acelei biserici pentru a ajunge la o solutie potrivita, este 
de aceeasi parere. 

Guvernul elen socoteste ca nu va vedea nici o dificultate in aplicarea propunerii de 
mai sus, daca are dorinta sincera de a stabili armonia dintre elementul grec (ori grecoman) 
si eel aroman din Macedonia, mai cu seama ca exista precedente in acest sens. In acest fel 
s-a procedat si cu afacerea scolilor din Meglenia (Karadjava) pentru care s-a acordat de 



Documente 1864-1948 301 

guvernul elen diferite sume de bani in urma intelegerii stabilita cu Dl Mavrudis, sef de 
sectie in Ministerul Afacerilor Straine, care fusese trimis acum 2'/2 ani la Salonic, ca sa se 
puna de acord cu acest consulat in privinta afacerilor scolare si bisericesti romane din 
aceasta regiune. 

Acelasi lucru s-a facut si cu biserica din Turia. 

Dl Prefect de Salonic, Athenogenos, caruia i-am expus astazi cazul de mai sus, mi-a 
promis, ca dupa ce va lua cunostinta de dosarul afacerii, de la colonelul Trupakis, va 
interveni si D~ pe langa Dl Prim Ministru Sculudis, cu toate ca comuna Papadia tine de 
Prefectura de Fiorina, in sensul propunerii mele. 

Cele expuse in raportul de fata, le-am comunicat la timp legatiunii regale din Atena, 
cu rugaciunea de a se face intervenirile ce se va gasi de cuviinta pe langa guvernul elen, 
pentru rezolvarea chestiunii bisericii din Papadia in sensul propunerilor aratate mai sus. 

(s.s.) G.C. Ionescu 
Excelentei Sale 
Domnului Emil Porumbaru, Ministru al Afacerilor Straine. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 21, f.1-4. 

106 



1916 septembrie 7, lanina. Raportul consulului D. Mincu, adresat ministrului 
Afacerilor Straine, Em. Porumbaru, privind presiunile pe care le fac autoritatile 
religioase grecesti asupra preotilor comunitatilor aromane pe care fie le atrag 
de partea lor, fie le interzic sa slujeasca. Este solicitat sprijinul guvernului 
roman care sa intervina pe langa autoritatile grecesti pentru a obtine 
recunoasterea dreptului de a oficia Tn limba romana preotilor Nicolae Economu 
din Perivoli si Anastase Grijoti din Turia. 

Consulatul General Regal al Romaniei 

Nr. 448 lanina, 7 septembrie 1916 

Domnule Ministru, 

Prin recentul meu raport nr. 437 din 3 a.c, am avut onoarea a informa pe Excelenta 
Voastra despre demisia parintelui Nicolae Economu din postul de paroh al comunitatii 
romane din Perivoli si acum prin prezentul, vin a expune cauzele care au determinat pe 
zisul preot sa demisioneze. 

Sfintia Sa n-a fost in functie decat vre-o 6-7 luni, fiind numit in ziua de 1 februarie 
1916 prin ordinul ministerului nr. 05599 din 20 martie a.c. in postul ramas vacant prin 
retragerea parintelui D. Constantinescu, care s-a dus si a ramas in tara. 

Prin rapoartele mele anterioare cu nr. 359, 448 si 613 din 22 iunie, 8 august si 8 
octombrie 1915, am avut onoarea a expune Excelentei Voastre cererea staruitoare a 
suszisei comunitati romane din Perivole de a i se gasi si trimite un preot, avand mare 
nevoie de dansul atat pentru savarsirea serviciilor religioase, cat si pentru a mentine in 
jurul lui uniti toti membrii cu sentimente adevarat romanesti, riscand astfel de a se 



302 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

dezagrega membrii comunitatii si chiar a trece pe nesimtite in tabara opusa, fiind nevoiti a 
se servi si a introduce in familiile lor preoti greci sau grecomani, care, dupa cum se §tie, 
sunt unii dintre cei mai periculosi agenti de propaganda ai adversarilor cauzei noastre 
culturalo-religioase. 

De aceea, cu osebita bucurie am dat de zisul preot Nicolae Economu si 
m-am grabit a solicita numirea sa prin raportul meu nr. 66 din 5 februarie a.c. Bucuria 
mi-a fost legitima mai ales ca Dl revizor scolar P. Civica, cat si din diferite alte parti, 
Sfintia Sa mi-a fost recomandat calduros, posedand dansul cele mai necesare calitati 
pentru functia ce avea de indeplinit, fiind anume roman de origine, inteligent, cu o 
oarecare cultura si destul de energic si curajos pentru a infrunta prigonirile inevitabile ce 
zilnic ni se creeaza. Am constatat eu insumi aceste calitati, caci Sfintia Sa a venit la 
Ianina si mi-a remis chiar o petitie prin care solicita sa fie numit preot roman si intre 
altele declare urmatoarele: „...de aici inainte doresc foarte mult sa servesc si eu biserica 
noastra romana si de aici inainte, pana la sfarsitul vietii mele, am convingerea si hotararea 
sa fiu credincios al acestei biserici". 

Stiam insa prea bine, ca preotii nostri din aceste parti au o situatie dificila, deoarece 
potrivnicii cauzei noastre, mai totdeauna tintesc sa-i loveasca, direct sau indirect, 
creandu-le neintrerupt zile amare si tocmai din cauza nesfarsitelor persecutiuni, fiind 
adanc amarat si descurajat, insusi precedentul noului preot, venerabilul parinte D. 
Constantinescu, viata caruia, dupa cum se stie, a fost un lung martiriu, n-a mai putut 
rezista, si, spre a-si sfarsi viata in liniste, s-a hotarat sa se retraga in tara. De aceea, pentru 
a usura, in limitele posibilului, situatia noului preot, am gasit de cuviinta sa ma adresez 
legatiunii noastre din Atena prin raportul meu nr. 104 din 25 februarie a.c, atat in favorul 
parintelui N. Economu cat si in favorul preotului Papatanase Grijoti din Turia, care, tot pe 
atunci solicitase sa fie reintegrat in postul ce-1 avusese la Turia pana in toamna anului 
1912, cand, din cauza atrocitatilor savarsite de antartii greci, macelarind chiar pe 
regretatul nationalist D. Cicma, seful comunitatii romane de acolo si fiind amenintat si 
dansul cu moartea, preotul in chestiune n-a putut scapa decat punandu-se sub puternica 
ocrotire a prelatului grec din eparhia Ghebenei, caruia, bine inteles, i-a declarat ca se 
leapada de cauza romana si i-a promis ca pe viitor nu va servi decat ca preot grec. Indata 
ce insa a vazut ca Romania a capatat din partea guvernului elen recunoasterea autonomiei 
bisericesti si scolare, zisul preot si-a revenit la sentimentele de alta data si a cerut sa fie 
primit din nou in serviciul cauzei noastre, rugandu-se insa sa i se acorde sprijinul cuvenit 
pentru ca Mitropolitul din Grebena sa nu-1 supere, ci sa-1 recunoasca ca preot roman, 
dupa cum fusese pe timp de un sir de ani, sub fostul regim turcesc. 

Tocmai prin susmentionatul meu raport nr. 104, am expus Excelentei Sale 
Domnului Ministru Filodor cazul preotului Grijoti si incheiam astfel: 

„De aceea am onoarea a ruga pe Excelenta Voastra sa binevoiasca a dispune sa se 
faca interveniri pe langa autoritatile respective din Atena pentru a se da instructiunile 
trebuincioase autoritatilor bisericesti si administrative din Grebena si Turia, de a recunoaste 
ca preot roman pe parintele Papatanase Grijoti din Turia si la nevoie a i se inlesni 
indeplinirea misiunii sale. De asemenea rog sa se intervina si pentru recunoasterea ca preot 
roman la Perivoli a parintelui Papa Nicolae Economu, de fel din comuna Simina, plasa 
Grebena, care a fost deja propus la minister pentru ocuparea postului de preot la Perivoli". 



Documente 1864-1948 303 

Ceva mai tarziu, am comunicat legatiunii prin raportul meu nr.l 16 din 3 martie 1916 
ca grecii se agita foarte mult impotriva preotilor Grijoti si Economu, care au si inceput sa 
functioneze si ca grecomanii se lauda ca acesti preoti vor fi opriti de a functiona si ca chiar 
vor fi internati la o manastire prin hotararea Mitropolitului din Grebena. Spre a se preveni 
luarea unor astfel de masuri drastice, rugam ca autoritatile superioare competente din Atena 
sa dea ordine telegrafice Mitropolitului din Grebena de a recunoaste pe suszisii preoti ca 
preoti romani. 

Excelenta Sa Domnul Ministru Filodor, prin o adresa personala nr. 366 din 8-21 
martie 1916, a binevoit sa-mi dea in chestiunile de mai sus, unele instructiuni si anume: 
„ca comunitatile romane din Turcia si Perivoli sa trimita cate doi delegati insotiti si de 
directorii scolilor noastre din Grebena, la Mitropolitul grec, caruia sa-i expuna nevoia in 
care se gasesc si sa-1 roage sa dea autorizarea cuvenita celor doi preoti pentru a putea 
oficia in limba romana, atat in bisericile din Turia si Perivoli, cat si prin case. Sa declare 
totodata Mitropolitului ca-i vor plati dreptul sau anual (dreptul zis „al despotului" la care 
nu sunt obligati) in mod regulat si ca-1 vor primi cu onorurile cuvenite de cate ori va veni 
sa inspecteze bisericile din comunele lor. Sa-1 asigure de asemenea ca nu se va savarsi 
nici o cununie intre tinerii aromani fara sa se ceara mai intai autorizarea cuvenita de la 
Mitropolit si ca i se vor plati taxele legale. Sa-i spuna ca la fel procedeaza romanii cu 
Mitropolitii greci din Salonic, Fiorina, Corita, Demir-Hissar si ca acestia nu numai ca 
permit preotilor sa oficieze in limba romana, dar chiar au sprijinit preoti pentru 
comunitatile aromane. 

Daca insa Mitropolitul grec ar refuza, ceea ce nu pot crede, sa satisfaca cererile 
romanilor, acestia la randul lor sa-i refuze si ei plata taxelor anuale, la care, dupa cum am 
spus-o, nu-i obliga legea. Acest lucru insa, iarasi in caz extrem". 

M-am grabit a ma conforma indata acestor instructiuni, impartasindu-le cu toata 
discretia cuvenita comunitatilor romane, prin directorii scolilor noastre din Turia si 
Perivoli. Rezultatul 1-am comunicat legatiunii prin rapoartele mele nr. 174 si 192 din 9 si 
22 aprilie 1916, prin care o informam: 

a) ca inainte de a se executa instructiunile ce am transmis, Mitropolitul grec 
Emilianos din Grebena a condamnat pe parintele Nicolae Economu la un an arest la o 
manastire zisa „Meteore" din Calabaca, fiindca, fara o prealabila autorizare din partea sa, 
a oficiat la biserica romana din Perivoli si hotararea aceasta i s-a comunicat preotului prin 
seful jandarmeriei din Perivoli; 

b) ca la 8 aprilie a.c. Dl revizor scolar a fost instiintat telegrafic din partea Dim 
Sterie Caragiani, subrevizorul nostru din Grebena, ca subprefectul de acolo, din ordin 
superior, a invitat pe Mitropolitul grec sa recunoasca ca preoti romani pe parintele Grijoti 
si Economu, dar ca preotul grec a refuzat categoric sa consimta la aceasta, ceea ce a 
consternat pe aromanii nostri; 

c) ca delegatia din Turia a facut cuvenitul demers la Mitropolie, la 6 aprilie, dar 
prelatul grec, drept raspuns, a cerut sa i se adreseze prin scris atat romanii, cat si preotul 
Grijoti, deoarece cererile lor va trebui sa le adreseze Patriarhului de care depind inca 
Mitropolitii din noua Grecie; 

d) ca comunitatea din Perivoli, fata de rezultatul negativ al demersului facut de 
delegatia din Turia, a crezut ca e de prisos sa mai intervina si dansa, a delegat insa pe 



304 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

directorii scolilor noastre din Perivoli si Grebena sa intervina pe langa Dl subprefect din 
acest din urma oras, rugand ca sentinta pronuntata de Mitropolit impotriva preotului N. 
Economu, sa nu fie executata. Subprefectul a raspuns atunci, ca in urma unui ordin ce a 
primit din partea Dlui Ministru al Afacerilor Straine din Atena, a invitat pe Mitropolit sa 
lase liber pe zisul preot ca sa oficieze in limba romana, dar ca declina orice competinta 
fata de deciziile Mitropolitului. 

Prin raportul nr. 238 din 15 mai 1916, am mai comunicat legatiunii ca preotul si 
comunitatea romana din Turia, conformandu-se cu cererea Mitropolitului, i-au adresat 
cuvenitele petitii. Insa petitia comunitatii a fost inapoiata sub cuvant sa fie iscalita de toti 
aceia care constituiesc comunitatea romana. Comunitatea, la randul ei, a raspuns ca crede 
inutil de a adresa alta petitie, caci ceea ce o adresase s-a facut tocmai conform cererii 
Mitropolitului; de altfel semnatarii ei sunt reprezentantii poporului care i-a ales si daca 
comunitatea astfel constituita nu e recunoscuta, atunci nici scoala nici biserica romana nu 
vor fi recunoscute. 

Prin raportul ulterior, sub nr. 257 din 27 mai 1916, am avut onoare a comunica 
legatiunii ca si delegatia comunitatii din Perivoli, in urma staruintelor mele, s-a prezentat 
la Mitropolie cerand recunoasterea ca preot roman a parintelui Nicolae Economu, care de 
altfel i-a adresat aparte o petitie in acest sens. Prelatul grec a cerut atunci si romanilor din 
Perivoli o petitie spre a o inainta la Patriarhie, adaugand ca aceasta din urma va hotari. 
Delegatia a raspuns ca petitia o are deja gata semnata numai de membrii comunitatii caci 
acestia reprezinta pe toti romanii, care i-a ales. Delegatia intreband pe Mitropolit, cand 
crede ca vor capata rezultatul demersului lor, acesta a raspuns ca totul depinde de 
imprejurari, caci nu se stie daca autoritatile militare anglo-franceze din Salonic si cele 
bulgare si turcesti vor permite sa treaca corespondenta Patriarhiei. 

Din expunerea ce precede reiese evident ca Mitropolitul din Grebena nu consimte 
sa recunoasca pe cei doi preoti; ba chiar, dupa ce a pronuntat sus amintita condamnare a 
parintelui Nicolae Economu, n-a intarziat a pronunta si o condamnare disciplinara 
impotriva preotului Grijoti, facandu-1 „argos". 

Am mai comunicat legatiunii ca de catva timp s-a declansat impotriva preotului N. 
Economu o nemaipomenita persecutie atatata de cei sus pusi. Grecomanii din comuna 
Smixi boicoteaza in toata puterea cuvantului intreaga familie a preotului, care se afla 
acolo si nici un membru al ei nu indrazneste sa iasa pe strada, caci e huiduit, insultat si 
chiar batut fara ca autoritatile elene sa dea cuvenita aparare. Am rugat in consecinta pe 
Domnul Ministru sa binevoiasca a face cele necesare pentru ca sa obtina din partea 
autoritatilor centrale din Atena sa se lamureasca aceasta situatie precara, ordonandu-se 
functionarilor din Grebena precum si Mitropolitului de a se lasa in pace preotii romani, 
trebuind chiar ca ei sa fie aparati impotriva acelora care le-ar face neajunsuri. 

Insusi parintele Nicolae Economu mi-a facut o lunga expunere a tristei sale situatii, 
marturisindu-mi ca este disperat, neputand gasi vre-o ameliorare, find lasat la discretia 
inamicilor. 

Pe de alta parte, Mitropolitul grec din Grebena, prin organele sale a povatuit pe 
acest preot de a dezerta din partidul romanesc si a imbratisa din nou cauza greaca, 
promitandu-i ca i se va ierta pedeapsa de un an inchisoare, la care fusese condamnat si ca 
va fi reintegrat in serviciul bisericii din Smixi. Preotul in chestiune n-a mai putut rabda si 



Documente 1864-1948 305 

a trecut in tabara adversarilor cauzei culturale romanesti. Ducandu-se insa la Mitropolie, 
prelatul grec 1-a silit sa semneze o declaratie in care se spune ca dansul a imbratisat cauza 
romana din eroare si ca numai chestiuni de bani 1-au facut sa treaca in serviciul 
Romaniei. lata la ce mijloace recurg actualii membrii ai clerului inalt din aceste parti. 

Nu trebuie insa sa pierdem din vedere ca lipsa unor ordine severe si categorice 
provenite din partea autoritatilor centrale din Atena, in favorul recunoasterii calitatii de 
preot roman, a sus pomenitului parinte N. Economu ne-a facut sa constatam cu durere 
dezertarea lui provenita, repet, numai de mizeriile ce a indurat prin persecutiile, ce i le-a 
pus la cale insusi prelatul grec. Si trebuie sa luam bine aminte ca se prea poate sa 
inregistram si alt caz analog, daca nu vom reusi a-i da protectia de care are nevoie 
absoluta preotul Atanase Grijoti din Turia, care de asemenea este tare vizat si urmarit atat 
de acelasi Mitropolit cat si din partea grecilor fanatici, care nu iarta trecerea in tabara 
noastra a preotilor care au fost in serviciul lor. 

Se impune deci ca autoritatile elene din provincie sa fie invitate sa recunoasca 
indata, fara dificultati, de preoti romani, pe toti aceia ce li s-ar recomanda de noi. Pentru 
asigurarea situatiunii preotului Grijoti, am gasit de cuviinta a interveni din nou pe langa 
legatiunea noastra din Atena, prin raportul meu nr.381 din 9 august 1916, staruind sa se ia 
masurile necesare pentru recunoasterea calitatii sale de preot roman si sa i se asigure 
functionarea sa la Turia, ridicandu-i-se argosul ce i 1-a dat Mitropolitul din Grebena cand 
i-a interzis sa oficieze la biserica sau la vre-o casa romana; caci altfel si preotul Grijoti 
din Turia va fi fortat de organele suszisului prelat sa-si dea demisia si sa imite pe colegul 
sau preotul Economu din Perivoli, care a trebuit sa se retraga in urma multiplelor mizerii 
ce i se faceau. 

Din cele ce preced, Excelenta Voastra va binevoi a observa ca toate intervenirile ce 
acest consulat a facut in chestiunea suszisilor doi preoti, guvernul elen nici pana in 
prezent nu a luat nici o masura pentru recunoasterea dreptului acelor preoti de a oficia la 
bisericile romane in limba romana, ba chiar el tolereaza toate mizeriile si persecutiunile 
ce se fac de adversarii cauzei noastre acestor doi preoti. Guvernul elen se dezintereseaza 
de intervenirile ce acest consulat le face, fie prin mijlocirea legatiunii noastre din Atena, 
fie prin Prefecture locala in chestiuni scolare si bisericesti, desi Grecia a recunoscut 
autonomia scolilor si bisericilor noastre din noile provincii grecesti. Astfel find, cred de 
datoria mea de a aduce la cunostinta Excelentei Voastre aceasta stare de lucruri 
deplorabila care, fara o intervenire energica nu poate fi decat daunatoare cauzei noastre 
culturale si deci Va rog, Domnule Ministru sa binevoiti a face cele ce veti crede de 
cuviinta, pentru ca guvernul elen sa recunoasca dreptul de a oficia in limba romana a 
preotilor deja numiti de mai multe luni si anume: preotul Economu Nicolae din Perivoli si 
preotul Anastase Grijoti din Turia si pe viitor a asigura autonomia scolilor si bisericilor 
romane din noile provincii grecesti, care a fost deja garantata prin Tratatul de pace de la 
Bucuresti. 

Consul 
(ss) D.S. Mincu 
Excelentei Sale 
Domnului Em. Porumbaru, Ministru al Afacerilor Straine Bucuresti. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 26, f. 161-166. 



306 §coli si biserici romdnesti din Peninsula Balcanicd 

107 

1918 ianuarie 10/23, lanina. Raportul Consulului Romaniei la lanina, D.Mincu, 
adresat pre§edintelui Consiliului de Mini§tri §i ministru al Afacerilor Straine, Ion 
I.C.Bratianu, Tn care semnaleaza politica mitropolitului grec Emilianos al 
Grebenei de a interzice preotilor romani sa slujeasca Tn limba romana Tn 
bisericile din Turia. Consulul sesizeaza pericolul trecerii membrilor comunitatii 
romanesti din Turia Tn tabara grecomanilor daca guvernul roman nu insista pe 
langa guvernul grec Tn favoarea recunoasterii dreptului preotilor romani de a 
sluji Tn limba materna. 

Consulat Royal de Roumanie lanina, le 20/23 Janvier 1918 

Domnule Presedinte al Consiliului, 

Prin memoriul meu nr.448 ce am avut onoarea a adresa la 7 septembrie 1916 
Departamentului Excelentei Voastre, am expus pe larg dificultatile intampinate de preotii 
nostri din Turia si Perivoli din partea Mitropolitului grec Emilianos al Grebenei in a carei 
eparhie se gasesc. Si de atunci incoace in diferite randuri, n-am incetat a face interveniri 
prin domnii prefecti ce s-au succedat aici si prin legatiunea noastra din Atena spre a 
obtine in fine recunoasterea eel putin a preotului nostru Atanasie Grijoti din Turia din 
partea suszisului prelat, care la 5 iunie 1916 a facut argos pe zisul preot, numai pentru ca 
a oficiat romaneste. Nici pana acum insa nu s-a putut obtine recunoasterea solicitata din 
partea Mitropolitului grec, care continua a se arata foarte ostil fata de cauza noastra 
culturala si bisericeasca. 

Acum in urma, inainte de sarbatorile Craciunului, comunitatea romana din Turia, 
dorind a face o ultima incercare pentru dezlegarea chestiunii preotului lor, a indemnat pe 
parintele Atanasie Grijoti de a se adresa inca o data suszisului prelat, cerand voie de a 
oficia. Preotul Grijoti a primit bucuros indemnul comunitatii si s-a grabit a adresa la 17 
decembrie 1917 Mitropolitului Emilianos o scrisoare a carei traducere romana suna astfel: 

Prea Sfinte, 

Prin prezenta fac cunoscut Prea Sfintie Voastre, ca de la 5 iunie 1916 ma aflu argos 
pe un timp nedeterminat, pana la sfarsitul judecatii mele. Cum insa judecata in chestiune 
n-a inceput inca, ca preot crestin ortodox rog pe Prea Sfintia Voastra sa binevoiasca a-mi 
permite de a sluji si de a impartasi eel putin cu Sfanta grijanie Duminica, in ajunul 
Craciunului. 

In speranta ca rugamintea mea va fi satisfacuta, raman cu profund respect. 

(s.s.) Preotul Atanasie Grijoti 
Turia (Crania), 17 decembrie 1917. 

La aceasta scrisoare, Mitropolitul grec a raspuns in termenii urmatori: 
Sfmtiei Sale Preotului Papa-Atanasie Grijoti 
paroh la Turia (Crania) 



Documente 1864-1948 307 

Daca persistati in erezia voastrd cea falsa, e de prisos sa va adresati Noua, ca 
autoritate ecleziastica. Daca insa v-ati pocait si ati decis in mod sincer sa reveniti in sanul 
parintescului ortodoxism grecesc, trebuie sa veniti si sa marturisiti inaintea Autoritatii 
bisericesti pocainta voastra si sa obtineti iertarea ceruta, prezentdndu-mi o dovadd scrisa 
de cainta voastra. 

Mitropolitul Grebenei 
(s.s.) Emilianos 
Grebena, 21 decembrie 1917. 

Am onoarea a inainta aici alaturat copii fidele in limba greaca dupa corespondenta 
de mai sus. 

Dupa cum se vede clar, prelatul grec persista in hotararea sa de a nu recunoaste pe 
parintele Grijoti ca preot roman, desi dupa cum am avut onoarea a comunica 
Departamentuiui Excelentei Voastre prin memoriul sus pomenit, Ministerul Afacerilor 
Straine din Atena 1-a indemnat prin subprefectul din Grebena de a recunoaste de preoti 
romani pe Atanasie Grijoti din Turia si pe Nicolae Economu din Perivoli, Mitropolitul in 
chestiune refuza categoric sa aprobe si sa satisfaca cererea comunitatilor romane ce i-au 
adresat in aceeasi chestie zicand ca numai Patriarhul din Constantinopol, caruia dansul se 
va adresa cand imprejurarile vor permite, este competent de a se pronunta in privinta 
cererii lor si sustine ca mitropolitii din Macedonia si Epir, provincii cucerite de curand de 
Grecia, continua a depinde de Patriarhat. 

Din scrisoarea Mitropolitului Emilianos se vede ca el numeste erezie serviciul divin 
in limba romana si cere ca preotul roman sa abjure cauza romana, dand chiar declaratie in 
scris in aceasta privinta. Uita insa prelatul in chestiune ca, chiar la resedinta sa, noi avem 
doi preoti, pe Papa Riza si pe Papa Puliareu care servesc regulat de mai multi ani la 
capela noastra din Grebena, iar in sezonul verii, cand romanii se muta la munte, acesti 
preoti mai servesc alternativ cu preotii greci in bisericile din Abela. Mai uita zisul 
Mitropolit, ca avem o multime de preoti in diferite parti ale Macedoniei, care de 
asemenea slujesc romaneste prin biserici, prin capele si prin casele credinciosilor romani 
si despre acest fapt i-a vorbit si delegatia Turienilor, la 6 aprilie 1916, cand s-a prezentat 
la Mitropolie, tot in afacerea preotului lor. Mai uita ca am avut chiar cazuri de hirotonisire 
pentru unele comunitati romane din Macedonia, din partea unor mitropoliti greci, si, dupa 
teoria lui Emilianos, ar urma ca toti preotii nostri, precum si toti preotii greci care 
coliturgisesc in aceleasi biserici cu preotii nostri, precum si toti mitropolitii greci care au 
hirotonisit pe preotii romani sau au permis, fie si tacitamente, ca preotii romani sa 
functioneze, sa fie eretici. 

Asa fiind cunoscandu-se indeajuns ostilitatea fata de preotul Grijoti a Mitropolitului 
Emilianos din Grebena, care in 1916 a izbutit prin presiuni, amenintari si persecutii, sa 
sileasca pe preotul Nicolae Economu din Perivoli de a renunta la cauza romana, si despre 
care se vorbeste in memoriul sus pomenit, nu ramane cred decat de a se interveni pe langa 
guvernul elen, in mod energic, pentru ca dansul sa faca demersurile cuvenite spre a se 
autoriza preotul nostru Atanasie Grijoti din Turia, localitate zisa de greci Crania, de a 
sluji romaneste dupa cum Sfintia Sa a mai slujit in curs de mai multi ani de zile, pe timpul 
regimului turcesc. 

Totodata rog pe Excelenta Voastra sa binevoiasca a face cele ce va crede de 
cuviinta, pentru ca guvernul elen sa dea ordinele necesare autoritatilor grecesti din 



308 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Grebena, ca sa inapoieze comunitatii romane din Turia cele trei biserici comunale de care 
ea s-a servit in timpul dominatiei turcesti, sau sa i se remita celelalte trei biserici, dupa 
cum s-a hotarat in toamna anului 1913 de domnul Repulis, fost pe atunci ministru de 
interne al Greciei. De asemenea si in chestiunea bisericilor din Turia, inca de la inceputul 
anului 1915 si pana in prezent, am intervenit in repetate randuri pe langa guvernul elen, 
atat prin mijlocirea legatiunii, cat si prin aceea a prefectilor ce s-au succedat la lanina; 
insa pana acum nu s-a luat absolut nici o masura. Deoarece aceasta chestiune prezinta o 
importanta destul de mare pentru noi, nu voi lipsi a face un raport special si detaliat in 
afacerea bisericilor din Turia. 

Cu acest prilej imi permit a releva ca, comunitatea noastra din Turia e destul de 
insemnata si ca, prin dezlegarea celor doua chestiuni bisericesti pendinte, mai sus pomenite, 
ea se va intari si mai mult, iar scolile noastre din Turia vor fi desigur si mai populate. 

Constat insa cu multa parere de rau, ca actualmente, unii dintre membrii 
comunitatii noastre, vazand ca guvernul elen nu tine seama de reclamatiunile lor si nu 
dezleaga cele doua chestiuni bisericesti, au inceput sa se retraga din tabara comunitatii 
romane si sa treaca in cea greceasca. Si daca aceasta stare de lucruri va continua, noi vom 
pierde foarte mult, caci comunitatea romana se va micsora cu totul si cauza noastra 
culturala va suferi in mod simtitor si cu multa greutate vom putea apoi sa reintegram in 
comunitatea romana pe toti romanii nationalisti, care de nevoie o parasesc spre a intra in 
rangurile grecomanilor, al caror numar va deveni impunator fata de micul numar al 
romanilor nationalisti. 

Consul 
(ss) D.S. Mincu 
Excelentei Sale 

Domnului Ion I.C. Bratianu, Presedinte al Consiliului de Ministri, Ministru al 
Afacerilor Straine la lasi. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 26, f. 217-219. 

108 

1918 ianuarie 12, lanina. Raportul Consulului Romaniei la lanina, D. Mincu, 
adresat pre§edintelui Consiliului de Ministri si ministru al Afacerilor Straine, Ion 
I.C. Bratianu, privind politica de discriminare dusa de autoritatile grecesti care 
au confiscat bisericile comunitatii romane din Turia. Consulul solicita sprijinul 
statului roman pentru obtinerea recunoasterii dreptului de a sluji pentru preotul 
Atanasie Grijoti. 

Consulat Royal de Romanie lanina, le 12 Janvier 1918 

Domnule Presedinte al Consiliului, 

Referindu-ma la partea finala a raportului meu nr. 19 din 10c, am onoarea a expune 
Excelentei Voastre chestiunea bisericilor din comuna Turia (Crania) din plasa Grebena. 

Comunitatea romana din acea localitate a stapanit sub regimul turcesc, in curs de 
mai multi ani de zile, trei locasuri sfinte, din cele sase biserici si capele ce sunt in acea 



Documente 1864-1948 309 

comuna. Au fost locasuri romanesti biserica cu hramul „Toti Sfintii" si filialele ei, 
paraclisele „Sf. Nicolae" si „Sf. Hie"; pe cand ceilalti locuitori care formeaza asa zisul 
partid grecoman, s-au servit de biserica „Sf. Athanasie" si de filialele sale „Sf. 
Paraschiva" (zisa Sf. Vineri) si „Sf. Gheorghe". 

Numai cele doua biserici principale „Toti Sfintii" si „Sf. Athanasie" poseda 
oarecari acareturi care servesc pentru intretinerea bisericilor si a filialelor respective. 

Romanii nationalisti au stapanit si administrat nesuparati, cat timp a durat 
administratia otomana, primele trei biserici; insa ele le-au fost uzurpate in toamna anului 
1912, cand armatele grecesti, si mai ales antartii greci (revolutionarii), au ocupat acea 
comuna, fara sa li se dea romanilor alte biserici in schimb. Bineinteles ca, comunitatea 
romana a protestat la timp unde trebuie impotriva acestei uzurpari. 

In toamna anului urmator, 1913, Dl Repulis, fost pe atunci ministru de interne, 
trecand prin Grebena, a avut a se ocupa si de chestiunea culturala si bisericeasca a 
romanilor din regiunea Pindului, regiune cunoscuta si sub numele de „Vlaho-horion". 
Excelenta Sa a convocat atunci la Grebena pe reprezentantii comunitatilor romanesti si a 
declarat ca chestiunea culturala si bisericeasca romana va ramane intocmai ca pe vremea 
turcilor, adica romanii vor fi liberi de a avea scolile si bisericile lor ca in trecut. 

Insa, deoarece dupa plecarea Domnului Repulis, grecomanii din Turia n-au voit sa 
tina seama de principiul stabilit de Dl ministru elen, romanii nationalisti s-au vazut 
nevoiti a se adresa subprefectului din Grebena, care a luat urmatoarea decizie: 

a) Ca localul comunal al scolii de baieti sa apartina grecomanilor; 

b) Ca localul scolii de fete, construit anume de romani, sa le apartina si pe viitor 
acestora; 

c) Ca romanii sa primeasca al doilea grup de biserici, anume acela pe care il 
stapaneau grecomanii in trecut, adica biserica „Sf. Athanasie" si paraclisele „S/ Vineri" si 
„Sf. Gheorghe". 

Domnul subprefect a chemat la Grebena pe Dl Carangiu, presedintele comunitatii 
romane pe atunci si pe Dl N. Nibi, directorul scolilor noastre din Turia si le-a impartasit 
solutiunea. Desi hotararea aceasta nu corespundea intocmai cu principiul stabilit de 
Domnul Repulis, totusi romanii au admis-o. Primele doua puncte au fost aplicate indata, 
insa fata de punctul al treilea, grecomanii, simtindu-se atotputernici sub ocupatiunea 
greceasca, au ramas cu totul intransigenti. Din aceasta cauza comunitatea romana s-a 
adresat la Salonic Domnului Sofulis, care era pe atunci guvernator general al Macedoniei. 
Acesta a delegat un ofiter de jandarmerie, care la 10 februarie 1914, facand o ancheta la 
Turia, a gasit de cuviinta a lua de la grecomani paraclisul „Sf. Vineri" si a-1 oferi 
romanilor, care bineinteles n-au ramas deloc multumiti, caci arbitrar li se calcau 
drepturile; la acest motiv se mai adauga si faptul ca paraclisul in chestiune se afla la 
marginea satului si era aproape in ruina, lipsit de orice venit; pe cand celelalte cinci 
locasuri sfmte, cladite in vremuri de intreaga populatie, cand nu se facea nici o distinctie 
pe principii nationale, ramaneau in stapanirea exclusiva a grecomanilor, fara sa aiba 
nevoie de ele. 

Urmara deci in aceasta privinta noi demersuri la Salonic, unde autoritatile 
administrative grecesti, spre a impaca oarecum pe romani, le-au oferit suma de 1000 de 
drahme pentru ca sa repare biserica „Sf Vineri". 



310 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Fiindca nici acest adaos in bani nu a satisfacut cererile drepte ale romanilor, Dl 
subprefect din Grebena a propus urmatoarea combinatie: a se oferi romanilor paraclisele 
„Sf. Vineri", „Sf. Gheorghe" si „Sf. Hie". Din acestea, primele doua le stapaneau deja 
romanii in timpul dominatiunii turcesti; iar paraclisul „Sf. Hie" li se dadea in locul 
bisericii „Toti Sfmtii". Desi aceasta propunere era oarecum mai avantajoasa, totusi 
comunitatea romana n-a admis-o si a insistat sa i se dea ori primul ori al doilea grup de 
biserici si aceasta pentru ca sa capete o biserica cu venituri spre a putea intretine celelalte 
locasuri sfmte. 

Vazand ca chestiunea bisericilor se taraganeaza intr-una in dauna romanilor, ca ei 
raman lipsiti cu totul de serviciul religios in limba romana, am gasit de cuviinta, in 
intelegere cu zisa comunitate, sa fac interveniri pe langa autoritatile elene respective, 
propunand ca, fie in mod defmitiv, fie si in mod provizoriu, pana la transarea definitiva a 
diferendului, sa fie admisa urmatoarea combinatie: Sa se remita romanilor paraclisele „Sf 
Vineri" si „Sf. Gheorghe", pomenite mai sus, iar in locul paraclisului „Sf Hie", sa li se 
dea biserica „Sf Athanasie". Pentru ca noua propunere sa se transeze mai curand, am 
remis la 4/17 mai 1916, un pro-memoria domnului Nicolaides, fost atunci prefect al 
laninei, rugandu-1 sa binevoiasca a insista pe langa colegul sau din Cozana, de care 
depinde Grebena si Turia, pentru ca sa ia in consideratie propunerea din urma. 

N-am lipsit a tine la curent legatiunea noastra de mersul chestiunii, rugand-o 
totodata sa binevoiasca a face unde trebuie demersurile necesare pentru ca drepturile 
romanilor din Turia sa nu fie nesocotite. 

Cum aceasta chestiune nici pana acum nu s-a rezolvat, cu toate repetatele mele 
interveniri pe langa toti prefectii ce s-au succedat aici pana acum, m-am vazut nevoit sa 
rog din nou pe Dl ministru N.N. Filodor, prin raportul meu nr.396 din 12 noiembrie 1917, 
ca sa faca noi si staruitoare interveniri. Deoarece chestiunea bisericilor din Turia prezinta 
un interes capital pentru noi, dupa cum am relevat si in raportul meu sus amintit nr. 19 din 
10c, iau voie a ruga pe Excelenta Voastra sa binevoiasca a dispune de a se face cele ce 
va crede de cuviinta, ca, pe langa obtinerea recunoasterii preotului roman Atanasie 
Grijoti, despre care este vorba in sus citatul raport nr.19, sa se dezlege si chestiunea 
bisericilor din Turia, caci desigur efectul va fi satisfacator, deoarece vom avea de 
inregistrat o imbunatatire a situatiei scolilor noastre din acea comuna si o incurajare a 
romanilor nationalisti, care sunt continuu ispititi si indemnati din partea agentilor greci de 
a trece in partea adversara din acea insemnata comuna. 

Consul 
(ss) D.S. Mincu 

Excelentei Sale 

Domnului Ion I.C. Bratianu, Presedinte al Consiliului, Ministru al Afacerilor 
Straine la Iasi. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 26, f. 221-223. 



Documente 1864-1948 3 1 1 

109 

1918 octombrie 23, lanina. Raportul Consulului de la lanina D. Mincu catre 
ministrul Afacerilor Straine Constantin Arion privind persecutiile la care sunt supusi 
aromanii din Epir de catre autoritatile grecesti 

Consulat Royal de Roumaine lanina, 23 octombrie 1918 

Nr. 337 
Confidential 
Guvernatorul Epirului Sterghiadis 

Domnule Ministru, 

Am onoarea a aduce la cunostinta Excelentei Voastre, ca de catva timp, situatiunea 
romanilor din Epir s-a inrautatit foarte mult si ea a devenit precara prin faptul ca, nu 
numai rauvoitorii cauzei noastre persecuta pe bunii romani nationalist^ ci insisi 
functionarii inferiori eleni, parca lucreaza din ordinele si instructiunile primite din partea 
sefilor lor, ceea ce provoaca zilnic si in mai toate comunele romanesti tot felul de 
incidente, unele mai grave decat altele, tinzand toate ca sa le amarasca traiul bietilor 
romani si sa loveasca prin ei in institutiunile noastre culturale. 

N-am lipsit a face continue interveniri pe langa autoritatile centrale de aici sau de la 
Cozana de care depind localitatile romanesti de la Pind. Dar din nenorocire, intervenirile 
mele au ramas mai intotdeauna fara nici un efect, sau au avut un rezultat contrar celui 
asteptat, caci, reclamand anchetarea faptelor denuntate, de multe ori mi s-a raspuns in 
mod evaziv si aceasta dupa multe taraganeli, zicand ca au fost chestionate persoanele 
incriminate, dar ca, din depozitiile lor, ar rezulta ca lucrurile s-ar fi petrecut altfel, sau ca 
au dispus transformarea celor vinovati, dandu-le lor insa posturi mult mai insemnate. 
Acesta fiind rezultatul intervenirilor mele directe, m-am vazut nevoit sa ma adresez, 
pentru chestiuni mai grave Legatiunei noastre din Atena, care, ca intotdeauna, n-a lipsit sa 
intervina pe langa diferitele Ministere, cerand pedepsirea vinovatilor si solicitand ordinele 
cele mai severe pentru a se pune capat la diferitele persecutii, ce se fac elementului roman 
si care persecutii se repeta asa de des. 

Atitudinea ostila a populatiei grecesti dar mai mult a unor functionari de la care 
romanii sunt in drept sa pretinda protectie, merge chiar pana acolo, incat ei nu cruta nici 
pe institutorii nostri. Ar fi prea lung sa enumeram toate incidentele ce au avut loc in 
timpul din urma in diferitele comune romanesti din circumscriptia acestui Oficiu 
consular. Voi aminti aici mai la vale numai pe unele mai principale, ce s-au intamplat in 
comunele Metova, Baeasa, Samarina, Abela, Perivoli si Breaza. 

Mai observ ca inrautatirea situatiei s-a accentuat mai mult de la Februarie incoace si 
corespunde cu epoca cand Romania a fost nevoita de imprejurari sa incheie pacea de la 
Bucuresti si de atunci, chiar atitudinea autoritatilor, fata de chestia romana, a mai slabit si 
am capatat convingerea ca toti grecii nu se mai cred indatorati sa respecte prescriptiunile 
din conventia incheiata la Bucuresti in 1923 relativ la autonomia culturala si cea 
bisericeasca a romanilor din noua Grecie. Aceasta convingere a mea merge pana acolo, 
incat, cred ca insusi Guvernatorul General al Epirului, Domnul Sterghiadis, ar fi animat 
de acelasi spirit, dupa cum rezulta din insasi atitudinea D-Sale fata de romani si de 
scoalele romanesti. Insa sa lasam ca faptele sa vorbeasca. 



312 §coli §i biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Metova. La 2 Februarie a.c. un institutor grec, anume Delighiani, de fel din satul 
Sclineasa, din Tesalia, venind la Metova, a tinut un discurs politic in biserica centrala din 
aceasta localitate, in prezenta autoritatilor elene si a unui numeros public si a atins intre 
altele si chestia culturala romana, zicand: „E un mare pacat ca voi Amincenii (adica 
Metoviti) sa apropiati pe propagandist romani. Va recomand, ca de aici inainte, daca 
sunteti adevarati greci, sa nu-i mai primiti, si la nevoie sa le faceti si altele. ..". 

Domnul Trandafil Nicolau, institutorul nostru din Metova, comunicandu-mi cele ce 
preced, a relevat in raportul sau ca discursul in chestiune din partea unui institutor grec, 
trimis anume din partea sefilor sai si din alta curcumscriptie, ca sa agite spiritele, in 
prezenta functionarilor oficiali din localitate, a produs imediat un trist efect si - zice 
Domnul institutor Nicolau, „a contribuit ca situatiunea scoalei noastre sa devina precara, 
ba chiar de aici inainte si insusi viata noastra este expusa la pericole". 

Indata am crezut de datoria mea sa intervin pe langa Guvernamantul General local, 
reclamand impotriva institutorului Delighiani, care, venit din alt district, indrazneste sa 
vorbeasca in biserica despre chestiuni politice, sa surescite populatiunea impotriva 
institutorilor nostri si a scoalelor noastre. 

Domnul Marangopulos, actualmente prefect la lanina, si fost pe atunci secretar 
general al Guvernamantului General, m-a asigurat ca se vor lua masuri ca asemenea 
cazuri sa nu se mai repete. Totusi tristul efect produs prin discursul in chestiune a facut 
ca, cativa parinti sa-si retraga copii de la scoala noastra din Metova, iar locuitorii au 
inceput sa evite pe institutorul nostru din ce in ce mai mult, desigur de teama autoritatilor 
locale, cari nu vad cu ochi buni institutionarea noastra culturala. 

Baeasa. Tot atunci, si anume la 27 Fevruarie a.c, seful de politie din Metova, „un 
mirarhos", adica capitan de geandarmerie, ducandu-se la Baeasa cu vre-o 40 geandarmi 
cu scop de a potoli sau a preveni o pretinsa rescoala a populatiunei romane din zisa 
comuna, vorbind intr-un cere de grecomani, si-a exprimat mirarea cum de acestia permit 
sa functioneze la Baeasa scoalele romanesti, cand ei stiu ca, de se vor agita, in potriva lor, 
dansii vor gasi sprijin din partea autoritatilor elene. 

A doua zi, la 1 Martie, acelasi sef de politie a chemat in curtea bisericei pe toti 
satenii, prin tragerea clopotului bisericei, si, dupa ce s-au strans acolo toti barbatii ce se 
aflau in sat, le-a vorbit despre diferite chestiuni administrative, dar si a permis sa atinga si 
chestiunea scoalelor noastre din Baeasa, despre care s-a exprimat astfel: ,, Constat ca aici 
functioneaza scoli romanesti si ma mira faptul cum voi le tolerati. Prin ele se face o 
propaganda din partea Romdniei, care, din nenorocire (...) ne este aliata. Feriti-vd de 
aceasta propaganda, retrageti-va copiii de la scoala romana, goniti pe institutorii 
romani si vetifi sprijiniti de autoritatile noastre grecesti". 

Natural ca in asemenea caz a trebuit sa reclam indata impotriva limbajului cu totul 
straniu al unui functionar superior elen, care, fara nici un scrupul, a cautat sa provoace 
scandaluri impotriva institutorilor si a scoalelor noastre din Baeasa. Guvernatorul General 
local a promis anchetarea faptului si ca intotdeauna m-a asigurat ca va lua imediat masuri 
impotriva acestui functionar. Chestiunea fiind grava, am crezut de cuviinta a anunta 
Legatiunei noastre din Atena despre ambele cazuri din Metova si Baeasa si in urma 
intervenirei Legatiunei, abia la 14 Mai a.c. Domnul Gunarachis, care gera afacerile 
Guvernatorului General, m-a informat ca D-nul Guvernator General Sterghiadis, la 



Documente 1864-1948 3 1 3 

plecarea sa in concediu, 1-a insarcinat sa-mi comunice ca cu 25 zile inainte, primind ordin 
din partea Ministerului Afacerilor Straine, a dispus ca seful politiei din Metova sa fie 
destituit sau rechemat. Totusi, acest functionar a fost numai permutat aici la Ianina, sub 
cuvant de a fi supravegheat de sefii sai superiori. Am comunicat faptul Legatiunei noastre 
prin rapoartele mele nr. 152 si 228 din 15 Mai si din 14 lulie 1918. 

Din cele ce preced rezulta in mod evident ca insusi Domnul Sterghiadis tolereaza 
goana ce a inceput a se duce impotriva chestiunei noastre culturale, chiar din partea unor 
functionari eleni. Dar raul nu s-a oprit aici. 

Samarina. In aceasta comuna institutorul grec Giamulia Cidota a inceput sa 
persecute si sa ameninte chiar cu moartea pe unii dintre cei mai infocati romani 
nationalisti si aceasta in ziua mare, in mijlocul satului. Reclamandu-se impotriva sa, seful 
de politie, Constantin Ceausi, s-a marginit a-i face numai oarecare observatie, dar Cidota 
si-a urmat propaganda sa terorista tot ca mai inainte. De asemenea si impotriva sefului de 
politie am primit plangeri si mi s-a raportat ca o familie si-a retras copiii (2 baieti si 2 
fete) de la scoala noastra din cauza insistentei a zisului Enomatorh Constantin Ciausi. 

Deoarece comuna Samarina depinde de Grebena, si acest oras facand parte de 
districtul Cozana, am fost nevoit sa comunic faptul Excelentei Sale Domnului Filodor, 
Ministrul nostru la Atena, prin raportul meu Nr. 212 din 6/19 lulie 1918, pomenindu-i 
totodata si de alte fapte anterioare de care se facuse vinovat institutorul grec Cidota, 
impotriva caruia eu reclamasem la timp, insa fara nici un rezultat pana in prezent. 
Excelenta Sa Domnul Filodor, prin adresa sa confidentiala nr. 630/1918 a binevoit a ma 
informa ca in urma intervenirei ce-a facut pe langa Biroul politic al Domnului Venizelos, 
i s-a fagaduit ca Dl. Gimulia Cidota, institutor grec la Samarina, va fi invitat sa nu mai 
faca propaganda antiromana. 

Abela. Un alt gen de persecutii s-a intreprins la Abela. Aici, un ofiter numit 
Vardulakis, care fusese trimis cu un detasament sa prinda pe dezertorii si pe soldatii 
nesupusi, a arestat, vara trecuta pe Dl. si pe Dna Cataro, buni romani, locuitori din Abela, 
si ii a trimis sub escorta la Grebena, sub cuvant ca ei ar fi oprit pe fiul lor de a se prezenta 
la regimentul unde a fost chemat sub drapel. De asemenea a arestat si pe Doamna Catohi, 
fiind fiul ei, Nacu Catohi, cu ocazia mobilizarei nu s-a prezentat sub drapel. Tot pentru 
acest tanar, care de mai bine de un an de zile se afla in Epirul de Nord, impreuna cu 
tanarul Tache Cataro, suszisul ofiter Vardulakis a cautat sa aresteze si pe fratele sau, Dl. 
Sterie Catohi, institutor roman, care desi face parte din armata activa, totusi a capatat un 
concediu pentru a-si exersa functiunea de institutor la scoala noastra verbala din Abela, 
patria sa natala. Dl. ofiter Vardulakis nu era in drept sa faca aceste arestari, caci in 
categoria tinerilor Tachi Cataro si a lui Nacu Catohi, se afla si altii, care, inainte de a se 
decreta mobilizarea, se dusesera, ca sa-si castige traiul, in zona vecina ocupata de italieni 
si unde mobilizarea elena nu s-a aplicat. Acesti tineri deci nu puteau fi considerati drept 
dezertori. Totusi a trebuit sa se faca mai multe interveniri la Atena, prin Legatiunea 
noastra, ca cei arestati sa fie pusi in libertate. Impotriva ofiterului Vardulakis s-au adus si 
multe alte plangeri pentru nelegiuirile sale. 

Legatiunea noastra din Atena, prin adresa sa Nr. 640 din 24 lulie 1918, m-a 
informat, ca in privinta Ofiterului Vardulakis s-a adresat Biroului politic al D-lui Prim 
Ministru si ca i s-a fagaduit anchetarea cazurilor denuntate. Prin raportul meu nr. 243 din 



314 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

3/16 August a.c. m-am grabit a comunica apoi Excelentei Sale Domnului Filodor, ca 
femeile arestate au fost puse in libertate, ramanand in inchisoare numai batranul Nicolae 
Cataro zis si Vero. Zisele femei, inainte de a fi puse in libertate, au fost chestionate la 
Cozana de insusi Domnul Iliakis, Guvernatorul General al Macedoniei Occidentale 
asupra motivului arestarii si incarcerarii lor. Dansele i-au povestit ca ofiterul Vardulakis a 
procedat mai mult din indemnul primarului grecoman, care este un teribil adversar al 
cauzei nationale romane si le-a arestat pe nedrept deoarece fii lor se afla de mai bine de 
un an de zile in Epirul de Nord, in serviciul italienilor si a adaugat ca in categoria lor se 
afla si alti parinti ai caror fii nu s-au prezentat sub drapel, dar care au fost lasati in pace 
din cauza ca primarul grecoman ii sprijina si ii apara. Ele au mai denuntat si abuzurile 
comise la Abela de soldatii D-lui Vardulakis, care au jefuit averea particularilor si s-au 
hranit cu vitele rapite de la romani. 

Un altfapt caracteristic savarsit la Bdeasa. Ofiterul Fatides a maltratat pe romanul 
Tache Nola, fost primar din Baeasa, in urmatoarele imprejurari. La 20 August a.c, 
ducandu-se in acea comuna Sublocotenentul Fatides, care avea misiunea sa urmareasca 
cu detasamentul sau pe cei nesupusi si pe dezertori, a inconjurat casa D-lui Tache Nola si 
a somat pe acesta sa remita armele sale. La raspunsul ca n-are decat o pusca de vanat, 
pentru care poseda autorizatie in regula, Ofiterul a ordonat sa i se faca o perchezitie 
minutioasa si negasindu-i-se nimic compromitator, a dispus sa fie ridicat de acasa si dus 
la un post de geandarmi, impreuna cu doi prieteni ai sai ce din intamplare se gaseau acasa 
la dansul. La postul indicat acesti doi din urma au fost chestionati, numai spre forma, din 
partea Ofiterului Fatides si au fost indata lasati liberi, pe cand D-nul Nola, ramas singur, a 
fost crunt batut cu biciul de insusi Dl. Fatides si insultat cu expresiuni triviale, si apoi 
<im>brancit, zicandu-i cu un ton de dispret: Romane, Italiene! Acest fapt eu 1-am adus la 
cunostinta Guvernamantului General local la 27 August a.c, cu rugaminte de a se dispune 
sa se procedeze la o ancheta si de a se evita repetarea unor astfel de abuzuri de putere 
regretabile. 

Abia la 4/17 Octombrie Guvernamantul General mi-a comunicat, intre altele, ca: 
,,Le dit sous- lieutenant ayant mission de poursuivre avec son detachement les insoumis et 
les deserteurs, s'est rendu pour ce service a Vovoussa (Baeasa). La il a appele entre autres 
l'ex-maire Taki Nola pour lui demander des informations relatives aux insoumis et 
deserteurs du village. Mais Taki Nola s'est cache, ne voulant pas se presenter au dit sous 
lieutenant. II est reste cache pendant une heure et ce n'est que quant il fut convenue qu'il 
ne courait aucun danger, qu'il s'est enfin presente devant l'officier. Le sous-lieutenant lui 
a demande quelque informations relativement a sa mission apres quoi il est parti". Acesta 
este rezultatul anchetei, din care se vede ca autoritatile elene isi acopera pe vinovatii lor. 

Vlahoiani §i Pretori. Dupa cum rezulta din rapoartele ce am primit din partea Dlui 
Araia Zicu, directorul scoalei noastre ivernale din Vlahoiani, anul acesta romanii din 
partile Elassonei tree printr-o criza foarte grea, caci pe langa scumpetea enorma care 
bantuie si a lipsei articolelor de consumatie si de imbracaminte, ei mai sufera acum mai 
mult decat oricand, din partea unor bande de hoti, precum si din partea detasamentelor de 
geandarmi, trimise dupa urmarirea lor. Exista un caz specific. O banda de hoti, condusa 
de vestitul talhar Nicu Iorgali, de fel din Spiliu (plasa Grebena), a jefuit pe locuitorii din 
satele Paleocastru, Sikia, Verdecusa, Pretore, Panisa si Vlahoiani cu o suma de peste 



Documente 1864-1948 3 1 5 

50000 drahme. Indrazneala acestui mare bandit a ajuns la culme. Astfel, la 10 Martie a.c. 
el s-a dus in satul Pretore si a luat de la celnicul roman Gimulia D. Nica, de fel din 
Samarina, vreo 800 lei, bani in numerar si vreo 600 lei in haine si alte obiecte de 
argintarie. La 15 aceleiasi luni, intr-o zi de Duminica, a intrat in ziua mare in satul 
Vlahoiani si a inconjurat carciuma numitului Gheorghe Sapuna, unde se aflau stranse 
vreo 25 persoane, intre care Dl. Dim Ziogana, revizorul scoalelor si trei soldati trimisi in 
acea comuna dupa vechi zitiuni. Doi hoti intrand in pravalie, somara pe cei prezenti sa nu 
se miste, ci sa depuna pe mese fiecare, tot ce aveau asupra lor, amenintand ca vor omori 
la nevoie pe toti. Tocmai in acel moment se auzira din afara doua detunaturi de pusca 
urmate de tipete, caci ceilalti banditi au omorat pe loc pe doi tineri si anume pe Nicolae 
Th. Megalis si pe Demostene Vangheli, care, iesind din casele lor, voiau sa traverseze o 
ulita. In asemenea situatiune toti cei ce se aflau la carciuma s-au executat, iar carciumarul 
Sapuna, dupa ce a fost silit sa verse vre-o 600 lei, a trebuit sa mearga cu hotii, impreuna 
alti doi sateni, caci hotii mai cereau bani pentru rascumpararea lor. 

A doua zi potera din apropiere fiind informata de cele intamplate, a venit, insa in 
loc sa urmareasca pe banditi, s-a oprit la stana unui celnic roman si, dupa ce a luat de la 
acesta mai multi miei, s-a intors in sat ca sa ajute in misiunea sa pe un judecator de pace, 
sosit si dansul dintr-o alta comuna vecina. Bineinteles potera a preparat mieii, punandu-i 
la frigare si trei zile de a randul a pus la contribute mai multi sateni. In timpul acesta 
banda a trecut in satul Peanisa si a ridicat de acolo pe numitul Toculoru, pentru 
rascumpararea caruia a capatat 6000 lei. 

Bandele de raufacatori deci infesteaza tinuturile, nesuparate mai de nimeni si 
opereaza atat la drumul mare cat si prin satele unde chiar se afla si cativa geandarmi. 
Viata satenilor e deci disperata. 

Perivoli. lata ce mi-a raportat D-nul Ion Varduli, directorul scoalei noastre din 
Perivoli: 

,,Zilele trecute (adica in prima jumatate a lui Mairi), a trecut prin comuna Perivoli 
un detasament de urmarire. Seful ei mi-a cerut cheia localului scoalei, desi erau goale alte 
localuri, ca sa gazduiasca pe oamenii sai. A trebuit sa le-o dau. Dupa plecarea lor insa, 
intrand in scoala, am gasit rupte tabelele de clasa de pe usile camerelor. Mi s-a spus apoi 
ca, cativa elevi au fost amenintati cu moartea, daca nu se retrageau de la scoala romana si 
ca unii poterasi au venit sa strice o inscriptie romaneasca, ce se afla la o cesmea din 
marginea satului. Mi s-a mai raportat ca soldatii in chestiune au vorbit impotriva 
romanilor cat timp au stat in sat". lata dar care este adevarata misiune a poterelor de 
urmarire! 

Un caz analog s-a produs si la Turia. D-nul Director Nicola Nibi, prin raportul sau 
din 1 1 Aprilie a.c. imi comunica urmatoarele: 

„Un detasament de geandarmi si soldati, insarcinati cu urmarirea hotilor, a venit la 
Turia si, sub cuvant ca voia sa se incredinteze daca populatiunea poseda arme, a procedat 
la perchezitii domiciliare. Bineinteles n-a gasit nimic. In unele case au spart cheile lazilor 
si au batut pe niste batrani si au sechestrat niste pusti de vanat". Asemenea abuzuri de 
putere sunt zilnice mai ales impotriva romanilor nationalisti si chiar a scoalelor noastre. 

Astfel, Dl. Ion Varduli, prin raportul sau nr. 3 din 7 Iunie a.c, mi-a raportat, ca Dl. 
ofiter Vardulakis, venind in sat cu un detasament de soldati si geandarmi, a tras la scoala 



316 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

noastra si a stat acolo tot timpul scoalei sale la Perivoli, desi localul scoalei grecesti 
precum si alte localuri sunt libere. Apoi a procedat la arestarea si la exilarea catorva 
familii de romani, sub cuvant ca copiii n-au raspuns la ordinul de mobilizare. Insa acestia 
nu se afla in patrie, ci in Epirul de Nord, unde nu se aplica decretul de mobilizare. De 
altfel acelasi ofiter a cautat mai multe familii de grecomani numai din cauza 
sentimentelor lor filo-elene. 

Tot acest ofiter, plecand din Perivoli, s-a dus la Baeasa, comuna vecina, dar care, 
din punctul de vedere administrativ, nu depinde de Grebena, nici de Cozana, de unde 
fusese dansul trimis, ci de lanina. Aici s-a ocupat de chestiuni ce nu-1 priveau si anume: a 
prins legat si batut pe un pastor de celnicul Vasilache Ion Vassilake, fratele D-lui Dr. N. 
Vassilake, Cancelar - Interpret al Consulatului nostru din lanina, sub cuvant ca avea o 
arma. S-a dus dupa aceea la Dl. Vassilake, si fara sa ceara concursul obicinuit al 
primarului, acelei comune, a insistat sa i se remita o pusca pe care o poseda, a inceput sa 
maltrateze, lovind-o cu un baston, pe sotia celnicului. La tipetele femeii, a alergat vecinul 
Nacu Ceapara si fiindca acesta a indraznit sa protesteze, a fost batut si dansul. Sosind Dl. 
Vassilake a prezentat pusca sa de vanat si a aratat in acelasi timp autorizatia in regula ce 
poseda din partea autoritatilor competente. Atunci crudul ofiter Vardulakis a plecat, 
regretand ca n-a putut sa-si arate si mai mult ura sa anti-romana. Cand acesta a batut pe 
bietul Ceapara, i-a adresat in acelasi timp si insulte triviale si ii a mai zis: ,,Voi romanii 
sunteti oameni mizerabili, caci simpatizati pe italieni". Aceasta conduita a ofiterului, 
neaparat nu putea fi decat defavorabila elementului roman, caci, prin ea s-au incurajat toti 
cei ce-1 insoteau si chiar grecomanii, care au dedus indata ca autoritatile elene persecutd 
pefatape bunii romani. 

Bineinteles am raportat cazul Excelentei Sale D-lui Ministru Filodor, prin raportul 
meu Nr. 172 din 12 Iunie 1918, rugandu-1 sa binevoiasca a face cuvenitele demersuri pe 
langa Autoritatile Superioare din Atena de a se pune capat unor asemenea procedari 
arbitrare, cerand in acelasi timp pedepsirea exemplara a romanofobului ofiter Vardulakis. 

lata si o alta isprava a acestui ofiter. 

Domnul Institutor Sterie Catohi mi-a raportat urmatoarele: La 18 Iunie trecut, 
ducandu-se la Abela, ofiterul Vardulakis 1-a arestat pe el si pe batrana sa mama 
bolnavicioasa, in varsta de 57 ani, sub cuvant ca un frate al sau, apartinand clasei 1918, 
nu s-a prezentat inca la biroul de recrutare. I s-a explicat ca tanarul in chestiune lipseste 
de acasa de aproape un an, find plecat in Epirul de Nord, unde se afla in serviciul 
italienilor, la un birou de geniu. Explicatiile ce i s-au dat n-au servit decat de a-1 supara si 
mai mult, caci, afland ca Dl. Sterie Catohi este soldat grec, insa a lasat liber ca sa-si 
exerciteze profesiunea sa de institutor roman, s-a rostit furios impotriva lui, zicandu-i: 
,,Cum d-ta esti soldat grec si nu ti-e rusine sa servesti interesele straine? tu esti institutor 
roman? Tu esti dintre aceia care lucrati sa aduceti pe Italieni aici?" Apoi, intreband de 
numarul elevilor, ii s-a raspuns ca scoala romana din Abela are 70 de elevi, a sarit furios, 
si tare indignat, a ordonat indata incarcerarea institutorului nostru. Dupa un arest de trei 
zile, 1-a dus la Perivoli, impreuna cu mama tanarului institutor si cativa altii pe care ii 
arestase tot in mod arbitrar. La Perivoli, teribilul ofiter s-a pus la alte ispravi, insa 
institutorul Catohi a izbutit acolo sa evadeze si a venit la lanina pentru a protesta 
impotriva arestarii nedrepte si a mai multor vexatiuni savarsite de acel ofiter. Tocmai 



Documente 1864-1948 3 1 7 

atunci Vardulakis a trecut la Baeasa si a maltratat pe nedrept si cu totul impotriva legilor 
in vigoare pe Doamna Vasilache I. Vassilake, despre care s-a pomenit mai sus. 

Nelegiuirile sub-locotenentului Vardulakis fiind numeroase si unele mai grave 
decat altele, am fost nevoit sa intervin si sa rog pe Domnul Ministru Filodor ca sa ceara 
pedepsirea exemplara a acestui mic tiran al romanilor, si fiindca legea tinea m-a informat 
ca Domnul Politis a luat nota despre reclamatiunea noastra si ca a dispus, din greseala, sa 
scrie impotriva lui, D-lui Sterghiadis, Guvernatorului General al Epirului, cerand 
pedepsirea sa, pe cand ofiterul in chestiune depinde de Guvernatorul General al 
Macedoniei Occidentale, am gasit de cuviinta de a remite Guvernatorului general din 
lanina un pro-memoria accentuand fapta comisa la Baeasa de catre ofiterul Vardulakis. 
Acest Guvernatorat, prin nota sa pomenita mai sus sub nr. 13713 din 4/17 curent, m-a 
informat ca-mi va raspunde in aceasta privinta indata ce va capata rezultatul anchetei, ce 
s-a ordonat a se face spre a se stabili faptele imputate zisului ofiter. 

Dar mizeriile suferite de bunii romani nu s-au marginit aici. Caci Dl. Ion Varduli, 
directorul scoalei noastre din Perivoli, prin raportul sau cu Nr. 10 din 24 August 1818, a 
comunicat Revizoratului scolar urmatoarele: 

,,Azi, pe la orele 9 a.m., pe cand eram ocupati cu elevii nostri prin clase, am auzit 
pronuntandu-se din afara cuvinte insultatoare la adresa colegului meu Dl. Leon 
Constantinescu. M-am repezit imediat la usa scoalei si ce sa vaz? Soldatul cetei de 
urmarire, anume Gheorghe Dim Caloir, care este ginerele vestitului Ciucadana, plin de 
furie, cauta sa intre in scoala noastra cu intentia de a bate, sau de a impusca pe colegul 
meu, Dl. Leon Constantinescu. La vederea susnumitului individ, elevii scoalei s-au 
ingrozit si unii au inceput sa planga si sa tipe, nestiind ce-i astepta. Dupa multa rezistenta 
din partea noastra si cu ajutorul altor persoane, care au venit la fata locului, am reusit in 
cele din urma a indeparta de la scoala noastra pe soldatul Gheorghe Dim Caloir si a 
inlatura astfel orice act neplacut ce s-ar fi putut intampla. 

,,Motivul acestei agresiuni si napustiri a individului Gh. Caloir, asupra scoalei 
noastre este urmatorul: ,,leri dupa amiazi, la iesirea noastra din scoala, doi baieti, fii de 
grecomani, in varsta de 13-15 ani, anume Gheorghe Cusa si lanaculi Gh. Ciucadana, fiind 
ascunsi dupa clopotnita bisericei, au inceput sa arunce cu pietre asupra elevilor nostri. Dl. 
Leon Constantinescu, observand lucrul a arras atentia suszisilor doi baieti, invitandu-i sa 
se astampere. Ei insa n-au voit sa dea ascultare si azi dimineata dansii au repetat cazul. 
Dl. Leon Constantinescu, vrand sa-i ameninte, a apucat de urechi pe unul din ei. Atunci 
deodata acestia s-au napustit cu pietre asupra institutorului Constantinescu, care a fost 
nevoit sa se refugieze in scoala. Nu dupa mult s-a napustit asupra scoalei noastre si 
soldatul Gheorghe Dim Caloir, despre care am vorbit mai sus". 

„Din cele de mai sus expuse, Domnul Revizor, se vede ca episodul intamplat astazi la 
scoala noastra era pus de mai inainte la cale, era lucru premeditat spre a teroriza pe noi 
institutorii si pe elevii scoalei noastre, punandu-ne in situatiune de a nu mai putea continua 
cu cursurile si a inchide astfel scoala. §i pentru ca ne temem mult cape viitor sa n-aiba loc 
incidente cu urmari si mai triste pentru noi si pentru scoala noastra, va rog cu insistenta sa 
binevoiti a raporta de urgenta celui in drept, despre cele mai sus expuse, spre a se face 
demersurile cuvenite pe langa Onor nostru Guvern grecesc, ca agresorul Gheorghe D. 
Caloir sa fie tras la raspundere si pedepsit dupa gravitatea cazului, si in acelasi timp sa fie 
indepartat din partile noastre pentru linistea si siguranta romanilor de aici". 



318 §coli §i biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Dupa cele intamplate, institutorii nostri au plans autoritatilor din comuna vecina 
Tista, precum si la Grebena, dar fara vreun rezultat vadit. De aceea a trebuit sa recurg la 
binevoitoarea intervenire a Legatiunei noastre. N-am putut sa intervin eu direct, la 
Guvernamantul General din Cozana, deoarece comuna Perivoli nu depinde de 
Guvernamantul General al Epirului. Am insistat si eu pentru pedepsirea aspra a soldatului 
Caloir, care abuzand de uniforma ce o poarta, se face organul orb al rauvoitorilor cauzei 
noastre si in special al socrului sau Ciucadana, un vestit criminal, penrru care alta data a 
trebuit sa cer indepartarea lui din Perivoli. 

Insa nu trecura multe zile, cand m-am pomenit cu alte vesti si mai triste. Domnul 
Ion Varduli, directorul scoalei noastre din Perivoli, mi-a comunicat prin raportul sau Nr. 
15 din 15 Septembrie trecut ca, prigonirea sistematica a elementului nostru continua cu 
mai mare furie. Dl. Varduli in raportul sau spune: ,,Soarta elementului romanesc s-a 
hotarat. El este condamnat peirei din partea neamului grecesc. §i banditii si organele de 
siguranta publica, printr-un acord stabilit, parca comploteaza la exterminarea lui. 
Prigonirile impotriva romdnilor de la Pind se tin lant. Ura si sovinismul grecilor nu 
cunosc margini. Pe romdni ei ii considerd ca fund firea cea mai perversa si mai 
ticdloasd. Pana si pe Turci, ei ii califica cu epitetul de romani, de vlahi, ori de cate ori 
dansii se cearta cu vreun turc, asa de urata insemnare dansii dau cuvantului mandru de 
,,roman"! 

Dupa aceea Dl. Varduli pomeneste de isprava savarsita cateva zile inainte de 
vestitul bandit Ververas, care la 5 septembrie a.c. a despuiat la ,,Urlic", localitate situata 
nu departe de postul de geandarmi Tista, pe doi calatori romani din Pervoli, anume pe 
Dnii Vasilache Varduli si pe Steria Iti, care se intorceau din targul Vengea, unde 
desfacusera cateva capete de vaci si boi. Celui dintai i s-a luat 2080 drahme, iar celui 
de-al doilea 2040 si n-au fost lasati liberi, decat pentru ca sa mai aduca talharilor alte 
sume mult mai mari, sub amenintarea, ca altfel vor fi atacati si omorati chiar in satul lor 
natal. In urma, Dl director Varduli istoriseste infama agresiune savarsita impotriva Dl. 
Institutor Leon Constantinescu din partea unei coloane volante de urmarire, sub 
conducerea unui sergent numit Costa. ,,§eful in chestiune, spune Dl. Varduli, sub pretext 
ca urmareste pe niste dezertori a salasluit ieri aici, nebun de furie. Dupa ce a facut doara 
oarecare cercetari in privinta dezertorilor, fara nici un alt motiv, ci numai instigat, se 
vede, de soldatul Gheorghe Dimitri Caloir, care acum catva timp ne violase scoala, 
napustindu-se asupra colegului nostru Leon Constantinescu, invita pe acesta in localul 
scoalei grecesti, sub falsul pretext de a-i face o perchezitie corporala, ascunzandu-si 
intentia sa infernala. La usa scoalei 1-a izbit pe institutorul nostru cu pumnul la ochiul 
drept si a pus apoi o santinela, dandu-i urmatorul ordin in limba turca: „Prietene, nu lasa 
pe nimeni sa se apropie de scoala, ca sa n-audd nimeni nimic". Terminand cu perchezitia 
facuta cu scop ipocrit 1-a luat la bataie cu un baston de lemn de corn, facandu-i vanatai la 
spate. Apoi 1-a somat sa predea armele ce poseda. La raspunsul categoric si sincer al 
colegului meu ca n-are nici macar un briceag, 1-a invinuit ca gazduieste pe Ververas, - 
acesta este un sef de banda - si de ura, scrasnea mereu dintii. Insa nici la acest true n-a 
avut succes, pentru ca Dl. Leon Constantinescu i-a replicat, zicandu-i ca nici un roman nu 
poate ascunde, nici gazdui, pe Ververas, care pururi a fost calaul si jafuitorul neamului 
romanesc. Numitul Costa, ca sa nu se dea cu desavarsire de gol, a trimis doi geandarmi sa 



Documente 1864-1948 3 1 9 

ne cheme si pe noi. Dupa cateva clipe, caci intamplator eram in curtea bisericei, am fost 
condusi, subsemnatul dimpotriva cu D-nii Tache Varduli si Tache Sdrula, inaintea 
teroristului. Peste putin a fost chemat si D-nul Iuliu Sdrula. Tuturor ni s-a facut 
perchezitie prin buzunare, iar D-lui Iuliu Sdrula i s-a facut o perchezitie si acasa. 
Negasind nimic compromitator, ne-a dat drumul". 

„lnstigatorul Gheorghe D. Caloir, care in timpul maltratarei si umilirei institutorilor 
si a notabililor romani, reprezentanti ai civilizatiunei si ordinei in aceste parti, isi freca 
mainile de bucurie; astazi dansul chefuieste impreuna cu bravul sef al geandarmilor. 

„Din cele ce preced, incheie Dl. Varduli raportul sau, veti capata convingerea, 
Domnul Consul, ca oropsitul element romanesc din Find a ajuns intr-o situatie 
imposibild". Pomeneste apoi de faptul ca, oricata bunavointa ar fi avand Excelenta Sa 
Domnul Venizelos, totusi elementul roman a ajuns intr-un hal fara hal. Mai toti 
functionarii subalterni isi bat joe de romanii nostri. La acest tratament nenorocit se mai 
adauga si mizeriile ce le indura din partea talharilor, care misuna pe drumul mare. De 
aceea, Dl. Varduli termina astfel expunerea sa: ,,Va rog, deci, Domnule Consul, in 
numele romanilor sa binevoiti a interveni in modul eel mai energic pe langa cei in drept, 
ca, pe de o parte sa se ia masuri, ca banditul Ververas cu tovarasii sai sa fie cat se poate 
de repede exterminati, iar pe de alta, sa se dea ordine functionarilor subalterni si 
coloanelor volante de urmarire si a geandarmilor ca sa inceteze cu persecutia si 
maltratarile romanilor". 

Primind acest raport, precum si unul din partea Dlui Leon Constantinescu, m-am 
lipsit a interveni la 17 Septembrie a.c. pe langa Legatiunea noastra din Atena, rugand, ca, 
la randul ei sa ceara de la locurile competente incetarea acestei triste situatiuni, evitandu- 
se mai ales abuzurile ce zilnic se comit impotriva romanilor si a institutorilor nostri din 
partea functionarilor si a rauvoitorilor cauzei. 

Trebuie insa sa adaug aici, ca elementul nostru nu numai ca sufera atatea neajunsuri 
din partea functionarilor inferiori, dar el mai este rau vazut si tratat, si de functionarii mai 
inalti, care dau crezamant la tot ce li se raporteaza de subalternii lor. Acestia, pentru a-si 
justifica nelegiuirile ce le comit, raporteaza sefilor tot felul de calomnii pe seama 
oropsitilor de romani si chiar pe seama institutorilor nostri. Oricata staruinta am pune noi 
pentru a le expune adevarata situatiune, acesti inalti functionari prefera rapoartele ce le 
primesc din partea inferiorilor lor. In aceasta categorie se gaseste si Domnul Sterghiadis, 
Guvernatorul General al Epirului. Domnia sa crede ca toti romanii comploteaza impotriva 
sigurantei statului, ca se sustrag de serviciul militar si ca chiar insusi Consulatul Regal ar 
fi oarecum complice la aceasta. Domnia sa tare se inseala, caci in afara de manifestatia de 
simpatie ce a manifestat elementul roman pentru italieni sub scurta dominatie a acestora 
din vara anului 1917, sub fostul regim elen, nu s-a mai produs nici o miscare, nici o 
manifestare ostila fata de noul regim, inaugurat de Domnul Venizelos si, ce e mai mult, la 
evacuarea Epirului din partea trupelor italiene, Guvernul elen si-a luat angajamentul de a 
nu supara pe nimeni pentru sentimentele ce le au manifestat in favoarea emanciparii lor 
sau a simpatiei aratate trupelor italiene de ocupatie, in vremea cand regimul fostului rege 
ducea tara la pieire. Nu este de asemenea adevarat, ca elementul roman s-ar sustrage de la 
indatoririle ce le are fata de serviciul militar, caci toti cei chemati sub drapel s-au supus la 
acest apel. Si chiar daca s-ar gasi vreunul, care sa fie nesupus sau sa fie dezertat, dar 



320 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

aceasta nu provine din faptul ca este roman sau ca 1-ar fi indemnat cineva la acest pas 
nechibzuit, caci in toata Grecia sunt o multime de asemenea cazuri de nesupusi sau de 
dezertori fara a fi romani, si tocmai din aceasta cauza cutreiera pretutindeni detasamente 
de urmarire; ba chiar in vechea Grecie au avut loc revoke pe o scara destul de intinsa si s- 
au instituit anumite curti martiale pentru acesti vinovati. 

Dar ceea ce e mai curios cu privire la atitudinea Domnului Sterghiadi, este ca 
Domnia sa, inca de la sosirea sa in Epir a evitat sistematiceste de a avea o intrevedere cu 
subsemnatul, ori de cate ori am cautat sa dau cu ochii de dansul, m-a evitat, zicand ca e 
bolnav sau prea ocupat. Este adevarat ca D-sa sufera mai totdeauna si nu se arata lumii 
decat foarte rar, caci e nevropat in ultimul grad. Totusi ar fi putut gasi un moment de a ma 
primi, precum a primit pe colegii mei. Relatiunile noastre deci, inca de la inceput au 
constat numai intr-un schimb de carti de vizita. Dar si mai curios este, repet, ca D-sa isi 
mentine aceasta atitudine fata de Consulatul nostru, chiar de la sosirea sa, fara adica sa fi 
dat ochi cu mine. Deci urmeaza, sa ia probabil dupa oarecari rapoarte rauvoitoare ce i s-ar 
fi remis inainte de sosirea D-sale aici la Ianina. 

Conduita stranie a acestui functionar destul de inalt, nu e numai fata de mine, ea 
este identica si fata de lumea intreaga si de cea greaca, caci cu cati a venit in contact, a 
sfarsit prin a se certa, ba ceva mai mult, D-sa nu se poate stapani la manie, cand 1-apuca 
nervii si bruscheaza lumea, o insulta si chiar recurge la bataie, ori imbranceste, ori 
izgoneste cu ghionturi pe nenorocitii, ce se due la el pentru afaceri. Astfel, s-a comportat 
aici si fata de persoane de seama, cum este cazul cu Dl. Kiaya, presedintele clubului 
liberal pan-epirotic si cu Dl. Hagi-Gachi, primarul orasului Tricala. 

Oricate plangeri insa s-au adresat si se adreseaza la Atena impotriva acestui 
functionar, nu sunt luate in seama, deoarece, zice-se ca D-sa este sustinut de Domnul 
Venizelos, care ar fi avand, fata de compatriotul sau, caci ambii sunt din Creta, oarecari 
indatoriri. 

Domnul Sterghiadis, primind acum in urma o denuntare falsa, cu totul calomnioasa, 
impotriva institutorului nostru din Breaza, Dl. Tanase Pispa, zis si Ceaprangani, a ordonat 
sa fie adus la Ianina legat. Ordinul sau a fost executat cu prisosinta si chiar eu 1-am vazut 
cum 1-aduceau legat cot la cot, in ziua de 19 Septembrie a.c, gasindu-ma atunci, din 
intamplare, in fata palatului Justitiei. Dupa doua zile de arest, Dl. Pispa a fost dus in fata 
Dlui Sterghiadis, care, dupa ce a aflat ca este institutor roman, 1-a brancit si ii a tras palme 
si 1-a tras de urechi; cuprins de manie, ii a strigat ca dansul este acela care staruieste - ca 
tinerii sa dezerteze din armata sau sa treaca pe teritoriul vecin, ocupat de trupele italiene. 
Dl. Pispa a ramas incremenit atat pentru fapta barbara cu care a fost primit din partea 
Guvernatorului General, cat si pentru acuzatiunea calomnioasa ce i s-a adus. A inceput 
deci a protesta, insa n-a fost luat in seama. Din contra Domnul Sterghiadis a ordonat sa 
fie indata incarcerat ca om periculos. Cu greu un profesor al nostru de aici a izbutit sa 
comunice cu acest nenorocit, caruia nu i s-a permis sa-si angajeze avocat. 

Voind sa aflu despre motivul arestarii institutorului nostru, m-am adresat Dlui 
Gunarakis, care, 1-a inceput mi-a spus ca nu cunoaste cazul, dar apoi m-a informat ca 
Excelenta Sa Dl. Guvernator General ar fi avand dovezi despre vinovatia Dlui Pispa 
(Ceaprangani). Acesta insa mi-a comunicat ca este cu totul inocent, si ca se afla in fata 
unei calomnii urzite cine stie de cine si cine stie in ce scop rauvoitor. 



Documente 1864-1948 321 

Fata de acest incident scandalos, m-am grabit a-i comunica Excelentei Sale Dlui 
Ministru Filodor, cerandu-i totodata o permisie de cateva zile, ca sa ma pot duce la Atena 
pentru ca sa-i expun si verbal intreaga situatie ce ni s-a creat in timpul din urma. Dupa 
plecarea mea de aici, cercetandu-se cazul Dlui Pispa si negasindu-i-se nimic serios, din 
lipsa de probe, n-a fost inaintat parchetului, ci, ca masura administrativa a fost indepartat 
din lanina, indreptandu-1 spre insula Zante. Masura luata e cat se poate de arbitrara, caci 
daca nu sunt dovezi de culpabilitate, de ce sa fie batut de insusi Guvernatorul General si 
de ce sa fie apoi trimis in exil? 

Tot in absenta mea a fost adusa la lanina, sub escorta, intreaga familie a Dlui 
Institutor Leon Pupi, director al scoalei noastre din Breaza. Aceasta familie se compune 
din mama institutorului, batrana de aproape 70 ani, din sotia sa cu doi copilasi si din sora 
D-sale, D-soara Maria Pupi, institutoarea noastra de la sus-zisa scoala din Breaza. 
Motivul aducerii aici si arestarea acestei familii a fost ca Dl. Pupi nu se prezentase pana 
atunci sub arme, clasa D-sale find chemata de curand sub drapel. Dl. Pupi se afla insa pe 
drum si in urma sa s-a prezentat la regimentul sau si a vestit indata aici despre aceasta 
telegrafie. Dupa un arest preventiv de cateva zile, familia Pupi a fost pusa in libertate, 
insa fara a i se permite ca sa piece, caci autoritatile pretindeau sa primeasca o instiintare 
oficiala despre inrolarea Dlui Pupi, desi acesta vestise telegrafie ca se gaseste sub arme. 
In urma repetatelor interviuri ce am facut, autoritatile au permis astazi sus-ziselor femei 
ca sa se intoarca in comuna Breaza; care din cauza mizeriei au trebuit sa sacrifice pe unul 
din membrii lor, decedat acum cateva zile. 

Din faptele relatate pana aici se vede clar ca, de catva timp, s-a intreprins o 
adevarata goana impotriva elementului roman si de vor continua lucrurile tot astfel, cauza 
noastra culturala pericliteaza de a fi cu totul inabusita. Intr-adevar, incetul cu incetul bunii 
nostri romani vor fi satui de persecutiuni si in disperarea lor, vor fi nevoiti sa ne 
paraseasca, trecand in partidul advers al grecomanilor si drept consecinta va urma 
reducerea treptata a populatiunei scolare, astfel incat institutiunile noastre risca sa fie 
inchise de la sine. 

Pentru salvarea acestor institutiuni scolare si a cauzei noastre culturale trebuiesc 
luate cat mai curand posibil masuri energice, pentru ca autoritatile centrale elene sa nu ne 
mai fie ostile si ca elementul roman sa se bucure in deplina libertate de drepturile 
autonomiei scolare si bisericesti, care au fost consacrate de Conventia incheiata cu ocazia 
Tratatului de pace din Bucuresti din 1913. 

Consul: 
(ss) D. S. Mincu 

Excelentei Sale 

Domnului Constantin Arion 

Ministru al Afacerilor Straine la Iasi 

> A.M. A.E., fond Problema 1 8, vol. 2, (Albania 1919-1 943), nepaginat 



322 §coli si biserici romdnesti din Peninsula Balcanicd 

110 

1919 martie 26, <Muntele Athos>. Memoriul arhimandritului Antipa Dinescu, 
staretul schitului Prodromul adresat ministrului Afacerilor Externe Tn care 
reclama amestecul monahilor greci de la manastirea Lavra care au provocat un 
Tndelungat conflict Tntre calugarii schitului (1914-1917). 

Conflictul reizbucneste Tn martie 1919 cand calugarii exilati sunt instalati cu 
forta la conducerea schitului cu ajutorul autoritatilor grecesti. 

Manastirea Romaneasca Prodromul Sfantul Munte Athos 

Nr. 21 26 martie 1819 

DOMNULE MINISTRU, 

Subsemnatul Archimandrit Antipa, staret al Manastirei Romanesti Schitul 
„Prodrom" din Sf. Munte Athos, am onoare a aduce la cunostinta Excelentei Voastre cele 
ce urmeaza: 

De la secularizarea averilor manastiresti din Romania si pana acum calugarii 
manastirei grecesti ,, Lavra" care se afla in vecinatatea numitului nostru schit din Sf. 
Munte, nu a incetat de a unelti si provoca dezbinari printre calugarii nostri, aceasta cu 
tendinta de a face sa impiedice orice avant al nostru acolo. 

Una din recentele ispravi ale numitilor calugari greci este cazul petrecut acum 
cateva zile, pe care cred sa si Consulatul nostru de la Salonic vi 1-a adus la cunostinta. 
Cum insa el este in legatura cu eel petrecut in Septembrie 1914, va rog Domnule Ministru 
sa-mi ingaduiti a relata aici in rezumat originea incidentului in chestiune si anume: 

In septembrie 1914 cativa din calugarii nostri, ademeniti de cei din ,, Lavra" prin fel 
de fel de mijloace, au napadit in chilia mea tocmai in momentul cand ceilalti confrati erau 
la masa si prin amenintare si forta m-au dat afara din schit, indemnand pe ceilalti sa 
recunoasca ca superior pe eel indicat de dansii. Cazul a fost adus la cunostinta acelui 
Minister, precum si l.P.S.S. celor doi Mitropoliti ai Tarei. S-a dispus anchetarea cazului 
de carre Consulatul nostru la Salonic, dupa care LP. S.S. Mitropolitul Primat cu avizul 
Ministerului de Externe si celui al Cultelor a hotarat ca cei 1 1 calugari autorii cazului au 
fost condamnati la exil (in anumite manastiri din tara) calificati fiind oameni in serviciul 
strainului si de elemente tulburente, iar eu impreuna cu alti 20 confrati (izgoniti tot pe 
aceeasi cale neomenoasa ca si mine) sa fim readusi in Schit. 

Cu executarea acestei hotarari a fost oranduit d-1 G. C. Ionescu consulul nostru din 
Salonic, care desi s-a dus la fata locului totusi n-a reusit si acesta din cauza indaratniciei 
turburatorilor din inauntrul Schitului si concursului eficace al manastirei grecesti ,, Lavra". 

In 1917 insa, Sfantul Munte ocupat de trupe rusesti, gratie concursului acestora d-1 
Ionescu, Consulul a reusit sa aduca la indeplinire hotararea in chestiune, exiland pe 
turburatori intr-o insula din Archipelag si restabilind vechea oranduiala in Schit. Cum 
insa eu ma aflam in tara si nu avem posibilitatea (din cauza razboiului a ma inapoi la 
Schit s-a ales un loctiitor de staret. 

Dupa incetarea ostilitatilor in Balcani insa cei din manastirea ,, Lavra" au reusit sa 
obtina de la guvernul grecesc autorizarea necesara ca cei 6 calugari cu pricina, exilati in 
Meteora si Insula Mitilini, sa fie readusi la Sfantul Munte la ,, Lavra" acestia sosind, 
epirropia ,,Lavrei" someaza in ziua de 11 Februarie a.c. pe confratii nostri de la 



Documente 1864-1948 323 

„Prodrom" sa primeasca pe cei 6 exilati reintegrandu-i in drepturile lor anterioare si 
dizolvand comitetul de administrate de pana acum, constituit conform ordinului I.P.S.S. 
Mitropolitului nostru Primar si prin concursul Consulatului nostru din Salonic. 

La aceasta somatiune arbitrara a „Lavrei" parintii schitului nostru au raspuns in scris 
semnand cu totii, raspuns pe care am onoarea a-1 anexa in copie la prezenta. 

Dupa primirea acestui raspuns negativ epitropia ,,Lavrei" ignorand orice cale legala 
si desconsiderand drepturile traditionale ale Schitului nostru „Prodromul" procedeaza la 
instalarea cu forta a celor 6 calugari romani exilati carora le si incredinteaza conducerea. 
Acestia din urma au intrat in Schit cu ajutorul unei scari mari si amenintand cu armele pe 
calugarii dinauntru, au reusit sa deschida poarta si sa introduca pe altii. Dupa ce au batut 
pe cei 3 epitropi ai Schitului nostru a doua zi au introdus pe cei 6 razvratiti si chemand pe 
toti calugarii, li s-a propus sa aleaga indata in prezenta lor chiar pe un alt staret, caci pe 
actualul superior Antipa nu mai voia sa-1 recunoasca „Lavra". In sfarsit, sub presiunea 
amenintarii jandarmilor si calugarilor de la Lavra n-a izbutit sa se aleaga prin voturi ca 
staret pe leromonachul Pimen Theodorescu. 

DOMNULE MINISTRU, 

Cum acest procedeu arbitrar si silnic al calugarilor greci din manastirea „Lavra" 
constituie o violare a drepturilor manastirilor noastre si o adanca jignire adusa prestigiului 
Bisericiei Romanesti, cu profund respect rog pe Excelenta Voastra sa binevoiasca a 
dispune sa se intervina pe calea ce va crede de cuviinta, pentru ca sa se restabileasca 
ordinea si administratia legala anterioara in Schitul nostru ,;Prodromul" dandu-mi-se 
concursul necesar de a ma putea instala la postul meu de staret, fiind gata de plecare, iar 
cei 6 calugari tulburatori care s-au lasat a fi unealta unor interese subversive straine, sa fie 
din nou indepartati si exilati in vre-una din manastirile din tara, asa cum au si fost 
condamnati in 1914 de catre I.P.S.S. Mitropolitul Primat. 

Binevoiti, va rog, a primi asigurarea stimei ce va pastrez. 

Al Manastirei Romanesti Prodromul din Sfantul Munte Athos. 
Superiorul Arhimandritul Antipa Dinescu. 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 29, f. 254-255. 

Ill 

1920 martie 4, Salonic. Memoriul directorului Scolii Comerciale Superioare din 
Salonic, Vasile Diamandi, „cu privire la chestiunea romaneasca din Peninsula 
Balcanica", Tn care semnaleaza situatia grea a populatiei aromane, distrugerile 
provocate de razboi si desfiintarea scolilor romanesti din Macedonia sarbeasca. 

MEMORIU 

Cu privire la chestiunea romaneasca din Peninsula Balcanica 
Chestia culturala nationals luase un mare avant in urma razboiului balcanic din 
1918 si Incheierea pacei de la Bucuresti pentru Aromanii, din regiunile grecesti, sarbesti 
si bulgaresti. 



324 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Razboiul mondial a zdruncinat foarte mult propasirea chestiuniei. Cauzele au fost 
multe, dar 3 au fost mai principale: 

1) Venirea italienilor in Pind in 1917 si plecarea lor fara sa lase ceva solid si stabil, 
numai ca a iritat si atatat pe greci. In contra romanilor din Pind, din care cauza familii 
aromanesti au trebuit sa piece, refugiindu-se in Albania, si pentru care ar trebui sa se faca 
interveniri pe langa guvernul grec, ca sa permita reintoarcerea lor fara sa fie urmarite si 
persecutate. 

2) A fost internarea de catre bulgari a elementului aromanesc din Macedonia si mai 
ales a Corpului didactic, inchizandu-se toate scoalele din regiunea sarbeasca, din care 
cauza inca stau inchise. Apoi ruinarea mai multor centre romanesti ca: Magarovo, 
Moloviste, Nijopole si Intregul tinut al Megleniei. 

3) A fost neaplicarea la timp a Decretului-Lege de asimilare a Corpului didactic si 
descompunerea lui prin numirea sa. In tara a majoritatei profesorilor si a unei parti de 
institutori si profesoare. 

Pana la 1916 cand Romania a intrat in razboi se aflau in Peninsula Balcanica 
urmatoarele institutiuni scolare si bisericesti: 

In GRECIA 

44 scoli primare cu 60 institutoare; 

2 scoli comerciale, una de gradul I la Ianina si alta superioara la Salonic cu 33 de 
profesori; 

32 preoti si mai multi cantareti; 

21 scoli primare cu 34 institutori si 34 institutoare; 

1 liceu la Bitolia cu 18 profesori; 

1 scoala normala si profesionala de fete tot la Bitolia, 1 1 profesoare; 

14 preoti si mai multi cantareti. 

In ALBANIA 

18 scoli primare cu 18 institutori si 12 institutoare, 6 preoti. 

In BULGARIA 

1 scoala primara la Giumaia cu 1 institutor care sta inchisa inca din 1913 din cauza 
bulgarilor; 

1 scoala primara cu o sectie comerciala la Sofia si un [. . .] 

Azi avem scoli deschise numai in Grecia si Albania, cele din Serbia stau inchise 
fara motiv. 

Nimic nu poate asigura progresul si cimentarea cauzei cultural rationale din 
Balcani, decat rezolvarea chestiunei bisericesti, care este cauza primordiala a unei 
existente trainice si solide a edificiului nostru cultural national de dincolo. Dupa tratatul 
de la Bucuresti, Aromanii au dreptul la cate un sef religios. In scrisorile schimbate intre 
Guvernul Romaniei Domnii Venizeler, Passici si Tonceff se mentioneaza astfel „et a 
permettre la creation d'un episcopat pour ces memes Bazo/Valaque" scrisorile poarta 
numerele 17058, 17277 si 17378 din 32 si 23 Julie s.v. 1013. (a se vedea tratatul de pace 
din Bucuresti din 1913). 

Numirea de Ministrii Plenipotentiari si Consuli Romani de origine romaneasca cu 
tragere la inima si nationalisti nu ca pana acum Greci si Bulgari. 



Documente 1864-1948 325 

Sa se numeasca pe langa fiecare Legatie si Consulatul tot un Aroman pentru 
apararea intereselor Aromanesti fata de autoritatile respective. 

Acordarea de burse pentru studentii aromanii care trebuie sa urmeze facultatile din 
Atena si Belgrad ca sa nu se instraineze. 

Aparitia si sustinerea unui ziar in limba romana si dialect cu sediul la Salonic, unde 
se afla tipografii cu caractere latine. Sprijinirea pe toate caile si mijloacele necesare, 
actiunea pentru trimiterea in Parlamentul din Atena si Semenic si din Belgrad a catorva 
Deputati aromani sau castigarea de partea noastra a celor ce sunt de origine aromaneasca. 

Redeschiderea scoalelor din Thesalia, unde elementul romanesc este compact si apt 
pentru o cultura nationals. 

Cladiri de localuri de scoli si biserici, ca sa se convinga poporul ca nu este ceva 
efemer. 

Incurajarea elementului aromanesc prin diferite operatiuni comerciale, cum ar fi 
procurarea tutunului, care pana acum se cumpara de regie de la streini, reprezentanta 
serviciului maritim, care pana azi este in mana streina cum e Carantino si altii. 

Infiintarea la Salonic a unui muzeu comercial pentru tot Oriental incredintandu-se 
unui negustor aroman. 

Punandu-se asemenea baze solide, s-ar asigura viitorul neamului aromanesc de 
altfel ar fi amenintat sa piara dand din timp in timp cate o licarire de viata relativ cu 
actiunea pornita din tara. 

Directorul Scoalelor Comerciale Superioare din Salonic 
(ss) Vasile Diamandi 

> A.M.A.E., Problema 15, vol. 1, f. 78-79. 



112 

1920 iulie 12, Bucurefti. Adresa a Societatii de Cultura Macedo-Romana 
catre ministrul Afacerilor Straine Tn care se expun prigonirile la care sunt supusi 
calugarii romani de la Muntele Athos, de catre calugarii greci de la manastirea 
,,Lavra". 

Societatea de Cultura Macedo-Romana Bucure§ti, 12 iulie 1920 

Nr. 439 

DOMNULE MINISTRU, 

Monahul Dorofteiu Christescu de la Sf. Munte Athos a trimis doua scrisori, din 
care reiese ca parintii romani monahi si ieromonahi de la Sf. Munte indura cele mai grele 
suferinte si prigoniri din partea calugarilor greci de la Manastirea Lavra, in asa grad incat 
calugarii nostri romani au ajuns la disperare. 

Pentru a va convinge mai bine de aceste persecutiuni sistematice ale grecilor 
impotriva clerului roman de la Sf. Munte, va trimitem aici anexat doua copii din scrisorile 
pe care monahul Christescu Doroftei le-a trimis la Bucuresti cu intentiunea de a anunta pe 
cei in drept de aceasta prigonire si in consecinta a se lua masurile necesare pentru 



326 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

curmarea acestui rau care are ca scop sa striveasca tot moralul si simtul national al 
monahilor nostri de la Sf. Munte. 

Pentru apararea drepturilor noastre imprescriptibile pe care le avem si noi romanii 
la Sf. Munte si pentru scaparea bietilor calugari romani de acolo, care sunt zilnic 
molestati si sicanati in mod cat se poate de anticrestinesc din partea clerului grec, am 
onoarea a va ruga sa binevoiti a dispune spre a se lua cat de urgent masuri pe care le veti 
crede de cuviinta pentru curmarea raului, ce bantuie asupra capului monahilor si 
ieromonahilor nostri romani de la Sf. Munte. 

Primiti va rog, Domnule Ministru, asigurarea deosebitei mele consideratiuni. 

Presedinte, Secretar, 

(ss) Ion C. Gradisteanu (ss) I. Buia 

Domniei sale 
Domnului Ministru al Afacerilor Externe 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 30, f. 5. 



113 

1920 decembrie 1, Belgrad. Raportul ministrului plenipotentiar la Belgrad Th. 
Emandi adresat ministrului Afacerilor Straine Take lonescu privind situatia grea 
a romanilordin Banatul iugoslav. 

Legation Royale de Roumanie Belgrad, 1 decembrie 1920 

Nr. 2806 
Politic §i Confidential 

DOMNULE MINISTRU, 

In scurtul timp de cand am onoarea sa conduc legatiunea din Serbia, am cautat pe 
cat cu putinta sa-mi dau seama de situatiunea reala a romanilor ramasi in partea Banatului 
atribuita Iugoslaviei. Constatarile ce am facut au o asa deosebita importanta, incat cu 
toate ca ele nu sunt complete, totusi ma indreptatesc sa le supun de urgenta cunostintei 
Excelentei Voastre. Imi propun sa va expun cateva fapte, sa va arat aprecierile mele, 
permitandu-mi apoi sa va cer instructiunile si solutiunile ce se impun deocamdata. 

Din cauza persecutiunilor continue, viata devenind imposibila sub dominatia 
sarbeasca, cea mai mare parte din preoti si invatatori au parasit localitatile lor si s-au 
refugiat in Romania. Asa ca actualmente, din bisericile numeroase ce functionau, abia 
daca au mai ramas cateva; iar scolile ce mai exista, chiar daca nu sunt inchise, sunt in 
imposibilitate sa functioneze, din cauza strasniciei cu care autoritatile sarbesti interzic 
intrarea cartilor didactice in Serbia. 

In privinta bancilor, asa numite confesionale si care au ocupat un asa frumos loc in 
lupta dusa de transilvaneni contra dominatiei unguresti, sarbii le-au paralizat aproape cu 
desavarsire. Pe cele mici prin manopere ce nu pot inca preciza le-au facut sa nu-si mai 
poata exercita operatiunile; pe cele mari care rezistau le-au pus sub sechestru, luandu-le 



Documente 1864-1948 327 

administratia si transformandu-le intr-o agentie de deznationalizare. In adevar, ca de 
persoane serioase si in afara de orice banuiala de exageratie, mi s-a afirmat ca actionarilor 
romani ai bancii ,,Luceafarul" din Varset nu li se plateste dividentul capitalului pana cand 
nu semneaza o declaratie de aderare catre statul sarbesc. 

Cunoasteti apoi atat din rapoartele legatiunei noastre cat si din reclamatiunile ce 
s-au prezentat personal Excelentei Voastre situatia banatenilor fata de recrutarile fortate 
ale armatei sarbesti. Fara nici o convocare si fara o prealabila examinare, noaptea pe furis, 
jandarmii inconjoara casa si ridica pe romanul ce are mai putin de 40 ani. Cea mai mare 
parte din ei sunt trimisi in Albania, pe cand alta parte dezerteaza unii fugind in Romania, 
iar altii ascunzandu-se prin padurile invecinate de locuinta si familia lor. Soarta celor 
ramasi in urma se agraveaza. Persoanele sunt puse sub severa paza, nimeni n-are voie a 
iesi nici a intra in casa, iar vitelor nu li se permite mancarea pana la intoarcerea fugarului. 
Cu toate intervenirile facute, recrutarile acestea continua inca in tot Banatul. 

Din comunicarea ce v-am facut prin raportul meu nr. 2624 din 5 noiembrie 1 920 ati 
putut constata, cum prin art. 9 din noua lege electorala, in dispretul tratatelor, se rapeste 
exercitiul de vot tuturor romanilor carora se impun in asa conditii sarcinile recrutarei. 

Pe langa toate aceste persecutiuni, interpretarea legei celei noua cu privire la 
improprietarire, si aplicarea ei in eel mai nedrept mod, va provoca credem noi, o 
puternica reactiune a carei gravitate poate da loc la evenimente surprinzatoare. 

In Banat, ca in toata Ungaria, existau proprietati agricole intinse stapanite de 
magnatii unguri. Pe aceste asa numite ,,Puste" se intretineau prin munca in parte, aproape 
toata populatiunea taraneasca in marea ei majoritate romaneasca. Dupa cum cunoasteti, 
partile sud-estice ale Banatului acelea care fac tranzitia intre munte si ape, sunt mai 
manoase, dar in acelasi timp excesiv de populate. Populatia aceasta neavand pamant de 
cultura suficient in proprietatea ei, se indeletnicea cu plugaria mosiei marelui seigneur de 
la care scotea mijloacele de existenta. Pentru aceasta numeroasa populatie disparitia 
acestei mari proprietati, echivaleaza cu o adevarata catastrofa pentru ea. 

Sub pretextul impartirei marilor domenii celor ce le muncesc, guvernul sarbesc a 
confiscat aceste intinse proprietati, pe care le imparte, nu locuitorilor bd§tina§i, care le 
loeuiese §i realmente le muncesc, ci altor oameni adusi de aiurea. Aplicand principiul 
colonizarei, admis in lege pentru localitatile unde populatia este mai rara, si deci poate 
primi colonizarea, tocmai in partea Banatului care este cea mai populata, guvernul 
sarbesc aduce locuitori din Bosnia, carora le imparte pamanturile muncite din tata in fiu 
de romani. Cum va aratam romanii sunt ramasi cu foarte putine pamanturi proprii; 
magnatii unguri opunandu-se la intinderea proprietatii taranesti, pentru ca sa-i poata 
constrange a lucra mosiile lor. Asa ca in mod fatal, daca „Pusta" satului se imparte altora, 
localnicii raman peritori de foame. 

Impartirea apoi se face prin procedee cu totul nedrepte. Proprietarii sau 
reprezentantii lor asteptandu-se la aceasta confiscare, s-au grabit in toamna aceasta, si 
parte au vandut, iar parte au arendat cu plata inainte, o mare parte din pamanturile lor. 
Multi dintre cumparatori tarani romani au muncit semanat ogoarele lor. Guvernul nu tine 
nici o seama de aceste instrainari, atribuind locurile cu graul rasarit, deci muncit si platit, 
locuitorilor bosnieni; astfel incdt acesti romani raman si fara pamant si fara banii platiti 
si fara munca pier duta in zadar. 



328 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Sate mari intregi ca Sin-Mihai, Satu-nou, etc. etc. cu populatie de 5-6000 suflete 
romanesti, raman fara mijloace de existenta, privind cum pamantul pe care ei 1-au muncit 
din mosi stramosi se imparte la strainii de localitate. 

Din numeroase reclamatiuni ce am primit, din convorbirile ce am avut cu tarani, 
preoti, intelectuali, etc. cu un cuvant din apropierea situatiunei acesteia generale, imi 
permit sa fac oarecare aprecieri personale asupra situatiei din Banat. 

Cu adanca convingere socotesc ca situatia poate deveni dintr-un moment in altul 
extrem de grava. Este un puternic clocot de indignare in populatia romaneasca la care se 
uneste germanii si sasii pe care in parte ii atinge improprietarirea. 

Am primit delegatiuni de tarani, care mi-au facut impresiunea unei deznadejdi care 
nu se poate opri. Nu am lipsit sa intrebuintez toate argumentele posibile, pentru a-i 
convinge ca e o fatalitate careia nimeni nu se poate opune si ca, pentru un timp eel putin, nu 
se mai poate vorbi de incorporarea Banatului. I-am incredintat cum Guvernul roman isi va 
face datoria, pentru ca hotararile conferintei din Paris sa fie cinstit executate si sa 
dobandeasca si ei o viata omeneasca. 

N-au ascultat, mi-au promis ca nu vor face nimic ,,nebuneste"; dar in acelasi timp 
mi-au adaugat: ,,ca ei doara nu sunt toti banateni". Am simtit ca nu i-am convins. In 
adevar ei au ramas la hotararea lor, pe care mi-a exprimat-o unul din limbagiul lui 
pitoresc: ,,Asa a vrut bunul D-zeu, ca din tara noastra frumoasa si manoasa, sa facem noi 
singuri, o vale a plangerii, caci fara asta nu-i scapare". 

Intelectualii mi-au tinut acelasi limbagiu; un preot de mare valoare mi-a declarat 
categoric ca nimic nu-i mai poate opri, ca o mare ura s-a ivit intre aceste doua 
nationalitati si ca poporul roman merge catre exasperare. 

In afara constatarilor personale, imi explic situatia aceasta sufleteasca prin 
evenimentele urmate. Populatia aceasta a trait la un loc si sub o inteleapta conducere cu 
acei pe care ei ii numeau ,,inteliguenta", care ii conducea, ii sfatuia si ii imbarbata in zile 
de nevoie. Toti acestia sau marea majoritate lipsind, e pentru prima oara cand tot acest 
norod ramane fara busola si tocmai in timpurile celor mai grele suferinte. In loc ca sarbii 
sa imite eel putin la inceput dominatia ungureasca, respectuoasa eel putin in aparenta, a 
drepturilor si libertatilor romanilor; guvernul a debutat cu starea de asediu desi nominal 
este ridicata, continua totusi ca fapt cu toata severitatea in contra romanilor. Un taran 
roman din Varset mi-a adus un numar din ziarul ,,Neamul romanesc" in care se vorbea de 
Banat, si m-a rugat sa nu cumva sa spui cuiva ca mi 1-a adus el; atat e de sever oprita 
intrarea ziarelor romanesti in Banat. 

Dominatia ungureasca, tiranica si ea, n-a cutezat sa se atinga de scoala si biserica; 
doua organisme totdeauna vii ale nationalismului, de care e cu neputinta sa desparti pe 
acei care in mod traditional au facut zid in jurul lor. Lovirea sistematica a guvernului 
sarbesc tocmai in scoala si biserica provoaca printre romani o stare de tulburare, care 
poate da nastere la consecinte a caror gravitate nu se poate prevedea. 

De aceea populatia romaneasca din Banat, nedeprinsa cu noua dominatie si lipsita 
de conducatorii ei firesti, isi pierde foarte usor cumpatul si intra in ratacire. 

La aceasta situatie de fapt, trebuie neaparat tinut seama de starea sufleteasca cu care 
aceasta populatie a iesit din marea catastrofa ce abia s-a terminat. 

Evenimentele ramase istorice din toamna anului 1918 nu se pot cu nici un chip 
sterge din sufletul generatiei ce le-a infaptuit. Banatenilor le-a fost dat sa vada zdrobita 



Documente 1864-1948 329 

dominatia milenara a ungurilor, sa aclame la Alba-Iulia unirea cu tara mama si s-o vada 
infaptuita eel putin pentru cateva saptamani. Acest vis de o clipa nu se poate uita, si ei nu 
se pot obicinui cu o realitate, atat de nedreapta si atat de putin omeneasca. Este fireasca 
deceptia lor. Guvernul sarbesc in loc s-o conjure si s-o evite prin aplicarea sincera a 
tratatelor nu face decat s-o canalizeze pe caile cunoscute care raspund curand sau mai 
tarziu tuturor tiraniilor. 

Situatia generala politica a Serbiei este caracterizata printr-o completa dezorientare. 
Guvernul prezidat de d. Vesnici a avut misiunea de a aplana neintelegerea cu Italia si de a 
pregati adunarea nationals. Pentru celelalte probleme externe sau interne, provizoratul din 
guvern nu dadea nici o solutie definitiva, multumindu-se a gasi cea mai buna cale de 
amanare. In afara de aceasta, guvernul nu avea nici autoritatea de a-si impune hotararea; 
astfel incat d. Vesnici raspunzand d-lui Langa-Rascanu, care ii cerea aplicarea tratatelor si 
deschiderea scoalelor si a bisericilor romane din Macedonia, i-a declarat ca nu se poate 
acorda aceasta deodata, ci trebuie sa mai treaca timp, ca poporul sarb sa se desprinda cu 
ideea? Fireste este ca in aceste conditii, orice actiune diplomatica este stanjenita pentru 
problemele deosebite si elementara prudenta ca sa asteptam construirea noului guvern 
iesit din alegerile generale. Fara ca sa am prea mult optimism asupra soliditatii noului 
guvern, totusi impartasesc speranta multora, ca va fi un guvern cu care se va putea trata 
chestiunile ce ne privesc. 

Supunand toata aceasta chestiune Excelentei Voastre, o rog sa binevoiasca a-mi 
indica instructiunile ce se cuvine sa urmeze, ca pe de o parte sa putem asigura banatenilor 
o viata libera si demna, iar pe de alta parte sa atragem atentiunea guvernului sarbesc, ca 
nu cumva, daca exasperarea acestei populatii izbucneste, sa se poata direct sau indirect 
acuza de aceasta guvernul roman sau romanii din regat. 

Terminand acest raport de a carui gravitate imi dau seama, rog pe Excelenta 
Voastra sa creada ca am pus in el aprecieri bazate pe fapte precise si repetate, pe care 
le-am retras din diferite izvoare, ba chiar si din cele apropiate de guvern. 

Daca concluziunile mele asupra situatiei din Banat sunt cu totul pesimiste, ele insa 
sunt rezumatul convingerii mele adanci ca in asa conditii nu se mai poate merge. 

As fi lipsit unei elementare datorii, daca nu as fi pus guvernul tarii in cunostinta din 
vreme asupra acestei importante situatiuni. 

Primiti Va rog, Domnule Ministru, incredintarea prea inaltei mele consideratiuni. 

(ss) Th. G. Emandi 
Excelentei Sale Domnului Take lonescu, Ministru al Afacerilor Straine, Bucuresti 
> A.M.A.E., fond Problema 18, vol. 7, Iugoslavia, (1920-1930), nepaginat. 

114 

<1920>, <Salonic>. Nota §efului misiunii militare din Salonic locotenent- 
colonelul Livezeanu ,,Sumar asupra chestiunii romanilor din Macedonia" Tn 
care propune redeschiderea scolilor romanesti din Grecia, Albania si Serbia, 
plata salariilor corpului didactic si a burselor, deschiderea unei band de credit 
si depozit la Salonic 



330 §coli §i biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

Sumar asupra chestiunei romanilor din Macedonia 
Chestiunea romdneascd in Macedonia trebuie privitd din urmdtoarele puncte de vedere: 

I. Cultural si religios 

II. Economic. 
Ill Politic 

Oricare ar fi punctul din care va fi privita aceasta chestiune, nu trebuie uitat nici o 
clipa, ca poporul este mai mult ca oricand hotarator sa lupte pentru romanism, mergand in 
aceasta lupta pana la fanatism. 

I 

Din punctul de vedere cultural si religios 

Nedeschiderea scoalelor romanesti odata cu cele grecesti si lasarea unor parohii 
fara preoti a adus nedumerirea in spiritele romanilor macedoneni si a intarit insinuarile 
din sursa greceasca si sarbeasca ca scoalele romanesti nu se vor mai deschide. 

Starea materials a personalului didactic care a ramas in Macedonia este foarte 
precara din pricina neplatirii la timp a salariilor, a diferentei enorme de schimb si a 
scumpetei vietii in Macedonia. 

Salariile sunt platite in franci francezi si cursul francului e cu 30% sub valoarea 
drahmei. 

Masuri de indreptare de prima urgentd 

1. Redeschiderea imediata a tuturor scoalelor din cuprinsul teritoriilor aflate sub 
greci si in special al Scoalei Comerciale din Salonic. 

2. Achitarea imediata la zi a salariilor corpului didactic si religios. 

3. Plata salariilor sa se faca in drahme, iar nu in franci. 

4. a. 2 burse a 5000 lei anual pentru 2 absolventi ai scolii comerciale din Salonic 

spre a urma cursurile Academiei Comerciale Bucuresti. 
b. 2 burse pentru scoala de meserii superioara din Bucuresti. 

5. Ca incurajare aprobarea unei indemnizatii speciale profesorilor si preotilor care 
au ramas in Macedonia si care ar putea fi de 1200 lei pentru profesorii secundari 
si 1000 lei pentru profesori, invatatori si preoti. 

6. Masuri ce urmeazd sa se ia in urma. 

a. Urmarirea deschiderii scolilor romanesti in partile Albaniei ce se gasesc sub Sarbi. 

b. Dezvoltarea staruitoare a invatamantului romanesc din Albania. 

c. Aplicarea dispozitiunilor prevazute in tratatul din 1913 referitor la instituirea 
autoritatilor bisericesti romane in Grecia si Serbia cu dreptul de a hirotonisi preotii. 

d. Trecerea de la Ministerul de Externe, la Ministerul de Culte si Instructiuni, a 
tuturor scolilor si bisericilor romanesti sub jug strain, unde sa se formeze o Directie 
speciala a instructiei si cultului romanilor aflati afara din regat si care va putea urmari cu 
staruinta propasirea lor. 

e. Infiintarea de biblioteci populare la toate scolile romanesti si tiparirea a catorva 
carti in dialectul romanesc Macedonian. 

f. Infiintarea unei mici expozitii permanente la Casa lor, a produselor industriei 
casnice a romanilor Macedoneni. 

g. Construirea unei biserici romanesti la Salonic si a unui spital. (Actualmente 
numai romanii nu au biserica lor in Salonic). 



Documente 1864-1948 33 1 

II 

Din punct de vedere economic 

Singura institutie de credit in legatura cu finantarea ar fi banca de credit si depozit 
din Salonic. 

Aceasta banca inceputa cu personal in parte romanesc si-a pierdut cu totul 
caracterul romanesc si are azi 24 de angajati: 9 israeliti, 5 israilite, 6 turci, 2 unguri, 1 
grec si 1 roman. 

Astfel ca de fapt romanii Macedoneni nu au nici un sprijin real financiar. 

Este dar absoluta nevoie: 

1. Sa se infiinteze la Salonic o sucursala a unei band din tara, cu personal romanesc 
din tara cu eel putin 3/2 din romani macedoneni. 

2. Nationalizarea personalului agentilor S.M.R. 

3. Transformarea Consulatului romanesc din Pireu din onorific in bugetar fiind un 
punct important de trecere pentru romani. 

4. Infiintarea unui post de atasati comerciali pe langa Consulatul general din 
Salonic. 

Nota. Aceeasi preocupare fmanciara se impune si pentru Albania. 

Ill 
Din punct de vedere politic 

1 Mentinerea punctului de vedere din 1913 relativ la situatia romanii or din Albania 
adica aceea de a se obtine o autonomic scolara si bisericeasca completa. 

2 Mentinerea principiilor relative la romanii Macedoneni aflati in Serbia, Grecia si 
Bulgaria, prevazute in tratatul din 1913. 

3. Urmarea unei propagande imediata si fara de ragaz in Albania pentru ca 
elemental romanesc sa capete preponderenta spre a servi drept sprijin puternic romanilor 
din Serbia si Grecia. 

§EFUL MISIUNEI MILITARE SALONIC 

Lt. Colonel (ss) Livezeanu 

> A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 1, f. 81- 82. 



115 

<1920>, <Skoplje>. Studiul Jstoricul §coalei romane§ti din Balcani" al 
consulului Curtovich de la Consulatul Romaniei din Skoplje. 

Prima scoala nationals din Macedonia a fost infiintata in anul 1864 sub domnia lui 
Alexandru loan Cuza, Domnitorul Principatelor Unite, la Tarnova, comuna langa Bitolia, 
de catre invatatorul macedo-roman Atanasescu, care a fost trimis din tara, cu misiunea de 
a deschide oficial acest prim modest asezamant de cultura, cu inalta misiune de a lumina 
puternica si constienta masa de aromani, care de secole loeuiese aceste meleaguri. Odata 
cu acest inceput, s-a fondat la Bucuresti, in anul 1865 ,,Institutul Macedo-Roman" care 
avea drept misiune pregatirea institutorilor misionari macedo-romani, in care scop au fost 
adusi in tara, la inceput vre-o 12 bursieri, tineri din Macedonia, de catre archimandritul 



332 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

aroman Averchie, in scurt timp numarul bursierilor ridicandu-se la 40. Acestia, dupa ce 
au terminat studiile lor aici, au fost cu totii retrimisi in comunele din Pind, de unde erau 
originari, spre a secunda in primul rand pe dascalul D. Atanasescu si apoi, sa deschida si 
alte scoli. Insa, din cauza imenselor greutati ce au intampinat, precum si din cauza 
situatiunii politice, am avut pana la razboiul pentru independents decat un numar de zece 
scoli, cu functionare stabila si regulata. 

Odata cu victoria ostirii romane pe campiile Bulgariei, prestigiul tarii a sporit 
enorm in strainatate, si astfel, s-a putut ajunge in anul 1878 la recunoasterea oficiala a 
romanilor din Imperiul Otoman (12 Septembrie 1878), carora li se acorda, dreptul de a 
infiinta scoli rationale si a se bucura de protectia stapanirii otomane. 

De la aceasta data inainte dascalii nu mai erau siliti sa infrunte singuri greutatile 
inerente deschiderii de scoli, ci aveau sprijinul moral si material al Tarii. 

Aceasta noua situatie impunea si o conducere serioasa si directa care sa-si asume 
aceasta raspundere si care sa controleze, la fata locului, bunul si regulatul mers al scolilor. 

Incontestabil ca aceasta alegere de persoana era foarte delicata si plina de 
raspundere. Totusi un modest dascal din Vlaho-Clisura, Apostol Margarit, a fost chemat 
la Bucuresti, si numit in anul 1878 inspector General al scolilor romane din Balcani. 

Activitatea lui Apostol Margarit a fost mare, dansul infiintand in intervalul de la 
1878-1890, 14 scoli de baieti, 9 scoli de fete, scoli secundare: din aceste scoli secundare, 
infiintarea liceului roman din Bitolia (1880) a fost un eveniment cultural si a ridicat mult 
prestigiul nostru aici, invatamantul nostru din Macedonia capatand un aspect mai serios si 
mai complet, profesorii incepand a fi numiti de Ministerul nostru de Instructiune, nu de 
catre Inspectorul general. 

In total, pana in anul 1898, am avut aici 31 scoli noi de baieti si 13 de fete. 
Actiunea noastra culturala, lasand o asemenea amploare implicit a fost nevoie sa se 
infiinteze si Oficii diplomatice, in principalele orase din Balcani si astfel au luat fiinta 
Consulatele regale din Monastir, Salonic si Ianina. 

In special infiintarea Consulatului Regal din Monastir, in anul 1892, a produs o 
mare impresiune, dar in acelasi timp, a inceput o ampla lupta surda de autoritate, intre 
Consulat si Inspectoratul General, lupta care a adus mult rau scolii in genere, si care s-a 
resimtit in evolutia ei ulterioara. 

Redesteptarea romanilor macedoneni, prin infiintarea de scoli si biserici, nu era pe 
placul grecilor, care vedeau in ea, un mare pericol pentru propaganda lor in Macedonia. 
Mai ales cand s-a obtinut la 10 Mai 1905 Iradeaua Sultanului Abdul Hamid, prin care se 
recunostea romanilor dreptul de a se constitui in comunitati proprii si de a-si alege 
primarii si consilierii dintre ai lor, furia grecilor n-a mai avut margini. Dansii au constituit 
bande de antarti care au inceput o prigoana grozava in contra a tot ce-i romanesc, 
asasinand cand aveau putinta multi fruntasi romani. Victimele inocente sacrificate pe 
terenul cultural romanesc, se cifreaza la vre-o 300 de intelectuali, dascali, profesori, 
preoti etc. Cum era si firesc, aceste asasinate au avut o puternica repercusiune in Tara, 
unde s-a raspuns cu represalii, cativa greci bogati din Bucuresti, Braila, Galati, Calafat au 
fost expulzati, iar mari manifestari de protest au avut loc in mult orase din Tara, ba s-a 
ajuns la ruperea relatiilor diplomatice cu Grecia, in urma incidentului cu vaporul S.M.R. 
,,Principesa Maria" din portul Pireu. 



Documente 1864-1948 333 

In urma acestui conflict diplomatic, serviciul scolilor si bisericilor romane din 
Macedonia au fost trecute la Ministerul Afacerilor Straine (1905), si de atunci inainte, 
pana in anul 1912, cu toata teroarea greceasca, s-au putut infiinta cateva noi scoli 
romanesti in diferite sate. 

Dupa aceasta, in anul 1908, s-a tinut la Bitolia, ,,Congresul comunitatilor romanesti 
din Turcia" si la 1909, „Congresul corpului didactic din Macedonia" congrese care au dus 
la desfiintarea Inspectoratului scolar (1910), si la crearea unei comisii macedonene, 
compuse din d-nii Profesori I. Valaori si G. Murnu, care avea de misiune sa-si dea avizul 
asupra tuturor dispozitiunilor luate de organele administrative si politice privitoare la 
scoli. 

Razboiul balcanic, aducand schimbari radicale in configuratia teritoriala a 
Macedoniei, a schimbat complet si situatia scolilor noastre, deoarece odata cu lichidarea 
Turciei europene, s-a dezmembrat si elementul romanesc, trecand la cele trei State 
succesorale pierzandu-si astfel coeziunea lui de veacuri. 

In ajunul razboiului balcanic avem in Macedonia: 106 scoli primare, in 81 de 
comune, 250 invatatori si invatatoare si cu aproximativ 5000 de elevi; apoi un liceu 
complect, 1 scoala superioara de comert, 1 scoala normala si profesionala, precum si un 
internat universitar la Constantinopole. 

Odata cu terminarea razboiului mondial, lugoslavia a dobandit cea mai mare parte 
din Macedonia, si considerand caduc Tratatul din Bucuresti (1913) a desfiintat pur si 
simplu toate scolile romanesti din aceste tinuturi, expulzand in acelasi timp pe membrii 
corpului didactic. Multe comune romanesti cazand pe frontul de lupta din Macedonia, au 
fost nimicite, iar populatia nevoita a-si parasi caminurile si a se refugia in Tara. In acelasi 
timp in toate comunele unde au fost scoli romanesti, sarbii au deschis imediat scoli bine 
organizate, cu frecventare absolut obligatorie pentru copii tuturor locuitorilor astfel ca, 
procesul de asimilare prin scoala, sistematic si bine organizat, in contra tuturor 
locuitorilor minoritari este acum in plina desfasurare. 

Comunele din Macedonia iugoslava, in care am avut scoli, desfiintate imediat ce 
sarbii au pus stapanire, sunt: Skoplie, Bitolia, Nijepole, Tarnovo, Magarevo, Moloviste, 
Gopes, Resna, Ohrida, lancovat, Struga, Beala de Jos, Beala de Sus, Perlepe, Crusevo 
Kociane, Kumanovo, Veles, Ghevgheli, Tetovo, etc. 

Scoli secundare: 

Un liceu complect la Bitolia, care avea o reputatie recunoscuta in toata Macedonia, 
precum si o scoala normala si profesionala de fete, tot la Bitolia. 

Astazi cladirea falnicului nostru liceu de alta data este o ruina, si are nevoie de 
urgente reparatiuni, ca si imobilul nostru din Skoplie, care ameninta cu prabusirea. 

Consul General, 
(ss) Curtovich 

Domnului Ministru al Instructiunii Publice 

> A .M.A.E., fond Problema 15, vol. 1, f. 89. 



334 §coli si biserici romdnesti din Peninsula Balcanicd 

116 



1921 ianuarie 27, Bitolia, Serbia. Raportul directorului Liceului Roman de 
Baieti din Bitolia, Serbia, Adam Coe, adresat ministrului Instructiunii Publice, 
Petre P.Negulescu, Tn care prezinta situatia grea a personalului didactic si 
bisericesc roman din aceasta circumscriptie si tendintele de acaparare a 
§colilor si bisericilor romanesti. 

Domnule Ministru, 

In primul meu raport tratand despre chestiunile fundamentale, de luat in seama 
pentru consolidarea pozitiei noastre fata de statul sarb, am atins in treacat si felul 
rezolvarii chestiunii noastre bisericesti care nu prea difera de soarta chestiunii noastre 
scolare. Recentul eveniment petrecut la fata locului ma determina a lua in dezbatere 
chestiunea primordiala care trebuie sa ne serveasca ca punct de plecare in lupta de 
desfasurat si anume: 

1) Noi, cei chemati a redeschide scoli si biserici romane in noua Serbie de astazi, 
trebuie sa ne prezentam fata de autoritatile sarbesti ca supusi romani ori ca supusi sarbi? 

2) Noi, functionarii statului roman avem menirea de a redeschide scolile romane 
care au functionat deja sub prima ocupatie sarbeasca, pe temeiul celor stabilite la 
incheierea pacii de la Bucuresti, dupa cum am procedat pana acum, ori voim sa 
redeschidem scoli rationale pe baza dreptului acordat minoritatilor? 

Mai inainte de toate se cuvine a nu se pierde din vedere ca: 

a) Dupa legile sarbesti, supusii straini nu au dreptul de a deschide scoli particulare. 

b) Supusii sarbi de alta nationalitate pot deschide scoli rationale, insa cu aprobarea 
Ministerului Instructiunii din Belgrad. 

Dovada practica a primei chestiuni prevazuta de lege este chiar ordinul inchiderii 
scolilor franceza si americana din acest oras, desi au functionat in trecut si apartin statelor 
care au contribuit enorm la reinvierea statului sarbesc ! 

In al doilea caz, declarandu-ne supusi sarbi, putem deschide noi insine scoli 
nationale cu aprobarea Ministerului Instructiunii din Belgrad, insa in urma indeplinirii 
unei multimi de conditii grele. Asa bunaoara, in primul rand se va cere: prezentarea unei 
petitii semnata de un numar anumit de cetateni care doresc instruirea copiilor in limba 
nationala; declararea fondurilor de intretinere ale acelei scoli, cu privire la asigurarea 
suficienta a platii lefurilor profesorilor sau institutorilor, pentru material didactic, local, 
combustibil etc.; prezentarea listei personalului didactic cu titlurile cerute de lege, a 
programului de studiu etc. 

Din capul locului sunt arhiconvins ca: a) Populatia locala nu va cuteza sa prezinte o 
astfel de cerere de teama persecutiilor directe si indirecte (amenzi plasmuite, fonciere 
impovaratoare, servicii militare etc.); b) Fondurile amintite ne lipsesc cu desavarsire; si c) 
Programul de studiu si lista personalului didactic pot fi discutate la infinit. 

In fata atator dificultati insurmontabile, dupa parerea mea ar fi de preferat ca statul 
roman sa staruie pe cai diplomatice pentru obtinerea dreptului sau a privilegiului de a 
deschide sau a redeschide scoli si biserici romane, macar acelea care au functionat deja 
sub prima ocupatie sarbeasca, servindu-se de personalul recrutat dintre supusii sarbi, de 



Documente 1864-1948 335 

preferinta, care vor propaga cultura nationals si fidelitatea cetateneasca, fara restrictii din 
partea organelor administrative si celor pendinte de Ministerul Instructiunii si al Cultelor. 

Este de remarcat ca situatia chestiunii noastre scolare si bisericesti nu se pot 
confunda cu aceea a scolilor si bisericilor franceze si americane, pentru ca noi (cetateni 
sarbi) venim a reinfiinta scoli si biserici rationale spre folosul populatiei romane si 
existente din timpuri istorice, pe cata vreme misionarii straini tind a avea scoli si biserici 
de propaganda, in sanul unei populatii care este straina originilor. 

In urma chestiunilor discutate pana aici, cu scopul de a ni se da instructiuni 
hotaratoare din partea guvernului roman, spre a fi luminati asupra modului cum va trebui sa 
procedam in viitor, ma voi ocupa in special despre masura neasteptata, dictata de catre 
Ministerul Cultelor din Belgrad, cu privire la acapararea bisericilor noastre din aceste parti. 

In virtutea unor dispozitii comunicate din Belgrad, se oranduise deschiderea 
bisericilor romane din Bitolia, Crusova, Gopesi si Moloviste. Invocandu-se motivul 
absentei preotilor respectivi din localitatile enumerate, o singura biserica, cea din Bitolia, 
a fost redata noua in ziua de 8 noiembrie 1919. Preotul nostru, parintele Teodor, acuzat de 
propaganda, supus la repetate interogatorii, sicanat cu ordine multiple, pentru restrangerea 
cercului sau de activitate, a functionat amarat pana in ziua de 26 ianuarie a.c. 

Protoiereul sarb din acest oras, sovinist neintrecut si vrajmas neimpacat al 
romanismului, nu putea privi cu ochi buni functionarea unicei biserici romane din 
intreaga Serbie si deci, prin rapoarte fulgeratoare, reuseste sa determine Ministrul 
Cultelor ca sa hotarasca inchiderea bisericii noastre, pe motiv ca legile sarbesti nu permit 
supusilor straini ca sa functioneze in regatul lor. In consecinta, preotul nostru, supus 
roman, a fost chemat la politie si apoi referit la Protoiereu spre a-i comunica dispozitiile 
continute in ordinul sosit din Belgrad, impreuna cu obligatiunea de a preda neaparat si 
imediat cheile bisericii pana la noi dispozitii. 

Obiectiunile impotrivitoare ale preotului nostru care a incercat sa argumenteze ca, 
in calitatea sa de functionar, nu are dreptul de a preda cheile si nici avutul bisericii 
statului roman fara avizul Legatiunii romane din Belgrad, au fost intampinate cu 
nesocotire si cu amenintari de expulzare, stare de asediu fiind. La toate aceste amenintari, 
rostite pe un ton foarte aspru, a mai adaugat ca Sfmtia Sa este mai mult om politic decat 
cleric si ca are putere de a dicta directiunii postelor spre nu a primi nici o telegrama 
adresata Legatiunii din Belgrad sau in strainatate. 

Consfatuindu-ne asupra hotararii de luat in fata acelei somatii drastice, am gasit de 
cuviinta ca, impreuna cu Parintele Teodor sa mearga si domnul administrator I. Vuloaga 
precum si domnul C. Belimace care avea la indemana ordinul de insarcinat cu ingrijirea 
proprietatilor statului roman (liceul, biserica) precum si o telegrama oficiala, pe sarbeste, 
din partea legatiunii Romaniei din Belgrad, cu data de 16 octombrie 1920, prin care 
domnia sa este invitat a nu preda nimic din avutul statului roman si de a anunta telegrafic 
orice tentativa contrarie. 

In convorbirea lor cu intransigentul protoiereu, aratatus-a preotul nostru mai fricos 
decat trebuia, novicele administrator aproape incremenit iar batranul Belimace, de rea 
credinta, deoarece s-a prezentat acolo ca un simplu interpret iar nu ca eel insarcinat cu 
ingrijirea proprietatilor statului roman si nici ca s-a incercat sa opuie impotrivirea dictata 
prin telegrama oficiala. Asadar, fara sa prelungeasca impotrivirea macar pana la usile 
prefecturii politienesti, au predat cheile bisericii in mainile Protoiereului care le-a remis o 
adresa cu reproducerea ordinului ministerial a carui copie tradusa o alatur. Chiar a doua zi 



336 §coli si biserici romanesti din Peninsula Balcanica 

un preot sarb a fost trimis ca sa slujeasca in biserica noastra. A mai obligat amenintator 
deasemenea si pe epitropi, paracliser si cantareti ca sa nu-si paraseasca serviciul lor de 
pana acum, cu promisiuni de a-si primi aceeasi leafa din partea statului sarb, insa 
impunand cantaretilor ca sa slujeasca pe sarbeste. Avutul bisericii urmeaza a fi predat 
astazi cu inventar. 

Detaliile acestea au fost aduse la cunostinta Legatiunii romane din Belgrad. Ne 
temem ca nu cumva procedeul acesta sa nu fie pus in practica si cu privire la liceul 
nostru, a carui redeschidere pregatita a ingrijorat spiritele capeteniilor de la fata locului. 

Aducandu-va la cunostinta cele ce preced, va rog, Domnule Ministru, a primi 
asigurarea prea distinsei mele consideratiuni. 

Bitolia, 27 ianuarie 1921 Director, 

(ss) Adam Coe 

P.S. Sunt informat cum ca din ordinul aceluiasi protoiereu, s-ar fi luat si sfmtele 
odajdii de la Paraclisul roman din Moloviste. 

Domniei Sale 

Domnului P.P. Negulescu, Ministrul Instructiunii, Bucuresti. 

> A.N.I.C., fond Ministeral Instructiunii Publice, dosar 326/1921, f. 12;17. 



117 

1921 aprilie 4, <Bucure§ti>. Adresa mitropolitului Miron Cristea catre 
Ministerul Cultelor §i Artelor, Tn care solicita interventia guvernului pentru 
asigurarea drepturilor romanilor din Peninsula Balcanica „cel putin la biserici si 
la scoale proprii". 

Copie depe adresa Nr. 119/a.c, inregistrata la Nr. 2945/a.c. 
a Sfmtei Mitropolii a Ungro-Vlahiei 

Domnule Ministru, 

In calitate de presedinte de onoare al Societatii de cultura Macedo-Romana din 
Bucuresti, am fost poftit de membrii aceleia sa va rog si sa starui, pentru ca factorii 
hotaratori ai tarii noastre sa se indure de fratii lor romani din Balcani si sa le castige 
faptic, dreptul de a avea scolile lor si biserici romanesti, in frunte cu chiriarhi proprii. Dar 
si ca mitropolit primat al tarii, ma simtesc dator, a ma gandi la fiii neamului nostru din 
Balcani si la satisfacerea trebuintelor lor sufletesti si religioase, in limba lor materna si la 
hranirea sufletului lor cu roadele culturii romane. 

Indraznesc deci, a va atrage binevoitoarea luare aminte asupra acestor frati si fii ai 
nostri, razletiti adeseori in mase foarte compacte, in toate tarile Balcanice: Bulgaria, 
Serbia, Albania si Grecia. Nu ne este noua dat a constata cand este timpul oportun a initia 
regularea acestor chestiuni, dar firele legaturilor diplomatice cu vecinii nostri sunt in 
mainile inaltului Guvern, carele desigur, s-ar simti fericit, a putea rezolva in mod norocos 
aceste delicate afaceri. 



Documente 1864-1948 337 

(so/2Z&c/e/i& C7akeac2 <^)Z°' //J?/ 7 c > ^ &^/J/&/cz ^z 



■Pfi! 2$4S/a- c.ac //s/z&/' C%/^&/?#M- & <&?<?: 






V&Ct/S